PASTRAREA PRODUCIEI FITOTEHNICE 1.

CONDIIONAREA BOABELOR PENTRU DEPOZITATE Curairea boabelor Curairea boabelor are ca scop eliminarea impuritailor din masa de boabe i realizarea puritaii tehnice in conformitate cu indici STAS i obtinerea pentru semanat a unei seminte curate fara buruienisau alte impuritati sau a boabelor altor culturi. Curaarea boabelor are i unele avantaje care trebuie reinute:prin micarea seminelor in instalaiile i mainile de curait scade coninutul de apa (1-2%); se creeaza condiii mai bune de depozitare, se micoreaz spaiul necesa pentru pastrare prin inlaturarea unei pari din masa de boabe;se reduce masa i volumul produselor agricole ce urmeaza a fi transportate. In timpul curatirii boabelor de impuritati insemnatate practica o au insusirile aerodinamice, diferentele intre dimensiunile componentelor (grosime, latime, lungime) , forma i densitatea lor. Insusirile aerodinamice sunt importante la curatirea boabelor cu curent de aer, pentru separarea impuritatilor usoare (pleava, resturi din parti de plante de origine organica semintelor de buru- ieni, precum i a impuritailor foarte mici i foarte mari). Seminele zdrobite i cu inveliul rupt, buruienile in majoritate altor impuritai se inlatura dupa dimensiuni i forma la maini complexe cu ajutorul trioarelor i sitelor. Pentru ovazul destinatconsumului conform STAS 12771-71 se prevad urmatoarele cerine:impuritai negre 1.0%, impurita i albe-2.0%, masa hectolitrica-460g/l, umiditatea-14%. Conditionarea are loc pe arie i s face prin curatire i uscare. Curatirea boabelor de impuritai negre (mazariche, volbura etc.) nu este o problema, deoarece acestea sunt eliminate uor de trioare. Curairea i sortarea boabelor de ovaz destinate consumului se fac cu mare atenie, inlaturind boabele mici, itave, necoapte, i mai umede fapt ce contribuie la o mai buna pastrare. Curairea seminelor de ovaz destinate insaminarilor de seminele de odos se poate obine numai prin trecerea lor dupa selectare pe un plan inclinat cu pinza; prezena la semine de odos a aristelor i periorilor fac ca ele sa adere de pinza i sa fie astfel eliminate. Prezint dificulti i eliminarea ridichii slbatice (Raphanus raphanistrum). Aceasta poate fi eliminata parial cu ajutorul sitelor dreptunghiulare de 2, 5 i 2, 0 mm; urmeaz o curaare suplimentara a fraciunilor cu ajutorul vintului i triorului cu alveole de 8, 5 mm. Pentru eliminarea sminelor de griu este necesar triorul cu alveole de 8, 5 mm, iar pentru smna de orz i secara se va monta sita dreptunghiulara de 2. 5-2. 0mm. Uscarea seminelor de ovaz se efectueaza prin doua metode: metoda naturala la soare i metoda artificiala, in uscatorii. Boabele care au un coninut de umiditate peste limita de sigurana in pastrare (13, 5%) dar nu mai mult de 18% pot fi uscate prin solarizare. Uscarea naturala se face pe arie, nirnd masa de boabe intr-un strat de 15-20 cm. In timpul zilei boabele se lopateaza manual, iar seara ele se string in gramezi i se acopera cu prelate impermeabile din materiale plastice, atunci cind exista pericolul unor precipitaii atmosferice. Uscarea prin solarizare intr-o zi senina de vara cu soare puternic reduce umiditatea boabelor cu 3-4%. Pe toata perioada de solarizare se controleaza umiditatea boabelor la intervale de 2-3 ore, pentru a urmari procesul de uscare. Uscarea artificiala are loc in uscatorii de tip jaluze sau jghiaburi. Temperatura maxima pentru uscarea boabelor destinate consumului i pentru furaje nu se recomanda sa depeasc 60 grade celsius, 1

iar a celor destinate insaminarilor 35-40 grade Dupa uscare seminele se racesc. Umiditatea boabelor de ovaz sub 13, 5% este cea mai potrivita pentru o pastrarea mai ndelungat. 2. RECEPIA PRODUCIEI Dupa recoltarea boabelor ele se transporta cu diferite mijloace la centrele de prelucrare stabilite, centre cunoscute sub denumirea de baze de recepie. Aceste centre sunt situate in apropierea cailor ferate, oseli, in porturi, in incintele intreprinderilor de prelucrare i sunt inzestrate cu spaii de depozitare, uilaje de condiionare, mijloace de automatizare, balane, laboratoare pentru analize. Laboratoarele sezoniere funcioneaza numai in perioada companiei de recepionare i efectuiaza mai ales analizele necesare stabilirii calitaii boabelor la recepionare. Ele se organizeaza in bazele de recepie cu volum mare de recepionare. Din mijloace de transport (autocamioane, remorci, vagoane) care aduc boabele de la producator se cintaresc la balane auomate, se recolteaza probe pentru analizele laborator in scopul receptionarii calitative a loturilor trimise. Dintre analizele generale sunt masa hectolitrica, puritatea fizica, umiditatea, starea sanitar. Rezultatele analizelor se consemneaza in buletine. Datele din buletin de analiza mai servesc pentru stabilirea cantitaii netede a boabelor venite de la producator prin aducerea lor la umiditatea i puritatea de baza. 3. PREGATIREA DEPOZITELOR PENTRU PASTRARE Dupa terminarea sezonului de pastrare se examineaza depozitele i se intocmete lista lucrarilor, se calculeaza bugetul de cheltuieli i graficul de pregatire catre noul sezon de pastrare in vederea primirii recoltelor. Pentru asigurarea condiiilor de aplicare a tehnologiei de depozitare a produselor agricole este necesar ca spaiile de pastrare sa fie pregtite din timp. In timpul verii depozitele se repar, se cur i se dezinfecteaza. Dezinfectarea chimica. Pentru combaterea gargarielor, moliilor i a altor insecte daunatoare, ca i a mucegaiurilor, este nevoie de o severa dezinfecie cu mijloace adecvate, ca sulf, formalina i alte produse chimice avizate pentru utilizarea n depozite. Dezinfecia se va produce i la utilajul din magazie (ventilatoare, cntare, saci etc). In depozite unde exista mirosuri straine i substane volatile n concentraii simitoare se recomand a curai aerul cu ajutorul carbunelui activat obinut din nucile de cocos. Mirosurile strine n depozitele cu produse agricole se lichideaz prin tratarea cu ozon 80-100 mg/m3. Pentru a lupta cu mucegaiurile n depozite (pe perei) se recomand ntrebuintarea ozonuluiin concentratia indicat. Dezinfectarea chimic se aplic pentru distrugerea eventualilor duntori (insecte, acarieni) ramai n spaiile de depozitare dupa curenie i varuire n diferite stadii de dezvoltare. Dezinfectarea se produce cu insectoacaricidele de contact sub form de stropiri, aerozoli sau fumuri toxice. Stropirile se aplic la cel puin 10 zile dup vruire la temperaturi de minimum 15 grade celsius. Dezinfectarea se va incepe cu pereii i plafoanele etajului superior, mergnd n jos spre parter. Tratamentul se aplic cu produse avizate pentru utilizarea n depozite. Dupa tratare Tratamentul se aplic cu produse avizate pentru utilizarea n depozite. Dupa tratare depozitul se menine nchis de la 24 de ore pn la 10-20 de zile n funcie de produsul utilizat. Odat terminat dezinfectarea depozitelor, se vor deschide toate ferestrele i uile, se vor pune n funcie ventilatoarele, lasndu-se aa mai multe zile, pentru o ct mai bun uscare. O form mai economic de dezinfectare a depozitelor goale se poate realiza prin utilizarea preparatelor fumigene (gazoase) , pastile, granule, placi, lente la care moleculele toxice au o mare putere de penetrare n locurile greu accesibile (fisuri). Insa utilizarea fumiganilor este posibil numai n depozite la care se poate asigura o intensitate perfect a spaiilor. Dupa terminarea gazarii este necesar ndeprtarea obligatorie a gazului din spaiile de depozitare prin aerisirea puternica a lor. Dup dezinfectarea chimic se 2

face vruirea cu o soluie de 10% de var (10kg var nestins i 90 l de apa). Pentru combaterea mucegaiurilor, dup caz se vor aduga n soluie 7, 0kg de sulfat de cupru (piatra vnt). Vruirea se recomand de facut numai cu soluie proaspata, utilizindu-se stropitorile de pomi sau vie, cu care se lucreaz mai repede i mai bine. Se vruiesc toi pereii depozitului att n interior ct i n exterior. Odat cu terminarea acestor operaiuni se vor deschide toate ferestrele, se vor pune n lucru toate ventilatoarele, lasndu-se s funcioneze mai multe zile, pentru o ct mai bun uscare. Controlul asupra pregatirii depozitelor catre noul sezon de pstrare este nfaptuit de ctre o comisie, n componena creia vor fi inclui merceologi eful obiectivului respectiv, eful seciei de pstrare reprezentani ai inspeciei sanitare i celei de pompieri. Comisia ntocmete un proces-verbal despre pregtirea depozitelor pentru noul sezon de pstrare. Meninerea cureniei n ncperile de pstrare de asemenea este una din condiiile de pstrare a seminelor. Locurile nengrijite, necuraate sunt focare de infecie pentru produsele puse la pstrare. 4. DEPOZITAREA i PSTRAREA OVAZULUI Pstrarea cerealelor reprezint ansamblulo de msuri. n producere se folosesc dou metode de depozitare: depozitare provizorie i depozitare definitiv, curaire uscare, aerare i condiionare conform normativelor n vigoare, la indicii STAS 12771-71 ovaz destinat consumului i pentru furaj. Se depoziteaz n oproane multifuncionale sau clasice, patule amenajate pentru depozitarea ovazului, prevazute cu instalatii de aerare activ pentru boabele cu peste 14% umiditate. Depozitarea provizorie se poate face n magazii i silozuri unde se usuc rapid i apoi se depoziteaz definitiv. Depozitarea definitiv se refer la ovazul uscat, curait i care corespunde indicilor STAS 12771-71, i se pastreaza in vederea livrarii pentru consum n timp mai ndelungat. Se depoziteaz de obicei n magazii sau silozuri sau, pentru o durat mai scurt de timp i n oproane sau spaii amenajate corespunztor care se vor livra cu prioritate sau se transfer n magazii sau silozuri, pe msur ce spaiile acestora se elibereaz. Pentru depozitarea definitiv se ncadreaz loturile cu maxim 13-14% de umiditate i impuritti negre 1%. Pstrarea ovazului. Ovazul are gradul de afnare mai ridicat decit toate cerealele, fiind cuprins intre 50 i 70%, fapt ce determin o bun pstrare. Pe de alt parte plevele servesc ca un foarte bun scut pentru fructele invelite in ele, atit contra mucegaiurilor, cit i a umiditaii. Boabele bine uscate i sanatoase se pot a pstra n bune condiii fr prea multe lucrri de ngrijire. Dac ns ovzul este jilav sau umed, plevele nu mai sunt un scut de protecie, ci un foarte bun mediu pentru dezvoltarea microorganismelor n deosebi cnd ele au crpturi. Umiditatea seminelor este factorul principal n procesele de conservare a ovzului i trebuie s fie sub limita critic de 14%. La aceasta umiditate a boabelor procesele fiziologice i biochimice se desfoar lent, activitatea microorganismelor i dezvoltarea daunatorilor animali este impiedicat. n timpul pstrrii ovzului se recomand de protejat stocurile mpotriva umiditii din mediul nconjurtor i de a evita fenomenele de condensare a boabelor n depozit. Temperatura ridicat i umiditatea nalt a boabelor n timpul pastrarii constituie factorii de baza care declaneaza procesele de incingere. S-a constatat ca in timpul pstrrii boabelor de ovz cu ct umiditatea este mai mare cu att temperatura recomandat trebuie sa fie mai sczut. Pentru asigurarea pstrrii corespunztoare a ovzului, care se ncadreaz n limitele de umiditate critic (13-14%) : n vremea cald (1 aprilie- 1 octombrie) temperatura trebuie s fie sub 25 grade celsius iar in timpul rece (1 octombrie- 31 martie) sub 18 grade. Termenele de buna pastrare depind i de 3

integritatea boabelor. S-a constatat c boabele cu tegument vtmat se pstreaz mai ru, deoarece transpir i respir intens, la fel ca i cele necoapte, itave, aceste boabe sunt uor atacate de microorganisme i acarieni, iar pierderile fiziologice sunt mult mai mari. Semintele uor mucegaite nu-i pierd repede capacitatea germinativ deoarece mucegaiul nu ajunge pn la fruct. Prin imediata vnturare i expunere la soare se poate nltura mirosul de mucegai. Prezena daunatorilor vegetali i animali influeneaz negativ conservarea boabelor de ovz, att prin consumarea boabelor, ct mai ales prin deprecierea calitativ a seminelor. In timpul pstrarii se executa controlul regimului. Pn la 1 octombriecuprinde recepia, copartimentarea, i condiionarea, dar dupa 1 octombrie- supravegherea loturilor pe toata perioada de pastrare i pina la livrarea ovazului. In timpul cald dupa recoltare controlul umiditii i temperaturii masei de seminte se face zilnic sau la 2 zile, in timpul rece, cnd umiditatea scade sub 14% i temperatura sub 18 grade celsius se executa un control pe luna. Daca temperatura se ridica peste 30 de grade se controleaz din 2 in 2 zile. In timpul controlului umiditatea i temperatura masei de seminte se inregistreaza in registru. In timpul pastrarii boabelor de ovz se produc pierderi n mas pstrate n depozite n vrac sau n ambalaje. 5. PROCESE BIOLOGICE IN TIMPUL PASTRARII a) Postmaturaia Postmaturaia constituie un complex de procese biochimice ce se petrec n semine i care duc la maturarea fiziologica, adic la ctigarea capacitii maxime de germinaie. Postmaturaia este finisarea coacerii seminelor n depozite dup recoltare sau n timpul pstrrii. Postmaturaia se mai numeste repaos seminal sau germinal. Dupa recoltare seminele trebuie recepionate, depozitate i pstrate, uneori pe o perioad ndelungat. Pentru aceasta sunt necesre condiii care sa asigure parcurgerea procesului de postmaturaie i meninerea nsuiirilor seminale i tehnologice ale seminelor. In literatura de specialitate procesul de postmaturaie are dou faze. Faza intii de postmaturaie ncepe dup recoltare cnd seminele proaspt recoltate au o germinaie foarte sczut iar uneori capacitatea de ncolire le lipsete cu totul. In faza ntii se considera incheiata forma morfologica i fizica a seminelor, dar continua transformarile biochimice complexe daca condiiile de pstrare sunt favorabile (temperatura 15-30 grade celsius). S-a constatat n prima faz de postmaturaie nu se recomand de rcit. In timpul primei faze de poistmaturaie coninutul de ap a boabelor se micoreaza, se instaleaza echilibru hidric, se reduce intensitatea de respiraie i activitatea enzimelor. Boabele devin fiziologic coapte i se instaleaza starea de repaos a lor. La faza ntii de postmaturaie predomin procesele de sinteza fa de procesele de hidroliz. In prima faz de postmaturaie au loc i anumite modificri biochimice n compoziia chimica a seminelor ca urmare se micoreaz cantitatea de compui uori solubili cu greutatea moleculara mica, in compui greu solubili, cu greutatea moleculara mare. Faza a doua de postmaturaie urmeaz imediat celei dinti i parcurge diferit de la o specie la alta i chiar de la un soi la altul, n funcie de condiiile de mediu n care se petrece procesul de postmaturaie. Dac recoltarea seminelor are loc pe vreme uscat, umiditatea relativ a aerului este sczut, atunci i durata fazelor de postmaturaie se reduce. In condiii de umiditate ridicat, cu multe ploi n timpu recoltrii, fazele de postmaturaie se prelungesc. Pentru parcurgerea repaosului seminal sau germinal la cereale sunt necesare 1-2 luni. Un repaos seminal mai lung, este de asemenea nedorit ntruct astfel de semine germineaz greu, culturile ramn rare sunt insuficient de pregtite pentru iernare. b) Respiraia boabelor Seminele de cereale sunt organisme vii n care procesele vitale continu i dup recoltare dar sub o form mai mult sau mai puin intens in perioada cnd se gsesc n spaiile de depozitare. Manifestarea vieii se face prin respiraie. Odat cu boabele respir i microorganismele i impuritaile ce se gasesc n masa de boabe. Respiraia boabelor i a altor componente vii din masa de 4

semine este nsotit de fenomene mai importante:pierderea n greutate a seminelor, datorit consumului de substane organice;reducerea proporiei de oxigen in favoarea dioxidului de carbon degajat; creterea umiditaii masei de semine prin apa rezultat n procesul de respiraie i creterea temperaturii n masa de boabe. In procesul de respiraie seminele recoltate obin energia necesar ntreinerii vieii lor. Respiraia poate fi aeroba i anaeroba, dupa condiiile n care boabele sunt depozitate. S-a constatat ca pe durata ct boabele pot folosi n respiraie oxigenul gazos atmosferic (respiraia aeroba) are loc o oxidare totala a monoglucidelor. In cazul respiraiei anaerobe se degaja n masa de semine alcoolul etilic incomplet oxidat care n concentraie mai mare este toxic pentru germinarea seminelor i a dioxidului de carbon cu dezvoltarea unei cantiti de energie cu mult mai mici decit in respiratia aeroba. In timpul pastrarii boabelor s-au constatat pierderi de suprafaa uscat a boabelor in procesele de respiraie. c) Intensitatea repiraiei Fenomenul cel mai important pentru pastrarea boabelor este intensitatea respiraiei. S-a determinat ca cu cit respiraia este mai intensa, cu atit modificarile firico-chimice i pierderile de substana organica sunt mai mari. Intensitatea de respiraie a boabelor depinde de o serie de factori, i anume: umiditatea, temperatura, proporia de oxigen i dioxid de carbon in masa de boabe i insuirile botanice ale boabelor, gradul de maturarea boabelor, microorganismele, insectele i ali factori. Umiditatea boabelor. Cind boabele sunt suficient de uscate i au procent de umiditate sub cel admis de STAS intensitatea respiraiei este redusa, pierderile sunt mici i invers. Cunoaterea coninutului de umiditate al boabelor are o mare importana practica pentru pastrarea bosabelor. De exemplu la pastrarea cu un coninut de umiditate scazut de 11, 5-12, 5% pierderile prin respiraie la cereale sunt neglijabile, timp de 2-3 ani pierderile de substana uscata au fost numai 0, 2% pe cind la o umiditate de 25% numai in 24 de ore s-au pierdut 0, 1% din substana organica. O pastrare buna boabelor se realizeaza numai daca umiditatea relativa a aerului din mediu inconjurator nu depaete 70%. Temperatura. Cu cit temperatura este mai scazuta spre zero grade celsius cu atit intensitatea respiraiei se reduce i invers. La zero grade respiraia cerealelor este neinsemnata. Temperatura optima de dezvoltare a microorganismelor in masa de cereale este de 20-30 grade. Dezvoltarea daunatorilor accelereaza ridicarea temperaturii i duce la fenomenul de incingere care apare la 30 grade. peste50-55 grade celsius respiraia scade brusc in intensitate deoarece seminele i vieuitoarele din masa de boabe mor. Asupra intensitatii respiratiei a boabelor influenteaza: gradul de aerisire a masei de boabe, gradul de umiditate, condiiile de recoltare, marimea i integritatea boabelor, specia soiul i seminele de buruieni. d) Incolirea seminelor In timpul pastrarii deseori incoltirea boabelor constituie unul din procese fiziologice nedorite cu grave consecinte asupra pastrarii lor. Incoltirea boabelor in timpul pastrarii este insoita de marirea intensitaii de respiraie a boabelor, ultimele degaja considerabil energia termica, pierderea considerabila a unor cantitai de substana organica i inrautairea calitailor tehnologice. Incoltirea boabelor se atinge numai daca seminele se mbiba cu apa in stare lichida, care poate proveni din poaia (udarea seminelor in timpul transportarii, patrunderea ploii prin ferestre sau acoperiuri defectate, din zapada cazuta pe ele, din infiltraii din pereti sau duumele cu hidroizolaie insuficienta, din condensari locale ale vaporilor de apa aflat in spaiu intergranular). Alta conditie care contribuie la incolirea seminelor este caldura. In condiiile Moldovei, masele de boabe au in cea mai mare parte a anului temperaturi de ordinul celor care permit incolirea. Aadar dispunind mai tot timpul de caldura i oxigen seminele vor incepe sa incoleasca atunci cind vor obine i apa necesara pentru dezvoltarea viitoarei plante. S-a constatat ca in cele citeva zile, in decursul carora samina devine plantula ea pierde prin respiraie, cam jumatate i chiar mai mult plantula ea pierde din coninutul sau total de substana uscata. In asemenea cazuri se impun masuri urgente de inlaturarea cazurilor de incolire: revizia minutioasa a starii spaiilor de depozitare pentru a inlatura posibilitaile de patrundere din exterior a apei lichide; reducerea 5

continutului de apa libera in boabe ce vor fi puse la pastrare, pentru a inhiba astfel deplasarile de apa dintro parte a masei de semine in alta; supravegherea continua a boabelor depozitate. 6. SUPRAVEGHEREA BOABELOR IN TIMPUL PASTRARII Supravegherea boabelor implica urmarirea evolutiei temperaturilor i umiditaii lor, apariia mirosului de mucegai, apariia daunatorilor i inceputul declinului germinaiei prin sondari la intervale regulate. I ntervalele la care se fac observarile respective sunt mai scurte in perioada imediat urmatoare recoltei, atunci cind umiditatea i temperatura sunt mai ridicate sau cind loturile au fost imagazinate intr-o stare necorespunzatoare. S-a constatat ca atunci cind umiditatea boabelor este sub cea critica sau boabele sunt reci, intervalele se maresc. Majoritatea din celulele silozurilor moderne sunt prevazute cu instalatii fixe automate de masurare a temperaturii, astfel incit aceasta poate fi inregistrata uor la intervale scurte. Unele din instalatiile automate permit chiar declanarea unui semnal de alarma atunci cind temperatura a atins o anumita limita. In lipsa unor asemenea instalaii se folosesc termometre-sonda, care se introduc in masa produsului la anumite adincimi i in diferite puncte i la care se citete temperatura du 15-20 de minute. Umiditatea probelor individuale scoase din diferite puncte se determin cu aparate automate in timp scurt. Separat se efectuiaza i determinarea daunatorilor. Capacitatea de germinare se determina la probe medii, de ctre laboratorul de control a boabelor. Datele ce se obin in timpul supravegherii se inscriu intr-un regi- stru: pe baza acestor date se urmarete evoluia in masa de boabe a factorilor studiai. In funcie de rezultatele observatiilor se iau i masurile necesare asigurarii unei pastrari optime. Principalii factori care influenteaza pastrarea semintelor i care au permis elaborarea unor sisteme rationale de pstrare pentru anumite intervale de timp sunt legat atat de starea masei de seminte i a semintelor care o compun, cat i de actiunea factorilor externi care influenteaza procesele fizice i fiziologice din cadrul acesteia. Dintre factorii legi de masa de seminte, importanta deosebita au: gradul de maturitate i umiditatea semintelor, eterogenitatea componentelor, temperatura masei de seminte, gradul de deteriorare a semintelor recoltate (inclusiv prezenta microorganismelor pe seminte) s. a. Principalii factori externi implicati in aceste procese sunt umiditatea relativa i temperatura aerului ambient, accesul aerului in masa de seminte, prezenta daunatorilor. Dupa modul cum s-a actionat asupra unuia sau mai multora dintre factorii mentionati, au fost elaborate cateva sisteme de pastrare a semintelor, dintre care principale sunt: pstrarea n stare uscat; pastrarea n stare rcita; pastrarea fara accesul aerului i pastrarea cu ajutorul substantelor chimice. In functie de conditiile climatice, de durata, pentru care trebuie asigurata mentinerea viabilitatii i a vigorii semintelor, de valoarea acestora, de baza tehnico-materiala, se poate folosi unul sau mai multe dintre sistemele de mai sus. Nici unul dintre acestea insa nu are propriile caracteristici transante, fiecare folosind, intr-o masura mai mare sau mai mica, unele particularitati ale unui sistem. De exemplu, in cazul pastrarii semintelor uscate i tratate cu fungicide in ambalaje impermeabile, la efectul substantelor chimice se adauga cate un factor din celelalte sisteme: uscare, rcire, lipsa aerrii. Pastrarea in stare uscata Consta in uscarea seminelor pn la o umiditate sub cea critic i pastrarea lor in conditiile obinuite ale mediului ambiant, ambalate sau neambalate, in spatii care asigura o cat mai mare protectie fata de variatiile de umiditate, temperatura i alti factori care pot produce deteriorarea. In zona tarii noastre, ca de altfel in majoritatea zonelor globului, acest sistem este cel mai folosit. Aceasta se datoreaza in primul rand economicitii sale, dar i faptului ca marile cantitti de seminte se pastreaza pentru durate scurte (3-4 luni pentru unele culturi de toamna, 6-7 luni pentru culturile de primavara). Sistemul nu cere magazii sau silozuri cu instalatii speciale, nu necesita o supraveghere prea 6

minutioasa i nici lucrari de intretinere costisitoare. El permite ambalarea i pastrarea semintelor in saci de diferite tipuri i materiale, cu care semintele ajung la masina de semanat. Chiar i la pastrarea pentru 2-3 ani, semintele majoritatii speciilor isi mentin corespunzator insusirile fiziologice, exceptie facand cele cu un continut mai ridicat de grasimi. Pentru aducerea semintelor la continutul de umiditate necesar unei pastrari corespunzatoare, se foloseste solarizarea, vanturarea, aerarea activa sau uscarea artificiala. Pastrarea semintelor in stare racita Ca fiinte vii, componentele masei de seminte au un ritm de activitate dependent de temperatura. Cu cat aceasta scade sub nivelul optim pentru fiecare specie, cu atat ritmul incetineste pana cnd, la anumite temperaturi negative, unele specii (daunatori, microorganisme) ii pierd viaa. Seminele i incetinesc ritmul de viaa, in special procesul de respiraie, intr-atat inct la temperaturi de 0-5 grade Celsius efectele acestuia devin fara importan pentru pstrare. Seminele uscate pot fi rcite fara ca germinaia lor sa fie afectata. Daca insa umiditatea lor este ridicata, temperaturile negative fac sa-si piarda germinatia. Aceasta pierdere depinde de specie (si de soi) , de umiditatea i de gradul de maturitate a semintelor, de temperatura la care sunt racite, de ritmul scaderii temperaturii, de durata mentinerii la temperatura respectiva, de alternantele de temperatura. In practica, pastrarea semintelor la temperaturi negative exagerate este inutila si, daca se face artificial, este neeconomica atat in faza de realizare, cat i ulterior, in timpul mentinerii acestei temperaturi. Pentru pastrarea germinatiei unor seminte cu valoare ridicata, se practica in unele tari o racire moderata, cu mentinerea ulterioara a acestora la o temperatura de 4-5 grade Celsius. Desigur, sunt necesare investitii pentru realizarea unor spatii special amenajate i producerea unor instalatii de racire corespunzatoare. Se folosesc instalatii de racire i instalatii cu insuflare de aer rece, mici i mijlocii, cu capacitate de racire de 10-15 tone/zi. Ca solutii constructive, sau adoptat pereti cu o izolare cat mai perfecta fata de variatiile de temperatura din exterior (folosirea polistirenului sau a altor materiale izolante) , folosirea numai a celulelor centrale ale silozurilor s. a. In tarile care folosesc pastrarea unor seminte prin racire se considera ca acest sistem necesita investitii ceva mai mari decat la pastrarea in stare uscata, care sunt insa compensate prin cheltuieli de intretinere mai mici. Fiind rele conducatoare de caldura, masele de seminte isi mentin o anumita perioada temperatura mai scazuta, durata acesteia fiind in functie de marimea lotului, felul depozitului, temperatura ulterioara a aerului exterior. Pentru a prelungi aceasta adurata, trebuie oprita intrarea aerului cald, prin inchiderea tuturor cailor de acces, iar in magazii se circula cat mai putin. La scoaterea semintelor uscate din depozitele de pastrare la rece trebuie evitata umectarea lor, prin condensul care poate avea loc intr-o atmosfera umeda i calda. In acest scop, semintele pot fi lasate sa se incalzeasca intr-un spatiu cald i uscat, in containere etane, sau pot fi supuse unei ventilari cu miscarea rapida a aerului. Pastrarea semintelor in bancile de gene Pentru a evita pierderile de resurse vegetale naturale i a celor create prin ameliorare s-au infiintat in numeroase tari asa-numitele banci de gene. In asemenea institutii, semintele se pastreaza in depozite speciale, la temperaturi i umiditati scazute, astfel: pentru o pastrare pe termen mediu de 10-20 de ani, temperatura este de plus 4 grade Celsius; pentru o pastrare de peste 100 de ani, temperatura este de minus 20 de grade Celsius, umiditatea semintelor variind intre 4 i 8%, in functie de specie, respectiv o umiditate a seminelor in echilibrare cu o umiditate relativa a aerului de 30-35%. in Romania, exista o banca de gene care functioneaza in cadrul Statiunii de Cercetare i Dezvoltare Agricola Suceava. Aceasta dispune de celule speciale, unele pentru pastrarea semintelor pe termen mediu, altele pentru pastrarea pe termen de un secol. In afara de colectarea semintelor (a materialului genetic) , studierea acestora, conservarea i furnizarea lor pentru lucrarile de ameliorare a plantelor, intre obiectivele principale ale acestei banci figureaza i anumite studii privind: metodele de pastrare a semintelor; procesele fiziologice care se desfasoara in seminte in conditiile pastrarii indelungate; efectele deteriorative ale imbatranirii semintelor asupra structurii genetice ale acestora. Pastrarea semintelor fara accesul aerului constituie, in fond, o varianta a pastrarii in stare uscata, cu diferenta ca semintele cu o umiditate foarte scazuta sunt inchise in ambalaje ermetice, deci fara reinnoirea aerului din 7

masa de boabe. In aceste condiii, respiraia este infim, iar cantitatea scazuta de oxigen consumata este inlocuita de bioxidul de carbon, fara efect asupra masei de seminte, ceea ce permite pastrarea acesteia pe termen foarte lung, fara pierderi de viabilitate. Pastrarea semintelor cu ajutorul substantelor chimice O alta varianta a metodei consta in inlocuirea aerului din masa de seminte cu un gaz inert, cum ar fi: bioxidul de carbon, introdus in ambalajele ermetice sub forma de gaz sau de brichete (gheata uscata). Rezultate bune s-au obtinut la unele specii cu pastrare n azot, argon, heliu sau vid patial. Supravegherea i ingrijirea semintelor in timpul pastrarii La pastrarea semintelor in conditii obisnuite avem doua etape relativ distincte, in timpul carora masurile de supraveghere i ingrijire difera intr-o oarecare masura. Prima etapa, care incepe imediat dupa recoltare i dureaza pana la aducerea semintelor la umiditatea optima de pastrare, este mai dificila. In aceasta etapa, pastrarea se face numai in vrac, nsacuirea nefiind permisa dect pentru perioade scurte, limitate de necesitaile de transport. In perioada a doua, cand semintele au fost aduse sub umiditatea critica, ele cer o supraveghere i o ingrijire cu atat mai puin pretentioase cu ct umiditatea i temperatura lor sunt mai scazute. Supravegherea consta in urmarirea evolutiei temperaturii i a umiditatii masei de seminte, aparitia mirosului de mucegai i eventual a daunatorilor. in acest scop, se sondeaza punctele cunoscute ca oferind conditiile optime pentru aparitia de fenomene nedorite, cum ar fi: straturile laterale (in special cele sudice) , stratul superficial (pana la 30-70 cm) , stratul de fund (pana la 20-40 cm de la podea) , zonele din jurul stalpilor etc. Determinarile se fac la intervale scurte in perioada imediat urmatoare inmagazinarii, cand umiditatea i temperatura sunt mai ridicate sau cnd loturile au avut o stare necorespunzatoare la nmagazinare. Pentru determinarea temperaturii, acolo unde nu exista instalatii automate, se folosesc termometre-sonda cu tija lunga; ele se introduc in masa de semine in diferite locuri i adncimi. In unitatile care nu poseda termometre-sonda, se pot folosi vergele metalice, care se introduc i se in ca i sondele. Dupa 20-25 de minute, timp in care au luat temperatura masei de seminte, vergelele se scot si, prin strangerea lor n mana, putem sa sesizam diferentele de temperatura dintre diferitele puncte de sondare. Umiditatea probelor scoase cu sonda de vrac din diferite puncte pe verticala i orizontala se determina cu aparate rapide, pentru fiecare sondare. Determinarea pe probe medii poate masca aparia unor focare de ncingere. Rezultatele determinarilor de temperatura i umiditate a masei de semine i a aerului exterior, precum i cele ale examenului organoleptic se inregistreaza in fisa lotului respectiv. Compararea datelor de la dou observaii succesive da o imagine a evolutiei conditiilor din masa de semine. Aceast evoluie, corelat cu aceea a temperaturii aerului din depozit, permite sa lum msuri corespunzatoare. Determinarea infestarii cu daunatori trebuie sa urmareasca de fiecare dat identificarea formei vizibile si, n cazuri speciale, identificarea formei ascunse. n cazul depistarii unor focare de incingere sau cu dauntori, acestea trebuie pe ct posibil eliminate nainte de lopatare, impreuna cu o cantitate de semine din jur.