Politica Agrara Comuna

Tema: Agricultura Uniunii Europene –
apariția, evoluția și reformele.
Chişinău – 2020
Școala de vară „Dezvoltarea industrială durabilă în contextul integrării europeneˮ Conf. univ. Dr. Veaceslav BÂRDAN
Planul temei
1. Caracteristica generală a Politicii Agrare Comune
2. Trăsături distincte
3. Obiectivele PAC
4. Principiile PAC
5. Mecanismele de implementare
6. Reformele PAC
Caracteristica generală
Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici comune
adoptate de Uniunea Europeană – pe atunci, Comunitatea Economică Europeană.
Necesitatea apariției ei a fost o reacţie la problemele alimentare care au
urmat celui de-al doilea război mondial.
În tratatul de la Roma din 1957 de constituire a CEE se stipulează PAC ca
o componenta indispensabilă a pieţei comune.
Populaţia ocupată în sectorul agricol, în momentul semnării Tratatului de
la Roma, constituia 25% din populația activă, mai ales în exploataţii de dimensiuni
foarte mici (78,5% din exploataţii aveau o suprafaţă mai mică de 10 ha), contribuia
la formarea PIB cu numai 10%, ceea ce demonstra o eficienţă foarte scăzută a
acestei ramuri.
Venitul mediu pe un agricultor era sub 40% din venitul mediu pe
economie.
Caracteristica generală
La nivelul fiecărei ţări, nu se putea vorbi de o politică agricolă clară,
coerentă şi nici de un aparat administrativ adecvat pentru a controla procesele de
producţie, precum şi legăturile cu ramurile din amonte sau aval de agricultură.
Reglementările comune de piaţă din domeniul politicii agricole vizează
trei obiective distincte: produsul, producătorul şi consumatorul.
Trăsături distincte:
1. Este o politică prin excelenţă integraţionistă;
2. Este o politică mare consumatoare de resurse financiare;
3. Manifestă un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de
lobbying, considerente altele decât cele economice
prevalând adesea în luarea deciziei de politică agricolă.
Obiectivele PAC
1. creșterea productivității agricole prin promovarea
progresului tehnic și asigurarea utilizării optime a factorilor de
producție, în special a forței de muncă
2. asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația
agricolă;
3. stabilizarea piețelor;
4. garantarea siguranței aprovizionărilor;
5. asigurarea unor prețuri rezonabile pentru consumatori.
Principiile PAC
1958: Conferinţa de la Stresa între miniştrii
agriculturii din cele şase ţări membre ale Comunităţii
Economice Europene (CEE) a stabilit liniile generale
ale PAC şi pune bazele dezbaterii oficiale a PAC:
● Unicitatea pieței
● Preferința comunitară
● Solidaritatea financiară
1. Unicitatea pieţelor
● eliminarea taxelor vamale sau a impozitelor echivalente precum şi a
subvenţiilor care pot atrage după sine o concurenţă;
● organizarea comună a pieţelor şi introducerea unor preţuri comune;
● punerea de acord a reglementărilor administrative, sanitare şi veterinare;
● parităţi monetare stabile în interiorul C.E.E.;
● eliminarea măsurilor de protecţie internă;
● măsuri comune de protecţie externă (taxe vamale comune).
2. Preferinţa comunitară
● Producţia agricolă a ţărilor din Comunitatea
Economică Europeană beneficiază pe piaţa internă de
prioritate în raport cu produsele importante din
diferite ţări nemembre ale CEE.
● Produsele acestor ţări vor suporta un anumit nivel
al taxelor vamale (mai ridicat decât cel al produselor
agricole comunitare) precum şi un preţ prag (preţul
sub nivelul căruia un produs provenit din terţe ţări nu
poate fi importat).
3. Solidaritatea financiară
Cuprinde două elemente:
● cheltuielile politicilor agricole comunitare care sunt finanţate pe o bază comună;
● încasările generate de prelevări, taxe vamale, cotizaţii (resursele proprii de finanţare).
Gestionarea şi suportarea în comun a cheltuielilor aferente, prin

constituirea FEOGA, structurat pe două secţiuni:
● garantare - destinată acoperirii cheltuielilor privind pieţele agricole şi politica
preţurilor;
● orientare - pentru susţinerea reformelor structurale, realizarea obiectivelor de politică
socială şi sprijinirii dezvoltării zonelor rurale.
PAC a intrat în vigoare din 1962, efectiv, PAC a început să funcţioneze din 1964,
când s-au făcut primii paşi spre uniformizarea preţurilor.
Sistemul de susţinere a preţurilor a fost introdus din motive atât politice, cât şi
administrative, preocupările agricultorilor rurali din Franţa fiind de o importanţă cardinală,
După sfârşitul boom-ului economic postbelic nu mai exista nici un avantaj în
determinarea fermierilor de a renunţa la activitatea agricolă, deoarece astfel ar fi crescut şi mai
mult rata şomajului. PAC devenit în acea perioadă un sistem de susţinere socială a
agricutorilor,
Produsele cărora li s-au aplicat măsuri de unificare a preţurilor: cerealele (1964),
urmate ulterior (1966) de produse lactate, carne de vită, zahăr, orez, plante oleaginoase, ulei de
măsline.
Pentru alte produse: carne de porc, carne de pui, ouă, fructe şi legume, vin, s-au
adoptat măsurile de creare a unei pieţe unice (eliminarea barierelor tarifare între ţările membre
şi instituirea protecţiei comune la import), fără unificarea preţurilor.
Treptat, măsurile s-au extins, cu diferite grade de intensitate, şi asupra altor
produse: carne de miel, peşte, tutun, flori, ş.a.
Constituirea PAC
Planul Mansholt
În decembrie 1968 Comisia a elaborat un memorandum numit
„Agricultura 1980”,cunoscut ca „Planul Mansholt” după numele lui Sicco
Mansholt comisarul (olandez) pentru agricultură al cărui nume este sinonim cu
începuturile PAC.
Fost ministru al agriculturii în ţara sa, Mansholt aducea în calitatea
de comisar (pe care a îndeplinit-o cincisprezece ani) experienţă şi cunoaşterea
profundă a uneia din cele mai dezvoltate agriculturi din CEE.
Ideea a fost să provoace o restructurare a exploataţiilor agricole în
sensul creşterii dimensiunilor lor prin comasări. Fermele mari fiind mai
eficiente şi rezistând mai bine jocului pieţei, ar fi fost posibilă şi reducerea
nivelului măsurilor de protecţie. Reforma nu a putut fi pusă în aplicare,
neîntrunindu-se consensul asupra ei.
Programul propunea restructurarea agriculturii
prin măsuri ca:
● Încurajarea micilor fermieri să părăsească activităţile agricole;
● Sprijinirea financiară a fuziunilor de exploataţii agricole;
● Recompensele de stimulare - constau în subvenţii, pensii acordate
fermierilor de peste 55 de ani şi asistenţă oferită agricutorilor mai
tineri în găsirea unui nou loc de muncă;
● Sancţiuni - nivelurile preţurilor să fie reduse astfel încât cei care
desfăşurau activităţi agricole ineficiente să fie forţaţi să părăsească
zona rurală.
Sistemul de preţuri
● preţ orientativ (cel mai ridicat, care serveşte ca referinţă teoretică şi obiectiv
de atins în cadrul campaniei, nivel la care se consideră ca agricultorii sunt
remuneraţi corect);
● preţ de prag (care se aplică importurilor în C.E.E., pentru protejarea
producţiei interne: faţă de preţul mondial se adaugă o „prelevare”, scumpind
marfa);
● preţ de intervenţie (corespunde unui minim garantat, cu care se cumpără
produsele excedentare, pentru a fi stocate sau distruse în scopul menţinerii
preţurilor).
„Prelevarea la import” este atribuită agricultorilor care exportă
produsele lor, prin intermediul FEOGA, sub forma „restituirii la export”,
încurajând astfel exportul în ciuda faptului că preţul mondial este inferior celui
din C.E.E.
Intervenția pe piață
Atunci când preţurile de piaţă ale unor produse ating
niveluri mai mici sau apropiate de cele stabilite prin sistemul
preţurilor de intervenţie, agenţii autorizate cumpără şi
stochează aceste produse pentru a restabili nivelul preţului.
Este încurajată şi stocarea de către producătorii privaţi, prin
acordarea de sprijin financiar către aceştia. Produsele stocate
sunt fie revândute când se restabileşte echilibrul pe piaţă, fie
exportate la preţuri derizorii pe pieţele internaţionale, fie
distruse (în scenariul negativ al alterării, ca urmare a stocării
îndelungate).
Premisele reformei
● politica orientată preponderent spre susţinerea veniturilor,
● CEE devine exportator net de produse agricole,
● apar surplusuri de producţie în special la cereale, lapte, carne de vită,
● cheltuielile agricole cresc la cca. 2/3 din bugetul comun.
● introducerea sistemului de cote,
● stabilizarea cheltuielilor agricole,
● scăderea preţurilor garantate,
● introducerea schemei de „îngheţare” a terenurilor (set-aside) şi a programelor de
extensificare a producţiei agricole,
● apar dispute comerciale,
● efecte dăunătoare asupra mediului datorită caracterului intensiv al producţiei.
Reforma MacSharry
1. reducerea preţurilor garantate în paralel cu introducerea de plăţi
compensatorii;
2. abandonarea anuală obligatorie a unei părţi din terenul cultivat
(schemei de „îngheţare” a terenurilor (set-aside));
3. compensarea pierderilor suferite de agricultori, prin plăţi directe
către producător menite să menţină nivelul de trai;
4. aplicarea unei strategii de dezvoltare rurală, care să menţină
activitatea în agricultură prin pensionarea anticipată a
fermierilor, şi să protejeze mediul înconjurător.
Reforma agrară Agenda 2000
Noi măsuri de reformă:
● reducerea mai accentuată a preţurilor de intervenţie,
● creşterea plăţilor directe;
● importanţă sporită acordată politicii de dezvoltare rurală, care devine pilonul
al doilea al PAC
● reducerea preţului la cereale, lapte şi produse lactate, vită şi carne de vită,
● creşterea plăţilor compensatorii acordarea unei importanţe mult sporite
componentei structurale a politicii agricole şi gruparea acestor măsuri – vizând
calitatea produselor şi a procesului de producţie,
● grija pentru mediul înconjurător.
Perspective de viitor
● O mai bună direcţionare a sprijinului pentru venit în vederea stimulării dezvoltării și a
ocupării forţei de muncă.
● Instrumente de gestionare a crizelor mai bine adaptate și cu o capacitate de reacţie sporită
pentru a face faţă noilor provocări economice
● Plăţi de agromediu pentru prezervarea productivităţii pe termen lung și a ecosistemelor.
● Investiţii suplimentare pentru cercetare și inovare.
● Un lanţ alimentar mai competitiv și mai echilibrat.
● Încurajarea iniţiativelor de agromediu.
● Facilitarea lansării în activitate a tinerilor agricultori.
● Stimularea ocupării forţei de muncă în mediul rural și a spiritului antreprenorial.
● O mai mare atenţie acordată zonelor vulnerabile.
● O PAC mai simplă și mai eficientă.
Tema: Politica comercială comună (PCC) a
UE

Politica Agrara Comuna

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Politica Agrara Comuna

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema: Agricultura Uniunii Europene –

apariția, evoluția și reformele.

Gestionarea şi suportarea în comun a cheltuielilor aferente, prin

S-ar putea să vă placă și