Clasificarea sistematică a culturilor de legume

În legumicultura ecologică un rol deosebit de mare îl are succesiunea culturilor.

Aceasta indică rotația plantelor, definește ordinea ce trebuie respectată pentru a se putea
realiza principalele obiective ale sistemului. Tabelul nr. 1 conține clasificarea după familii a
principalelor specii de legume. Clasificarea după perioada de vegetație ne indică timpul cât
ocupă plantele legumicole terenurile, unde și la cultivarea căror specii este necesară
producerea de răsaduri.

Tabelul nr. 1. Clasificarea legumelor în funcție de familia botanică

Familia Planta legumicolă
Chenopodiaceae Spanac, sfeclă
Polygonaceae Măcriș, revent
Cruciferae Varză căpățână, varză creață, gulie, conopidă, varză de Bruxelles,
ridichi, hrean
Papilionaceae Mazăre, fasole
Solanaceae Tomate, ardei, vinete
Umbelliferae Morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac
Cucurbitaceae Castravete, pepene galben, pepene verde, dovleac turcesc, dovleac
plăcintar, dovlecel
Compositae Salată căpățână, andive, cicoare
Liliaceae Ceapă, usturoi, praz, sparanghel
Poaceae Porumb zaharat

Tabelul nr. 2. Clasificarea culturilor după perioada de vegetație

Plante anuale Perene
Care pot
Cu Cu Cu Cultivate
ierna în Bienale Cultivate
vegetație vegetație vegetație ca plante
câmp ca perene
scurtă medie lungă anuale
Salată Conopidă, Tomate, Varză Varză Hrean, Sparanghel,
căpățână, ridichi de ardei, pentru căpățână, ceapă de măcriș,
cicoare, vară și de vinete, frunze, varză tuns revent,
ridiche de toamnă, castraveți, salată, creață, leuștean,
lună mazăre, dovlecel spanac, gulie, ștevie,
bob, fasole pătrunjel, varză de scorțonera
păstârnac Bruxelles,
morcov,
pătrunjel,
țelină,
sfeclă
roșie,
ceapă, praz

Plan de semănat

În fiecare an se recomandă elaborarea planului de cultură, conținând data semănatului pe

soiuri, rotația plantelor, culturile duble și mixte planificate și termenele de recoltare (vezi
tabelul nr. 3). Astfel se crează posibilitatea de a planifica mai bine lucrările ce trebuie
efectuate în cursul anului.
Din punct de vedere al alegerii speciilor și soiurilor în agricultura ecologică este foarte
important să se ia în considerare particularitățile soiului, rezistența acestuia față de boli și
dăunători și plasticitatea ecologică. Este important ca soiul să se adapteze întotdeauna la
condițiile de climă și de relief ale regiunii.

Rotația culturilor
Rotația culturilor constă înalternarea plantelor din familii botanice diferite pe aceeași
suprafață de teren în timpul succesiunii culturilor.
Rotația culturilor are ca scop:
- limitarea concentrației de paraziți și agenți patogeni pe o parcelă, adesea responsabili
de fenomenul cunoscut sub denumirea de ”oboseala solului”;
- prospectarea solului de către rădăcini la diferite adâncimi, alternând plantele cu
sisteme radicularede dimensiuni diferite;
- alternarea culturilor cu pretenții diferite față de gradul de aprovizionare al solului cu
substanțe minerale, cu pretenții diferite față de diferitele minerale din sol, de exemplu
legume rădăcinoase sau tuberculi, legume pentru frunze, legume pentru fructe și
semințe;
- menținerea curată a solului, făcându-se apel la tehnici diferite de luptă împotriva
buruienilor (mulcire, dezburuienare termică, lucrări mecanice, semănatul fals);
- asigurarea fertilizării de bază pe o cultură principală, care va fi întotdeauna o cultură
pretențioasă la fertilitatea solului și care suportă aporturi mari de îngrășăminte și
amendamente organice, eventual puțin descompuse (solanaceae, brasicaceae,
cucurbitaceae etc.);
- plasarea la sfârșitul rotației a unor culturi pretențioase la materia organică și care o
preferă sub forma unui compost foarte evoluat (bine descompus).
Alegerea speciilor care intră în rotație depinde de numeroși factori: de climat, de
natura și fertilitatea solului, de nevoile în timp a mai multor specii cultivate pe aceeași
suprafață. Rotația culturilor este unul din cele mai importante elemente care pot influența
fertilitatea solului, lupta împotriva buruienilor, bolilor și dăunătorilor.
În cele ce urmează prezentăm câteva tipuri de rotație folosite în legumiciltura
ecologică.
Rotația irigată. În acest tip de asolament sunt amplasate plantele cu cerințe mari față
de apă, de exemplu ardeii pentru consum, varza timpurie, țelina, salata, etc. Se practică
sistemul culturilor duble, culturi care utilizează intensiv terenul. Se pot aplica diferite moduri
de irigare. Irigarea poate fi făcută prin brazde, aspersiune sau picurare. Cel mai des întâlnit în
practică este sistemul de irigare prin aspersiune.
Rotația în sistem bulgăresc. Este un tip de rotație practicat în gospodăriile mici, destul
de rar întâlnit, dar folosit și astăzi. În acest asolament intră plante cu consum mare de apă,
metoda de irigare fiind sistemul bulgăresc de irigare pe brazde, prin inundare. Se practică atât
la acest tip de asolament cât și la culturile duble și la culturile succesive. Datorită metodei de
irigare aplicată toate lucrările se efectuează manual.