Table of Contents

I. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Explorarea lumii vii............................................................................1

LECŢIA 1. Introducere în studiul biologiei. Observarea lumii vii...........................................................1
LECŢIA 2. Metode și instrumente de investigare a mediului înconjurător..............................................2
LECȚIA 3. Organizarea lumii vii............................................................................................................3
II. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2: MEDII DE VIAŢĂ..................................................................3
LECȚIA 1. Parcurile și grădinile.............................................................................................................3
LECȚIA 2. Livezile, viile, gospodăriile și fermele..................................................................................5
LECȚIA 3. Pajiștile.....................................................................................................................................6

I. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Explorarea lumii vii

LECŢIA 1. Introducere în studiul biologiei. Observarea lumii vii

Biologia este ştiinţa care se ocupă cu:

- studiul organismelor vii;
- relațiile dintre organismele vii;
- relațiile dintre organismele vii și mediul lor de viață.

Organismele vii sunt cuprinse în 5 grupe mari, numite regnuri:

1) Procariota (Monera), cuprinde bacteriile și algele albastre;
2) Protista, cuprinde algele verzi, roșii, brune și protozoarele;
3) Fungi, cuprinde ciupercile;
4) Plantae, cuprinde plantele inferioare(mușchi, ferigi) și superioare (gimnosperme sau
conifere, angiosperme sau plante cu semințe închise în fructe);
5) Animalia sau Metazoa, cuprinde animalele (nevertebrate și vertebrate).

Observarea organismelor vii:

- în natură, în mediul lor de viață, de exemplu, observarea căprioarelor în marginea unei
păduri;
 - în laborator sau în muzeul de științe, de exemplu, observarea peștilor dintr-un acvariu,
observarea unor animale conservate, observarea șerpilor în vivarii, observarea unor
machete sau diorame care imită mediul unor viețuitoare etc.;

Moduri de observare a organismelor vii

- observarea cu ochiul liber, de exemplu, obervarea alcătuirii unei plante (organe:
rădăcina, tulpina, frunzele, florile, fructele, semințele) sau observarea alcătuirii externe a
unui animal
(iepurele: cap, trunchi, membre);
- observarea cu ajutorul lupei (o lentilă care mărește imaginea) de exemplu, observarea
celulelor din fructul de lămâi;
- observarea cu ajutorul microscopului (un aparat cu construcție complexă ce poate mări
imaginea obiectelor care în mod normal nu se văd cu ochiul liber), de exemplu
observarea bacteriilor, a celulelor din foița de ceapă;
- observarea cu ajutorul mulajelor: observarea alcătuirii interne a omului.
- observare cu ajutorul planșelor, filmelor, fotografiilor etc.

LECŢIA 2. Metode și instrumente de investigare a mediului înconjurător

Studierea viețuitoarelor:
- în mediul lor de viață;
- în laborator;
- fotografii, planșe, filme etc.

Mediul de viață – ”casa” viețuitoarelor:

- mediu terestru;
- mediu acvatic; medii naturale; medii naturale
- mediu subteran (galerii, peșteri)
- medii artificiale: vivarii, acvarii, sere etc.

Componente ale mediului de viață:

a) Factorii abiotici (fără viață)- se înregistrează cu instrumente sau cu aplicații pe telefonul
mobil:
- temperatura (se măsoară cu termometrul);
- apa (limpezimea – apreciere vizuală, viteza de curgere, adâncimea – cu metrul, cantitatea de
precipitații – cu pluviometrul);
- aerul (viteza vântului – cu anemometrul sau apreciere vizuală: vânt slab, moderat, puternic,
foarte puternic; umiditatea aerului – cu higrometrul);
- luminozitatea (se apreciază vizual).
b) Factorii biotici (cu viață) – viețuitoarele – se înregistrează prin fotografiere, filmare sau după
caz
colectare/recoltare:
- microorganisme;
- ciuperci;
- plante;
- animale;
- oameni.

LECȚIA 3. Organizarea lumii vii

Organismele vii trăiesc în habitate – locul care oferă unui organism hrană, adăpost, alte
condiții necesare supraviețuirii.
 De exemplu, pădurile oferă hrană şi adăpost unei mari varietăţi de animale.

Microhabitatul este locul specific din mediu în care un organism trăiește.

 De exemplu, rechinii trăiesc numai în mările şi oceanele calde.
Viețuitoarele sunt organizate în populații și comunități care împreună formează biocenozele.

Biocenozele, împreună cu totalitatea factorilor abiotici (biotopuri) formează unități de structură

ale lumii vii numite ecosisteme.

Ecosistemele sunt foarte variate și pot fi:

1. Terestre (parc, pajişte, părure etc.);
 Ecosisteme din zonele calde: pădurea ecuatorială, jungla, savana, deşertul;
 Ecosisteme din zonele temperate: stepa, silvostepa, preeria, pădurile de foioase;
 Ecosisteme din zonele reci: taigaua, tundra.
2. Acvatice (râu, baltă, lac, etc.);
3. Subterane (peşteră).

Totalitatea ecosistemelor formează împreună biosfera – învelişul viu al Pământului.

II. UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2: MEDII DE VIAŢĂ

LECȚIA 1. Parcurile și grădinile

1. PARCURILE
  CARACTERISTICI: omului modern;

- amenajate cu scopul reapropierii de natură - există și parcuri protejate prin lege, care nu
a au

fost modificate de către om.

ASPECTE ALE BIOTOPULUI: ASPECTE ALE BIOCENOZEI:

- arbuști: forsiția, liliacul, iasomia, trandafirul, măceșul;

- arbori:
- condițiile de mediu diferă în funcție de zona în
conifere (molid, pin, brad, tuia, ginko, chiparos, sequoia),
care
arbori cu fructe (angiosperme – stejar, nuc, arțar, platan,
a fost amenajat parcul;
plop, salcâm, tei, salcie, magnolie etc.);
- lucrări de îngrijire care asigură: eliminarea
- plante ierboase – amenajate în ronduri: ferigi
frunzelor
ornamentale, zambile, lalele, narcise, lăcrămioare,
căzute, sisteme de irigații, preluarea deșeurilor;
panseluțe, iriși, petunii, crăițe, nu-mă-uita; în zonele
acvatice
- în arbori pot fi amenajate căsuțe și hrănitori
– trestia, papura, nuferi, alge.
pentru
păsări;
- animale:
insecte(greieri, lăcuste, fluturi, viespi, buburuze),
- pot exista spații delimitate pentru protejarea unor
păsări (pițigoi, ciocănitoare, cioară, guguștiuc, lebede,
animale sau lacuri cu mici insule.
rațe), mamifere (veverița); în zonele acvatice trăiesc
broaște.

2. GRĂDINILE

CARACTERISTICI:

- sunt cultivate cu plante utile omului;

- de la fiecare dintre acestea, omul consumă o parte din organe:
 Rădăcina(morcovi, sfeclă);
 Tuberculi (cartofi);
 Bulbi (ceapă, usturoi);
 Frunze (salata, varza);
 Florile (conopida);
 Fructele (păstăi, roșii, vinete) etc.

ASPECTE ALE BIOTOPULUI: ASPECTE ALE BIOCENOZEI:

- fiecare din plantele cultivate are anumite cerințe
legate de condițiile de viață:
 Sol cu substanțe hrănitoare;
 Lumină;
 Căldură;
 Apa.
- omul asigură îmbunătățirea acestor calități prin
lucrări agricole, irigații, combaterea dăunătorilor.
LECȚIA 2. Livezile, viile, gospodăriile și fermele
1. LIVEZIILE SI VIILE:
CARACTERISTICI:
- livezile sunt suprafețe de teren cultivate cu pomi fructiferi;
- viile sunt suprafețe de teren cultivate cu viță de vie
ASPECTE ALE BIOTOPULUI:
- variază în funcție de zona geografică;
- omul condițiile potrivite prin lucrări agricole,
lucrări de îngrijire, combaterea dăunătorilor,
înmulțire (altoire, marcotaj, butășire etc.).
2. GOSPODĂRIILE ȘI FERMELE:
CARACTERISTICI:
-sunt ecosisteme cu activitate intensă a omului
(puternic antropizate);
ASPECTE ALE BIOTOPULUI:
- plante întâlnite în grădini: fasolea, cartoful,
varza, morcovul, ardeiul, tomatele, vinetele etc.
- animale întâlnite în grădini:
 Gândacul de Colorado – dăunător al
cartofului;
 Albilița – fluture, dăunător al verzei;
 Râma – vierme inelat, trăiește în sol;
- animale întâlnite ocazional: șopârla, șarpele,
cârtița.
ASPECTE ALE BIOCENOZEI:
- plante cultivate în livezi: măr, prun, cais,
cireș, gutui, vișin, păr, piersic etc.;
- plantă cultivată în vii: vița de vie;
- animale: albina, melcul de livadă, brotăcelul
etc.
- specii parazite (necesită combatere): mana
viței de vie, făinarea etc.
ASPECTE ALE BIOCENOZEI:

- variază în funcție de zonele geografice;
- mediul este modificat de om, care
asigură condițiile potrivite prin lucrări
de îngrijire, hrană, adăpost, combaterea
paraziților.
LECȚIA 3. Pajiștile
CARACTERISTICI:
-în funcție de altitudine, deosebim pajiști de
stepă și pajiști alpine;
-după modul de utilizare, deosebim fânețe
(utilizatepentru obținerea fânului) și pășuni
(uilizate pentru pășunatul oilor, vacilor etc.)
PAJIȘTEA DE STEPĂ
- ocupă zonele de câmpie și podișurile
joase;
- temperatura medie: 10-11C;
- temperatura maximă: 25-30C;
- veri calde și secetoase, ierni aspre și
geroase;
- precipitații reduse (500mm/an);
- sol negru sau brun deschis.
- specii de păsări, crescute pentru carne, ouă, pene
etc: porumbelul, găina, rața, gâsca, curcanul ș.a.;
- animale crescute pentru carne, lapte, blană:
vaca, oaia, porcul domestic, ș.a.;
- animale folosite pentru tracțiune: calul, măgarul;
- animale de companie: câinele, pisica;
- animale parazite (prin tratamente, acestea sunt
combătute);
- paraziți externi (căpușa, puricele, păduchele) și
interni (tenia, limbricul, viermele de gălbează etc).
- ciuperci: ciuperca de câmp;
- plante ierboase spontane: pir, golomăț, ciulini,
colilie;
- plante ierboase cultivate (prin transformarea
pajiștilor în terenuri agricole: cerealele: grâu, orz,
porumb, ovăz;
- plante industriale: floarea soarelui, sfecla de
zahăr, rapița);
- arbori și arbuști: salcâmul, măceșul, socul,
păducelul;
- - animale: viermi, păianjeni, insecte (buburuză,
lăcustă); păsări (graurul, cioara, vrabia, prepelița,
ciocârlia, uliul), mamifere rozătoare (șoarece de
câmp, iepurele de câmp, hârciogul, popândăul),
mamifere carnivore: vulpea.
PAJIȘTEA ALPINĂ

-întâlnită la altitudini mari (1800 – 2500m);

-temperaturi scăzute (media 0o

C);

-precipitații bogate;

-vânt puternic;

-lumină intensă;

-sunt ocazional folosite pentru pășunat.

-plante ierboase înrudite cu cerealele (au spice) sau viu

colorate: garofița de munte, clopoței, smârdar, floarea de colț;

-arbuști: jneapănul, ienupărul;

-animale: reptile (șopârle, șerpi - vipera), păsări (vulturul, acvila

de munte), mamifere (capra neagră).