Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Succesiunea de operaţii care li se aplică produselor horticole în vederea valorificării lor în stare
proaspătă, pe clase de calitate după prescripţiile standard, precum şi în cazul prelucrării industriale a acestora
pentru obţinerea de produse finite de calitate superioară, poartă denumirea de condiţionare. Presortarea,
sortarea, calibrarea, cizelarea, perierea, ştergerea, spălarea, tratarea chimică, ceruirea, precurăţirea,
maturarea complementară şi prerăcirea sunt principalele operaţii ale acesteia şi se execută cu maşini de
diverse tipuri constructive care pot fi comune pentru mai multe specii sau cu linii complexe de prelucrare care
includ toate verigile fluxului tehnologic.
În urma sortării şi calibrării, ca principale operaţii ale condiţionării, rezultă clasele de calitate ale
produselor horticole în funcţie de care acestea se valorifică. Condiţiile generale de calitate prevăd ca
produsele horticole să fie întregi, sănătoase, curate, zvântate, fără urme de produse farmaceutice, fără gust şi
fără mirosuri străine. De asemenea, produsele horticole trebuie să fie recoltate când ajung la mărimea
caracteristică soiului, moment în care să suporte transportul şi manipularea fără a se deprecia, să fie păstrate
în bune condiţii până în momentul consumului şi să corespundă exigenţei comerciale la locul de destinaţie.
Presortarea
Presortarea constă în eliminarea din lotul de produse horticole a exemplarelor care nu întrunesc
condiţiile de valorificare sub nici o formă, vizibil alterate, mici, deformate, crăpate, ramificate, vătămate
mecanic, a părţilor vegetale (frunze, ramuri, resturi de tulpini) şi a pământului.
Această operaţie se efectuează manual la locul de producţie sau în centrele de condiţionare şi
depozitare. Se recomandă ca presortarea să se realizeze la locul de producţie pentru ca produsele
necorespunzătoare şi impurităţile să nu afecteze, în timpul celorlalte verigi ale fluxului tehnologic (transport,
depozitare), calitatea celorlalte produse aflate în stare bună. Produsele horticole atacate de boli şi dăunători
se scot în afara suprafeţei de cultură pentru a nu transmite agenţii patogeni de la un an la altul.
Presortarea la depozite se practică în cazul produselor destinate unei păstrări îndelungate cum sunt
cartofii, ceapă uscată, usturoiul uscat, legumele rădăcinoase, merele, etc. Astfel, la depozitarea în vrac a
cartofilor şi cepei uscate, presortarea se realizează în timpul deplasării acestora cu transportoarele către
celulele depozitelor, de către muncitori situaţi de o parte şi de alta a primelor două transportoare cu bandă.
Calitatea lucrării depinde de viteza de rulare a benzii şi, deci şi a produselor şi de conştiinciozitatea şi atenţia
cu care se face presortarea.
Sortarea
Este operaţia de bază a condiţionării şi constă în separarea produselor după anumiţi indici calitativi,
cum sunt: gradul de maturare identificat după coloraţia de fond (la fructe şi unele legume), starea de sănătate
şi de curăţenie a suprafeţei produselor apreciate după aspect, deprecierile datorate recoltatului şi transportului
făcut în condiţii necorespunzătoare, viciile de formă şi de integritate, absenţa pedunculilor, starea de
turgescenţă etc. Sortarea se efectuează manual, iar la unele produse horticole şi mecanizat. Pentru sortarea
mecanizată s-au construit instalaţii cu celule fotoelectrice care separă boabele de fasole şi merele după
culoare.
În cazul unor produse excesiv de perisabile cum sunt căpşunile, zmeura, murele, sortarea se face la
locul de cultură concomitent cu recoltarea.
Sortarea produselor horticole se face după recoltare la centrele de condiţionare şi depozite, diferenţiat
în funcţie de destinaţia acestora. Astfel, cele destinate depozitării se sortează în momentul scoaterii din
1
spaţiile de păstrare, în funcţie de cerinţele de valorificare. Produsele horticole care nu se introduc la păstrare
se sortează după recoltare, în vederea valorificării imediate.
Pentru majoritatea produselor horticole, sortarea se face înainte de calibrare, când au acelaşi grad de
maturare ca la tomate, castraveţi, ceapă uscată, cartofi, piersici, mere, pere ş.a. În cazul tomatelor de seră,
condiţionate cu instalaţia Roda, sortarea se face după calibrare, în funcţie de gradul de maturare, pe benzile
de sortare ale instalaţiei.
După modul în care se efectuează sortarea poate fi generală şi selectivă.
Sortarea generală - se face manual şi cu o productivitate a muncii scăzută. Constă în examinarea
individuală a fiecărui produs horticol în parte şi apoi trecerea acestuia, ţinând cont şi de mărime, la clasa de
calitate corespunzătoare.
Sortarea selectivă - se face prin alegerea şi scoaterea din masa de produse horticole a acelora care nu
întrunesc condiţiile de calitate prevăzute de standarde (fig. 7.1). Parţial, lucrarea este mecanizată prin
folosirea transportoarelor cu banda şi a meselor de sortare cu rulouri mobile. Datorită rotaţiei rulourilor mobile
se imprimă şi produselor horticole o mişcare de rotaţie, astfel că ele pot fi văzute pe întreaga suprafaţă
Calibrarea
Este operaţia cu ajutorul căreia se face separarea produselor sortate, pe mărimi sau calibre, după
volumul şi greutatea acestora, în conformitate cu prescripţiile standardelor. Produsele horticole calibrate
influenţează pozitiv estetica de prezentare, uşurează operaţia de ambalare, permite egalizarea greutăţii
ambalajelor cu produse, precum şi introducerea în ambalaje de acelaşi tip a unui număr egal de produse
horticole. Totodată, dintre avantajele calibrării menţionăm: uniformizarea loturilor fără cântărire doar prin
numărare, economisind forţa de muncă şi facilitând ambalarea şi diminuarea pierderilor în timpul manipulărilor.
În funcţie de modul de executare şi mijloacele tehnice folosite, calibrarea se poate efectua şi
mecanizat.
Calibrarea manuală se face prin aprecierea vizuală a mărimii fiecărui produs horticol în parte. Are o
precizie relativă care depinde de experienţa şi atenţia persoanelor care o execută. Folosirea truselor de inele
concentrice, confecţionate din metal sau material plastic şi a şabloanelor confecţionate din placaj, deşi reduc
randamentul faţă de calibrarea vizuală, îmbunătăţesc calitatea operaţiei. Cu ajutorul acestora, produsele
horticole se calibrează după diametru.
Calibrarea mecanizată se efectuează cu instalaţii de condiţionare care calibrează produsele horticole
după mărimea şi greutatea lor. Au capacitatea de lucru cuprinsă între 1,1 şi 6,8 tone de produse horticole pe
oră şi fac o calibrare uniformă şi exactă.
Există o gamă foarte largă de instalaţii folosite la condiţionarea produselor horticole, care realizează
mai ales operaţiile de sortare şi calibrare, acestea având o folosire polivalentă ca în cazul instalaţiilor I.S.T.,
M.S.M., Unifructa, Dokex, Roda, Greefa - folosite pentru calibrarea merelor, perelor, piersicilor, caiselor,
citricelor, tomatelor şi o folosire specială ca în cazul instalaţiilor Jansen-Heuning pentru calibrarea cepei (taie
cozile, mustăţile şi fuştele libere), tipul M.S.R. pentru rădăcinoase, MOBA sau SARMAC pentru calibrarea
castraveţilor şi KSP-15, RKS-10, Lookwood sau ISC-4 pentru calibrarea cartofilor.
2
În afara calibrorului, unele instalaţii au în componenţa lor maşini de periat şi lustruit (I.S.M., Roda,
Dokex), maşini de aplicarea unor tratamente chimice (Roda), mese de ambalare (I.S.I., I.S.M., Roda,
Unifructa), bascula semiautomată (I.C.T.-1), scuturător de pământ şi resturi vegetale (RKS-10 şi KSP-15).
Maşinile şi instalaţiile care se folosesc la calibrarea fructelor şi legumelor efectuează această operaţie
fie în raport cu dimensiunile fie cu greutatea produselor.
Cizelarea
Este o operaţie a condiţionării aplicată numai strugurilor pentru masă şi constă în îndepărtarea
boabelor atacate de mucegai, crude, vătămate, pătate şi a acelora cu o dezvoltare anormală (meiate şi
mărgeluite).
Staţiile mecanizate de cizelare-sortare trebuie instalate într-o hală spaţioasă, care să permită
efectuarea unei serii de operaţii auxiliare fără de care lucrul la banda de sortare nu se poate desfăşura normal
(fig.7.2.).
Perierea
Se aplică cu scopul de a curăţa suprafaţa produselor horticole de substanţele chimice rămase după
aplicarea tratamentelor contra bolilor şi dăunătorilor (mere, pere, piersici, tomate), de pământ (cartofi) şi de
pubescenţă (piersici).
Se face pe cale mecanică cu maşini de periat ca echipamente de sine stătătoare sau integrate
instalaţiilor de condiţionare (7.3.).
Ştergerea
Se practică la produsele horticole cu învelişul sensibil la vătămări mecanice cum sunt: castraveţii,
ardeiul gras şi gogoşar şi în unele cazuri la tomate şi mere. Prin ştergere cu cârpe moi de finet sau tifon se
îndepărtează de pe suprafaţa produselor praful, unele substanţe chimice şi alte impurităţi. În urma ştergerii,
fructele capătă luciu, îmbunătăţindu-se aspectul lor.
Spălarea
Este o operaţie obligatorie în procesul de prelucrare a produselor horticole care asigură o curăţire
perfectă a suprafeţelor produselor horticole, comparativ cu perierea şi ştergerea. În cazul produselor puternic
3
impurificate cu pământ aceste operaţii se completează una pe cealaltă. În plus, prin spălare se diminuează o
parte din microflora epifită existentă la suprafaţa produselor horticole, care produc alterări de natură
microbiologică în timpul perioadei de păstrare.
Spălarea se aplică produselor horticole care se valorifică în stare proaspătă, caz în care este o
operaţie facultativă şi este obligatorie în cazul celor care se preambalează şi a celor care se prelucrează pe
cale industrială. Spălarea se realizează pe cale mecanizată , folosind maşini de spălat corespunzătoare tipului
de produse horticole, cu tobă sau cu ventilator, care pot lucra şi pentru mai multe specii (mere, pere, cartofi
etc.). După modul cum se realizează, spălarea se face prin imersie cu duşuri şi combinată sau mixtă. Orice
spălare trebuie urmată de uscare care se realizează folosind aerul cald sau rece
Legumele rădăcinoase şi cartofii, a căror parte comestibilă se dezvoltă în pământ, înainte de a fi livrate
trebuie spălate. Spălarea morcovilor, ţelinei, cartofilor etc. se face cu maşini de construcţie simplă care
lucrează la staţionar şi care folosesc apa prin barbotare sau sub presiune pentru înmuierea şi îndepărtarea
pământului aderent.
Tratamente post-recoltă
Pentru reducerea deprecierilor calitative produse de ciuperci în timpul păstrării în depozite a produselor
horticole, în prezent se extinde din ce în ce mai mult aplicarea tratamentelor post-recoltă, prin folosirea unor
substanţe chimice cu acţiune fungicidă împotriva ciupercilor din genurile Botrytis, Monilinia, Penicillium,
Rhizopus, Solerotinia ş.a.
Tratamentele se efectuează înainte de depozitare prin imersie şi prin pulverizare fină. Din categoria
substanţelor chimice se folosesc Mancozeb, Folpet, Captan, Benomyl (Benlate), Rovral, Sumilex, Topsin,
Euparen ş.a. în concentraţii mici cuprinse între 0,15 şi 0,25%.
Ceruirea
Constă în aplicarea unei pelicule fine de ceară sau parafină pe suprafaţa unor fructe precum: mere,
pere, citrice cu rol de a micşora pierderea apei prin transpiraţie şi de a conferi un aspect plăcut produselor
horticole.
Precurăţirea
Este operaţia condiţionării specifică seminţelor de legume, flori şi a seminţelor speciilor de măr, păr şi
gutui. Constă în separarea seminţelor de resturi de fruct, loji seminale, ţesuturi placentare, seminţe seci etc.
Se realizează pe cale mecanică cu ajutorul instalaţiilor speciale numite precurăţitoare (MCS 5/2,5 , Petkus,
gravitatorul etc.).
Maturarea complementară
Se aplică unui număr redus de produse horticole din categoria celor climaterice: tomatele, merele,
piersicile şi bananele.
La sfârşitul perioadei de păstrare aceste produse horticole sunt trecute în camere etanşe îmbogăţite în
oxigen în care se administrează etilena în concentraţii de miimi sau sutimi de procente. Prezenţa etilenei
declanşează numeroase reacţii biochimice care conduc la realizarea maturităţii de consum a produselor
horticole menţionate.
Prerăcirea
Este operaţia de scădere a temperaturii pe care o au produsele horticole în momentul recoltării până la
nivelul temperaturii lor de transport şi depozitare în condiţii frigorifice recomandate de tehnologiile respective.
Prerăcirea trebuie să se execute după recoltare după un interval de timp cuprins între 2-6 ore pentru
majoritatea produselor horticole.
Fructele şi legumele care se recoltează din câmp în perioada mai-octombrie au temperatura masei lor
cuprinsă între aproximativ +15...+30 oC, iar temperatura optimă de păstrare este cuprinsă între –1,5...+4oC.
Unele produse horticole sensibile la temperatura menţionată cum sunt: tomatele, ardeii ş.a. se păstrează la
temperaturi cuprinse între +7...+12 oC. Făcând diferenţa dintre cele două nivele de temperatură rezultă
cantitatea de temperatură care trebuie eliminată prin prerăcire.
În afară de căldura încorporată în masa produselor horticole, cu ocazia prerăcirii trebuie să se elimine
şi căldura rezultată prin respiraţia acestora, precum şi căldura ambalajelor în care sunt ambalate.
Scăderea temperaturii are ca efect pozitiv reducerea intensităţii proceselor biologice: respiraţia şi
maturarea, precum şi a celor microbiologice şi pe această cale se reduc formele de alterare, pierderile
cantitative de produse şi se prelungeşte durata de comercializare pe întreg ciclul de valorificare al produselor
horticole.
Procedeele tehnologice de prerăcire se grupează în prerăcire cu apă rece, cu gheaţă, cu aer răcit şi în
vid.
Scoaterea codiţelor
4
Se realizează prin tăiere manuală sau mecanizată la căpşuni, cireşe, vişine, ardei şi alte produse
horticole. Operaţia se realizează pe suluri metalice îmbrăcate în cauciuc sau material plastic, pe suprafaţa
cărora se mişcă produsele. Sulurile vecine au o mişcare în sens contrar, determinând prinderea codiţelor şi a
frunzelor, pulpa fiind deplasată pe banda de sortare şi de aici la calibrator.
Scoaterea sâmburilor
Este o operaţie care se realizează în special la cireşe şi vişine, acestea fiind preluate de pe o bandă de
alimentare de alveole care le transportă în faţa unor poansoane care elimină sâmburii prin împingere. Această
maşină este introdusă în fluxul de condiţionare al produselor horticole după instalaţiile care efectuează
operaţia de calibrare.
Divizarea
Este operaţia de tăiere a legumelor şi fructelor în diferite forme: jumătăţi, sferturi, felii, rondele, cuburi,
plăcuţe, tăiţei, cu scopul îmbunătăţirii aspectului comercial al produsului finit, a facilitării unor operaţii care nu
utilizează materie primă zdrobită: deshidratare, termosterilizare etc. Operaţia se realizează în maşini dotate cu
cuţite de inox, prevăzute şi cu dispozitive pentru eliminarea căsuţelor (lojelor) seminale.
5
Fig. 7.5. Instalaţie pentru descărcarea lăzilor paletă prin imersie
Pentru condiţionarea fructelor şi legumelor s-au realizat în diferite ţări o serie de maşini şi instalaţii
complexe. Unele dintre ele se folosesc şi în ţara noastră, o parte fiind omologate pentru producţia în serie
după ce în prealabil li s-au adus adaptările necesare.
Dintre maşinile şi instalaţiile folosite sunt prezentate următoarele:
În urma sortării şi calibrării, ca principale operaţii ale condiţionării, rezultă clasele de calitate ale
produselor horticole în funcţie de care acestea se valorifică. Pentru fiecare produs horticol în parte există un
standard în care sunt trecute condiţiile generale de calitate şi particularităţile pe care acestea trebuie să le
îndeplinească pentru o anumită clasă de calitate.
Condiţiile generale de calitate prevăd ca produsele horticole să fie întregi, sănătoase, curate, zvântate,
fără urme de produse farmaceutice, fără gust şi fără mirosuri străine. De asemenea, produsele horticole
trebuie să fie recoltate când ajung la mărimea caracteristică soiului, moment în care să suporte transportul şi
manipularea fără a se deprecia, să fie păstrate în bune condiţii până în momentul consumului şi să
corespundă exigenţei comerciale la locul de destinaţie.
Pentru produsele horticole standardele prevăd valorificarea acestora pe trei clase de calitate: calitatea
extra, calitatea I şi calitatea a II-a la strugurii pentru masă, mere, pere şi tomate şi pe două clase de calitate:
calitatea I şi calitatea a II-a la gutui, nuci în coajă, fructele sâmburoase, citrice şi toate legumele, exceptând
tomatele.
Produsele horticole de calitate extra trebuie să îndeplinească diferite condiţii de formă, mărime şi
coloraţie caracteristice soiului, cu pedunculii întregi şi fără nici un defect (strivituri, crăpături, pete de orice
provenienţă, urme ale atacurilor de insecte, boli sau vătămări).
La produsele horticole de calitatea I se admit uşoare abateri de la formă, mărime şi coloraţie
caracteristice soiului şi până la 25% fructe fără peduncul sau cu peduncul rupt.
Produsele horticole de calitatea a II-a trebuie să fie bune de consum, pedunculul poate fi rupt sau
poate să lipsească, dar cu condiţia să nu afecteze epiderma. Se admit crăpături cicatrizate şi uşoare vătămări
care să nu afecteze însuşirile organoleptice.
Produsele horticole care nu se încadrează în nici una din clasele de calitate se numesc „substas” şi
acestea, prin proprietăţile fizice, chimice şi organoleptice, nu corespund consumului, căpătând destinaţie în
furajarea animalelor sau pentru obţinerea unor produse industriale (amidon, alcool).