Dunder Igor, clasa XII-B

Cartea Roșie a Republicii

Moldova cuprinde specii de organisme
pe cale de dispariție. Prima ediție a fost
publicată în 1978 și cuprindea 26 de
specii de plante și 29 de specii de
animale periclitate și critic periclitate. În
ediția din 2015 sunt incluse 180
specii de plante, 28 de ciuperci și 219
specii de animale (80 de insecte).
 Salvinia natans (cunoscută și sub
numele de ferigă plutitoare sau mușchi
plutitor) este o ferigă plutitoare, care
poate apărea superficial
similar mușchilor. Aceasta se găsește în
întreaga lume în care există din
belșug apă dulce, lumina soarelui,
precum și aerul umed, dar este deosebit
de frecvent întâlnită
în Africa, Asia, Europa
Centrală și America de Sud. În
statele New York și Massachusetts, este
prezentă ca specie introdusă.
 Efedra (Ephedra distachya, sinonim Ephedra
vulgaris), este o plantă care crește în zone
temperate și zona sub-tropicală, pe terenuri
nisipoase lângă mare. Ephedra provine din
greacă și înseamnă "apă", indicând apropierea
apei.
Este un arbust asemănător Equisetum
arvense de până la doi metri înălțime cu frunze
mici și solzoase. Florile sunt de culoare galbenă
sau verde și sunt grupate. Fructul este cărnos și
are doar o sămânță.
Ea se mai numește popular și „cârcel”.
Este un stimulant al sistemului nervos vegetativ
simpatic. Principala substanță activă
este efedrina un puternic alcaloid cu efect
asemănător adrenalinei. Este un puternic
dilatator bronșic recomandat în astm bronșic și
tuse.
 Arinul negru (Alnus glutinosa), sau aninul,
este un arbust cu frunze căzătoate, alterne,
ovate sau subrotunde, cu vârf obtuz, trunchiate
pe margine, întregi spre bază, în rest neregulat
dințate sau lobulate. Toamna, frunzele au o
culoare negricioasă. Florile masculine, grupate
în amenți lungi, și cele feminine, grupate în
amenți mici, ovali, sunt polenizate de către
vânt. Bractele lignificate ale amenților feminini
— care se deschid la maturitate lăsând
semințele sa cadă — rămân pe ramuri după
căderea fructelor (nucule) ca niște conuri de
conifere.
Târtanul (Crambe tataria) este o
plantă aparține genului Crambe și
familiei Brassicaceae (sau
Crucifere). Această erbacee
spontană a ecosistemului ponto-
siberian crește în tufe de înălțimi
între 60 și 90 cm. În Europa
centrală, se regăsește în Câmpia
Panonică și în mod special în
regiunea Weinviertel din Austria.
Digitalis lanata (numită popular degețel lânos)
este o specie de plantă din genul Digitalis ce
crește în principal în estul Europei, și este
foarte toxică datorită conținutului
de digoxină și digitoxină.
Nufărul alb (latină Nymphaea alba)
este o plantă acvatică din
familia Nymphaeaceae. Este plantă
acvatică cu rizom gros, fixat, din care
cresc frunze foarte lung pețiolate, cu
limb ovat, cordat și plutitor. Florile
sunt albe, cu 5 sepale mari, verzui și
numeroase petale (cca. 10-20).
Nufărul alb înflorește în lunile iunie -
august. Nufărul alb crește în apele
stătătoare și lin curgătoare. Din
această plantă a fost izolat alcaloidul
tiobinuforidina care are acțiune
antibiotică și antihomonazică. Acest
extract este folosit în tratarea
infecțiilor vaginale. Nufărul alb este
folosit ca antidiaretic, antidizenteric,
antiblenoragic și antitusiv.
Urechelniță comună (lat. Sempervivum tectorum)
este o plantă erbacee perenă
din genul Sempervivum. Este folosită ca un plantă
ornamentală și medicinală. Frunzele mari și
cărnoase de la nivelul solului sunt dispuse ca într-
o rozetă, în general, având formă ovală și vârf
ascuțit. Frunzele sunt suculente și poate avea
culorile verde, roșu, mov sau galben. În vârful
plantei se află florile de culoare roșie sau roz, în
funcție de soi. Urechelnița poate fi întâlnită în
flora spontană dar, datorită valorii sale, uneori este
și cultivată. Urechelnița din flora spontană este
o plantă mai greu de găsit - crește în locuri
speciale, prin ruine, pe stâncării, în locuri părăsite.
Partea medicinală cea mai importantă din această
plantă este reprezentantă de frunzele ei, bune
uneori și pentru salată. Din aceste frunze se
face infuzie, se prepară suc și se pot face
și cataplasme.
 Urechelnița are ca și substanțe
active sărurile astringente, acidul
malic, caldium. Cmpoziția acestei
plante este încă puțin cunoscută.

Preparatul de urechelniță este

antifebril, diuretic, antiseptic.
Este un depurativ și un adevărat
catalizator al proceselor
metabolice. Se spune că ar avea
și proprietăți revulsive,
revigorând părți ale organismului
sau membre care au suferit
lovituri dure sau alte acțiuni
violente (se pun cataplasme cu
urechelniță pe locul afectat).
Planta este utilizată, în medicina populară, împotriva durerilor de dinți, a arsurilor,
a pistruilor și a bătăturilor, în combaterea inflamațiilor urechii, fiind, de
asemenea, vermifugă și febrifugă, dar mai ales având efecte decisive în
eliminarea bătăturilor. Se spune că o frunză de urechelniță, aplicată pe bătătură, o înmoaie și,
astfel, bătătura poate fi îndepărtată.