CARACTERISTICILE ECOSISTEMELOR ANTROPIZATE ŞI MODALITĂŢI DE

INVESTIGARE

Ecologia umană = ramură a ecologiei generale, care studiază relaţiile dintre populaţiile umane şi mediul
lor abiotic, biotic şi social.

Ecosistemul este unitatea de bază, structurală şi funcţională a biosferei şi cuprinde:

- Biotopul- totalitatea factorilor abiotici (fără viaţă);
- Biocenoza- reprezentată de totalitatea populaţiilor (factorii biotici ), care ocupă acelaşi habitat;

Clasificarea ecosistemelor după origine:

a) ecosisteme naturale- apărute spontan pe calea evoluţiei naturală a factorilor ecologici;
b) ecosisteme antropizate- apărute pe cale artificială, sub influenţa omului;

Ecosistemul antropizat cuprinde:

- biocenoza- fitocenoza naturală şi plantele de cultură, zoocenoza şi animalele domestice;
- totalitatea oamenilor;
- ansamblul produselor naturale (natura transformată): construcţii, maşini, obiecte de uz divers, solul
amenajat pentru cultură prin mijloace artificiale;
- depozitele de deşeuri şi reziduuri stagnante;

Clasificarea ecosistemelor antropizate:

A.-ecosisteme acvatice antropizate
1.lacuri de baraj şi de acumulare;
2.iazuri şi heleşteie piscicole;
B.-ecosisteme terestre antropizate
1.agroecosisteme:
2.ecosistemul aşezărilor umane;

A.-Ecosisteme acvatice antropizate

1. Lacuri de baraj şi de acumulare
Lacuri de baraj- reţin apa ore sau zile ex. lacul Bâtca Doamnei, Vaduri;
Lacuri de acumulare- reţin apa luni sau ani ex. lacul Bicaz, Vidraru, Vidra;
Biotopul, cuprinde:
- zona euritermă: temperatura apei între 0˚C-24˚C;
- zona saltului termic: situată între 35-40 m;
- zona stenotermă, sub de 40 m, temperatura apei între 4-10˚C;
Oxigenarea apei depinde de temperatura şi de respiraţia organismelor acvatice, iar presiunea hidrostatică
este mare;
Biocenoza, cuprinde:
- neustonul- pelicula de apă aflată la zona de contact dintre mediul aerian şi cel acvatic. Este format din
bacterii, alge, protozoare.
- planctonul:
* fitoplancton- totalitatea organismelor vegetale din plancton (alge albastre-verzi, diatomee);
* zooplancton- totalitatea organismelor animale din plancton (rotiferi, copepode);
* necton- populaţii piscicole (crap, somon, boişteanul, obletele, scobarul);
2.Iazuri şi heleşteie piscicole

1
Iazul- ecosistem artificial, amenajat în scopul obţinerii unor producţii de peşte, cât şi pentru folosirea
rezervei de apă în alte scopuri (pentru morărit, agrement).
Heleşteiele- bazine cu apă amenajate pe locuri plane, pentru piscicultură (alimentate gravitaţional sau prin
pomparea apei dintr-o apă curgătoare).
Biotopul:
- apa-depinde de natura solului şi nivelul precipitaţiilor.
- oxigenul- depinde de respiraţia organismelor vii şi fotosinteza producătorilor primari;
Biocenoza:
- pelagos- biocenoza din masa apei, cuprinde:
- neuston (bacterii,alge,protozoare);
- plancton (bacterii, flagelate, alge albastre-verzi, diatomee)
- necton (peşti, amfibieni, reptile)
- bentos- biocenoza de pe fundul lacului;
Iazurile şi heleşteiele pot fi:
- de tip ciprinicol- populate cu crap, cras, caracudă, biban, ştiucă;
- de tip salmonicol- populate cu păstrăv;

B. Ecosistemele terestre antropizate

1. agroecosisteme- se formează prin intervenţia omului asupra ecosistemelor naturale. .Din punct de
vedere trofic conţin:
- producători primari - plante de cultură
- consumatori primari- animale fitofage;
- consumatori secundari- carnivore;
Agroecosistemele cuprind:
- ecosistemul culturilor ierboase anuale şi bianuale- culturi de cereale, plantele guminoase,textile,
medicinale, aromatice şi de nutreţ;
- ecosisteme ale plantaţiilor de pomi şi arbuşi fructiferi- pomi fructiferi, arbuşti şi viţă de vie.
- ecosisteme ale culturilor protejate- sere, solarii;
- ecosisteme ale complexelor zootehnice de creştere intensivă a animalelor;
2. ecosisteme ale aşezărilor umane, care sunt de două tipuri:
- de tip rural: cătune, sate, comune- au contact strâns cu mediul natural, aprovizionare cu apă din
izvoare ,fântâni, hrana provine din ecosisteme naturale şi agroecosisteme.
- de tip urban: oraşele- au contact redus cu mediul natural, folosesc energia centralelor electrice, de
termoficare, nucleare, apa din sisteme special amenajate,hrana din agroecosisteme şi industria alimentară,
au producţie industrială, staţii de depozitare a reziduurilor şi deşeurilor;

IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR NATURALE

I. Deteriorarea ecosistemelor naturale

1. Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune
Eroziunea- presupune degradarea solului sau rocilor ca urmare a acţiunii ploilor, vântului, omului prin:
- poluarea cu pesticide şi îngrăşăminte chimice;
- ploile acide;
- tăierile masive de păduri;
- lucrările necorespunzătoare ale solului;
Eroziunea poate fi prevenită prin:

2
- cultivarea în terase limitate de şanţuri care reţin apa;
- aratul în brazde;
- acoperirea solului cu un strat de resturi vegetale sau cu culturi, care să restabilească echilibrul chimic în
sol;
2. Deteriorarea ecosistemelor prin construcţii de canale si baraje
Construirea de canale şi baraje produce inundarea terenurilor aluvionare şi schimbarea florei şi faunei
locale. Marile baraje au şi o pierdere masivă de apă prin evaporare, mai ales în zonele calde şi aride, şi o
reţinere a sedimentelor şi a aluviunilor în amonte de baraj.
Evaluare:
Construiţi patru enunţuri afirmative, câte două pentru fiecare conţinut, utilizând limbajul specific adecvat.
Folosiţi în acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
- Eroziune
- Ecosisteme naturale.
3. Deteriorarea ecosistemelor prin introducere de specii noi (specii exogene)
Introducerea plantei Lantana camara, originară din America tropicală, în Noua Caledonie, pentru
formarea de bariere contra vitelor, s-a soldat cu invadarea păşunilor de către această buruiană şi scăderea
producţiei furajere
Introducerea castorilor din Canada în America de Sud a produs inundaţii, datorită digurilor construite de
aceştia.
În Romania au fost introduse accidental: din America planta Elodea canadensis în apele dulci şi bălţile
dunărene, din America de Nord, Lepomis gibbosus- bibanul soare în apele dulci, din apele Japoniei
gasteropodul Rapana thomasiana apare în Marea Neagră, din anul 1950.

II. Deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor biologice

1.Defrişarea pădurilor
Pădurile au rolul de a menţine echilibrul ecologic, climateric şi hidric.
Defrişările au următoarele efecte:
- degradarea solului;
- creşterea aridităţii climatului;
- intensificarea vitezei vântului;
- apariţia inundaţiilor;
2. Suprapaşunatul
Distruge covorului vegetal prin păşunarea intensivă de către animale ierbivore. Dacă aceste limite sunt
depăşite, în populaţiile sălbatice apare autoreglarea, adică se intensifică activitatea prădătorilor.
3. Supraexploatarea faunei terestre
Se realizează prin vînătoare, pescuit, combaterea unor dăunători sau paraziţi.
- America de Nord- reducerea efectivelor la bizon,antilopa americană,ursul grizzly;
- Asia-specii de asin persan,rinocer Asiatic,ursul de bambus- până la 200 de exemplare fiecare;
- Africa- au dispărut antilopa africană, rinocerul alb, cerbul de Barbaria, zebra quagga, reducerea turmelor
de elefanţi, bivoli, lei, girafe, zebre;
- Europa- dispariţia bourul,bizonul European, a caprei alpine;
În România au dispărut- bourul, zimbrul, tarpanul, antilopa de stepă, capra de munte, marmota alpină,
sunt pe cale de dispariţie- râsul, capra neagră, zăganul, vulturul pleşuv sur, vulturul pleşuv negru, dropia,
cocoşul de mesteacăn.
4. Supraexploatarea resurselor oceanice
Pescuitul excesiv al mamiferelor marine, a condus la dispariţia unor specii de pinipede. Ameninţate cu
dispariţia sunt :balena albastră şi balena borealis. Supraexploatarea fondului piscicol determină:

3
- scăderea cantitativă a peştelui;
- scăderea taliei peştilor capturaţi;
- reducerea speciilor de interes piscicol;
Sunt specii ameninţate: heringul, batogul, merlanul, scrumbia albastră şi broaştele ţestoase.
5. Urbanizarea si industrializarea
Se realizează prin dezvoltarea industriei şi transporturilor ce produc: smog, particule de praf, fum,
compuşi chimici, dioxid de carbon.

III.Deteriorarea mediului prin poluare

Poluarea presupune modificarea factorilor de mediu, prin introducerea poluanţilor.
1. Poluare fizică:
- termică: prin încălzirea globală- efectul de seră ce produce: topirea gheţarilor, creşterea nivelului mărilor
şi oceanelor, inundarea ţărmurilor, schimbarea globală a climei;
- radioactivă: cu radionuclizi şi radiatii.
Surse- depunerile radioactive, apele de la uzinele atomice, deşeurile atomice, deficienţe la centralele
nucleare.
- sonoră: prin zgomote puternice (>80 Db) sau emisii de sunete cu vibraţii neprielnice.
Surse: transporturile terestre şi aeriene, şantierele de construcţii.
2. Poluarea chimică
- substanţe toxice (noxele): DDT, pesticidele, metalele grele;
- gazele poluante: oxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxizii de azot, derivaţii halogenilor;
- poluanţii solizi (pulberile) conţin: particule de cuarţ, calciu, azbest, oxizi de siliciu, particule de plumb,
mercur;
3. Poluarea biologică
- ape menajere;
- ape industriale uzate din industria alimentară;
- eutrofizarea apelor- proces natural de acumulare a unor cantităţi crescute de substanţe organice organice
pe fundul apei.
Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătăţii umane
- oxidul de azot,anhidrida sulfuroasă- smog- afecţiuni respiratorii, cardiace;
- sulfura de carbon=simptome neurologice la copii;
- DDT-ul- afecţiuni ale sistemului digestiv, neuroendocrin;
- plumbul- saturnism- salivaţie,convulsii, perturbări în activitatea cerebrală, renală, diaree, moarte;
- molibdenul- degenerarea ficatului, malformaţii osoase;
- cadmiul- cancer de plămâni, la fumători;
- azotaţi în apa potabilă- cefalee, greaţă, diaree ,,boala apei’’;
- agenţi microbieni în apa potabilă- colibaciloză, hepatită virală, holera, dizenteria;
- radiaţiile ionizante- cancer,mutageneză;
- poluarea sonoră- tulburări neurovegetative, nevroze, hipertensiune, tulburări endocrine;