Un ecosistem antropizat este un ecosistem natural amenajat sau modificat de om
pentru a servi nevoilor sale: pomicultură, piscicultură, agricultură, ferme, fabrici, dar și pentru activități de relaxare, turism etc. De la sate înconjurate de zone de agricultură, la jungle de beton pline de fabrici și mașini, oamenii au remodelat natura după propriile nevoi, în cele mai variate moduri. Ecosistemul este un sistem închis sau deschis alcătuit din biotop și biocenoză. Exemple de ecosisteme: Marea Neagră, Delta Dunării, livezile, pădurile, culturile de cereale, culturile piscicole etc. Biotopul este compus din toți factorii abiotici din cadrul ecosistemului. Factorii abiotici, sau lipsiți de viață, pot fi: solul, apa, aerul, substanțe organice sau anorganice, factori climaterici etc. Biocenoza reprezintă totalitatea organismelor vii dintr-un ecosistem legate prin relații de interdependență sau geografic. Exemplu: plante, animale, bacterii, ciuperci, insecte etc. Caracteristicile ecosistemelor antropizate: Gradul de antropizare: se referă la intensitatea intervenției omului asupra ecosistemului natural. Simplificarea biocenozelor, cu scurtarea lanțurilor trofice, datorită creșterii preferențiale a unui număr mic de specii de plante (culturi de cereale, leguminoase, rădăcinoase) și animale (rumegătoare, ovine, porcine), în defavoarea altora; combaterea dăunătorilor, paraziților, prădătorilor; Modificarea factorilor fizici (modificarea cursului apelor), chimici (folosirea de insecticide, ierbicide, pesticide), edafici (eroziunea solului, alunecări de teren prin defrișări); Importul, dar și consumul masiv de materie și energie furnizate de ecosistemele naturale, dar și de alte ecosisteme antropizate; Stabilitatea redusă a ecosistemelor din cauza simplificării biocenozelor, omogenizării biotopului, dar și prin migrația populației care duc la fragilitatea echilibrului ecologic.