DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC 89

Mutătoarea
Denumire ştiinţifică: Bryonia alba; Bryonia dioica.
Denumiri populare: mutătoare cu poame roşii, mutătoare cu poame negre; mai poate
fi întâlnită şi sub numele de împărăteasă; mutătoarea cu poame roşii se mai numeşte şi
cireaşa câinelui.
Prezentare. Mutătoarea este o plantă perenă, agăţătoare, foarte vitală. Poate fi
întâlnită în flora spontană - prin tufişuri, prin alte vegetaţii sau amenajări lemnoase de mică
înălţime. Face parte din familia cucurbitaceelor. Rădăcina este pivotantă. Tulpinile, în
lungime de trei-patru metri, se agaţă cu ajutorul cârceilor. Frunzele sunt palmat-lobate.
Florile de mutătoare, mascule şi femele, sunt dispuse în formă de ciorchine, culoarea lor
fiind albă sau galben-verzuie. Mutătoarea înfloreşte din iunie şi până în august.
Pentru aplicaţii medicinale se recoltează rădăcinile, înainte sau după perioada
DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC 89

de vegetaţie, uneori şi fructele (care sunt partea cea mai otrăvitoare a acestei plante), din care se prepară decoct, pulbere, tincturi, extracte,
mixturi, cataplasme, produse farmaceutice.
Substanţe active importante: substanţe specifice, cum ar fi brionina, brionidina, apoi o enzimă,' răşini, tanin, rezine, compuşi minerali.
Uleiurile volatile şi alcaloizii dau acestei plante o valoare medicinală semnificativă.
Mutătoarea este o plantă toxică, producând disfuncţii, mai ales la nivelul rinichiului şi al ficatului, putându-se ajunge la stări grave, cum ar fi
paraliziile, coma şi chiar moartea. Din acest motiv, în terapiile interne, preparatele pe bază de mutătoare se vor utiliza cu maximă grijă şi numai
sub supravegherea specialistului.
Întrebuinţări. Mutătoarea are proprietăţi purgative puternice, acţionând în manieră radicală. Efecte notabile are şi în bolile reumatismale.
Pentru uz intern, preparatele din această plantă sunt indicate în hipertensiune, congestii, răceli, pneumonie, dispepsii, dizenterie, tuse
convulsivă, parazitoze intestinale. Aceste preparate au şi calităţi emetice (provoacă greţuri, vărsături).
În aplicaţii externe se foloseşte rădăcina dată prin răzătoare, cunoscută şi sub numele de untul pământului. Un tratament asemănător se
poate face şi cu maceratul de mutătoare, un produs obţinut prin păstrarea rădăcinii acestei plante în alcool.
În aplicaţii externe, mutătoarea acţionează împotriva micozelor cutanate, ulcerelor cutanate, reumatismelor, cefaleelor, gutei, contuziilor.
Mutătoarea este întrebuinţată, uneori, în tratamente homeopatice.
Mai nou, se afirmă că preparatele de mutătoare ar avea şi efecte imunostimulante, fiind un posibil remediu în bolile canceroase.