ECOSISTEME ANTROPIZATE

PALTIN BIANCA ANDREEA

CLS. XII H
 GENERALITĂȚI
• Ecologia - știința care studiază structura, localizarea și modificările aduse ecosistemelor.
• Ecosistemul - este un sistem deschis alcătuit din biotop și biocenoză. Exemple de ecosisteme:
ghiveciul de flori, o grădină, o livadă, o pădure, Munții Alpi, Oceanul Indian, Balta Brăilei, pielea umană
etc. Cel mai mare ecosistem este planeta însăși.
• Biotopul - reprezintă totalitatea factorilor abiotici (lipsiți de viață) dintr-un ecosistem. Este vorba despre
sol, apă, aer, temperaturi, substanțe organice și anorganice etc.
• Biocenoza - reprezintă totalitatea componentelor vii dintr-un ecosistem. Bacterii, ciuperci, protozoare,
plante și animale fac parte dintr-un ecosistem. Cea mai mare biocenoză poartă numele de Biosferă și
reprezintă totalitatea organismelor vii de pe planetă.
 CARACTERISTICI
• Ecosistemele antropizate reprezintă un tip artificial de ecosisteme care au fost modificate de om. Sunt
de mai multe tipuri:
• ecosisteme de tip rural - în care predomină culturile agricole, amenajările piscicole, cultura pământului
individual sau sub formă de ferme.
• ecosisteme de tip urban - în care modificările sunt drastice atât la nivelul biocenozei cât și la nivelul biotopului.
• Trăsături:
• Consumul de energie: este radical deosebit față de ecosistemele naturale unde sursa de energie este exclusiv
soarele. Ecosistemele antropizate folosesc surse de hidrocarburi fosile (cărbuni, ți ței), surse nucleare etc.
• Ciclurile geobiochimice: sunt modificate și, în general, nu mai au structură ciclică.
• Lanțurile trofice: sunt de asemenea modificate mult simplificate iar omul reprezintă veriga terminală.
• Stabilitatea: este strict controlată de populațiile umane existente la acest nivel.
• Scăderea biocenozei: datorită invaziei habitatelor naturale de către om.
 CLASIFICARE
• Ecosistemele antropizate se clasifică în:
-ecosisteme acvatice antropizate, reprezentate de lacurile de baraj și de acumulare, iazurile și
heleșteiele piscicole
-ecosisteme terestre antropizate, reprezentate de agroecosisteme și ecosistemele a șezărilor umane
• Ecosistemele antropizate sunt ecosisteme amenajate de om pentru satisfacerea necesită ților sale de
viață.
• Elementele componente ale ecosistemelor antropizate sunt:
-plantele spontane și plantele de cultură
-animalele salbatice și animalele domestice
-totalitatea oamenilor
-ansamblul produselor naturale create prin activități umane (construc ții, ma șini, obiecte de uz
divers)
-depozite de deșeuri
 ECOSISTEME ACVATICE ANTROPIZATE
1. Lacurile de baraj și lacurile de acumulare (lacurile de baraj (lacul Bicaz), în care reținerea apei
durează ore sau zile și lacurile de acumulare (Bicaz, Vidraru, Vidra), în care apa staționează luni sau
ani)
• Particularitățile biotopurilor- În funcție de adâncimea lacurilor, se distinge spre suprafață o zonă euritermă, cu
oscilații anuale de la 0 la 24 grade Celsius, urmeaza o zonă a saltului termic, situată între 35 și 40 m și o zonă
stenotermă, corespunzatoare adâncimilor sub 40 m, unde temperatura apei este de la 4 la 10 grade Celsius.
Cantitatea de oxigen din apă depinde de temperatura și de respirația organismelor acvatice. Lacurile de
acumulare au o presiune hidrostatică mare.
• Particularitățile biocenozelor- Biotopul pelagic este populat de neuston (pelicula de apă aflată la zona de contact
dintre mediul aerian și cel acvatic; aici întâlnim bacterii, alge și protozoare), plancton (format din fitoplancton,
populat de alge albastre, verzi, diatomee și zooplancton, populat de diferite specii de rotiferi, copepode) și
necton (reprezentat de populațiile piscicole, în care predomină crapul, somnul, boișteanul, obletele, scobarul).
 ECOSISTEME ACVATICE ANTROPIZATE
2. Iazuri și heleșteie piscicole -Iazul este un ecosistem artificial, amenajat în scopul obținerii unor producții apreciate de
pește, dar și pentru morărit, agrement.
-Heleșteiele sunt bazine cu apă special amenajate pe locuri plane, destinate
pisciculturii sistematice. Se alimentează cu apă gravitațional sau prin pomparea apei dintr-o apă curgătoare.
• Particularitățile biotopurilor- Factorii care caracterizează biotopul acestor ecosisteme sunt: apa și sedimentul de pe fundul
bazinelor. În iazuri, condițiile fizico-chimice ale apei depind de natura solului și de nivelul precipita țiilor.Topirea zăpezii și
ploaia diluează apa, primăverile și în verile ploioase, iar seceta determină evaporarea apei și concentrarea în substan țe
nutritive. Iarna iazurile îngheață pana la fund, datoritâ adancimii mici. Oxigenarea apei constituie o caracteristică de bază în
determinarea calității iazurilor. Cantitatea de oxigen este rezultatul a doua procese opuse: respirația organismelor vii (proces
consumator de oxigen) și fotosinteza (proces furnizor de oxigen).
• Particularitățile biocenozelor- Biocenoza din masa apei se numește pelagos, iar cea de pe fundul lacului alcătuiește
bentosul. În masa apei (pelagos) din iazuri și heleșteie există doua biocenoze: neustonul și planctonul, plus o asociație de
animale ce formează nectonul (reprezentat de pesti, amfibieni, unele reptile si pasari). Iazurile și heleșteiele pot fi de tip
ciprinicol, populate de crap, caras, caracudă, lin, babușcă, biban, știucă, iar cele de tip salmonicol cu specii de păstrăv.
 IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA
ECOSISTEMELOR NATURALE
• Distrugerea habitatelor- Prin invadarea habitatelor naturale omul modifică parametrii naturali ai biotopurilor și implicit
afectează populațiile endemice din respectivele habitate. Are loc o fragmentare a arealelor ceea ce duce la dispariția unor
întregi populații de plante și animale din zona respectivă. Mineritul, urbanizarea, construcțiile hidrotehnice și de infrastructură
produc cele mai multe pagube în acest sens.
• Introducerea unor specii noi- Omul introduce intenționat sau accidental specii noi în habitatele pe care le modifică. Aceste
introduceri au un efect deosebit asupra speciilor endemice și asupra biotopului. Speciile endemice suferă datorită înmulțirii
biocenozei, se crează noi relații trofice și noi aspecte ale biotopului.
• Supraexploatarea resurselor naturale- Este tendința omului de a exagera cu extragerea resurselor naturale. Se face prin
vânătoare excesivă și braconaj, defrișare, suprapășunat, pescuit industrial etc. Drept consecință apare imposibilitatea
ecosistemului de a-și reface resursele în timp util.
• Poluarea- După natura poluanților, poluarea poate fi:
-chimică - substanțe deversate în mediu, în aer, apă sau sol (fumul uzinelor, deșeurile nucleare, reziduurile industriale);
-fizică - termică (încălzirea globală provocată de CO2), radioactivă (centralele atomoelectrice și experiențele militare) și
sonoră (transport terestru, aerian și naval);
-biologică - microorganisme aduse de apele menajere.