L. Rusu,
2016
Răspundeți la întrebări:
• Ce organe se referă la sistemul digestiv?
• Care sunt funcțiile intestinului subțire?
• Cum se clasifică bolile infecțioase după mecanismul
de transmitere?
• Ce căi de transmitere se referă la mecanismul fecal-
oral?
• Ce simptome include sindromul digestiv?
• Ce metode specifice de diagnostic cunoașteți?
• Care sunt măsurile antiepidemice în focarul de
infecție?
• Ce este maladia carantinabilă?
Formulați obiectivele referitor la
subiectul HOLERA
,,Buzele se înălbesc, privirea devine absentă, ochii se dau
peste cap, mînile şi picioarele se zbîrcesc parcă sunt arse de
foc, iar boala cuprinde mii de oameni”.
Alexandru cel Mare (n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut
și sub numele de Alexandru Macedon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323
î.Hr.).
Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai
Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era
stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.
SCHIȚE ISTORICE
I perioadă
antichitate-începutul sec XIX (a. 1817)
Holera avea caracter endemic pentru ţările
asiatice situate între rîurile Gang şi Brahmaputra
(India, Indonezia).
Aceste regiuni numai că au fost ,,leagănul” holerei
dar şi pînă acum sunt focare endemice din care
infecţia periodic se răspîndeşte în multe ţări şi
continente.
În această perioadă a fost dată şi actuala denumire
a bolii ,,Holera asiatică” – de la continentul de unde
provine.
SCHIȚE ISTORICE
II perioadă – cuprinde anii 1817 – 1926 (108 ani).
VIBRIONUL HOLERIC
(Vibrio holerae)
Bacil gram-negativ, scurt şi încurbat,
are un singur flagel, mobil, aerob, se
cultivă pe medii alcaline.
Nu formează spori, capsule, elaborează
enterotoxină termolabilă.
Vibrionul holeric conține:
- antigenul somatic - O, specific de grup
- antigenul flagelar - H, specific de tip
ETIOLOGIE
După antigenul O, vibrionii
holerici se împart în grupe
serologice, dar numai grupele
O1 și O139 au capacitatea de a
provoca boala și produce
epidemii.
Grupul serologic O1 are două
biotipuri:
- Vibrionul holeric clasic /asiatic
- Vibrionul holeric El Tor
- fiecare biotip are 3 serotipuri
(Inaba, Ogawa și Hikojima).
VIBRIONUL HOLERIC
Viabilitate
SENSIBILITATE REZISTENȚĂ
T° + 60°C –10 min. Pe fructe, legume pînă la 5
T° + 100° C - 2-3 min. zile
Uscăciune Pe obiecte contaminate
Antibiotice pînă la 3 zile
T° -20° C 2-3 săptămîni
Formarea echipelor
STUDIAȚI DIN MANUAL EPIDEMIOLOGIA HOLEREI ȘI
COMPLETAȚI SCHEMA PROCESULUI EPIDEMIC
10 min.
MECANISMUL DE TRANSMITERE
DIGESTIV / FECAL – ORAL
HOLERA. EPIDEMIOLOGIE
OMS, 2014
HOLERA. EPIDEMIOLOGIE
Creştrerea numărului de călătorii şi rapidităţii cu care
se fac acestea, holera poate fi răspîndită în orice ţară
de pe glob.
În cadrul pandemiei actuale holera apare în Moldova
- în 1970 – 14 bolnavi
- 1971 – 37 cazuri
- 1993 – 1 caz de boală
- 1994 – 9 cazuri de boală
- 1995 – 240 cazuri de boală cu 5 decese
Toate cazurile au fost importate din zonele afectate de
holeră, ca factori mai frecvenţi servind apa şi
purtătorii de vibrioni.
MECANISM DE TRANSMITERE
FECAL-ORAL
CALEA HIDRICĂ
CALEA ALIMENTARĂ –
alimente contaminate –
legume, fructe, moluşte,
fructe de mare, peşte
crud sau sărat, etc.
- CALE DE CONTACT
INDIRECT (mîini, obiecte
de menaj).
HOLERA. EPIDEMIOLOGIE
CONTAGIOZITATE ÎNALTĂ
CARACTER SEZONIER – vară-toamnă/ în zonele
temperate, anul împrejur zone tropicale și
subtropicale
HOLERA. EPIDEMIOLOGIE
• După depăşirea barierei gastrice, vibrionii holerici
ajungînd în, intestinul subţire cu mediu alcalin, se
ataşează de epiteliul vilozităţilor intestinale și se
multiplică colonializînd intestinul.
• Multiplicarea vibrionilor este însoţită de producerea
exotoxinei, care stimulează secreţia intestinală (a
apei şi electroliţilor) şi inhibă resorbţia în
intestinul gros.
HOLERA. PATOGENIE
HOLERA. PATOGENIE
grade de deshidratare:
• I grad (uşor) – 5 % din masa iniţială
• II grad (mediu) – 8 % din masa iniţială
• III grad (sever) - ≥ 10 % din masa iniţială
HOLERA. TABLOU CLINIC
PERIOADA DE INCUBAŢIE de la cîteva
ORE - 5 ZILE
METODA BACTERIOLOGICĂ
Prelevate – materii fecale de la
bolnavi, convalescenţi, contactaţi,
suspecţii şi purtători din oală sau din rect
prin sondă, anse metalice, linguriţe.
Se mai poate recolta:
lichidul de vomă, în situaţii de suspiciune
în care scaunile încă nu au apărut
conţinut duadenal de la convalescenţi şi
purtători de germeni, pentru a verefica
sanarea
3 segmente de intestin subţire şi veziculă
biliară de la cadavru
În scop epidemiologic se pot cerceta şi
probe recoltate din apă sau din produse
alimentare.
TRANSPORTAREA PROBELOR LA
LABORATOR – se face rapid, nu mai mult
de 2 ore de la recoltare.
Probele se recoltează în borcănaşe sterile
cu gît larg, cu medii lichide – apă peptonată
1%, apă peptonată cu telurit 1%, mediu
Cary-Blair, mediu Monsur sau medii solide
– mediu TCBS.
Produsul patologic se recoltează în volum
de 10-20ml la 10 ml de mediu lichid.
HOLERA. DIAGNOSTIC POZITIV
• METODA
BACTERIOSCOPICĂ
vizualizarea vibrionilor holerici la
microscop în frotiu ori picătură
suspendată.
• Imunoflorescenţa
directă sau indirectă.
• Reacţia de imobilizare
şi microaglutinare
pe sticlă.
HOLERA. DIAGNOSTIC POZITIV
METODA SEROLOGICĂ
mai puţin informativă în boală
acută.
În acest scop se face:
• Reacţia de aglutinare
(pozitivă doar 2-3 luni după boală)
• Reacţia de
hemaglutinare indirectă
HOLERA. DIAGNOSTIC POZITIV
• Testul imunoenzimatic
ELISA – permite evidenţierea
anticorpilor antitoxici de tip recenţi
Ig M şi a celor de durată Ig G.
• Reacţia de neutralizare a
Enterotoxinei folosit pentru
sondarea prevalenţei infecţiei
latente în colectivităţi, dînd
posibilitatea de a identifica
persoane ce au făcut infecţii
inaparente sau nediagnosticate.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
HOLERA. TRATAMENT
II etapă – Corecţia
pierderilor ulterioare de
lichid şi săruri
HOLERA. TRATAMENT
• Reechilibrarea electrolitică
se face în primele ore de la
internare (1-2 ore).
• Necesitatea de lichid se
apreciază clinic:
• deshidratare uşoară (5%)
necesită circa 50 ml
lichide/kgc;
• perderi moderate (8%)
necesită 80 ml lichide /
kgc;
• deshidratare severă (10%)
– 100ml lichide / kgc.
HOLERA. TRATAMENT
• În formele uşoare şi medii lichidele vor
fi administrate per os sau prin sondă
nazogastrică soluţii recomandate de
OMS: Gesol, Rehidron, Orolit,
Citroglucosolan, etc. Lichidele vor fi
în prealabil încălzite pînă la 40 C.
• În vome repetate, cazurile de
dishidratare avansate, persoanelor
vîrstnice reechilibrarea electrolitică se
va petrece parenteral – i/v în get cu
viteza volumerică 70-120 ml/min cu
soluţii: Ringer, Disodiu, Trisodiu,
Acesodiu, Lactasodiu, Hlosodiu. În
prealabil soluţiile vor fi încălzite
pînă la temperatura de 38-40C.
HOLERA. TRATAMENT
Trecerea de la get la perfuzie se determină
după:
• Normalizarea pulsului
• Normalizarea tensiunii arteriale
• Normalizarea temperaturii corporale
• Ameliorarea hipovolemiei,
hemoconcentraţiei, acidozei, hipertensiunii
pulmonare
• Ameliorarea vomei, prevalenţa diurezei
asupra scaunului.
HOLERA. TRATAMENT
• Începe de la prezentarea pacientului şi se desfăşoară în paralel cu
măsurile patogenetice. Timp de 4-5 zile se va administra în funcţie
de vîrstă, contraindicaţii de moment sau sensibilitatea tulpinii unul
dintre următoarele antibiotice orale:
• Tetraciclină – 250mg de 4 ori/zi
• Doxiciclină – 100mg/zi
• Ampicilină – 50mg/kgc/zi în 4 prize pe zi;
• Amoxicilină – 50mg/kgc/zi în 4 prize pe zi;
• Cloramfenicol - 50mg/kg/zi în 4 prize pe zi;
• Cotrimoxazol – 480 x 2 ori/zi
• Furazolidon – 100 mg x 4 ori / zi
• Ciprofloxacină – 0,5 x 2 ori / zi sau 1,0g x 1 dată / zi
HOLERA. ÎNGRIGIRE
Măsurile de îngrijire a bolnavilor sînt orientate pentru a evita
orişice factor negativ care ar favoriza probleme de sanare.
Bolnavii sînt izolaţi în saloane bine aerisite şi încălzite. La
necesitate la extremităţi se aplică termofoare.
Patul va fi asigurat cu saltea specială care va da
posibilitatea de a aplica plosca. Bolnavul va fi susținut în
timpul vomei, se va ţine cont de profilaxia pneumoniei prin
aspiraţie.
Toate eliminările vor fi colectate pentru a se determina
volumul de lichid, se va duce o evidenţă strictă a bilanţului
hidric.
Dieta Nr 4, cu lărgirea spectrului de alimente bogate în
săruri de K – caise uscate, cartifi, tomate, ardei dulci,
banane.
HOLERA. ÎNGRIGIRE
• Externarea din staţionar: însănătoşire deplină,
terminarea tratamentului etiologic, 3 coproculturi
negative. Anticipat pacientul va primi un purgativ
salin (20-30 g sulfat de magneziu). Pacienţilor cu
risc epidemiogen înalt se face şi examenul
bacteriologic al bilei (porţia B,C).
1.Spitalizarea obligatorie
2.Raportarea nominală despre fiecare caz înregistrat la
CSP
3. Anchetarea epidemiologică a focarului.
4.Depistarea activă a pacienţilor, spitalizarea provizorie
a bolnavilor cu BDA.
5.Depistarea contactaţilor, izolarea şi supravegherea
lor timp de 5 zile, cu examen bacteriologic la holeră.
6.Controlul şi tratamentul bolnavilor şi purtătorilor de
vibrioni.
7.Dezinfecţia curentă şi terminală.
8.Educaţia sanitară.
Alcătuiţi cîte un enunţ la subiectul învățat care să
conțină cuvîntul HOLERA/Ă
H………………………………………………………………………………...
O………………………………………………………………………………….
L…………………………………………………………………………………..
E…………………………………………………………………….…………….
R………………………………………………………………………………..
A………………………………………………………………………….…….
HOLERA
ŞTIU VREAU SĂ AM AFLAT
ŞTIU NOU
Pregătiți o informație la
subiectul studiat
Bibliografie