VIRUSUL EBOLA

INTRODUCERE
 Ebolavirus este un gen de virusuri ARN ce aparține familiei filovirida (din latină filum
= fir, filament), care provoacă febra hemoragică (afecțiuni virale care apar cu afectarea
pereților vaselor sangvine și dezvoltarea hemoragiilor cu diverse localizări), o boală
severă, cu o rată de letalitate de până la 90% la om. Virusul Ebola provoacă cele mai
mari modificări ale ficatului, splinei, creierului și glandelor endocrine (tiroide,
pancreas, glandele suprarenale). Infecția cu virusul Ebola este o zoonoză (boală
infecțioasă transmisibilă de la animale la om și invers).
 Virionii virusului Ebolavirus au un aspect caracteristic de bastonaș sau filamente, în
formă de U sau 6, încolăcite sau ramificate, cu un diametru de 80 nm și o lungime
variabilă, de la 600 la 1000 nm. Virionii au la exterior un înveliș format dintr-un dublu
strat lipidic, pe care sunt inserate peplomere proeminente, cu aspect globular, cu
diametrul de 7 nm și dispuse la intervale de 10 nm. Peplomerele ( structuri
glicoproteice, codificate de virusuri, în general, cu forma unor prelungiri) sunt alcătuite
din glicoproteina GP codificată de virus. În interiorul virionilor este situată
nucleocapsida de simetrie helicoidală, cu un diametrul de 50 nm și pasul helixului de 5
nm, având în interior un spațiu axial, vizualizat ca o zonă clară de 20 nm.
  Pe lângă aceste patru specii care circulă în Africa și
ISTORIE care, la diferite nivele, sunt toate patogene pentru
om, o altă specie de virus Ebola, specia Reston,
nepatogenă pentru oameni, a fost identificată în
 Virusul Ebola a fost identificat pentru prima dată în 1976, în două epidemii 1989 la maimuțele macac, provenite din Filipine.
concomitente, una în Zair (Republica Democrată Congo), cauzată de specia Aceste maimuțe au dezvoltat o boală mortală de tip
Zair a virusului Ebola, și alta în Sudan, cauzată de specia Sudan. Epidemia
din Sudan a atins în principal orașele Nzara și Maridi, în apropiere de granița hemoragic în timpul aflării lor în carantină într-un
cu Republica Democrată Congo, și a provocat 284 de cazuri de îmbolnăviri laborator din orașul Reston (Virginia, Statele Unite
cu o rată a mortalității de 53%. Epicentrul epidemiei din Zair (Republica ale Americii). Același virus a fost găsit în 1996 și la
Democrată Congo) a fost situat în orașul Yambuku, situat în apropiere de râul alte maimuțe macac bolnave în laboratoarele situate
Ebola, care a dat numele noului virus. Rata de mortalitate de 89%, asociată în Austin (Texas, Statele Unite ale Americii), Siena
cu specia Zair, denotă o patogenicitate mai mare față de cea a speciei Sudan. (Italia) și Filipine. Cu toate că niciun caz clinic la
 După o perioadă silențioasă de cincisprezece ani, în care nu a fost notificat om nu a fost înregistrat, mai mulți îngrijitori de
niciun caz, virusul Ebola a reapărut aproape simultan în trei țări. Mai întâi în animale au dezvoltat anticorpi IgG specifici pentru
iunie 1994, când un etolog elvețian s-a contaminat făcând o autopsie unui specia Reston. Specia Reston a fost din nou
cimpanzeu infectat, găsit mort în pădurea Taï din Coasta de Fildeș. identificată în 2009 în Filipine în timpul unei
Determinarea genomică a virusului la pacient și la animal a permis epidemii de sindrom respirator care a afectat porcii
identificarea unei noi specii de virus, specia pădurii Taï (specia Coastei de domestici din mai multe ferme.
Fildeș). Acest pacient este singurul caz cunoscut de infecție cu specia pădurii
Taï. În anul 2007, o nouă specie de virus Ebola, specia Bundibugyo, a fost  Virusul Ebola are un impact important asupra faunei
identificată și caracterizată în Uganda în timpul unei epidemii care a cauzat sălbatice. Mai multe studii au arătat că virusul
moartea a 30 de persoane din 116 cazuri de îmbolnăviri, cu o rată de
mortalitate de 26%.
Ebola a fost responsabil între 1995 și 2005 de
marile epidemii printre cimpanzei, gorile și antilope
 Cea mai mare epidemie de febră hemoragică Ebola determinată de virusul în Gabon și Republica Congo și a fost cauza unui
Zair (tulpina Makon) a izbucnit la începutul lunii februarie 2014 în Guineea declin brusc și rapid a populațiilor de maimuțe mari
și nordul Liberiei și s-a extins în Sierra Leone și Nigeria, fiind înregistrate care trăiau în aceste țări. Astfel, numărul de
22495 cazuri de îmbolnăviri până la 1 februarie 2015, din care 8981 decese.
cimpanzei a scăzut cu aproape 80% în nord-estul
Gabonului în ultimul deceniu și sute de mii de
gorile au pierit în nord-vest Republicii Congo.
TRANSMITERE
 Virusul Ebola are o perioadă lungă de incubație, între 2 și 21 de zile, și se transmite prin contactul cu sângele sau secrețiile unei
persoane infectate, fie direct, fie prin suprafețele contaminate, prin ace sau echipamente medicale. Probabilitatea transmiterii
este mai mare în stadiul precoce al bolii, când deși contagiozitatea este mică, există riscul contactelor neprotejate și în stadiul
tardiv, când pacienți confirmați, cu încărcare virală mare, sunt supuși unor proceduri medicale invazive, cu risc de contaminare.
Virusul Ebola este prezent la animalele sălbatice (lilieci de fructe, cimpanzei, gorile și antilope) din zona Africii Sub-Sahariene.
Infecțiile la om s-au realizat prin contactul direct cu aceste animale.
 Manipularea cadavrelor fără echipament de protecție adecvat și ritualurile funerare joacă un rol important în transmiterea bolii.
Transmiterea pe calea aerului nu a fost demonstrată. Virusul Ebola este clasificat ca nivel de biosecuritate 4 (nivel de risc 4) și
necesită măsuri speciale de protecție. Virusurile pot supraviețui în mediu lichid sau pe suprafețe uscate timp de câteva zile. Pot
fi inactivate prin iradiere cu raze gamma, încălzire la 600c timp de 60 minute sau fierbere timp de cinci minute și sunt sensibile
la hipocloritul de sodiu și alți dezinfectanți. Înghețarea sau congelarea nu inactivează virusurile Ebola.
 Perioadele în care riscul de transmitere secundară este cel mai mare includ fazele incipiente şi tardive ale bolii: -Stadiul
incipient, când pacienţii nu prezintă încă contagiozitate ridicată, dar au loc contacte fără protecţie adecvată; -Stadiul tardiv, după
confirmarea infecţiei, când pacienţii pot prezenta încărcături virale mari, în acelaşi timp fiind supuşi unor proceduri invazive
predispuse la contaminare în unităţi de terapie intensivă.
 Grupurile expuse la risc de infectare cu virusul Ebola sunt:
• lucrătorii medicali (în cazul nerespectării măsurilor de precauţie şi de control al infecţiei);
• membrii familiei sau alte persoane aflate în contact apropiat cu persoanele infectate;
• persoanele care au contact direct cu organele sau substraturile celor decedaţi, ca parte a ceremoniilor funerare;
• persoanele care contactează cu animale sălbatice infectate (ex. manipularea cărnii animalelor sălbatice vânate pentru
alimentaţie) sau cu lilieci infectaţi
 SIMPTOME Diagnostic
Ebola:
-Evaluarea pacientului suspect de

• febră (38OC)
Simptomele iniţiale ale bolii nu sunt extrem de specifice şi adesea • simptome: cefalee, astenie, mialgii, vărsături,
sunt similare cu cele ale altor bolilor mai des întâlnite, cum ar fi diaree, durere abdominala sau hemoragie
răceala sau malaria. Simptomele distinctive sunt mult mai severe. • istoric de călătorie într-o țară cu risc (Sierra
Semne inițiale: Leone, Liberia, Guinea) în ultimele 21 zile de la
• febră debutul simptomelor
• slăbiciune • contact cu o persoană bolnavă de Ebola
• dureri musculare şi articulare În formele fatale, decesul survine de obicei între
• dureri de cap zilele 7-10 de la debut (limite 1-20 zile), prin șoc,
• lipsa poftei de mâncare
hipovolemie și hemoragii externe și interne severe
extinse și generalizate.
• diaree (uneori conţinând urme de sânge şi/sau mucus)
În formele nefatale, simptomele se atenuează rapid,
• greaţă şi vărsături
la 7-10 zile de la debut, simultan cu dispariția
Semne distinctive: virusului din circulația sangvină. Convalescența
• sângerarea nasului, a gingiilor şi/sau a pielii după boală este în general îndelungată (câteva
• vărsături/scaun cu sânge săptămâni sau luni) și dificilă, însoțită de accese
• erupţii cutanate febrile episodice, căderea abundentă a părului timp
de 3 luni, astenie extremă, anorexie, pierdere
• gât inflamat
ponderală, dureri abdominale, mialgii și artralgii,
• dificultăţi în înghiţire
prostrație, amnezie, pierderea auzului după 6 luni
În fazele avansate, unii pacienți pot prezenta hemoragii interne și de la episodul acut. Mialgiile și artropatiile sunt
externe abundente și insuficiențe la nivelul mai multor organe. descrise și după 21 de luni.
TRATAMENT
 Nu există un tratament general aprobat pentru tratarea infecţiei cu virusul Ebola, ci doar tratament de
susținere: îngrijiri medicale specializate pentru a atenua simptomele şi a preveni complicaţiile
ulterioare sau efectele secundare.
 Măsuri de prevenție a infecției cu virusul Ebola pentru cei care călătoresc în zone de risc:
• Spălarea pe mâini cu apă și săpun sau dezinfectant lichid pe bază de alcool;
• Evitarea contactului direct cu sânge sau fluide corporale care pot proveni de la persoane infectate;
• Evitarea atingerii unor obiecte care ar putea fi avut contact cu sânge sau fluide corporale infectate
(ace sau echipament medical);
• Evitarea contactului direct cu persoane care au decedat din cauza infecției cu virusul Ebola;
• Evitarea contactului cu lilieci, primate sau sânge, fluide care ar putea proveni de la acestea;
• Evitarea locurilor care ar putea fi populate de lilieci (peșteri, clădiri abandonate, situri miniere);
• Evitarea consumului de preparate din carne crudă care ar putea proveni de la animale infectate;
• Evitarea centrele de tratare a pacienților cu Ebola.
 Nu există înca un vaccin care să permită prevenirea dezvoltării virusului.
VIRUSUL EBOLA CA ARMĂ
BIOLOGICĂ
 Virusul Ebola este clasificat ca armă biologică de categoria A, conform nomenclatorului
agenților patogeni cu potențial bioterorist.
 Au existat suspiciuni că Uniunea Sovietică și SUA dezvoltau o armă biologică bazată pe
virusurile Ebola și Marburg. Pentagonul se temea încă de la sfârșitul anilor '70 că virusul Ebola
poate fi folosit ca o armă bioteroristă. Însă specialiștii cred că riscul este scăzut. Cu toate că are o
rată de letalitate de până la 90%, febra hemoragică Ebola este din fericire mai puțin contagioasă
decât alte boli virale, deoarece se transmite mai ales prin contactul cu fluidele corporale: salivă,
sânge, urină.
 În anul 1992, membrii sectei japoneze apocaliptice Aum Shinrikyo, profitând de o epidemie de
febră hemoragică Ebola, a încercat, fără succes, să procure virusul Ebola Zair în cadrul unei
misiuni „umanitare” în Africa, conduse de șeful sectei, la care au participat 40 de membri ai
sectei. Ei au preferat în cele din urmă gazul sarin, pe care l-au folosit pentru a comite atentatul
din metroul din Tokyo în 1995.