Sunteți pe pagina 1din 33

BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE CURGATOARE SI STATATOARE

CUPRINS
BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE CURGATOARE SI STATATOARE....2 CUPRINS ........................................................................................................................................3 ARGUMENT....................................................................................................................................3 CAPITOLUL I..................................................................................................................................4 1. BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE............................................................4 1.1. ECOSISTEMUL- PREZENTARE GENERALA.................................................................5 1.2. ECOSISTEMELE ACVATICE.............................................................................................7 1.3. BIODIVERSITATEA ...........................................................................................................9 CAPITOLUL II..........................................................................................................................12 2. ECOSISTEMELE LENTICE.................................................................................................12 2.1. LACUL................................................................................................................................12 2.1.1. TIPURI DE LACURI...................................................................................................13 2.2. BALTA................................................................................................................................19 2.3. MLASTINA ........................................................................................................................20 2.3.1. ECOBIOMUL MLASTINILOR .................................................................................21 2.4. MAREA NEAGRA.............................................................................................................22 2.4.1. FLUVII I RURI CARE SE VARS N MAREA NEAGR.................................23 2.4.2. ECOSISTEMUL MRII NEGRE................................................................................24 2.4.3. BIOTOPUL PONTIC...................................................................................................24 2.4.3.1. ETAJUL SUPRALITORAL......................................................................................24 2.4.3.2. ETAJUL MEDIOLITORAL.....................................................................................25 2.4.3.3. ETAJUL SUBLITORAL...........................................................................................25 2.4.3.4. ETAJUL ELITORAL................................................................................................26 CAPITOLUL III.............................................................................................................................27 3. ECOSISTEMELE LOTICE .......................................................................................................27 3.1. ECOSISTEME LOTICE DE MUNTE ...............................................................................27 3.2. ECOSISTEME LOTICE DE ZONE DELUROASE..........................................................28 3.3. ECOSISTEME LOTICE DE CAMPIE...............................................................................29 CAPITOLUL IV.............................................................................................................................30 4. DELTA DUNARII.....................................................................................................................30 4.1. APELE CURGATOARE ....................................................................................................30 4.2. APELE STAGNANTE........................................................................................................30 4.3. TERENURILE MLASTINOASE ......................................................................................30 4.4. TERENURILE INUNDABILE ..........................................................................................31 4.5. GRINDURILE.....................................................................................................................32 4.6. ZONA MARII.....................................................................................................................32 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................34

ARGUMENT

Umanitatea este ea nsi o parte a biodiversitii i existena noastr n lume ar fi imposibil fr aceasta. Calitatea vieii, competitivitatea economic, fora de munc i securitatea, toate se bazeaz pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenial pentru serviciile ecosistemelor, adic serviciile pe care le ofer natura: reglarea climei, apa i aerul, fertilitatea solului i producia de alimente, combustibil, fibre i medicamente. Aceasta este esenial pentru meninerea viabilitii pe termen lung a agriculturii i a pescuitului i st la baza multor procese industriale i a produciei de medicamente noi. Biodiversitatea ecosistemelor acvatice cuprinde varietatea genelor si a speciilor care constituie viaa in mediul acvatic. n prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversitii acvatice cu consecine profunde pentru lumea natural i pentru bunstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbrile care se produc n habitatul natural. Acestea au loc datorit exploatrii excesive a oceanelor, rurilor, lacurilor, invaziilor de specii strine, polurii i - tot mai mult - datorit schimbrilor climatice la nivel global. Europa a stabilit un obiectiv pentru a stopa pierderea biodiversitii pn n 2010. Studiile recente ale AEM arat c, fr eforturi politice suplimentare semnificative, este puin probabil ca obiectivul s fie atins.

CAPITOLUL I 1. BIODIVERSITATEA ECOSISTEMELOR ACVATICE


4

1.1. ECOSISTEMUL- PREZENTARE GENERALA


Plantele si animalele nu pot exista fara apa, aer, lumina, temperatura, sol, adica o biocenoza nu poate exista fara un anumit biotop. Intre alcatuirea biotopului si alcatuirea biocenozei exista relatii stranse care creeaza o anumita unitate. Ecosistemul reprezinta acea legatura structurala si functionala dintre biotop si biocenoza. Biotopul reprezint totalitatea factorilor abiotici (apa, vntul, energia solar, clima, umiditatea) i relaiile dintre ei. Biocenoza reprezint un nivel de organizare a materiei format din populaii legate teritorial, i pe studiul interaciunii acestor populaii. Un ecosistem nu are granie definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari (deertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz). Zona de ntreptrundere a dou ecosisteme, de exemplu o pune natural i un ecosistem agricol, se numete ecoton. Evoluia ecosistemului reprezint un proces, n urma cruia este restabilit n ntregime, pe etape succesive, un ecosistem, ce a fost distrus anterior, sau a crui biotop a fost schimbat ntratt de mult, nct o mare parte din biocenoz a disprut. Restabilirea biocenozei are loc astfel, nct ntre organismele ce vin are loc o succesiune, de la cele mai primitive la cele mai avansate. Ecosistemele sunt clasificate n: o Ecosisteme naturale: in care omul nu a intervenit .Ele pot fi : Terestre: o padure Acvatice: un rau Ecosistemele naturale exista in toate zonele geografice de la Ecuator la cei doi poli.Ele pot forma compleze de ecosisteme denumite biomi(tundra, taigaua, padurea ecuatoriala, desertul, savanna, marile si oceanele). Niste exemple de biomi in tara noastra sunt Delta Dunarii, Marea Neagra. Exemple de ecosisteme: lac, padure, pestera, livada. Datorita diferitelor biotopuri si biocenoze ecosistemele sunt variate. De exemplu un ecosistem cu o biocenoza saraca este pestera, iar un ecosistem cu o biocenoza mai bogata(cuprind numeroase specii) este un lac.

Exemple de ecosisteme naturale: Rezervatia biosferei Delta Dunarii, care este unicat ecologic, care trebuie protejat si conservat; Marea Neagra, care este unica intre marile lumii prin caracteristicile biotopului si ale biocenozei; lacurile, ecosisteme acvatice in care structura biocenozei este determinata de variatia factorilor abiotici; padurea, care ramasa in regim ntural este un ecosistem complex si stabil, ea prezentand o stratificare caracteristica pe orizontala si pe verticala; tufarisurile si pajistile (pasuni si fanete), ecosisteme terestre care trebuie protejate, pentru ca reprezinta surse importante de producere a nutretului pentru animalele domestice. o Ecosisteme antropizate: care sunt facute prin contributia omului : lacurile de acumulare Ecosistemele antropizate se extind incontinuu, fiind in stransa legatura cu dezvoltarea societatii omenesti. Delimitarea ecosistemelor: Este delimitat spatial de alte ecosisteme vecine cu care are un permanent schimb de energie, iar trecerea de la unul la altul se face treptat .Spre exemplu de la poalele Muntilor Bucegi catre varf exista mai multe ecosisteme: padurile de foioase, padurile de conifere, zona subalpina cu jnepeni si zona pajistilor alpine cu muschi, licheni, plante taratoare. Delimitarea ecosistemelor terestre de cele acvatice se face usor prin tarmul apelor, insa sunt mai greu de delimitat intre ele. Structura unui ecosistem: 6

Depinde de insusirile biotopului cat si de cele ale biocenozei. In functie de speciile existente intr-o biocenoza ecosistemul prezinta o distributie pe zone si straturi. Un exemplu ar fi ca zona litorala a unu lac este deosebita de zona din larg atat prin insusirile biotopului cat si ale biocenozei Elementele biotopului si ale biocenozei variaza si pe verticala, ceea ce duce la aparitia unei stratificari; prin stratificare vietuitoarele folosesc spatial vital cu conditiile sale de mediu. Stratificarea unui lac: Zona stufului: plante iubitoare de apa,traiesc la marginea lacului Zona plantelor plutitoare:florile si frunzele plutesc pe suprafta apei Zona plantelor submerse:plante care traiesc scufundate in masa apei Zona de fund: este fara vegetatie Totalitatea ecosistemelor formeaz ecosfera sau biosfera.

1.2. ECOSISTEMELE ACVATICE


Ecosistemele acvatice sunt ecosistemele ale cror biocenoze sunt legate de mediul acvatic, nsuirile fizice i chimice ale mediului acvatic sunt foarte diferite de cele ale mediului terestru. Astfel, densitatea apei este de 775 ori mai mare dect a aerului; mediul acvatic este o soluie nutritiv a crei compoziie influeneaz calitile biocenozei. Ecosistemele acvatice cuprind: lacurile, blile, apele curgtoare, apele freatice, apele marine i oceanice, n funcie de particularitile structurale biochimice i ecologice existente n ecosistemele acvatice, se deosebesc: ecosisteme marine; ecosisteme lentice; ecosisteme lotice. Ecosistemele marine sunt ecosisteme care aparin mrilor i oceanelor situate n toate zonele acvatice: literal, pelagial, batial, abisal i hadal. Diferenierea ecosistemului marin se face n funcie de substrat (masa apei sau substrat solid), adncime, luminozitate etc. n funcie de luminozitate ecosistemele marine se grupeaz n: autotrofe (O - 200 m adncime) - n care predomin plantele; heterotrofe (peste 200 m adncime) populate de animale 7

rpitoare i detrivore. n funcie de apropierea sau deprtarea de rm ecosistemele marine se grupeaz n: ecosisteme litorale; ecosisteme pelagice (largul mrilor i oceanelor) cu plante i animale de talie mare: balene, caaloi, delfini, rechini. Pe vertical ecosistemele marine se grupeaz n mai multe zone: zona emfatic (O - 200 m adncime); zona batial (200 - 3000 m adncime), lipsite de lumin i caracterizate salinitii; zona abisal (3000 - 6000 m adncime); zona complet aceste hadal de (peste (+ 6000 i n 4C) m adncime), tot timpul bacterii, caracterizate stabilitate unele anului viermi, prin lips a de mari; luminozitate apei sunt populate cureni de: marini, relativ specii prin omogenitate i stabilitate a temperaturii i

temperaturii zone

i presiuni

molute i peti. Principalii factori abiotici ai biotopului marin sunt: presiunea hidrostatic - aceasta este n cretere cu 1 atm pentru fiecare 10 m adncime; luminozitatea; temperatura - ce se caracterizeaz printr-o stratificare termic vertical la suprafaa apei i relativ constant n adncime; coninutul apei n sruri minerale, oxigen i dioxid de carbon. Dup locul ocupat n biotop, principalele grupe ecologice de vieuitoare marine sunt: bentosul planctonul care cuprinde din organisme vieuitoarele fixate care pe substrat: alge, organisme mobile reprezentate de crustacee, peti etc. alctuit plutesc transportate de curenii marini: alge unicelulare, meduze etc. nectonul - alctuit din ansamblul speciilor care triesc n largul mrii, capabile s se deplaseze activ, notnd mpotriva curenilor marini: mamifere, cefalopode, crustacee decapode. Ecosistemele lentice sunt ecosisteme de ape statatoare, fiind de mai multe tipuri n functie de dimensiuni, evolutie, compozitia chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina mpartirea n ecosisteme de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza n

functie de salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante nutritive (oligotrofe, mezotrofe si eutrofe). Ecosistemele lotice sunt ecosisteme de ape curgatoare diferentiindu-se n functie de particularitatile reliefului strabatut n praie si ruri.

1.3. BIODIVERSITATEA
Prin biodiversitate intelegem intreaga gama a modalitatilor prin care se manifesta viata, cu toate formele ei de existenta si de asociere: variabilitatea genetica a indivizilor, diversitatea speciilor din asociatiile de organisme si diversitateae cosistemelor. Preocuparile actuale pentru stoparea distrugerii biodiversitatii sunt justificate de rata nemaiintalnita cu care aceasta este pierduta, fiind intr-un real pericol de disparitie categorii intregi de componente ale sale. Biodiversitatea este sub o amenintare fara precedent datorita presiunii antropice. Speciile dispar cu o rata de 10.000 de ori mai mare decat rata naturala, in conditiile in care se estimeaza ca au fost descrise mai putin de 10% din specii din cele care exista in mod real. Dispar categorii intregi de ecosisteme, fara a se putea determina interactiunile dintre componentele lor care sa permita mentinerea calitatii vietii pe Pamant. Speciile care supravietuiesc sufera o reducere a variabilitatii genetice. Distrugerea componentelor biodiversitatii reduce optiunile viitoare ale umanitatii si ameninta insasi posibilitatea continuitatii societatii umane. In pofida pericolului evident si masurabil in termeni economici, se cauta inca si mai multe argumente pentru a justifica conservarea si protectia biodiversitatii (care implica costuri ridicate si limiteaza dezvoltarea economica). 9

In prezent, termenul de biodiversitate a ajuns sa reprezinte ceea ce avem si este pe cale sa pierdem, un simbol al unei lumi in sanul careia au evoluat cultura si conceptele noastre, o lume care este pe cale sa se schimbe ireversibil. Tarile dezvoltate care au utilizat fara restriste resursele naturale manifesta acum o ingrijorare crescanda, desi tardiva, in fata distrugerii biodiversitatii. Studiul biodiversitatii este in prezent o directie prioritara de cercetare, dar exista inca diferente semnificative in modul in care este definita, delimitata si studiata. Aceste divergente duc la acumularea unor cantitati impresionante de date care nu permit o analiza exhaustiva pentru a putea fi adecvat interpretate. Biodiversitatea trebuie conservata pretutindeni pe Pamant, deoarece genereaza pe de o parte bunuri si asigura servicii direct utilizabile sistemului socio-economic uman, iar pe de alta parte mentine procesele ecologice la nivel local, regional si global. Cantitatea de informatii asupra distributiei biodiversitatii sporeste permanent. Se cumuleaza si cele care dovedesc rolul si importanta acesteia in mentinerea proceselor ecologice, dar si informatiile privind caile de deteriorare, care confirma, astfel, existenta unei crize globale. La sfarsitul anilor 60 studiul diversitatii biologice se limita doar la elaborarea listelor de specii periclitate, endemice sau rare (Liste Rosii). Conservarea se realiza specie cu specie la nivel local, fiind limitata la speciile incluse in Listele Rosii. Principalele masuri legislative din aceasta perioada au fost semnarea Conventiei privitoare la comertul international cu specii periclitate (CITES) si la elaborarea in SUA a Legii Speciilor Periclitate (Endangered Species Act) . In anii 80 s-a atins un nivel superior de intelegere, studiul biodiversitatii extinzandu-se la nivel regional. Incepe sa fie studiata biodiversitatea ecosistemelor marine, sa fie recunoscuta importanta ecosistemelor reprezentative si a regiunilor biogeografice. Odata cu dezvoltarea ingineriei genetice, a industriei farmaceutice si cosmetice, incepe sa fie recunoscuta importanta economica a speciilor de plante, animale si microbiene. Anii 90 pot fi caracterizati prin dezvoltarea unei perspective globale asupra biodiversitatii. Doua evenimente majore caracterizeaza inceputul acestui deceniu: infiintarea Fondului Global de Mediu in cadrul Natiunilor Unite si Summit-ul de la Rio de Janeiro din 1992, care a strans laolalta reprezentanti a 156 de guverne si a dus la semnarea Conventiei asupra diversitatii biologice. Astfel, in mai putin de 30 de ani s-a trecut de la un mod de abordare local, simplist si reductionist, la o perspectiva holista, cu o abordare regionala si globala, recunoscanduse structura ierarhica a biodiversitatii. Pentru stoparea pierderii de biodiversitate se aduc o serie de argumente si motivatii: - motivatii economice asupra utilizarii potentiale, in prezent sau viitor, a unor specii, ca surse de hrana, medicamente, materii prime in biotehnologie, precum si prin prisma functiilor cuantificabile, uneori chiar in termeni monetar, pe care componentele le indeplinesc; - aspectul stiintific, privind interrelatiile dintre diferitele componente ale ecosferei si posibilitatile 10

de a intelege cum functioneaza aceasta; - aspectul estetic, ce considera pierderea ireversibila a unor forme unice de viata, a unor categorii de ecosisteme si peisaje, ca o saracie a experientei si orizontului uman; - consideratii de ordin etic, care neaga prerogativele speciei umane de a distruge alte specii si sustin dreptul la existenta al oricarei forme de viata. Daca pana recent conservarea naturii se baza pe o abordare economica utilitara, noua conceptie recunoaste importanta biodiversitatii si valoarea sa intrinseca. Elemente constitutive ale biodiversitatii Pentru a se putea elabora masuri eficiente de conservare si management sunt necesare date calitative si cantitative asupra diverselor componente ale biodiversitatii, astfel incat acestea sa poata fi cuantificate si comparate. In prezent, exista o mare varietate de clasificari ale componentelor biodiversitatii, unele improprii. Considerand biodiversitatea ca intreaga variabilitate a organismelor vii si a habitatelor in care traiesc acestea, se delimiteaza patru componente ierarhice ale biodiversitatii: diversitatea specifica, diversitatea genetica, diversitateaecosistemelor si diversitatea antropica.

11

CAPITOLUL II 2. ECOSISTEMELE LENTICE

Asa cum am precizat mai sus, ecosistemele lentice reprezinta ecosistemele de ape statatoare. In cele ce urmeaza vom prezenta caracteristicile fiecarui ecosistem care face parte din aceasta categorie, dupa cum urmeaza: lacul, balta, mlastina, Marea Neagra.

2.1. LACUL
A fost printre primele studiate de ecologi datorita usurintei cu care putea fi abordat. Structura biotopului si structura functionala sunt bine individualizate, categoriile identificate fiind utilizate si pentru cercetarea celorlalte tipuri de ecosisteme acvatice. Structura spatiala este determinata de distributia temperaturii, luminii si oxigenului n raport cu adncimea. Un lac este o ntindere mai mare de ap stttoare nchis ntre maluri, uneori cu scurgere la o mare sau la un ru, dar nefiind alimentat din sau conectat cu apa oceanelor. De cele mai multe ori lacurile au ap dulce. Totui, denumirile de lac sau maredate diverselor ntinderi de ap stttoare nu respect ntru totul aceast definiie.

Uneori se ine cont i de felul de ap, srat sau dulce, sau de mrimea ntinderii de ap. Astfel, Marea Caspic i Marea Moart sunt de fapt lacuri (fr ieire la ocean), dar care au ap srat. Alteori denumirile au un* caracter arbitrar, care ine mai mult de tradiie dect de definiiile acceptate ale termenilor, ca de exemplu n cazul Mrii Galileei din Israel care dup toate definiiile este un lac, neavnd ieire la ocean i fiind format din ap dulce. Cele mai multe lacuri se gsesc la latitudinile mari ale emisferei nordice. Mai mult de 12

jumtate (60%) din lacurile lumii sunt cuprinse n teritoriul Canadei. n Europa recordul este deinut de Finlanda, unde se afl nu mai puin de 187.888 lacuri, din care 60.000 au dimensiuni apreciabile. La unele lacuri se constat fenomenul de heliotermie. Heliotermia este un fenomen fizic care const n pstrarea mai mult timp a cldurii nmagazinate n apa srat a unor lacuri comparativ cu regiunile nvecinate, datorit prezenei la suprafaa lacurilor a unui strat izolator de ap dulce, care mpiedic iradierea cldurii n atmosfer. Acest proces se produce n lacurile puternic mineralizate (srate) ce au la suprafa un strat diluat cu ap dulce, (salmastru), cu o grosime de 1,5- 2,5 m. Radiaiile solare produc n timp o nclzire puternic a apei, de la suprafa spre adnc. Rcirea aerului antreneaz un proces similar n stratul salmastru dar nu i n adncime, unde apa ramne foarte cald, n sensul c apare o inversiune termic, deoarece stratul superior favorizeaz conservarea i nu rcirea ei.

2.1.1. TIPURI DE LACURI


Lacurile se pot clasifica n dou categorii importante:

Lacuri naturale Lacuri artificiale - realizate n urma unor activiti umane.

Lacurile naturale pot fi de diferite tipuri: Lacuri de natur glaciar:

lacuri periglaciare, n care cel puin o parte a conturul lacului este format de un

strat de ghea, o calot glaciar sau un ghear; un exemplu de lacuri periglaciare l constituie lacurile Viedma i Argentino din Patagonia, Argentina.

13

lacuri subglaciare a cror suprafa este permanent acoperit de ghea.

Asemenea lacuri pot aprea sub straturi de ghea, sub calote glaciare sau sub gheari. Ele sunt meninute n stare lichid din cauza efectului de izolator termic al gheii care acoper lacul, care mpiedic disiparea energiei introduse din subsolul lacului prin friciune, prin apa care se scurge n lac prin crevase, prin presiunea masei de ghea care acoper lacul sau prin nclzire geotermic. Cel mai mare lac de acest tip este Lacul Vostok din Antarctica.

lacuri glaciare sunt situate n zone formate prin eroziune glaciar, acoperite n lacuri pro-glaciare situate n aval de un ghear i alimentate de un ghear.

trecut de gheari (de exemplu Marile Lacuri din Nordul Americii).

Lacuri vulcanice create ca efect al unor activiti vulcanice. La rndul lor acestea se pot mpri n:

lacuri de crater care se formeaz n craterele unor vulcani; n cazul vulcanilor

activi, se vorbete adesea de lacuri de lav formate din lav topit. n craterele vulcanilor stini sunt lacuri fie cu ap dulce sau acide;

LACUL SFANTA ANA

lacuri tip policrater sau intercrater care acoper mai multe cratere sau sunt lacuri de caldeira, care sunt localizat n depresiuni care se formeaz ca urmare a

localizate ntre cratere (de exemplu: lacul Bolsena sau lacul Bracciano ;

unei activiti vulcanice 14

lacuri de maar, care se formeaz printr-o erupie freatic provocat de intrarea

apei subterane n contact cu magma fierbinte. Un exemplu al unui asemenea lac este Lacul Brikat Ram din podiul Golan, Israel sau Laacher See din statul RenaniaPalatinat. Lacuri tectonice sau lacuri de rift, situate n urma subsidenei n lungul unei falii geologice. Exemple de lacuri tectonice sunt: lacurilor din Marele Rift African, Lacul Baikal din Siberia, Rusia, Lacul Superior situat ntre Statele Unite ale Americii i Canadasau lacurile din lungul faliei Great Glenn din Scoia, Regatul Unit Lacuri de baraj natural formate prin bararea unor vi n urma unor fenomene naturale:

lacuri formate prin alunecri de teren n care barajul natural al vii este format lacuri morenice n care barajul natural este format de morene transportate de lacuri alpine, situate n depresiuni naturale din zone montane, avnd alt origine lacuri meteoritice formate n cratere create de meteorii, de exemplu lacului lacuri aluvionare, ca de exemplu lacurile Brenta din Venetia, Levico si

prin alunecri de teren de pe versani.

gheari.

dect cele glaciare sau vulcanice;

Elggtgn din Regiunea Ciukotka, Rusia

Caldonazzo; Lacuri de subsiden sau subroziune


lacuri carstice, formate prin dizolvarea calcarului din rocile calcaroase; lacuri termo-carstice care apar n zonele de permafrost de exemplu n Alaska sau nordul Siberiei.

Lacuri de lunc - situate n depresiunile din luncile inundabile ale cursurilor de ap. Alimentarea lor se realizeaz n cea mai mare parte n perioadele de revrsare ale rului n lunca cruia sunt situate. Se mai disting:

lacuri de delt limanuri fluviatile limanuri maritime lagune

15

lacuri endoreice situate n zone depresionare fr eflueni importani de suprafa care s evacueze afluxurile n lac. Apa din lacurile endoreice este evacuat din sistem, fie prin evaporaie, fie prin inflitraie. Exemple ale unor asemenea lacuri sunt Lacul Eyre in Australia central sau Marea Aral n Asia central. lacuri de deflaie sau lacuri eoliene, localizate n depresiuni formate prin eroziune eolian, cum sunt cele din regiuneaLanguedoc din Frana; bra mort, este un lac ce s-a format prin separarea unui meandru al unui ru de cursul principal. Lacul format are o lungime mult mai mare dect limea sa. Un exemplu este Kamernscher See de lng Havelberg. lacuri subterane formate sub suprafaa scoarei terestre, asociate de caverne sau straturi acvifere.

n ceea ce privete lacurile artificiale se pot distinge:


lacuri de baraj lacuri excavate - n care depresiunea n care se formeaz lacului a fost creat prin spturi. Adesea, materialul rezultat din spturi este depozitat astfel nct s creeze un dig de contur. Acest tip de lacuri este creat fie prub excavaii speciale pentru realizarea lacului, fie prin inundarea unor amplasamente excavate n alte scopuri: cariere, mine. lacuri de nchidere a unor golfuri maritime In continuare vom reda mai multe clasificari ale lacurilor, in functie de suprafata, adancime si

altitudine.

16

Tabelul 1: Clasificarea lacurilor in functie de suprafata lor


Lac Suprafa Adncime Loc geografic Categorie

Marea Caspic

393.898 km

995 m

Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan

ap srat

Lacul Superior (Marile Lacuri)

82.414 km

405 m SUA, Canada

ap dulce

Lacul Victoria

68.870 km

81 / 85 m Tanzania, Kenia, Uganda

ap dulce

Lacul Huron (Marile Lacuri)

59.596 km

229 m SUA, Canada

ap dulce

Lacul Michigan

58.016 km

281 m SUA

ap dulce

Lacul Tanganyika

32.893 km

1.470 m Zair, Tanzania, Zambia, Burundi ap dulce

Lacul Urilor

31.792 km

88 m Canada

ap dulce

Lacul Baikal

31.492 km

1.637 m Rusia

ap dulce

Lacul Aral

28.687 km

32 m

Kazahstan, Uzbekistan (n anul 1998, - 68.000 km)

ap srat

Lacul Sclavilor (Marile Lacuri)

28.438 km

614 m Canada

ap dulce

Lacul Erie (Marile Lacuri)

25.745 km

64 m SUA, Canada

ap dulce

Lacul Winnipeg

24.341 km

18 m Canada

ap dulce

17

Lacul Malawi

23.310 km

706 m Malawi, Tanzania, Mozambic

ap dulce

Lacul Ontario (Marile Lacuri)

19.259 km

244 m SUA, Canada

ap dulce

Lacul Balha

18.428 km

26 m Kazahstan

ap dulce

Lacul Ladoga

17.703 km

255 m Rusia

ap dulce

Tabelul 2: Clasificarea lacurilor in functie de adancimea lor Lacuri cu adancime mare


Lac Adncime Suprafa Amplasare Categorie

Lacul Baikal

1.637 m

31.492 km Rusia

ap dulce

Lacul Tanganyika

1.470 m

32.893 km Zair , Tanzania , Zambia , Burundi

ap dulce

Lacul Wostok

1.000 m

11.500 km Antarctica

ap dulce

Marea Caspic

995 m 393.898 km

Rusia , Kazahstan ap srat Azerbaidschan , Iran , Turkmenistan

Lago General Carrera

836 m

2.200 km Chile , Argentina

ap dulce

Lago Argentino

719 m

1.466 km Argentina

ap dulce

Lacul Malawi

706 m

23.310 km Malawi , Tanzania , Mozambic

ap dulcer

18

Issk-Kul

668 m

6.236 km Kirgstan

ap dulce

Lacul Sclavilor

614 m

28.438 km Canada

ap dulce

Lacul Craterului

592 m

53 km SUA

ap dulce

Lacul Tahoe

501 m

497 km SUA

ap dulce

Lacul Van

457 m

3740 km Turcia

ap dulce

Lacul Comer

410 m

146 km Italia

ap dulce

Lacul Superior

405 m

82.414 km SUA , Canada

ap dulce

Tabelul 3: Lacuri la altitudine joasa si lacuri la altitudine mare


Lac Altitudine Amplasare Categorie

Marea Moart

-416 m Israel, Iordania ap srat

Lacul Tilicho

4920 m Nepal

ap dulce

2.2. BALTA
Are o adncime mai mica (3-5 m). n zona malurilor, apare rogozul, pipirigul, stuful si papura, iar n larg sunt raspndite plante cu frunze plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si galben, lintita, ct si cele submerse ca srmulita apei, ciuma apei, bradis etc. n structura fitoplanctonului intra algele albastre, algele verzi, algele silicoase, iar a zooplanctonului populatii

19

de rotifere. Balta este populata de crap, biban, stiuca, salau, dar si de diferite specii de broaste, pasari si mamifere (guzgan, bizam, vidra, nurca).

2.3. MLASTINA
Mlastina reprezinta un teren cu exces de umiditate, afectat de o panza de apa superficiala statatoare,putin adanca(cu regim temporar)si invadat de vegetatie acvatica. Mlastina rezulta fie dintr-o slaba drenare a terenului sau din colmatarea(proces de umplere cu aluviuni, aduse de apele curgatoare) unei depresiuni, zone lacustre, lac antropic, balta, lunca sau chiar albia unui rau) insuficienta a unei excavatiuni(depresiune, lac).

Mlastinile pot aparea si pe terenul care se gaseste la acelasi nivel cu baltile sau lacurile. De adancimi mici, fara transparenta si depuneri diverse pe fund, in majoritatea cazurilor sunt 20

lipsite de peste. Rareori, prin revarsare si retragerea cursurilor unor ape ce le inunda, pestii populeaza temporar mlastinile, pana cand sunt descoperiti,in principal de localnici;in alte zone izolate,pestii dispar din cauza conditiilor improprii de mentinere a vietii. Inundate de vegetatie deasa, creeaza zone de dezvoltare a unor mici vietuitoare folosite de pescari drept momeala in carlig. Gasim astfel, viermi inelati, larve de chironomus, viermi cilindrici, melci marunti, rame negre. Unele mlastini, rare de altfel, sunt populate cu specii ca:lin, crapusor, babusca, biban, slab reprezentate numeric insa. Aici este totusi zona favorita tiparilor, cunoscuti ca cea mai buna momeala la somn, salau sau stiuca.

2.3.1. ECOBIOMUL MLASTINILOR


Ecobiomul mlastinilor este format din ecosisteme acvatice generatoare de turba. Din punct de vedere ecologic,mlastina este o formatiune biogeografica acvatica neaerisita,ale carei plante,in loc sa putrezeasca sau sa se mineralizeze dupa moarte,se turbifica,aglomerandu-se in cele din urma la fund, sub forma de zacamant turbos. Caracterul hidrobioecologic al mlastinii este bine conturat.In unele situatii ea reprezinta elementul intermediar intre uscat si unitatile acvatice.Lacurile si baltile au adesea o zona mlastinoasa la margine,unde dominante sunt macrofitele acvatice si palustre. Suprafata mlastinilor se cifreaza pe Glob la aproximativ 350 milioane hectare.In tara noastra exista peste 440 mlastini,totalizand o suprafata de aproximativ 7.000 hectare.Ele sunt dispersate in diferite zone din tara si fac parte din ecobiomul montan,pe suprafata caruia se afla sau din ecobiomul Deltei Dunarii. Pe Terra exista doi ecobiomi de acest tip: *ecobiomul mlastinilor din zonele mai reci si temperate ale Europei si Asiei, aflate in partea nordica a globului *ecobiomul mlastinilor din America de Nord

21

In aceste zone ale Terrei sunt masate mlastini oligotrofe,mezotrofe si eutrofe.Ecobiomul mlastinilor din zonele reci si temperate ale Europei si Asiei este format din mlastini plane eutrofe, din tundre sau din raristi de conifere,cu suprafatainmlastinata si deformata de inghet;mlastini oligotrofe fara inghet;tundre bombate,impadurite cu conifere in regiunile mai uscate;mlastini eutrofe impadurite;mlastini eutrofe cu ierburi inalte si muschi;mlastini cu Hypnacee;cu copaci;teren cu mlastini eutrofe diferentiate;mlastini eutrofe cu conifere si foioase;mlastini eutrofe impadurite cu foioase;mlastini cu ierburi inalte,dar cu paduri de Taxodium Distichum, Nyssa si Liquidambar Styraciflua;mlastini cu ierburi inalte de apa dulce;terenuri umede in care domina ierburi inalte de apa dulce,alaturi de mlastini mineralizate,mlastini de creste,de pante sau de doline. Mlastinile oligotrofe se grupeaza in zona rece temperata a Emisferei Nordice si se remarca lipsa lor de pustiuri si stepe aride. In structura ecobiomului mlastinilor din America de Nord se gasesc mlastini plane eutrofe;tinoave bombate,impadurite cu conifere;mlastini eutrofe cu ierburi inalte si muschi;mlastini impadurite cu foioase;mlastini cu ierburi inalte si paduri;mlastini cu ierburi inalte de apa dulce;mlastini de creste,de pante sau doline.

2.4. MAREA NEAGRA


Marea Neagr este o mare din bazinul atlantic, situat ntre Europa i Asia, care se nvecineaz cu Rusia, Ucraina, Romnia,Bulgaria, Turcia i Georgia. Prin Strmtoarea Cherci se ajunge n Marea Azov, prin Bosfor n Marea Marmara, iar prin strmtoarea Dardanele n Marea Egee i deci n Mediteran. Ea este un rest al Mrii Sarmatice i prezint o serie de aspecte unice n lume. Marea se ntinde pe o suprafa de 423.488 km. Cel mai adnc punct se afl la 2245 m sub nivelul mrii n apropierea de Ialta. Mareele sunt n general de mic amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este n larg de 17-18 la mie, fa de 24-34 la mie n alte mri i oceane. n zona litoralului romnesc salinitatea scade i mai mult, n mod obinuit fiind ntre 7 i 12 la mie. Marea Neagr este srac n insule, avnd un rm puin dantelat. Cele mai importante insule sunt Insula erpilor i cele formate de Dunre, dincolo de vrsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai important peninsul este Peninsula Crimeea, "mprit" cu Marea Azov. Golfurile Mrii Negre sunt fie largi, puin prielnice adpostirii vaselor pe furtun (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun a), fie colmatate la ieire de curenii orizontali i transformai n limane (Limanul Nistrului de exemplu). Cteva orae importante se afl la Marea Neagr, cum ar 22

fi Burgas, Varna, Constana, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi i Trabzon. Un ora care nu se afl propriu-zis la Marea Neagr, dar este mult legat istoric i economic de aceast mare este oraul Istanbul (mai demult Constantinopol i capitala Bizanului).

Marea Neagr face legtura ntre Europa i Asia. Grania stabilit de geografi ntre cele dou continente, pe Caucaz i strmtoarea Bosfor taie aceast mare n dou pri inegale, cea mai mare parte fiind european. Ca urmare a poziiei sale Marea Neagr este singura, principala sau una din mrile a numeroase popoare care locuiesc din timpuri mai vechi sau mai noi rmurile sale. Cele mai vechi popoare pontice sunt Romnii, Armenii, Gruzinii i Abhazii. Alte popoare pontice sunt Grecii, slavii cunoscui sub numele de Bulgari, Turcii i alte popoare turcice (de exemplu Gguzii), Ttarii sau Mongolii (venii n regiune n sec. XIII), Rutenii, Ucraineenii, Azerii, Ruii i alii. Toate aceste popoare prezint astzi o serie de tradiii, legende i alte forme de folclor legate de Marea Neagr. Apa are o salinitate relativ mic n straturile superioare ale apei circa 17 la mie. n straturile mai adnci ale mrii, mai jos de 150 de metri coninutul de sare este mult mai ridicat. Anual se scurg din Marea Neagr circa 300 Km de ap cu o concentraie a srii de 38-39 n Marea Mediteran. n Marea Neagr se revars anual circa 600 Km de ap dulce.

2.4.1. FLUVII I RURI CARE SE VARS N MAREA NEAGR


Sunt mai multe fluvii i ruri care se vars n Marea Neagr. n zona european principalele sunt Dunrea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud iCubanul. n Asia Mic principalele ape care se vars n Marea Neagr sunt Scaria, Enige, Czl-Irmac i Ieil-Irmac. Alte ape care se varsa in Marea

23

Neagra sunt Cioruhul n Armenia turceasc, Rionul n Gruzia, Provadia i Camcia n Bulgaria. Un aport mare de ap este primit de Marea Neagr de la Don, prin intermediul Mrii Azov. Dispunerea circular a surselor de ap i existena unei singure legturi externe prin Strmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alturi de nclzirea relativ moderat a apei de ctre Soare, determin lipsa aproape total a curenilor marini verticali i existena doar a curenilor orizontali pe un imens traseu circular mpotriva sensului acelor de ceasornic.

2.4.2. ECOSISTEMUL MRII NEGRE


Acesta face parte din categoria ecosistemelor stttoare de ap srat. Din punct de vedere al salinitii, Marea Neagr se mparte n:

zona de suprafa; zona de adncime;

Sub aspect biocenotic gsim trei zone:


zona litoral; zona pelagic; zona abisal; Temperatura apei variaz la suprafa: vara pn la 29 de grade celsius care ajung iarna

pana la 0 grade celsius. Lumina ptrunde n largul mrii la o adncime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adncime [CO2,H2S]. Curenii au intensitate redus pe vertical i mai mare pe orizontal; iarna sau n timpul unor variaii ale strii vremii, pot aprea valuri care ating 5-10 m. Biocenoza: alge inferioare, alge verzi, brune roii. Animalele sunt reprezentate prin viermi, molute, peti iar n atmosfera apropiat psri i pescrui.

2.4.3. BIOTOPUL PONTIC


Biotopul pontic poate fi mprit n 4 etaje principale.

2.4.3.1. ETAJUL SUPRALITORAL


Etajul supralitoral este format din zonele de rm acoperite ori stropite de valuri n mod ocazional. Zona prezint o umiditate accentuat, inundabilitate, o cantitate n general mare ori 24

mcar semnificativ de materii organice aduse de valuri sau de origine local. De obicei materiile organice se afl n descompunere, formnd depozite cu mirosde metan i sulfur de hidrogen. Flora este format mai ales din anumite forme de alge - rar licheni cu rezisten la variaii de mediu i hidrofile. Cu o frecven mai redus se ntlnesc i angiosperme, mai ales n partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe lng bacterii aerobe i mai puin anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte i viermi. Mare parte din aceste vieti se hrnesc din depozitele de materie organic. O parte mai mic este format din mici prdtori. La acestea trebuie adugate vietile pasagere, n special psrile de mare.

2.4.3.2. ETAJUL MEDIOLITORAL


Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (ntre cca. 0 i -0,5 m altitudine). n linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Bcescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres i Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). Dup substratul solului se mparte n zone pietroase, respectiv nisipoase ori mloase. Pseudolitoralul ocup n cadrul zonelor cu substrat dur o fie lat de 2-10 m n funcie de nclinaia platformei stncoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stncoase) adpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare i care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixeaz prin firele cu bissus). Aici intr unele specii de alge i scoici. Li se adaug vieuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. n anumite condiii i n acest mediu apar depozite de materie organic, fcnd legtura cu biotopulprezentat mai sus. Cele mai cunoscute vieuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii i stridii. Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde n special animale capabile de ngropare rapid n substrat. Biocenoza caracteristic zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulaie medie i grosier este cea a bivalvei Donacilla cornea i polichetului Ophelia bicornis, crora li se mai asociaz izopodul Eurydice dollfusi i polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota i Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Bcescu. et al 1967). Pseudolitoralul nisipurilor fine este caracterizat de predominarea populaiilor amfipodului Pontogammarus maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus i turbelariatul Otoplana subterranea (Surugiu 1999).

2.4.3.3. ETAJUL SUBLITORAL


Etajul sublitoral (infralitoral) este aflat la adncimi de 0,5 pn la 12 (maximum 18) metri. Este zona cea mai favorabil vieii, n care se afl majoritatea speciilor de plante i cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde poriunea de fund marin 25

permanent imersat, situat ntre limita inundrii permanente i adncimea care permite existena organismelor fotosintetizante.

2.4.3.4. ETAJUL ELITORAL


Etajul elitoral se situeaz de la limita inferioar a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) pn la marginea platformei continentale. n Marea Neagr nu exist etajele batial, abisal i hadal.

26

CAPITOLUL III 3. ECOSISTEMELE LOTICE


Acest tip de ecosisteme se diferentiaza n functie de particularitatile reliefului strabatut n praie si ruri:

3.1. ECOSISTEME LOTICE DE MUNTE


Un ru este o ap care curge sub efectul gravitaiei. Rul poate s se verse fie ntr-un alt ru sau fluviu (ca afluent), fie ntr-un lac, ntr-o mare sau ntr-un ocean. Anumite ruri care curg spre o zon arid (deert) nu se vars nicieri, evaporndu-se pn s ajung la destinaie. Se consider ruri i praie toi curenii de ap, care curg mai mult de 6 luni pe an n albia pe care iau format-o de la izvor pn ndelt, cu excepia izvoarelor de pe pante.

n funcie de lungimea albiei, curenii de ap se mpart n:


praie - pn la 10 kilometri; rulee i ruri mici - de la 10 la 100 kilometri; ruri mijlocii - de la 100 la 200 kilometri; ruri mari - peste 200 kilometri.

Tabelul 4: Cele mai lungi rauri din lume


27

Nume Nil Iangtse Amazon Mississippi Obi Enisei Huanghe Missouri La Plata Amur

Lungime (Km) Suprafa total (Km2) 6690 6300 6296 6212 5410 5115 4667 4740 4498 4444 2870000 1830000 7180000 3248000 2990000 3132000 745000 1370000 3140000 1843000

ar Egipt China Brazilia SUA Rusia (Siberia) Rusia (Siberia) China SUA Argentina Rusia/China

n albia putin adnca si ngusta a rurilor si praielor substratul este neuniform format din bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori discontinue, determina o viteza de scurgere mare apei si formarea de cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborta, variabila de la anotimp la anotimp. Transparenta apelor este mare (anulndu-se nsa n perioadele de torentialitate ploi puternice, topirea zapezilor), iar concentratia de saruri dizolvate este scazuta. Plantele (muschi, alge) si animalele (rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de oxigen, manifestnd diferite adaptari morfologice pentru a evita antrenarea de curentii puternici. Dintre vertebrate, reprezentativ este pastravul, alaturi de care se ntlnesc zglavocul, lipanul, molanul..

3.2. ECOSISTEME LOTICE DE ZONE DELUROASE


Fitoplancton este permanent, biocenoza este saraca, dar oxigenarea este buna. Malurile sunt mai joase, albia este mai larga si adnca, fiind marginita de bolovanisuri, pietris, nisip. Pantele au nclinatii mai mici, determinnd o viteza de scurgere mai mica. n apa sunt prezente att substante n suspensie, ct si solvite (100-200 mg/l). Variatia termica mai larga n cursul anului, de la anotimp la anotimp favorizeaza prezenta planctonului, ca o componenta biocenotica permanenta, formata dintr-un numar mic de populatii diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si rotifere, cladocere, copepode pentru zooplancton. n sectoarele cu viteza redusa, algele si numerose specii de nevertebrate (insecte, larve, viermi srma, crustacee mici, gasteropode) se fixeaza de elementele substratului (pietre, nisip, ml) formnd comunitatea biocenotica bentala.

28

3.3. ECOSISTEME LOTICE DE CAMPIE


Cursul inferior al rurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu acumulari de ml si nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse, dar si o concentratie de saruri care depaseste 1 250-1 500 mg/l. Planctonul este mult mai diversificat dect n zona colinara. n apa apar si plante superioare submerse. Nectonul este si el bine reprezentat (mreana, clean, boarta, crap, stiuca etc.).

29

CAPITOLUL IV 4. DELTA DUNARII


Reprezinta o asociere complexa de ecosisteme interconectate, dependente de regimul hidrologic al Dunarii care, prin fluctuatiile sale, contribuie la modificari substantiale ale biotopurilor cu o periodicitate mai mult sau mai putin constanta. Diversitatea mare a conditiilor de mediu, ntrepatrunderea si suprapunerea acestora nu permit o delimitare stricta a ecosistemelor, aflate si ele ntr-o permanenta interactiune unele cu altele. Cu toate acestea, se individualizeaza urmatoarele categorii:

4.1. APELE CURGATOARE


Sunt reprezentat de cele trei brate ale Dunarii (Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe), canale si grle. Fitoplanctonul reprezinta clasa producatorilor, n timp ce un zooplancton variat si numeroase specii de vertebrate (crap, salau, stiuca, somn, sturioni) compun clasa consumatorilor.

4.2. APELE STAGNANTE


Permit dezvoltarea macrofitelor sub suprafata apei (broscarita, bradis, cosor, inarita, ciuma apei), cu frunze plutitoare (nuferi) sau plutitoare (lintita, pestisoara, otratel) si n marginile mlastinoase (ciulini, limba broastei, sageata apei, stuf etc.). Consumatorii sunt bine reprezentati de pesti din familia Cyprinidelor (crap, cosac, babusca), precum si de biban, salau, stiuca, somn. n afara acestora, molustele, larve, insectele se asociaza tulpinilor plantelor sau populeaza zona bentala.

4.3. TERENURILE MLASTINOASE


Reprezinta acumulari de ml si nisip. Cel mai ntins biotop al deltei cuprinde regimul hidrologic al Dunarii.Servesc n timpul viiturilor la reproducerea pestilor de balta, fiind 30

intercalate ntre baltile permanente si terenurile inundabile. Practic, formeaza cel mai ntins biotop al deltei actuale. Multe terenuri mlastinoase sunt acoperite cu stufarisuri permanente, a caror limita spre uscat o constituie o centura de papura si rogozuri. Printre plantele nsotitoare se numara papura, pipirigul, rogozul, sageata apei, stnjeneii, macrisul-de-apa etc. Prezenta lor depinde de durata si intensitatea inundatiilor de primavara, fiind invers proportionala cu acestea. Consumatorii micro- si macroscopici sunt mai mult sau mai putin, comuni cu cei din ecosistemele acvatice descrise anterior. Regiunile ntinse de stufarisuri, mai ales cele cu substrat nisipos, dau nastere, cu timpul, la o formatiune specifica si anume zonele de plaur. Desi este format din stuf, el prezinta asociatii de organisme constituindu-se ntr-un adevarat ecosistem care si-a creat suportul ecologic.

4.4. TERENURILE INUNDABILE


Se acopera cu apa n timpul viiturilor, iar pe durata apelor mici sunt uscate, acoperite de pamnt aluvionar si resturi organice. Apropierea de mlastini a unora permite extinderea biocenozelor acestora, atta timp ct uscaciunea nu este excesiva, iar pe cele cu substrat nisipos sau format asociatii vegetale caracteristice, mai cunoscute fiind cele de popndaci, alcatuite din specii de rogoz prin acumularea si turbificarea materialului organic mort, astfel nct sa permita supravietuirea speciei n conditiile alternantei dintre uscat si apa. Tot aici se ntlnesc zaloagele, respectiv tufe de salcii n care predomina zalogul sau salcia cenusie. Importanta lor este data de conditiile prielnice pe care le asigura pentru cuibarit, transformndu-se n adevarate colonii de pasari pentru speciile: tiganus, cormoran pitic, strc-de-noapte, strc galben, egreta mica etc. 31

Aceste terenuri, ca si cele mlastinoase, sunt importante pentru reproducerea faunei piscicole (mai ales a ciprinidelor).

4.5. GRINDURILE
Constituie suportul ecologic al padurilor de salcii si plopi (Letea, Caraorman) care concentreaza o diversitate ecologica ridicata, att a speciilor vegetale, ct si a celor animale. Astfel, alaturi de numeroasele specii de salcii (Salix) si plopi (Populus), arbustii (catina alba, catina rosie, maces, dracila, lemn cinesc, corn, snger, calin), subarbusti, liane (curpen, vita salbatica, mur, iedera, hamei, volbura mare) si plante parazite (vsc) edifica, ntr-o arhitectura specifica, paduri cu aspect luxuriant.

Paduri cu aspect luxuriant. Padurile Letea si Caraorman sunt fitocenoze foarte interesante si rare n flora Europei si arata, comasate pe un spatiu relativ mic, o variatie multipla a diverselor fenotipuri de plante caracteristice stepelor aride, nisipurilor umede, padurilor, marginii baltilor si lacurilor. Dintre consumatori, caracteristici sunt soarecii cu botul ascutit, iepurii si coropisnitele, diferite specii de pasari, vipera, sarpele de apa, spurcaciul, sitarul de padure, vulturul codalb, bufnita mare, mistret, lup (mai ales iarna). n stufarii si tufarisurile dinspre mare, n anii favorabili, se pot dezvolta lacustele migratoare, deosebit de daunatoare pentru culturile agricole, fapt pentru care s-au folosit mijloace chimice n combaterea lor, cu efecte poluante si asupra celorlalte specii.

4.6. ZONA MARII


Loc de reproducere a lacustelor ca latoare. Este reprezentata de mediul marin n care se simte influenta apelor Dunarii. Aceasta zona este populata cu puieti din familia sturionilor. n regiunile 32

mai departate de litoral, avnd o salinitate variabila, se produce o continua ploaie de organisme moarte spre fundul platformei continentale, alimentnd bancurile de scoici, hrana preferata a morunului si nisetrului, care-si vor petrece aici mare parte din viata. n ncercarea de a reda o imagine ct mai sintetica, dar n acelasi timp relevanta, s-au facut numeroase simplificari. Cu toate acestea, Delta Dunarii constituie un ansamblu complex de ecosisteme, cu functionalitate proprie, capabil de autoreglare si caracterizat de stabilitate, important prin functiile sale de filtru biologic, statiune temporara a unor pasari, loc de reproducere a numeroase specii de pesti, respectiv de conservare a biodiversitatii.

33

BIBLIOGRAFIE
Banu A. C., Date geografice i geologice asupra bazinului i cursului inferior al Dunrii in Limnologia sectorului romnesc al Dunrii, Bucureti, Editura Academiei R.S.R., 1967 Popp, N.,: Ocrotirea peisajului n lunca i Delta Dunrii , Bucureti, Editura Academiei Romne, 1965 Toniuc, N., Purdelea, Ligia, Bocaiu, N., Importana ecologic i cultural a parcurilor naturale, Bucureti, Editura Academiei Romne, 1993 Florea, L., Apele curgtoare i diagnoza ecologic, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 2002 Ciolac, A., Elemente de ecologie acvatic, Galati, Editura Pax Aura Mundi, 1997 Ciolac, A, Elemente fundamentale de ecologie si protectia mediului , Bucureti, Editura Didactica si Pedagogica, 2004

34