Universitatea „ Ștefan cel Mare ‘’ , din Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Program de studii : Controlul și Expertiza Produselor Alimentare

Ecosisteme
naturale

Student: Andreea Schipor

Coordonator: conf. dr. Ing. Gontariu Ioan CEPA, an IV. Gr.1b
 Ecosistemul
Ecosistemul este o unitate de
funcționare și organizare a
ecosferei alcătuită din biotop și
biocenoză. Ecosistemul cuprinde
relațiile dintre biotop și biocenoză.
Întreaga varietate de organisme ce
trăiesc într-un ecosistem se
numește comunitate. Ecosistemele
pot fi permanente sau temporare.
Ecosistemele pot fi naturale, adică
nu apare intervenția omului și
artificiale, cele create de om.
Ecosistemele au devenit extreme
de importante din punct de vede
politic datorită tratatului privind
diversitatea biologică
(CBD=Convention on Biological
Diversity ) aprobată de 192 de țări.
Aceasta definește protecția
ecosistemelor, a habitatelor
naturale și menținerea populațiilor
viabile de specii în mediul natural.

CBD definește ecosistemul ca fiind un complex dinamic de plante, animale

și microorganisme dar și mediul fără viață cu care interacționează ca o
unitate funcțională. Din nevoia de a proteja ecosistemele, a apărut
necesitatea politică de a le identifica și descrie corect, eficient. Vreugdenhil
a susținut că cel mai eficient mod ar fi prin folosirea unui sistem de
clasificare fizionomic-ecologic.
2
Dinamica ecosistemelor
Introducerea unor noi elemente într-un
ecosistem fie de natură biotică sau
abiotică, rezultă un efect perturbator. În
unele cazuri poate duce la distrugerea
ecosistemului și moartea multor specii ce
habitează ecosistemul respectiv. Sub
această viziune noțiunea de sănătate
ecologică face referire la măsurarea
capacității de recuperare a unui ecosistem,
cât de departe este ecosistemul față de
starea sa de echilibru.
Ecosistemele au capacitatea să-și revină în
urma efectului unui agent perturbator.
Diferența dintre colaps și revenire lentă
este determinată de 2 factori: toxicitatea
elementului introdus și reziliența
ecosistemului natural.
 BIOTOPUL
Biotopul reprezintă totalitatea elementelor fără viață.
Conceptul de biotop a fost susținut de către Ernst Haeckel
(1834-1919). În cartea sa “Morfologie Generală ”(1866),
definește termenul de ecologie, subliniază importanța
conceptului de habitat ca o condiție de existență a unui
organism. De asemenea explică faptul că biotopul
ecosistemului este format de factorii de mediu: apă, sol și
trăsături geografice și interacțiunea dintre viețuitoare.
Biotopul reprezintă un mediu de viață cu caracteristici
ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o
biocenoză. În structura biotopului sunt incluse substanțele
anorganice, factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-
chimici și relațiile dintre acești factori. Structura
biotopului determină configurația ecosistemului, ea
putând fi caracterizată de diferite tipuri de mediu:
continental, insular, edafic, acvatic .
4
 “
Rețeaua biotopului
Pentru a funcționa eficient biotopurile
nu trebuiesc izolate, ci conectate între ele și
organismele vii. Cel mai bun mod de a
regenera biotopurile este de a le extinde prin
conectarea acestora între ele. Prin
conectarea bucăților de pământ cu
microecosisteme, ele pot exista într-o rețea.
Astfel biotopul este un sistem deschis.

5
 Factorii abiotici, care alcătuiesc biotopul, constituie o
componentă activă a ecosistemului, modificările lor din diverse
motive (inclusiv poluare) determinând transformări ale biocenozei
și, implicit, ale ecosistemului. Factorii abiotici, după modul cum
acționează, se pot grupa în:
• de existență, care sunt absolut necesari supraviețuirii:
lumina, aerul, apa etc.
• de influență, care intervin uneori, fără a fi necesari existenței
viețuitoarelor: inundațiile, poleiul, o furtună etc.
Se mai pot deosebi și factori:
• direcți, ce acționează nemijlocit asupra organismelor vii
• indirecți, care se manifestă prin modificarea modului de
intervenție al altor factori; de pildă, umiditatea și vântul, pot
modifica acțiunea temperaturii asupra organismelor.

6
 Ecosisteme terestre
Pădurile Ecosistemul de pădure (forestier)
manifestă o tendință de maximizare
Pădurea este o suprafață mare de
a stabilității prin optimizarea
teren pe care cresc în stare sălbatică
structurii biocenozei, creșterea
specii de arbori și arbuști, specii de
complexității relațiilor biocenotice
plante erbacee, mușchi, dar și
și a diversității genetice a
diferite specii de animale. Mediul
populațiilor din cadrul fiecărei
de viață se caracterizează prin
comunități de viață, întărirea
diferiți factori naturali. Conform
controlului exercitat de biocenoză
definiției Organizației pentru
asupra biotopului, sporirea
Alimentație și Agricultură folosită
eficienței ecologice a sistemului.
pe scară largă, în 2006 pădurile au
acoperit 4 miliarde de hectare,
respectiv aproximativ 30% din
suprafața mondială a uscatului.

7
 Ecosistemul unei
păduri de stejar
Fauna și vegetația pădurilor de
stejar
Fauna: radască, arici, salamandră,
cuc, căprioară etc.Vegetația: ghiocel,
porumbar etc.
Caracteristici ale biotopului:
-soluri: brune și brun-roșcate de
pădure;
-temperatura medie anuală în jur de
10 °C;
-lumina care ajunge până la
suprafața solului, filtrată printre
coroanele arborilor; de aceea există
numeroase plante erbacee și arbuști.
Componente ale biocenozei :
-arbori : carpen, ulm, tei, frasin,
paltin de câmpie, arțar, cireș
sălbatic;
-arbusti: măceș, păducel, soc, lemn
cainesc, corn, porumbar, gherghinar;
-plante erbacee: golomat, paius etc.-
animale nevertebrate: viermi,
păianjeni, melci, insecte, etc.
-animale vertebrate: broască brună,
brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup,
vulpe.
8
Ecosistemul unei
păduri de fag
Pădurile de fag, (numite și
fagete), sunt răspândite în
zonele cu altitudini de 600-
1300 m. Pădurile de fag se
întâlnesc însă și la altitudini
mai mici, pe versanți umbriți
(400m) sau la altitudini de
1500 m, pe versanții însoriți.
Fauna și vegetația pădurilor
de fag
Vegetație: alun, ciuperci etc.
Componente ale biotopului:
-soluri: brun-acide, brune de
pădure și soluri podzolice;
-temperatura medie anuală de
6-8 °C;
-lumină slabă
Componente ale biocenozei:
-arbori: fag, mesteacăn, paltin
de munte, carpen, ulm de
munte, tei, molid, brad.
Ecosistemul unei
păduri de molid
Pădurile de molid, (numite și
molidisuri), ocupă regiunile
înalte ale munților noștri, de
la limita superioară a fagului
până în zona subalpină. Ele
sunt instalate la altitudini de
1200-1800 m. În nordul
Carpaților, limita inferioară a
pădurilor de molidatinge, în
unele locuri, 600 m.
Fauna și vegetația
pădurilor de molid
Fauna: omida molidului,
ciocănitoare, pițigoi de
brădet, forfecuță, șoarece
vărgat, jder, cocoș de munte,
etc.
Caracteristici ale biotopului:
-soluri: podzolice brune;
-temperatura medie anuala de
3-5 °C;
-precipitatii de 800-1300 mm
anual;
-lumina foarte slabă, pădurile
sunt întunecoase;
-vânturi, uneori, puternice.
 Pădurea tropicală
Copacii în pădurea tropicală cresc sub formă de
etaje, astfel se pot aminti șase etaje de vegetație care
nu se pot delimita clar, pe sol sunt plantele ierboase,
tufișuri, arbuști. Solul are un strat subțire de humus
cu o capacitate redusă de hrană, de aceea un rol
important joacă în asigurare cu hrană Mykorrhiza.
Procesele de transformare a substanțelor sunt
accelerate în această regiune din cauza climei calde
și umede, prin desișul de rădăcini absorbția hranei e
rapidă cu o fotosinteză intensă. Dar numai 5 % din
hrană sunt absorbite din sol de către plante, o parte
din sursa de hrană cade ca materii în descompunere
pe frunziș, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor există
tot timpul anului frunze căzute care sunt supuse
imediat unor procese de descompunere, prin
capacitatea redusă de depozitare a stratului subțire de
humus, aceste substanțe în descompunere sunt
imediat absorbite de plante.
9
 SAVANA

10
 Savana este un tip de stepă africană, semiaridă, situată în regiunea tropicală din partea
centrală a Africii. Biotopul este diferit de cel al altor stepe. În savană cad mai puține
precipitații decât în stepa europeană. Clima în savană este mai caldă, iar anual sunt
înregistrate secete. Solurile sunt mai puțin fertile, iar luminozitatea este maximă. Sunt 2
anotimpuri principale: sezonul secetos și sezonul umed.
Flora savanei este una adaptată condițiilor climatice neprielnice din savană. Astfel în savană
se întâlnesc arbori, precum baobabul, care oferă faunei fitofage a savanei hrana necesară.
Însaă vegetația dominantă este cea ierboasă. Astfel, pentru a supraviețui, arborii și arbusștii
depozitează în trunchi apa pentru a supraviețui sezonuluisecetos, iar plantele ierboase își
usucă partea superioară a corpului (situată deasupra solului), transportând substanțele
hrănitoare și apa la rădaăcini, și astfel reduc evaporarea apei.
Fauna este reprezentată de mai multe tipuri de animale:

• carnivore:leul,hiena,leopardul,ghepardul;
• primate: babuinul;cornute:antilopa;antilopa-gnu .

11
 STEPA
Stepa reprezintă o zonă de vegetație în care flora este
reprezentată de plante ierboase și condițiile climatice
sunt semiaride. Stepele sunt caracteristice regiunilor
euroasiatice, dar pot fi întâlnite, cu unele modificări, și în
Africa, Australia, în America de Nord și în America de
Sud. În România, regiuni de stepă sunt cele din estul
Câmpiei Romane, o parte din Dobrogea și un sector din
sud-estul Podișului Moldovei. Biotopul stepei este unul
diferit de cel al paădurilor. Cad puține precipitații, nu mai
mult de 400-600 mm pe an. Luminozitatea este ridicată.
Temperatura medie iarna este de-10°C...-5°C, iar vara
poate ajunge până la 30...35°C. Stepele se dezvoltă pe
soluri din clasa molisoluri: cernoziomuri, soluri cenușii,
soluri balane. Flora este dominată de graminee și din
plante cu rizomi (care se dezvoltă rapid după ce apar
condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante
spinoase. Exemple: ovăz, salvie, spinul vântului, etc.
Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor.

12
 Fauna este reprezentată de diferite:
- rozătoare: hârciog; popândău;
șoarece de câmp;hermină.
- lagomorfe:iepure;
- carnivore:lup.
În stepe sunt comune rozătoarele și ierbivorele, diverse
specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe;
dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componența și
cea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală,
cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul
Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar
fiind din stepele din jurul Mării Caspice. În India, fauna este
în cea mai mare parte tropicală și se aseamană cu cea a Africii.
Se întâlnește: leul (în peninsula Kathiawar și sud-estul
Iranului), tigrul (arhipelagul indonezian), șacalii și hienele
(India). Maimuțele specifice sunt gibonul (prezent în nord-
estul Indiei și în Myanmar) și urangutanul (prezent în insulele
13 Sumatera și Borneo).
 TUNDRA
Tundra este o zonă de vegetație situată la nord de zona
pădurilor, ocupând regiunile cu climă subarctică (extremitatea
nordică a Europei, Asiei și Americii de Nord și unele regiuni din
sudul Oceanului Înghețat sau Arctic). Biotopul tundrei este
neprielnic organismelor. Creșterea și înmulțirea organismelor vii
este foarte dificilă din cauza condițiilor naturale. Temperatura nu
depășește -18° C iarna și 0° C vara. Luminozitatea este redusă.
Solurile sunt foarte sărace. Vânturile sunt reci și micșorează
temperatura simțită subiectiv de organisme. Flora tundrei este
foarte săracă. Condițiile specifice (perioada scurtă de
vegetație,vânturi, îngheț , soluri reci și suprasaturate cu apă), au
determinat la plante apariția unor adaptări caracteristice. Tundra
este formată din plante cu înălțimi reduse (arborii lipsesc
complet), de obicei perene, cu sistem radicular superficial.
Predomină mușchii și lichenii, gramineele, unele plante cu flori
viu colorate, iar în sud, arbuștii pitici și tufișurile scunde (salcie
polară, mesteacăn pitic). Fauna este extrem de bogată. În tundră:
renul, elanul, vulpea polară, lupul de tundră ,iepurele alb,
potârnichea polară.

14
 DEȘERTUL

15
 Deșerturile sunt regiuni caracterizate prin cantități extrem de mici de precipitații,mai
puțin decât necesarul pentru a susține dezvoltarea majorității plantelor. Nisipul acoperă
20% din deșerturile de pe pământ. Avem 5 forme de deșert: munte și bazin deșertic,
deșerturi Hamada(constau în platouri), Regs (constau în pavaje de rocă), Ergs (mări de
nisip) și bazine intermontane. Deși deșerturile sunt cunoscute datorită faptului că susțin
un număr redus de organisme, au o biodiversitate foarte mare, incluzând animale ce stau
ascunse pe timpul zilei pentru a evita temperaturile foarte mari. Exemple de animale:
șobolanul,cangurul,șopârle,coiotul. Multe animale și plante prezintă adaptări pentru
conservarea apei, sau toleranța pentru caldură. Flora cuprinde mici arbuști, deșert holly,
brittlebush etc. Majoritatea plantelor sunt tolerante față de secetă sau sare, cele
xeropozitive. Alte plante stochează apa în frunze, tulpini sau rădăcini. Alte plante au
rădăcini lungi ce ajung până în stratul de apă dacă este prezent sau au rădăcinile
răsfirate pentru a absorbi apa dintr-o zonă mai mare. Frunzele s-au transformat în țepi
pentru a micșora suprafața de evaporare a apei.

16
 Ecosistemele acvatice
Ecosistemele acvatice sunt de 2 tipuri: de apă sărată de apă dulce.
Ecosistemele de apă sarată ocupă 71% din suprafața pământului și
reprezintă aproximativ 97% din cantitatea de apă. Generează 32% din
producția primară a lumii. Se diferențiază de ecosistemele de apă
dulce prin continuțurile de săruri dizolvate în apă. Aproximativ 85% din
substanțele dizolvate în apa de mare sunt clor și sodium. Apa mării
are salinitatea medie de 35 părți la mie. Ecosistemele marine pot fi
împărțite în următoarele zone: oceanică: partea relativ superficială a
oceanului care se află asupra platoului continental profundal (apa de
adâncime) bentonice (substratul de jos) intertidale (zona dintre maree
înaltă și joasă ) estuare ,mlastini , rerecifele de corali, izvoarele
hidrotermale. Clase de organisme prezente în ecosistemel marine
sunt: alge brune, diflagelate,corali, cefalopode, echinoderme, rechini.
Problemele privind ecosistemele marine sunt exploatarea necontrolată
a resurselor, poluarea, schimbarile climatice.
Ecosistemele de apă dulce ocupă 0.80% din suprafața pământului și
reprezintă 0.009% din apa totalî, generează 3% din producția primară.
Ecosistemele de apă dulce conțin 41% din numărul de specii de pești
cunoscuți. Există 3 tipuri de ecosisteme de apă dulce: ape stătătoare:
lacuri, iazuri și bazine. ape curgatoare: râuri sși izvoare. zone umede:
17 zone în care solul este săturat sau inundat parte din timp.
 RECIFELE DE CORALI

18
 Reciful de corali reprezintă un sistem bio-ecologic, care a avut un rol deosebit de
important în procesul de formare în marile calde a unor atoli sau insule de origine coraligenă.
Reciful sau rifful este format din colonii de corali din grupa „Scleractinia” „Millepora”.
Acestia populează zonele de adancimi diferite ridicându-se treptat prin sedimentarea
scheletelor spre suprafața mării. Recifele de corali formează un ecosistem împreună cu
animale sau plante marine cu care trăiesc împreună.

Supranumiți și “paduri tropicale de mare” recifele de corali formează una din cele mai
diversificate ecosisteme de pe pământ. Ocupă mai puțin de a 10 parte dintr-un procent din
suprafața oceanului mondial și oferă cămin pentru 25% din toate speciile marine inclusiv
pești, moluște, echinoderme și bureți. Paradoxal recifele de corali înfloresc cu toate că sunt
înconjurate de ape oceanice care oferă puțini nutrienți.
Ecosistemele acvatice împlinesc mai multe funcții de mediu, cum ar fi: reciclarea
nutrienților, purificarea apei, atenuarea inundațiilor, reîncărcarea apelor subterane, rolulde
habitat pentru faună. Ecosistemele acvatice au un scop în recrearea umană și pentru
industria turistică mai ales zonele costale. Starea de sănătate a ecosistemelor acvatice se
degradează atunci când capacitatea acesteia de a absorbi un stres. Acel stres poate fi de
natură fizică, chimică sau biologică. Modificările de natură fizică include schimbarea
temperaturii apei, debitul apei și disponibilitatea de lumină. Modificările de natura chimică
includ modificarea ratei de încărcare cu nutrienți biostimulatori, materiale consumatoare de
oxigen și toxinele. Modificările de natură biologică includ introducerea de specii exotice.
19
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.scribd.com/document/75106311/Ecosisteme-Naturale

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem

https://
www.referat.ro/referate/Ecosisteme_terestre_d3e01.html

20