EUROINFO Vol.4∎ Nr.

3∎2020

REGLEMENTĂRILE UE PRIVIND ECONOMIA CIRCULARĂ -

DEZIDERATE ŞI PROVOCĂRI
EU LEGAL FRAMEWORK FOR CIRCULAR ECONOMY- GOALS AND
CHALLENGES
Andreea - Emanuela DRĂGOI
Institutul de Economie Mondială – Academia Română, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Drăgoi, A.-E. (2020)., EUROINFO, 4 (3), Reglementările UE privind economia circulară -
Deziderate și provocări, pp...........

Rezumat
Prezentul articol analizează actualul cadru legal din UE privind economia circulară,
urmărind să evidențieze obiectivele strategice stabilite de către cele mai recente reglementări, dar și
modul în care statele membre au reușit să atingă aceste deziderate (pe baza celor mai recent
publicate statistici în domeniu). O parte a analizei noastre va fi dedicată și impactului crizei COVID-
19 cu evidențierea riscurilor create pentru dezvoltarea dezideratelor privind realizarea economiei
circulare la nivelul UE. Metodologia de cercetare se bazează atât pe sinteza literaturii de specialitate,
cât și pe o analiză privind provocările pentru realizarea dezideratelor economiei circulare.
Cuvinte cheie: UE, economia circulară, criza COVID-19, creștere economică sustenabilă
Clasificare JEL: K, Q2, Q28

Abstract
This article examines the current EU legal framework on the circular economy, aiming to
highlight the strategic objectives set by the latest regulations, but also how Member States have
succeeded to achieve these goals (based on the most recently published statistics in the field). Part of
our analysis will also be dedicated to the impact of the COVID-19 crisis by highlighting the risks
created for the development of the circular economy objectives at EU level. The research
methodology includes a qualitative analysis based on the literature in the field, as well as on analysis
of the current challenges for circular economy goals.
Key words: EU, circular economy, COVID-19 crisis, sustainable growth
JEL Classification: K, Q2, Q28

1. Contextul conceptual privind economia circulară: obstacole și progrese

evidențiate în literatura de specialitate
În prezent există o largă varietate de articole, în literatura de specialitate, dedicate
conceptului de economie circulară. Cu toate acestea, abordările prezentate de către autori sunt
destul de divergente în ceea ce privește factorii de progres și obstacolele care pot împiedica
transpunerea acestui concept în practică. Având în vedere această realitate, vom încerca în
cele ce urmează o prezentare sistematică a principalelor concepte și teorii legate de economia
circulară, așa cum apar ele în multitudinea de studii și articole dedicate acestei tematici,


Autor de contact: Dr. Andreea - Emanuela Drăgoi, e-mail: andreeadragoi@iem.ro

1
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

încercând, totodată, evidențierea progreselor practice realizate în UE, precum si eventualele

impedimente aduse de criza COVID-19.
Definită în sens larg drept o economie care urmărește decuplarea creșterii economice
de consumul de resurse, economia circulară urmărește trecerea la un model de creștere
sustenabilă, printr-o dezvoltare eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și prin
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Până în prezent, o largă literatură de specialitate
a fost dedicată subiectului, fiind prezente o multitudine de definiții ale conceptului (Figura 1).

Figura 1: Definirea conceptului de economie circulară în literatura de specialitate

Autor
Kirchherr et al., 2017, p. 224.
Geissdoerfer et al., 2017, p. 766
Stahel, 2016, p. 435
Haas et al., 2015, p. 765
Ma et al., 2014, p. 506
Definiția dată
„O economie circulară descrie un sistem economic
bazat pe modele de afaceri care înlocuiesc conceptul
de sfârșit de viață al produsului cu reducerea,
reutilizarea alternativă, reciclarea și recuperarea
materialelor în procesele de producție / distribuție și
consum care operează la nivel micro (produse,
companii, consumatori), nivel meso (parcuri eco-
industriale) și nivel macro (oraș, regiune, națiune și
nu numai), cu scopul de a realiza o dezvoltare
durabilă, ceea ce implică protejarea mediului,
prosperitate economică și echitate socială, în
beneficiul generațiilor actuale și viitoare. "
„Un sistem de regenerare în care aportul de resurse și
deșeurile, emisiile și scurgerile de energie sunt
reduse prin încetinire, închidere și îngustarea
„buclelor” de materiale și energie. Acest lucru poate
fi realizat prin proiectare, întreținere, reparare,
reutilizare de lungă durată, reconstrucție,
recondiționare și reciclare. În al doilea rând, definim
sustenabilitatea drept integrarea echilibrată a
performanței economice, incluziunea socială și
rezistența mediului, în beneficiul generațiilor actuale
și viitoare. "
„O economie circulară ar transforma mărfurile care
se află la sfârșitul ciclului lor de viață în resurse
pentru alte produse și servicii, închizând buclele
industriale, ale ecosistemelor și contribuind la
minimizarea deșeurilor. Ar schimba logica
economică, deoarece ar înlocui producția cu
suficiența după următorul principiu: reutilizați ceea
ce se poate, reciclați ceea ce nu poate fi reutilizat,
reparați ceea ce este rupt, reconstruiți ceea ce nu
poate fi reparat. "
„Economia circulară este o strategie simplă, dar
convingătoare, care are ca scop reducerea atât a
aportului de materiale utilizate pentru prima dată, cât
și a producției de deșeuri prin închiderea buclelor
economice și ecologice ale fluxurilor de resurse.”
„O economie circulară este un mod de dezvoltare

2
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

economică care are ca scop protejarea mediului și

prevenirea poluării, prin urmare facilitarea
dezvoltării economice durabile.”
Xue et al., 2010, p. 1296 „Economia circulară este rezultatul eforturilor de
peste un deceniu de a practica dezvoltarea durabilă
de către comunitățile internaționale, și este abordarea
detaliată a dezvoltării durabile”.
Sursa: Sinteza autoarei pe baza bibliografiei consultate.
În prezent există, așa cum am menționat, atât la nivel european, cât și global
numeroase studii dedicate conceptului de economie circulară care evidențiază că principalele
obiective ale acestui model de dezvoltare sunt următoarele: creșterea nivelului de reciclare și
reutilizare, impulsionarea competitivității la nivel global, promovarea unei creșteri economice
sustenabile și crearea de noi locuri de muncă.
Majoritatea analizelor recente din literatura de specialitate (Hart et al., 2019; Kirchherr
et al., 2018 ; Adams et al., 2017 ; Rizos et al., 2016) se focalizează asupra obstacolelor și
factorilor de progres în ceea ce privește realizarea dezideratului economiei circulare la nivel
european și global. Printre principalele bariere identificate se numără unele de natură
reglementativă, culturală, dar și tehnologică (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1: Tipuri de bariere care frânează dezvoltarea economiei circulare – privire critică
asupra categoriilor explicitate în literatura de specialitate

Bariere de reglementare Bariere culturale Bariere tehnologice

Adams et al. explicitează faptul că
în multe state principalele
obstacole în calea realizării
economiei circulare sunt de natură
legislativă, dar și legate de lipsa
unor politici coezive și a creșterii
gradului de conștientizare a
populației privind beneficiile unui
asemenea sistem.
Obstrucționarea legilor și a
reglementărilor, de obicei în raport
cu tratarea și clasificarea
de deșeuri, sunt prezentate de către
mulți autori drept un impediment
major în calea realizării economiei
circulare.
O altă barieră este reprezentată de
lipsa stimulentelor financiare
(subsidii pentru companii, sau
Kirchherr et al. arată că există Adams et al. evidențiază ca
bariere culturale de genul importante bariere tehnologice
factorilor „soft” care împiedică însăși design-ul unor produse
deplinul potențial al realizării concepute din start pentru un ciclu
economiei circulare. Apreciem că de viață finit, dar și uzura morală a
deși clasificarea sa este utilă în tehnologiilor în permanent progres
identificarea a patru fronturi pe care duce la incompatibilitatea (în
care trebuie să se realizeze domeniul IT în special) produselor
progrese pentru realizarea vechi cu noile tehnologii,
economiei circulare, diviziunea sa necesitând perpetua reînnoire a
pe categorii nu este întotdeauna unor bunuri de către consumatori.
clară. De exemplu, analiza sa
identifică prea puține proiecte Hart et al. mai arată că și lipsa de
demonstrative la scară largă ca colaborare dintre diferitele
fiind o barieră tehnologică companii și segmente ale mediului
(definită ca „lipsită de tehnologii de afaceri poate conduce la o
dovedite pentru a implementa mentalitate de respingere a
economia circulară). ” economiei circulare, fiind
Alte articole (De Jesus et al.) evidențiată și lipsa
identifică o insuficientă expunere responsabilității corporative ca un

3
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

chiar stimulente fiscale) pentru de studii de caz de succes (din factor principal de regres care
realizarea economiei circulare. cauza factorilor de piață), această împiedica un progres comun spre
Cele mai frecvent menționate barieră culturală constând în lipsa dezideratele economiei circulare.
obstacole se referă la lipsa dorinței de a împărtășiți cele mai
stimulentelor fiscale și la utile detalii într-un studiu de caz)
necesitatea responsabilizării sau într-o combinație de categorii,
producătorilor. inclusiv absența unui forum online
universal în care să fie dezbătute
obstacolele în calea dezvoltării
economiei circulare.
Sursa: Sinteza autoarei pe baza literaturii de specialitate consultate.

În ceea ce privește factorii de progres privind realizarea economiei circulare unele

analize (Prieto- Sandoval et al., 2018) arată că există un larg consens internațional privind
beneficiile economiei circulare în special în ceea ce privește dezvoltarea economică
sustenabilă, fiind indicat faptul că întregul concept de economie circulară a devenit foarte
popular de când a fost introdus de către factorii de decizie din Uniunea Europeană ca soluție
care va permite țărilor, companiilor și consumatorilor să reducă daunele aduse mediului și să
prelungească ciclul de viață al produselor prin reutilizarea și reciclarea lor. Practic, dacă
economia circulară ar fi transpusă în practică acest lucru ar contrasta cu activitatea economică
liniară intensă1, tradițională, care epuizează resursele planetei.
De asemenea, un factor de progres spre realizarea economiei circulare a fost acela că
apariția conceptului de „economie verde” a impulsionat statele, inclusiv autoritățile din UE, să
dezvolte politici și strategii care să acorde o mare prioritate pentru protecția mediului și
dezvoltarea sustenabilă. O astfel de strategie este Planul de acțiune al Comisiei Europene
privind economia circulară, adoptat în 2020, care stabilește o serie de deziderate ambițioase
pentru toate statele membre.

2. Actualele reglementări UE în domeniul economiei circulare – obiective și

realizări
La nivelul UE există câteva mari priorități în domeniul economiei circulare: eficiența
utilizării resurselor, gestionarea și prevenirea generării deșeurilor și legislația specifică
fluxului de deșeuri, pentru fiecare dintre aceste deziderate existând o serie de reglementări
specifice (tabelul 2).
Tabelul 2: Cadrul legislativ comunitar actual privind economia circulară
Eficiența utilizării resurselor Gestionarea și prevenirea Legislația specifică producției și
generării deșeurilor fluxului de deșeuri
Foaia de parcurs către o Europă Directiva-cadru privind Directiva 2000/53/CE care avea
eficientă din punctul de vedere deșeurile (2008/98/CE) a venit în drept scop reducerea deșeurilor
al utilizării resurselor face parte continuarea strategiei tematice provenite de la vehiculele scoase
din inițiativa emblematică privind privind prevenirea și reciclarea din uz și de la componentele
utilizarea eficientă a resurselor din deșeurilor (COM(2005)0666), acestora, de exemplu prin creșterea
1
Acest concept este explicat în literatura de specialitate ca avându-și originea în timpul revoluției industriale din
secolul al XVII-lea, perioadă de boom a inovațiilor științifice și tehnologice care a ignorat, însă, limitele de
mediu și consecințele dezvoltării economice intensive pe termen lung.

4
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

Eficiența utilizării resurselor Gestionarea și prevenirea Legislația specifică producției și

generării deșeurilor fluxului de deșeuri
cadrul Strategiei Europa 2020. abrogând Directiva-cadru ratei de reutilizare și valorificare la
Foaia de parcurs încurajează anterioară privind deșeurile 95 % până în 2015 și a ratei de
trecerea la un model de dezvoltare (75/442/CEE codificată în reutilizare și reciclare la cel puțin
sustenabilă, printr-o economie 2006/12/CE), Directiva privind 85 %. Directiva încuraja, de
eficientă din punctul de vedere al deșeurile periculoase asemenea, producătorii și
utilizării resurselor și cu emisii (91/689/CEE) și Directiva privind importatorii să limiteze utilizarea
reduse de dioxid de carbon. Foaia eliminarea uleiurilor uzate substanțelor periculoase și să
de parcurs ține seama de (75/439/CEE). Directiva urmărea dezvolte integrarea materialelor
progresele înregistrate în cadrul să reformeze și să simplifice reciclate.
Strategiei tematice privind politica UE prin introducerea unui Un raport privind implementarea
utilizarea sustenabilă a resurselor nou cadru și prin stabilirea unor (COM(2009)0635) arăta că
naturale din 2005 noi obiective, axându-se pe asigurarea respectării
(COM(2005)0670) și al Strategiei prevenire. De asemenea, stabilea Directivei privind vehiculele
de dezvoltare durabilă a UE și concepte de bază și definiții în scoase din uz a fost problematică
instituie un cadru pentru domeniul gestionării deșeurilor, în multe state membre din cauza
planificarea și implementarea inclusiv definiția deșeurilor, a diferențelor dintre numărul de
unor noi acțiuni. De asemenea, reciclării și a valorificării. mașini radiate și numărul
definește modificările structurale Regulamentul anterior privind vehiculelor scoase din uz
și tehnologice necesare până în transferurile de deșeuri [(CE) înregistrate, precum și din cauza
2050, inclusiv obiectivele nr. 1013/2006] prevedea că sunt exporturilor ilegale către țările în
intermediare care trebuie atinse interzise mai ales exporturile de curs de dezvoltare.
până în 2020. Propune modalități deșeuri periculoase în țările din
de a spori productivitatea afara OCDE și exporturile de
resurselor și de a decupla deșeuri spre eliminare în afara
creșterea economică de utilizarea UE/Asociației Europene a
resurselor și de impactul său Liberului Schimb. Cu toate
asupra mediului. acestea, transferurile ilegale de
deșeuri reprezintă în continuare o
problemă gravă.
Ca urmare, noul Regulament
[(UE) nr. 660/2014] de modificare
a Regulamentului (CE)
nr. 1013/2006 urmărește, astfel, să
asigure o punere în aplicare mai
uniformă a Directivei privind
transferurile de deșeuri.
Regulamentul a consolidat în
special cerințele privind
inspecțiile din legislația existentă
și a introdus prevederi mai stricte
privind inspecțiile și planificarea
la nivel național.

Sursa: Autor pe baza legislației adoptate la nivelul UE.

Primul Plan de Acțiune în domeniul economiei circulare a fost adoptat în 2015 (EC,
2015) și reprezenta un corp cuprinzător de acțiuni legislative și nelegislative care avea drept
scop tranziția economiei europene de la un model liniar la unul circular. Planul de acțiune a
trasat 54 de acțiuni, precum și patru propuneri legislative privind deșeurile. Aceste propuneri
legislative au fost prezentate de către Comisia Europeană împreună cu Planul de acțiune și au
inclus obiective pentru depozitul de deșeuri, reutilizare și reciclare, care trebuie îndeplinite
până în 2030 și 2035, împreună cu noi obligații pentru colectarea separată a textilelor și a
deșeurilor biologice. Planul de acțiune a acoperit mai multe domenii de politică, fluxuri de
materiale și sectoare, alături de măsuri transversale pentru a sprijini această schimbare
sistemică prin inovație și investiții. De asemenea, a anunțat o strategie sectorială pentru
5
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

materiale plastice. Potrivit datelor Comisiei Europene, de la adoptarea acestui plan și până în
prezent, peste 10 miliarde de euro din finanțare publică au fost alocate, între 2016 și 2020,
tranziției către economia circulară.
Toate cele 54 de acțiuni au fost adoptate sau puse în aplicare până în 2019, iar, în
prezent UE este recunoscută ca lider în elaborarea politicilor de economie circulară la nivel
global. Legislația privind deșeurile a fost adoptată în 2018, în urma negocierilor cu
Parlamentul European și statele membre în cadrul Consiliului European. Potrivit Eurostat,
locurile de muncă legate de activitățile economiei circulare au crescut cu 6% între 2012 și
2016 în UE. De asemenea, evidențele Comisiei Europene arată că planul de acțiune a
încurajat cel puțin 14 state membre, opt regiuni și 11 orașe să prezinte strategii de economie
circulară.
Acest Plan de acțiune a susținut tranziția către o economie circulară regândind
eficiența resurselor și fluxurile de materiale, iar, în acest scop, Comisia Europeană a dezvoltat
un cadru pentru a promova schimbarea sistemică prin implicarea factorilor de decizie politică
în diferite domenii politice și niveluri de guvernanță, precum și a diferitelor părți interesate, a
avut ca scop promovarea unei abordări coordonate.
Noul Plan în domeniul economiei circulare, adoptat în martie 2020, arată că o
tranziție progresivă, dar ireversibilă către un sistem economic durabil trebuie să reprezinte un
element indispensabil al noii strategii industriale a UE. Potrivit datelor prezentate în cadrul
său, se estimează că aplicarea principiilor economiei circulare pentru economia comunitară ar
putea să contribuie la creșterea cu 0,5% a PIB-ului UE, dar și la crearea a încă 700.000 de noi
locuri de muncă până în 2030. Potrivit analizelor comunitare (EC, 2020) prin aplicarea
economiei circulare se pot crea beneficii indiscutabile nu doar pentru mediu, ci și pentru
companii individuale: din moment ce firmele producătoare din UE cheltuiesc în medie
aproximativ 40% pe materiale, modelele de creștere economică „cu buclă închisă” pot crește
profitabilitatea firmelor, scutindu-le, în același timp, de costurile generate de fluctuațiile
prețurilor resurselor.
Mai mult, principiile economiei circulare pot stimula și dezvoltarea tehnologică la
nivel comunitar. Astfel, consolidând piața unică în jurul potențialului tehnologiilor digitale,
economia circulară poate întări baza industrială a UE încurajând crearea de afaceri și
antreprenoriatul, dar și dezvoltarea IMM-urilor. Modele de creștere economică inovatoare
bazate pe partajare și economie colaborativă alimentate de tehnologiile digitale precum
internetul lucrurilor, Big Data, blockchain-ul și inteligența artificială, pot contribui
semnificativ la accelerarea circularității economice, dar și la dematerializarea economiei
comunitare contribuind la scăderea dependenței UE de materiile primare.
Documentul de lucru al Comisiei Europene privind Noul Plan în domeniul economiei
circulare, publicat în iunie 2020, evidențiază provocările actuale existente în contextul
dificultăților economice provocate de către pandemia de Coronavirus (EC, 2020). Astfel, în
cadrul documentului comunitar se arată că, deși schimbările climatice reprezintă incontestabil
o problemă urgentă cauzată de faptul că economia comunitară este încă intensivă în resurse,
acțiunile implementate pentru a transforma UE într-o adevărată economie durabilă trebuie să

6
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

fie graduale și să ia în considerare și actualele provocări economice cu care se confruntă

statele membre.
Astfel, pentru noul Plan de Acțiune în domeniul economiei circulare sunt stabilite o
serie de obiective centrale:
- tranziția întregului sistem economic spre deplina implementare a „Green Deal”,
în special prin implementarea unor reforme fiscale bine concepute care pot stimula
creșterea economică și reziliența la șocurile climatice contribuind, totodată, la o
societate mai echitabilă;
- stabilirea de instrumente economice clare care să impulsioneze dezvoltarea
economiei circulare cum ar fi transferarea impozitelor pe muncă spre impozite pe
resurse și aplicarea de noi reguli contabile (de exemplu: măsuri care să prevadă că
valoarea materialelor componente nu se depreciază la zero la sfârșitul vieții unui
produs), precum și utilizarea diverselor tipuri de subsidii pentru a determina
producătorii să adopte un comportament responsabil privind economia durabilă;
- implementarea deplină a conceptului „No waste” potrivit căruia într-o adevărată
economie circulară nu există deșeuri, iar în acest sens, ar trebui adoptate
stimulente la nivelul statelor membre pentru a încuraja inovarea astfel încât toate
materialele să fie proiectate în așa fel încât să devină fie substanțe nutritive pentru
biosferă, fie materiale noi pentru următorul ciclu de utilizare.
Potrivit Cadrului de monitorizare privind progresele în domeniul economiei circulare
(Eurostat, 2020), publicat de către Eurostat, există câteva domenii de cheie de acțiune ale
căror evoluții arată care sunt statele membre ce performează cel mai bine în domeniu:
autosuficiența UE privind materiile prime, achizițiile publice „verzi”, managementul
deșeurilor, competitivitate și inovare. Pentru că spațiul cercetării noastre nu ne permite o
abordare exhaustivă vom menționa doar câteva aspecte majore legate de fiecare dintre acești
indicatori.
În ceea ce privește autosuficiența privind materiile prime (ce măsoară gradul de
dependență de import pentru materii prime), potrivit celor mai recente statistici (European
Innovation Partnership on Raw material, 2020) Uniunea Europeană este al treilea mare
producător la nivel global de minerale și lemn industrial. Cu toate acestea, cota UE din
producția globală a scăzut în general, în special din cauza creșterea producției în alte regiuni
ale lumii. În special, producția minieră din Asia a crescut considerabil pentru toate metalele și
grupele minerale.
Potrivit aceluiași raport, UE este încă, la nivel global, principalul exportator de
echipamente miniere, reprezentând aproape un sfert din exporturile totale mondiale, dar
diversificarea aprovizionării pentru anumite materii prime este necesară pentru a crește
aprovizionarea sigură a economiei UE. Economia UE necesită o mare varietate de materii
prime, iar blocul comunitar are în prezent un nivel scăzut de dependență de import pentru
materiale de construcții, minerale industriale și lemn, dar este departe de a fi autosuficient în
ceea ce privește importul de minereuri metalice și cauciuc natural. Dependența de import
pentru anumite materiale considerate a fi critice pentru economia UE rămâne aproape de
100%. Această dependență corespunde unei securități mai scăzute a aprovizionării, mai ales

7
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

atunci când este combinată cu o producție primară concentrată în țări din afara UE. De aceea
rămâne importantă diversificarea surselor de aprovizionare și dezvoltarea de soluții
alternative, care pot ajuta la reducerea acestora riscuri.
În ceea ce privește achizițiile publice „verzi” 2 (green public procurement), în condițiile
în care achizițiile publice reprezintă o mare parte din consumul european - aproximativ 14%
din PIB-ul UE, potrivit datelor Eurostat, dacă cerințele privind circularitatea (reparabilitatea,
durabilitatea, reciclabilitatea etc.) sunt incluse în mod sistematic în contractele publice,
acestea pot juca un rol cheie în economia circulară. Potrivit celor mai recente date privind
monitorizarea achizițiilor publice verzi (EC, 2017) există deja exemple de bune practici
privind implementarea acestui tip de contracte în statele membre (Caseta 1).

Caseta 1: Modele de achiziții publice „verzi” în statele membre

Integrarea dezideratelor economiei circulare în
sistemul achizițiilor publice din Franța
În Nantes a fost implementată Schema de
promovare a achizițiilor publice responsabile
prin crearea de către Consiliul Metropolitan a
11 „Foi de acțiune” pentru achizițiile publice,
inclusiv una pentru economia circulară. Foaia de
acțiune pentru economia circulară prezintă
toate domeniile prin care se poate impulsiona
dezvoltarea economiei circulare și ce progrese
s-au realizat până în prezent.
De asemenea, oferă direcția strategică și
obiectivele operaționale pentru încorporarea
economiei circulare în achizițiile publice, și
stabilește obiectivele de performanță care
trebuie atinse până în 2020. De exemplu, sunt
susținute proiecte demonstrative privind
optimizarea colectării de echipamente mici și
deșeuri biologice, precum și încorporarea
ciclului de viață al produselor în evaluarea
achizițiilor publice.
Sistem pilot de achiziții publice „verzi” în
Olanda
Încă din anul 2013, guvernul olandez a adoptat
Acordul circular privind achizițiile publice
pentru a accelera tranziția către o economie
circulară. Acest program a reunit 45 de actori
din mediul public și privat și a avut ca obiectiv
central efectuarea unui număr cât mai mare de
inițiative de achiziții publice „verzi” pentru a
crea un adevărat centru de bune practici în
domeniu.
De la crearea sa și până în prezent au fost
derulate peste 80 de achiziții publice „verzi”, iar
succesul programului olandez a condus la
adoptarea, cadrul Planului de Acțiune revizuit
pentru economia circulară, a indicatorului de
evaluare privind costurile ciclului de viață al
produselor în domeniul achizițiilor publice.

Sursa: Autor pe baza literaturii de specialitate studiate.

4. Impactul crizei COVID-19 privind realizarea dezideratelor economiei circulare

Așa cum menționam anterior UE a stabilit obiective extrem de ambițioase și vaste în

domeniul economiei circulare și a reușit să atingă o mare parte dintre ele. Totuși, declanșarea
crizei COVID-19 s-a reflectat în mod puternic și asupra acțiunilor în domeniul economiei
2
Indicatorul măsoară ponderea procedurilor de achiziții publice care includ elemente de mediu în totalul
achizițiilor publice din UE (în număr și valoare).

8
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

circulare. Departe de a renunța la obiectivele stabilite, statele membre vor trebui să ajusteze
unele politici și să recalibreze instrumente economice pentru a susține în primul rând
economia reală și unele subsidii pentru economia circulară ar putea fi diminuate.
Criza Covid-19 are consecințe umane și economice dezastruoase, dezvăluind
expunerea economiei UE la o varietate de riscuri. Cu toate acestea cererea pentru un model
economic mai rezistent, circular și cu emisii reduse de carbon a obținut sprijinul unui număr
tot mai mare de întreprinderi și guverne în ultimii ani și poate fi, în contextul actualelor
provocări economice, mai relevantă decât oricând.
Declanșarea crizei COVID-19 a condus și la o dezbatere la nivel comunitar privind
regândirea sistemelor de valori care stau la baza economiei. Deși nu există nicio îndoială că
abordarea consecințelor asupra sănătății publice este prioritară, natura efortului de redresare
economică este la fel de crucială și implică serioase provocări inclusiv pentru obiectivele
dezvoltării economice sustenabile și ale economiei circulare. Deși în prezent este unanim
acceptat faptul că pachetele de stimulare a redresării economice adoptate de către statele
membre, inclusiv multitudinea schemelor de ajutoare de stat, ar trebui să se concentreze pe
reluarea cât mai rapidă a creșterii în sectoarele care au fost cel mai afectate de pandemie,
există temeri justificate că acest fapt ar putea periclita progresele privind trecerea către o
economie circulară mai rezistentă, cu emisii reduse de carbon.
O modalitate de a aborda această dilemă este de a respinge ideea că revenirea rapidă la
dinamismul economic este incompatibilă cu o tranziție a UE către economia circulară. În timp
ce Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a declarat că își va dedica întreaga
activitate pentru abordarea impactului economic al pandemiei, la nivelul autorităților
comunitare este agreată ideea că statele membre ar trebui să evite proiectele pe termen scurt
care generează consum intensiv de resurse și conduc la creșterea emisiilor de gaze cu efect de
seră.
În opinia noastră efortul de redresare economică post pandemie va necesita, la nivelul
UE o varietate de strategii. Privind peisajul pre-COVID-19, este clar că exista la nivelul UE
un impuls puternic pentru o resetare a sistemului, cu un consens vizibil privind necesitatea
unui model circular de dezvoltare economică. Pe parcursul ultimului deceniu, o serie de
întreprinderi de vârf din spațiul comunitar au investit în inovare pentru atingerea obiectivelor
dezvoltării circulare, în timp ce instituțiile pionierate și organismele guvernamentale au
prezentat propuneri legislative semnificative pentru a permite tranziția către economia
circulară.
Actuala criză COVID-19 nu ar trebui să conducă la nivel comunitar la moderarea
dezideratelor privind economia circulară, deoarece, aceasta este în prezent mai relevantă ca
niciodată, întrucât deține un număr semnificativ de soluții pentru actualele provocări
economice. De exemplu, primele etape ale crizei COVID-19 au dezvăluit fragilitatea multor
lanțuri de aprovizionare la nivel mondial, fără a se limita la, dar ilustrate de problemele legate
de disponibilitatea echipamentelor medicale. În acest caz specific, principiile circulare oferă
soluții credibile: factorii de proiectare și de politică a produsului, cum ar fi reparabilitatea,
reutilizarea și potențialul de remanufacturare oferă oportunități considerabile de reziliență
(disponibilitate stoc) și competitivitate.

9
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

Este remarcabil în special faptul că este de așteptat ca piața globală a dispozitivelor

medicale recondiționate să crească cu peste 10% pe an între 2020 și 2025, ceea ce reprezintă
oportunități de piață, precum și rate crescute de utilizare a activelor (deci mai puțină
dependență de noile materii prime). Prin dezideratele sale economia circulară are implicații de
reducere a costurilor, care sunt, de asemenea, favorabile reducerii amprentei de gaze cu efect
de seră, deoarece remanufacturarea poate reduce emisiile cu peste 80% în sectoarele cheie.
Așa cum s-a văzut în țările grav afectate de virus, posibilitatea de a adapta rapid instalațiile
industriale și de a transfera producția - de exemplu, a pieselor pentru echipamente medicale -
a fost crucială pentru a evita colapsul economic. Factorizarea acestei flexibilități în amonte -
prin proiectarea atât a instrumentelor, cât și a produselor pentru a fi reutilizabile și versatile -
ar putea fi o modalitate de a spori potențialul de creare a valorii și de a obține o rezistență mai
mare a multor sectoare industriale industriei crescând potențialul de reziliență în criza
actuală..

4. Concluzii
Cadrul legislativ al UE pentru o economie circulară s-a consolidat gradual încă din
anul 2010, când se lansau strategii comprehensive pentru îmbunătățirea eficienței utilizării
resurselor. Treptat, evoluțiile economice au condus la regândirea agendei pentru
impulsionarea economiei circulare ca parte a unei strategii globale comunitare pentru
creșterea economică.
În prezent, actualul Plan de Acțiune pentru Economia Circulară este conceput pe baza
principiului că o economie circulară poate concilia creșterea economică cu protecția mediului.
Bazându-se pe lecțiile învățate în cadrul primului Plan de Acțiune, noul plan este mult
mai ambițios propunându-și o tranziție accelerată spre economia circulară și propunând,
totodată, un sistem integrat pentru implementarea cadrului legislativ al „politicii de produs”
(prin măsuri care vizează ciclul de viață al produselor), dar și pentru a aborda sectoarele care
consumă intensiv resurse cum ar fi textilele, construcțiile și electronicele.
Actuala criză COVID-19 nu ar trebui să conducă la moderarea dezideratelor privind
economia circulară, deoarece, aceasta este în prezent mai relevantă ca niciodată, întrucât
deține un număr semnificativ de soluții pentru actualele dificultăți economice. Progresele
realizate de către statele membre, pe baza actualelor obiective stabilite în reglementările
comunitare, trebuie continuate, mai ales în contextul în care dezideratele economiei circulare
pot contribui și la creșterea rezilienței economice în contextul actualelor provocări induse de
pandemie în spațiul comunitar.

Acknowledgement:
Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul: “Centru Suport pentru IEM proiecte de
cercetare – inovare competitive în Orizont 2020”, ID 107540. Proiectul este cofinanțat din Fondul European de
Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Competitivitate 2014 – 2020.

Referințe bibliografice:

10
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

Adams, K. T., Osmani, M., Thorpe, T., Thornback, J. (2017). Circular economy in construction:
current awareness, challenges and enablers, Proc. Inst. Civ. Eng. - Waste Resour. Manag.
https://www.icevirtuallibrary.com/doi/10.1680/jwarm.16.00011

De Jesus, A. and Mendonça, S. (2018). Lost in Transition? Drivers and Barriers in the Eco-
innovation Road to the Circular Economy, Ecol. Econ., vol. 145, no. September, pp. 75–89.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0921800916316597

EC (2015). Closing the loop - An EU action plan for the Circular Economy. https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52015DC0614

EC (2020). New Circular Economy Action Plan, June 2020. https://cor.europa.eu/en/news/Pages/New-

Circular-Economy-Action-Plan-stakeholder-s-consultation-now-open.aspx

EC (2017). Public procurement for a circular economy.

https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/cp_european_commission_brochure_en.pdf

European Innovation Partnership on Raw material (2020). Raw Materials Scoreboard.

agricultura.gencat.cat › documents_nd › fitxers_estatics

Eurostat (2020). Circular Economy Indicators. https://ec.europa.eu/eurostat/web/circular-

economy/indicators/monitoring-framework

Geissdoerfer, M., Savaget, P., Bocken, N., E.J. Hultink, E., J. (2017). The Circular Economy - A New
Sustainability Paradigm? Journal of Cleaner Production, 143, pp. 757-768.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0959652616321023

Hart, J., Adams, K., Giesekam, J., Densley Tingley, D., Pomponi, F. (2019). Barriers and drivers in a
circular economy: the case of the built environment, ScienceDirect, Elsevier, Procedia CIRP 80,
p.619-624. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212827118312940

Haas, W., Krausmann, F., Wiedenhofer, D., Heinz, M. (2015). How circular is the global Economy? :
an assessment of material flows, waste production, and recycling in the European Union and the
world in 2005. J. Ind. Ecol. 19, 765e777. https:// doi.org/10.1111/jiec.12244

Ma, S., Wen, Z.Z., Chen, J., Wen, Z.Z. (2014). Mode of circular economy in China's iron and steel
industry: a case study in Wu’an city. Journal of Clean Production 64, 505e512.
https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2013.10.008

Kirchherr, J. et al. (2018). Barriers to the Circular Economy: Evidence From the European Union
(EU), Ecol. Econ., vol. 150, pp. 264– 272, 2018.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0921800917317573

11
EUROINFO Vol.4∎ Nr.3∎2020

Prieto-Sandoval, V., Jaca, C.,Ormazabal, M. (2018). Towards a consensus on the circular economy,
Journal of Cleaner Production, 179, p. 605-615.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0959652617332146

Rizos, V. et al. (2016). Implementation of circular economy business models by small and medium-
sized enterprises (SMEs): Barriers and enablers, Sustainability, 2016.
https://www.researchgate.net/publication/310782879_Implementation_of_Circular_Economy_Busines
s_Models_by_Small_and_Medium-Sized_Enterprises_SMEs_Barriers_and_Enablers

Stahel, W.R., (2016). Circular economy, Nature. https://doi.org/10.1038/531435a.

Xue, B., Chen, X.P., Geng, Y., Guo, X.J., Lu, C.Y.C.P., Zhang, Z.L., Lu, C.Y.C.P. (2010). Survey of
officials' awareness on circular economy development in China: based on municipal and county level.
Resour. Conserv. Recycl 54, 1296e1302. https:// doi.org/10.1016/j.resconrec.2010.05.010.

12