2.2.

Produsele horticole ca obiect al valorificării, păstrării şi industrializării

„Produsele horticole” sunt reprezentate de totalitatea producţiei de fructe, legume, flori şi seminţe
care rezultă în urma cultivării speciilor şi cultivarelor de la care acestea provin în plantaţiile de pomi, arbuşti
fructiferi, viţă de vie, precum şi în câmpurile de legume şi flori, sere, solarii şi răsadniţe. În sensul general
producţia horticolă include aşadar fructele şi legumele la care se mai adaugă cartofii pentru consum
alimentar şi industrializare, sfecla roşie (de masă) dar şi unele fructe din flora spontană (zmeură, mure, afine,
coarne, cătină, etc.) şi din import (banane, citrice, smochine, kiwi, etc.). Pentru aceste fructe şi cartofi se
folosesc în vederea depozitării aceleaşi tipuri de depozite şi aceleaşi ambalaje şi se valorifică după aceleaşi
operaţii ale fluxurilor tehnologice, în funcţie de gradul de asemănare cu particularităţile unor produse
horticole din prima grupă.
Pentru prezentarea diverselor aspecte tehnologice se vor folosi termeni ca cel de produse horticole
dar şi de legume şi fructe, atunci când se prezintă şi se fac referiri explicite la acestea din urmă.
Prin comparaţie cu producţia agricolă, reprezentată prin plante de câmp (cereale, prăşitoare,
industriale, boabe, seminţe, etc.) producţia horticolă se caracterizează ca având unele particularităţi care sunt
luate în consideraţie în procesele valorificării lor:
- sunt produse perisabile care se pot altera parţial sau total datorită particularităţilor de compoziţie
chimică dar şi a efectuării necorespunzătoare a operaţiilor de recoltare, manipulare, transport şi
depozitare;
- au volum mare şi grad ridicat de perisabilitate datorită şi structurii lor anatomice, iar pentru
depozitare necesită volum mare de spaţii, având cerinţe specifice pentru manipulare şi transport;
- prin particularităţile de compoziţie chimică având un conţinut bogat în apă, acizi, vitamine,
glucide solubile, etc., produsele horticole constituie un substrat nutritiv favorabil pentru agenţii
care le alterează cum sunt mucegaiurile, bacteriile şi virusurile;
- datorită mărimii, formei şi greutăţii lor specifice, reclamă ambalaje, sisteme de ambalare şi
transport caracteristice;
- produsele horticole proaspete, după recoltare rămân organisme vii cu un metabolism propriu, de
intensităţi diferite, fiind lipsite de imunitate naturală, fapt care explică perisabilitatea lor;
- producţia horticolă are caracter sezonier, acesta realizându-se într-un singur ciclu de producţie
anual în câmp sau în plantaţie în zona temperată sau în 2-3 cicluri de producţie în sere sau
zonele tropicale de cultură, în timp ce necesităţile de consum au caracter permanent;
- din punct de vedere al calităţilor organoleptice gustul produselor horticole este foarte variat între
specii şi chiar între soiuri şi hibrizi, având şi o pigmentaţie variată.
Avându-se în vedre faptul că în stare proaspătă consumul de produse horticole trebuie asigurat tot
timpul anului şi cunoscându-se particularităţile acestora, se impune ca din momentul recoltării şi până la
consum, prin măsuri şi intervenţii tehnologice să se asigure condiţii de conservare, care să menţină
proprietăţile fizice, chimice şi senzoriale pe care le aveau la recoltare.
După Gherghi (1994), producţia mondială este evaluată la cca. 300 mil. tone fructe, 280 mil. tone
cartofi, 230 mil. tone legume, etc. În România în anii cu producţie normală, după acelaşi autor, potenţialul de
producţie este de cca. 7-8 mil. tone cartofi, 2-2,5 mil. tone fructe, 5-6 mil. tone legume. Din punct de vedere
al naturii produselor horticole sau al valorificării în stare proaspătă şi prin conservare pe cale industrială,
părţile valorificabile sunt reprezentate la legume de frunze, muguri, inflorescenţe, tulpini, rădăcini, tuberculi,
bulbi, seminţe (tabelul 2.4.) şi de mere, pere, gutui (poame), prune, caise, piersici, cireşe, vişine, nectarine
(drupe), mure, zmeură (polidrupe), căpşuni (polinucule înglobate în receptacul) la fructe (tabelul 2.5.).
În procesul de comercializare în funcţie de perioada normală de apariţie cunoscută atât de
producători cât şi de consumatori, produsele horticole pot fi timpurii sau târzii. Dacă apariţia lor este mult
anticipată produsele horticole sunt denumit trufandale (extratimpurii) la legume. În practica producţiei la
fructe este utilizată şi denumirea de văratice pentru cele cu perioada de consum în vară şi de toamnă când
apariţia lor este în acest sezon.

12
 Eforturile depuse de producător în procesul de producţie sunt direcţionate în sensul obţinerii unei
producţii mari şi de calitate superioară, având în acelaşi timp şi o bună capacitate de menţinere a acesteia.
Cultivarul, tehnologia de cultură, acţiunile de protecţie fitosaniatră aplicate, condiţiile pedoclimatice din
perioada de creştere şi maturare, momentul şi tehnica recoltării, etc. sunt factori care determină calitatea
fructelor şi a legumelor. După momentul recoltării (detaşarea de pe plantă) menţinerea calităţii iniţiale este
determinată de modul de efectuare al condiţionării, ambalării, transportului, de momentul depozitării, de
tehnologia de păstrare temporară sau de lungă durată, de momentul livrării şi de condiţiile de prezentare a
produselor.
Clasificarea speciilor de plante legumicole după organele comestibile
Specificare Organele comestibile
Rădăcini îngroşate
Plante legumicole de la care se consumă organe vegetative
Rădăcini tuberizate
Tuberculi
Bulbi
Tulpini false şi frunze verzi
Tulpina îngroşată
Lăstari verzi sau etiolaţi
Peţiolii frunzelor
Frunze verzi
Frunze etiolate
Muguri cu creştere închisă
Primordii de inflorescenţă
Părţi de inflorescenţă
Plante legumicole de la care se
consumă organe generative
(receptacul şi bractei)
Fructe la maturitatea
tehnologică
Fructe la maturitatea
fiziologică
Fructe la maturitatea
tehnologică şi fiziologică
Seminţele la maturitatea
tehnologică
Carpofori
(Pelaghia, Chilom, 2002)
În concluzie, în procesul de valorificare, produsele horticole intră cu o bază fiziologică şi biochimică
a calităţii constituită, valorificatorul urmărind punerea în practică a celor mai bune metode pentru menţinerea
Tabelul 2.4.
Specii legumicole
Morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina,
sfecla roşie, ridichea, hreanul, scorţonera,
barba caprei, brojba, napul comestibil.
Batatul (cartoful dulce)
Cartoful timpuriu şi de vară
Ceapa, usturoiul, prazul, ceapa eşalotă
Prazul, ceapa verde, ceapa de iarnă, ceapa
eşalotă, ceapa de Egipt, ceapa de Fins,
usturoiul verde
Gulia
Sparanghelul
Reventul, cardonul, ţelina de peţiol, sfecla de
peţiol, feniculul de Florenţa
Spanacul, spanacul de Noua Zeelandă, salata
de frunze, loboda, tarhonul, ţelina de frunze,
pătrunjelul de frunze, cicoarea de grădină,
varza pentru frunze, cresonul, asmăţuiul,
magheranul, ştevia, măcrişul, cimbrul,
busuiocul, mărarul, leuşteanul, etc.
Andiva
Terminali: varza albă, varza creaţă, varza
chinezească, marula, salata pentru căpăţână
Axilari: Varza de Bruxelles
Conopida, broccoli
Anghinarea
Ardeiul, vinetele, castraveţii, dovleceii,
dovleceii patison, bamele, fasolea păstăi,
mazărea păstăi, bobul păstăi
Tomatele, ardeiul (gogoşar, Kapia, de boia),
pepenele verde, pepenele galben, dovleacul
comestibil, dovleacul pentru plăcinte
Tomatele (mature sau verzi – gogonelele
pentru murat), ardeiul (gras, lung, iute)
Mazărea, fasolea, bobul, porumbul zaharat
Ciuperci comestibile cultivate
13
şi chiar sporirea calităţii lor. Se aplică în acest scop tehnologii superioare specifice adecvate, care să conducă
la un minimum de deprecieri calitative şi de scăderi în greutate.
Tabel 2.5.
Clasificarea speciilor pomicole după organul comestibil (fructul)
Grupa Denumirea fructului Specii pomicole
Poamă (fruct fals) – conţine în
Mărul, părul, gutuiul,
interior mai multe seminţe şi se
Seminţoase moşmonul, păducelul,
formează prin dezvoltarea
scoruşul
receptaculului floral
Prunul, piersicul, caisul,
Drupă – conţine un sâmbure şi are
Sâmburoase cireşul, vişinul, corcoduşul,
mezocarpul cărnos
porumbarul, etc.
Coacăzul, agrişul (arbuşti),
Bacă propriu-zisă
actinidia (liană agăţătoare)
Fragul, căpşunul (plante
Bacifere Fruct fals (poliachenă)
perene semierboase)
Zmeurul, murul
Polidrupă
(semiarbuşti)
Alunul, castanul, nuca de
Achene sau nuci propriu-zise
cedru
Nucifere
Drupă falsă Nucul
Drupă Migdalul
Bacă pieloasă (hesperidă) Lămâiul, portocalul
Specii pomicole Bacă Rodiul
subtropicale Fruct fals Smochinul
Drupă Măslinul, fisticul
Drupă Curmalul, avocado
Bacă Bananierul
Specii pomicole
Fruct compus Ananasul
tropicale
Păstaie Roşcovul
Nucă Cocotierul
(Ghena, N., 1977)

Producţia de legume şi fructe este utilizată pentru consum în stare proaspătă sau pentru
industrializare. Funcţie de aceste direcţii de valorificare, se aplică tehnologii care încontinuu se îmbunătăţesc
pe bază cercetărilor sau a rezultatelor din producţie, în raport de însuşirile calitative ale produselor horticole.
Astfel, tehnologia valorificării diferă de la un produs la altul şi se urmăreşte: prelungirea perioadei de
păstrare a fructelor şi legumelor în vederea asigurării unui consum eşalonat pe o perioadă cât mai
îndelungată a anului; reducerea pierderilor datorită proceselor de metabolism, atacului diverselor boli sau
îmbolnăvirilor fiziologie; orientare a procesului de producţie în direcţia realizării unor produse horticole cu
însuşiri şi caracteristici care să satisfacă cerinţele consumatorului în stare proaspătă şi transformarea lor în
produse finite, prin prelucrare sau industrializare.

2.3. Clasificarea produselor horticole după diferite criterii şi considerente

Cerinţele şi nevoile practicii şi mai ales a celor de ordin didactic au determinat clasificarea legumelor
şi fructelor pe grupe după diferite criterii sau considerente. Se pot astfel evidenţa:
a) Botanic, adică clasificarea pe familii, genuri şi specii după tipul florii. În tabelele 2.6. şi 2.7. se
prezintă clasificarea botanică a speciilor legumicole şi pomicole.

14
 Tabelul 2.6.
Clasificarea botanică a speciilor legumicole
Familia botanică Speciile legumicole
Solanaceae Tomatele -Lycopersicon esculentum, ardeii -Capsicum annum, pătlăgele vinete –
Solanum melongena, cartoful –Solanum tuberosum.
Liliaceae Ceapa comună –Allium cepa, usturoiul –Allium sativum, prazul –Allium porum,
sparanghelul –Asparagus officinalis.
Brasicaceae Varza albă pentru căpăţână –Brassica oleracea var. capitata, forma alb, varza roşie
(Cruciferae) –Brassica oleracea var. capitata, formarubr, varza de Bruxelles –Brassica oleracea
var.gemmifera, varza creaţă –Brassica oleracea var. sabauda, varza de Pekin –
Brassica pekinensis, varza de frunze –Brassica oleracea var. botrytis, subvar.
cauliflora, broccoli –Brassica oleracea var. botrytis, subvar.cymosa, gulia –Brassica
oleracea var.gongylodes, ridichile de vară şi iarnă –Raphanus sativus convar.niger,
cresonul de grădină –Lepidium sativus, hreanul –Armoracia rusticana.
Umbelliferae Morcovul –Daucus carota ssp. sativa, pătrunjelul pentru rădăcină –Petroselinum
crispum convar. radicosum, pătrunjelul pentru frunze –Petroselinum crispum
convar.crispum, păstârnacul –Pastinaca sativa, mărarul –Anethum graveolens,
leuşteanul – Levesticum officinale, ţelina – Apium graveolens, asmăţuiul – Anthiricus
cerefolium, fenicul de Floenţa – Foeniculum vulgare, ssp. dulce, convar. azoricum.
Papilionaceae Fasolea de grădină – Phaseolus vulgaris, mazărea de grădină – Pisum sativum, bobul
(Fabaceae) – Vicia faba.
Cucurbitaceae Castravetele – Cucumis sativus, dovlecelul – Cucurbita pepo, convar. giromontia,
dovlecelul patison – Cucurbita pepo, convar. radiata, pepenele galben – Cucumis
melo, pepenele verde – Citrulus lanatus, dovleacul comestibil – Cucurbita maxima,
dovleacul pentru plăcintă – Cucurbita moschata.
Tabelul 2.6.(continuare)
Familia botanică Speciile legumicole
Chenopodiaceae Sfecla roşie – Beta vulgaris, var. canditiva, spanacul – Spinacia oleracea, loboda –
Atriplex hortense.
Compositae Salata – Lactuca sativa, andivele – Cichorium intybus, cicoarea de grădină – Cichorium
endiva, anghinarea – Cynara scolymus, cardonul – Cynara cardunculus, scorţonera –
Scorzonera hispanica, tarhonul – Arthemisia dracunculus.
Polygonaceae Reventul – Rheum rhabarbarum, măcrişul – Rumex acetosa, ştevia – Rumex patientia.
Malvaceae Bamele – Hibiscus esculentus
Labiate Cimbrul – Satureja hortensis, cimbrişorul – Thymus vulgaris, busuiocul – Ocimum
basilicum.
Tetragoniaceae
Spanacul de Noua Zeelandă – Tetragonia tetragonoides
(Aizoaceae)
Convolvulaceae Batatul sau cartoful dulce – Ipomea batatas
Gramineae Porumbul zaharat – Zea mays convar.sacharata
Agaricaceae Ciuperca de culoare albă – Psalliota hortensis, ciuperca de culoare crem – Psalliota
bispora
Polzporaceae Buretele vânăt – Pleurotus ostreatus, buretele roşiatic – Pleurotus florida.
Strophariaceae Ciuperca cu văl – Stropharia rugoso annulata
(Pelaghia Chilom, 2002)

15
 Tabelul 2.7.
Clasificare botanică a speciilor pomicole

Ordinul Familia Subfamilia Genul Specia

- domestica Borkh
- sylvestris Mill.
- praecox Borkh.
Malus - paradisiaca (L.) Medik.
- baccata (L.) Borkh.
- prunifolia Borkh.
ROSALES

- coronaria Mill.
ROSACEAE Pomoideae - communis L.
- pyraster L.
- ussuriensis Maxim.
Pyrus
- nivalis Jacq.
- serotina Red.
- elaeagrifolia Pall.
Cydonia - oblonga Mill.
Mespilus - germanica L
Tabelul 2.7. (continuare)
Ordinul Familia Subfamilia Genul Specia
- domestica L.
- insititia Jusl.
Prunus
- cerasifera Ehrh.
- spinosa L.
- vulgaris Lam.
- sibirica L.
Armeniaca
- mume Sieb.
- mandshurica Skhvortz
Prunoideae
- vulgaris Mill.
Persica
- davidiana Karr.
- communis L.
Amygdalus
- nana L.
- avium L.
- vulgaris Mill.
Cerasus
- mahaleb Mill.
- fructicosa Pali.
- vesca L.
- moschata Duch.
Fragaria - virginiana Duch.
- chiloensis. Duch.
Rosoideae - ananassa Duch.
- idaeus vulgatus Arrh.
- idaeus strigosus
Rubus
(Michx;) Focke.
- fruticosus L.
- rubrum L.
Saxifragaceae Ribesoideae Ribes - nigrum L.
- aureum Pursh.

16
 Ordinul Familia Subfamilia Genul Specia
- reclinata Mill.
Grossularia
- hirtela Spach.
- regia L.
JUGLANDES Juglandaceae - Juglans
- nigra L.
- sativa Mill.
Fagaceae - Castanea - dentata Borkh.
FAGALES - pumilla Mill.
- avellana L.
- colurna L.
Betulaceae - Corylus
- maxima Lill.
- pontica Koh.
Moraceae - Ficus - carica L.
(Ghena, N., 1977)

b) Legumicol şi pomicol

Legumele se grupează în funcţie de organele comestibile în 3 gupe mari (tabelul 2.4.) şi anume:
- plante legumicole de la care se consumă organele vegetative;
- plante legumicole de la care se consumă organele generative; carpoforii.
Fructele se grupează în funcţie de denumirea părţii comestibile care de exemplu poate fi sămânţa,
sâmburele, etc. (tabelul 2.5.).
Plantele legumicole din punct de vedere al tehnologiei de cultură se clasifică în 12 grupe cuprinse in
tabelul 2.8.

c) Tehnologic – produsele horticole sunt grupate în funcţie de compoziţia chimică, avându-se în

vedere componentul cu ponderea cea mai mare şi posibilităţile de utilizare ale acestora ca materie primă. Se
pot astfel grupa în : produse bogate în amidon, vitamine, acizi, substanţe pectice, etc. Luând în considerare
acest criteriu se poate aprecia valoarea pe care o au produsele horticole ca materie primă pentru diferitele
prelucrări industriale.

d) După capacitatea de menţinere a calităţii (comercială)

Menţinerea după recoltare a calităţilor produselor horticole, datorită gamei foarte largi de specii care
se folosesc în consum ca şi diversitatea organelor comestibile ale acestora, creează probleme specifice pentru
fiecare produs sau grupă de produse.
Rezistenţa la păstrare a produselor horticole depinde de o serie de factori grupaţi în două categorii:
- factori care depind de natura produsului: specia, soiul, starea de maturitate şi sănătate a
produsului în momentul depozitării;
- factori externi.

17
 Tabelul 2.8.

Clasificarea plantelor legumicole după tehnologia de cultură

Denumirea grupei Speciile legumicole

Plante legumicole rădăcinoase
Plante legumicole pentru tuberculi
Plante legumicole din grupa cepei
Plante legumicole din grupa verzei
Plante legumicole verdeţuri
Plante legumicole pentru păstăi,
capsule şi seminţe la maturitate
tehnologică
Plante legumicole Solanaceae
Plante legumicole Cucurbitaceae
Plante legumicole aromatice şi
condimentare
Plante legumicole perene
Cicoarea pentru forţat
Ciupercile comestibile de cultură
(Pelaghia Chilom, 2002)
Morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina pentru rădăcină,
sfecla roşie, ridichile, scorţonera, barba caprei, brojba,
napul comestibil, batatul
Cartoful timpuriu, cartoful de vară
Ceapa comună,usturoiul comun, prazul, ceapa eşalotă,
ceapa de Egipt, ceapa de iarnă, usturoiul de Egipt
(rocambole)
Varza albă pentru căpăţână, varza roşie, varza creaţă,
varza de Bruxelles, varza de frunze, varza chinezească,
conopida, broccoli
Salata, spanacul, loboda, cicoarea de grădină, ţelina
pentru peţioluri şi frunze, sfecla pentru frunze sau
peţioluri, cardonul, fenicul de Florenţa, spanacul de Noua
Zeelandă, spanacul indian
Mazărea de grădină, fasolea de grădină, bobul, bamele,
porumbul zaharat
Tomatele, ardeii, pătlăgelele vinete
Castravetele, pepenele galben, pepenele verde, dovlecelul
comun, dovlecelul patison, dovleacul comestibil,
dovleacul pentru plăcintă
Mărarul, pătrunjelul pentru frunze, cimbrul, cimbrişorul,
asmăţuiul, busuiocul, măghiranul, rucola, cresonul de
grădină, cresonul de fântână (de baltă).
Sparanghelul, reventul, hreanul, anghinarea, măcrişul,
ştevia, tarhonul, leuşteanul
Andive
Ciuperca crem-brună, bureţii Pleurotus, ciuperca cu văl,
ghebele de toamnă

Specia constituie factorul principal, întrucât în funcţie de conţinutul în apă şi în compuşi chimici,
unele dintre specii rezistă la păstrare, iar altele nu. În general cu cât produsele horticole conţin mai multă apă
cu atât sunt mai perisabile, adică mai puţin rezistente la păstrare, manipulare şi transport.
Din punct de vedere al menţinerii calităţii, comisia Economică a O.N.U. pentru Europa împarte
legumele şi fructele în patru grupe cu grad de perisabilitate asemănător şi anume: excesiv de perisabile,
foarte perisabile, perisabile şi mai puţin perisabile.

I. Legume şi fructe excesiv de perisabile:

- fructe: căpşuni, fragi, zmeură, mure, afine, coacăze şi agrişe;
- legume: loboda, mărarul, măcrişul, leuşteanul, tarhonul, spanacul, frunzele de pătrunjel, salata,
andive, dovlecei în floare.
Produsele din această grupă se caracterizează printr-o respiraţie intensă, suprafaţă mare de contact cu
mediul extern şi o epidermă subţire. Datorită acestor particularităţi durata menţinerii calităţii lor, chiar în
condiţii optime la temperaturi şi umiditate relativă a aerului este de 2-3 zile. Sunt produse care îşi pierd uşor
18
turgescenţa şi se ofilesc şi ca urmare a respiraţiei intense în timpul depozitării se autoîncing uşor. Condiţiile
necorespunzătoare de depozitare şi conservare determină pierderi şi declasări de calitate care depăşesc
limitele admise de lege. De aceea, pentru menţinerea calităţii produsele se introduc în consum în faza când
masa vegetativă a realizat maximum de creştere, este suculentă, fragedă şi cu gust specific.
II. Legume şi fructe foarte perisabile:
- fructe: cireşe, vişine, caise, piersici, prune, nectarine, etc.;
- legume: castraveţi, cicoarea, dovlecelul, fasolea şi mazărea, ceapa şi usturoiul verde, boabele
verzi de mazăre, ridichile de lună, morcovii cu frunze, varza de frunze, sparanghelul, etc.
Unele particularităţi sunt asemănătoare cu cele ale produselor horticole din grupa precedentă.
Caracteristica generală a fructelor din această grupă este aceea că au o epidermă fină, care nu poate proteja
pulpa şi prin urmare loviturile, trepidaţiile sau şocurile produc brunificări şi pierderea fermităţii. Pentru
menţinerea calităţii şi a rezistenţei la manipulări şi transport, recoltarea trebuie făcută în faza de pârgă când
fermitatea pe care o au produsele permite efectuarea operaţiilor ce urmează în procesul de valorificare.
În condiţii optime de conservare la temperaturi şi umiditate relativă a aerului, durata de păstrare este
de 3-4 zile până la 15-20 zile (la piersici).
Legumele foarte perisabile se caracterizează printr-o epidermă foarte fină şi prin lipsa capacităţii de
cicatrizare, astfel că nu au asigurată o bună protecţie faţă de acţiunea factorilor de mediu, în special faţă de
umiditatea redusă a aerului. Sunt de asemenea sensibile la variaţiile de temperatură şi insolaţii datorită
suprafeţei mari de expunere.
III. Legume şi fructe perisabile
- fructe: merele şi perele de vară şi de toamnă şi unele soiuri de struguri pentru masă (Muscat
Hamburg, Chasselas D’ore);
- legume: tomatele, ardeii, bamele, pepenii verzi şi galbeni, pătlăgele vinete, varza timpurie,
conopida.
Produsele din această grupă se caracterizează printr-o activitate biologică de intensitate mică după
recoltare comparativ cu cele din grupa precedentă. Pentru menţinerea calităţii, fructele din această grupă se
recoltează la un anumit grad de maturare considerat optim. Menţinerea calităţii legumelor este asigurată dacă
recoltarea se face când partea comestibilă a ajuns la mărimea caracteristică, nerealizând însă toate însuşirile
specifice.
Durata de păstrare poate varia de la 7-10 zile (tomate, ardei, vinete, etc.) până la 1-3 luni (merele şi
perele de toamnă şi unele soiuri de struguri pentru masă).
IV. Legume şi fructe mai puţin perisabile
- fructe: merele şi perele de iarnă, nucile, alunele, migdalele, moşmoanele, unele soiuri de gutui şi
de struguri pentru masă (Razachie, Afuz-Ali, Regina Nera, Coarnă neagră, etc.);
- legume: rădăcinoasele (morcovi, păstârnac, pătrunjel de rădăcină, sfecla roşie, ţelina pentru
rădăcină, ridichile de iarnă), ceapa, usturoiul, varza de toamnă, cartofii, dovleacul comestibil. Pot
fi considerate legume şi unele plante alimentare ca: lintea, năutul, alunele de pământ.
Produsele din această grupă constituie sortimentul pentru rezervele de iarnă(depozitate toamna)
datorită capacităţii mai bune de păstrare. Au înveliş protector rezistent, procesele biologice decurg cu
intensitate mică dacă se respectă condiţiile optime de conservare specifice fiecărui produs în parte şi îşi
cicatrizează bine vătămările mecanice.
Durata de păstrare în funcţie de specie şi soi variază de la 3 la 7-8 luni sau chiar de la o recoltă la
alta.

19