Ecologia umană este o ramură a ecologiei generale ce studiază relaţiile dintre populaţiile

umane şi mediul lor abiotic, biotic şi social.

Ecosistemul este unitatea de bază structurală şi funcţională a ecosferei. El cuprinde: biotopul

(componenta abiotică) şi biocenoza (componenta vie).

Biotopul cuprinde totalitatea factorilor abiotici (fără viaţă).

Factorii abiotici sunt:

– geologici, ce se referă la natura substratului (rocă, nisip, etc.)
– geografici, ce se referă la poziţia ecosistemelor pe glob (latitudine, longitudine, altitudine)
– mecanici, reprezentaţi de mişcările aerului (vântul), apei (maree), substratului (cutremure)
– fizici, reprezentaţi de lumină, umiditate şi temperatură
– chimici, reprezentaţi de concentraţia de O2 şi CO2, compoziţia de substanţe organice din
sol, concentraţia de săruri şi ioni, etc.

Biocenoza din punct de vedere trofic prezintă trei categorii de organisme:

– producătorii, reprezentaţi de plantele verzi şi de unele bacterii ce se hrănesc autotrof prin
fotosinteză şi chemosinteză. Ei sunt producători de substanţă organică.
– consumatorii, reprezentaţi de organisme heterotrofe ce se hrănesc cu substanţa organică
produsă de producători. Se clasifică în:

primari – se hrănesc cu producătorii şi sunt numiţi fitofage sau ierbivore

secundari – se hrănesc cu cei primari
terţiari – se hrănesc cu cei secundari
Consumatorii secundari şi terţiari sunt reprezentaţi de animale omnivore şi carnivore.
– descompunătorii, reprezentaţi de bacterii şi ciuperci ce descompun materia organică moartă
în substanţe minerale.
După origine ecosistemele se clasifică în:
– natural, apărute spontan pe baza evoluţiei naturale a factorilor ecologici
– antropizate, apărute pe cale artificială sub influenţa factorului uman.
Ecosistemele antropizate sunt create şi dirijate de om pentru satisfacerea imediată sau de
perspectivă a necesităţilor sale de viaţă.

1
IMPACT ANTROPIC
Particularităţile ecosistemelor antropizate:
– consum energetic crescut
– stabilitatea este redusă şi este permanent controlată de om deoarece lipsesc mecanismele
eficiente de autoreglare
– lanţuri trofice scurte şi mult modificate.

Structura unui ecosistem antropizat cuprinde următoarele elemente principale:

– biocenoza alcătuită din fitocenoza naturală şi plantele de cultură precum şi din zoocenoza
naturală la care se adaugă şi animalele domestice
– totalitatea oamenilor din sistem
– ansamblul produselor naturale create prin activităţile umane
– depozitele de deşeuri şi reziduuri stagnante

Clasificarea ecosistemelor antropizate:

– ecosisteme acvatice antropizate (lacuri de baraj şi de acumulare, iazuri şi heleştee piscicole)
– ecosisteme terestre antropizate reprezentate de agroecosisteme şi ecosistemul aşezărilor
umane

A. Ecosisteme acvatice antropizate

Lacuri de baraj şi de acumulare. În lacurile de baraj (lacul Bicaz) reţinerea apei durează ore
sau zile iar în lacurile de acumulare (Bicaz, Vidraru, Vidra) apa staţionează luni sau ani
Iazuri şi heleştee piscicole. Iazul este un ecosistem artificial amenajat în scopul obţinerii unei
producţii de peşte dar şi în alte scopuri practice (morărit, agrement)
Heleşteele sunt bazine cu apă special amenajate în locuri plane destinate pisciculturii
sistematice.

B. Ecosisteme terestre antropizate

1. Agroecosistemele sau ecosistemele agricole s-au format ca urmare a intervenţiei omului
asupra ecosistemelor naturale. Acestea se împart în:
a. ecosistemul culturilor ierboase anuale şi bienale ce cuprind culturile de cereale, plante
leguminoase, medicinale, textile şi de nutreţ

2
b. ecosistemul plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi ce cuprind plantaţiile de pomi fructiferi,
arbuşti fructiferi şi plantaţiile de viţă de vie
c. ecosistemul culturilor protejate. Culturile protejate se realizează în răsadniţe, sere şi în
solarii
d. ecosistemul complexelor zootehnice de creştere intensivă a animalelor cuprinde
crescătoriile de animale create de zootehnia modernă în scopul obţinerii de producţii mari şi
constante.

2. Ecosistemele aşezărilor umane:

a. ecosistemele de tip rural (cătune, sate, comune). Se caracterizează prin:
– contact strâns cu mediul natural
– folosesc în mică măsură energia neconvenţională
– aprovizionarea cu apă se face din surse locale (fântâni sau izvoare naturale)
– sursa de hrană provine direct din ecosistemele naturale şi agroecosisteme.
b. ecosisteme de tip urban (oraşele) se caracterizează prin:
– contact redus cu mediul natural
– folosesc în mare măsură energia produsă în centralele electrice, de termoficare, nucleare
– aprovizionarea cu apă se face prin sisteme hidrografice special amenajate
– sursa de produse alimentare provine din agroecosisteme şi din industria alimentară
– sunt dotate cu staţii de depozitare a reziduurilor şi deşeurilor, de epurare a apei uzate.