Conservarea lucernei

Lucerna se conserv prin uscare sau prin nsilozare. Conservarea se poate face i prin deshidratare,
rezultnd fain de lucern, care se poate bricheta sau aceasta intr n alctuirea nutreurilor combinate.
n procesul de uscare a lucernei, dup cum prezint I. Moga i colaboratorii, se disting dou faze mai importante. n
prima faz, care are loc imediat dup cosirea plantelor, cnd celulele sunt nc vii, procesele de asimilaie se reduc
substanial, devenind preponderente procesele de dezasimilare. n aceast faz are loc ofilirea plantelor de lucern,
prin care umiditatea se pierde treptat, aceasta ajungnd la niveluri de 60-65%. Unele dintre proteine sunt scindate n
aminoacizi; aa se explic de ce coninutul n lizin sporete cu pn la 20%, iar cel n triptofan cu peste 100%, fapt
care conduce la o mrire a digestibilitii i deci a valorii nutritive (Safta). n a doua faz are loc uscarea propriu-zis,
cnd intervin procese de oxidare, ce antreneaz pierderi variabile ale substanei organice. O parte din substanele
azotate se pot transforma n amoniac, care de regul se pierde. n timpul uscrii pot fi degradate i substanele
carotenoide. Pentru diminuarea acestor pierderi, cea de-a doua faz a uscrii trebuie s se produc ntr-un timp ct
mai scurt posibil. Pentru uscarea lucernei se alege un timp favorabil. Pierderile cresc considerabil cnd, dup cosire,
urmeaz o perioad umed, care favorizeaz nmulirea unor ciuperci i bacterii. n condiiile agriculturii privatizate,
lucerna se cultiv, cu precdere, pe suprafee mici. Astfel, recoltarea plantelor se face cu coasa sau cu cositori care au
capacitate mic. Plantele cosite sunt dispuse n brazde, n primul caz, sau sunt mprtiate uniform pe toat suprafaa,
n cel de-al doilea caz; dup 4-5 ore de la cosire, plantele se strng n valuri de mrimea brazdelor recoltate cu coasa.
n tehnologia tradiional de preparare a fnului, dup 8-10 ore de la recoltare, brazdele se ntorc uor, avndu-se
grij s se evite scuturarea frunzelor. n partea a doua a zilei urmtoare, cnd umiditatea scade la 28-30%, plantele se
grupeaz n cpie mici (de 150-200 de kilograme). n situaia n care agricultorii dispun de o ur bine aerisit,
nspre sear fnul se transport i se depoziteaz, procesul de uscare continund n aceste condiii. Cnd nu se
dispune de ure aerisite, cpiele rmn n cmp nc 15-24 de ore, dup care se transport n furajerie i se cldesc n
capie mari sau n ire.

n zonele relativ umede, fnul se usuc pe capre sau pe garduri. Caprele au, de regul, form de piramid, constituit
din 3-4 pari lungi de 2-2,5 metri; gardurile se compun din stlpi nali de 2-2,5 metri, care se nfig n sol la distane
de 2 metri, pe care se dispun scnduri late de 25-30 cm, la intervale de nlime de 60-70 cm. Masa bine plit (cnd
umiditatea se apropie de 40-45%) se depoziteaz pe capre sau pe garduri. Fnul rmne pe supori pn cnd
umiditatea se apropie de 16-18%, cnd se transport n furajerie. n marile uniti agricole sau n asociaii privatizate,
lucerna se cultiv pe sole mai mari, unde se pot folosi utilaje moderne de recoltare, de mare capacitate. S-au extins cu
precdere cositorile strivitoare cunoscute sub denumirea de vindrovere, care realizeaz concomitent cositul, strivitul
i strnsul n brazde de dimensiuni variabile. Procesul de strivire are o importan deosebit deoarece acesta
determin scurtarea timpului de expunere a plantelor n cmp, fapt ce reduce substanial pierderile de frunze i de
substane nutritive (Manisor).

Valurile de strivire cu care sunt dotate vindroverele rspund urmtoarelor cerine de baz (Manisor): realizeaz un
debit maxim, cu un consum specific de energie minim; se obine un grad de strivire maxim (peste 90% din plante
strivite n minimum cinci locuri; se realizeaz o siguran tehnologic ridicat la orice nivel de producie). Prin
folosirea vindroverelor echipate cu strivitori pierderile totale se reduc de pn la de dou ori, iar cele de frunze de
pn la de patru ori. De asemenea, pierderile de carotenoizi sunt mai reduse cu 20-25% fa de sistemul cositoare-
grebl (Manisor). Recoltarea lucernei se face i cu cositori de diferite tipuri, care las masa recoltat mprtiat pe
toat suprafaa sau grupat n brazde largi. n aceste condiii, uscare se produce mai repede, dar exist riscul pierderii
frunzelor. Cnd recoltarea se face cu vindroverul, n condiii normale de temperatur, la 15-20 de ore dup recoltare
brazdele se ntorc. Aceasta se face, de obicei, cu grebla rotativ, care dispune masa vegetal n brazde duble.
Greblarea se face de preferin n prima parte a zilei, evitndu-se astfel pierderea frunzelor; dup nc 8-10 ore de
timp frumos umiditatea furajului se apropie de 42-45%, cnd acesta se transport din cmp la instalaiile de uscare.
Aranjarea lucernei n ir se face n trei straturi. Din cantitatea depozitat, stratul I reprezint 50-52%, stratul II, 30-
32%, iar stratul III, 18-20%. Instalaiile de uscare au capacitatea de depozitare de 80-100 de tone sau 230-240 de
tone (Iliescu). Indiferent de capacitatea de depozitare, instalaiile dispun de un canal semingropat sau de un canal
trapezoidal la suprafa. Pentru pomparea aerului se folosesc ventilatoare axiale de 32.000-72.000 metri cubi/or, cu
 n actualitate, pregtirea fnului
Dei, dup recoltare, ierburile nu mai sintetizeaz substane organice prin procesul de fotosintez, totui ele continu
s respire pe seama glucidelor solubile, perioad n care se nregistreaz o prim pierdere.
A doua parte a procesului de uscare dureaz cca 2-3 zile, timp n care au loc pierderi din cauza proceselor
microbiologice i a aciunii mecanice din timpul pregtirii fnului (ntoarcerea brazdelor, strnsul n cpie,
balotatul, transportul etc.).
Metode de uscare
Metodele de uscare care se practic astfel sunt: pe sol, pe supori, prin balotare, ventilaie cu aer rece sau cald,
deshidratare i prin nsilozare (semifnul).
Pregtirea fnului pe sol (n brazde) este o practic specific regiunilor mai srace n precipitaii. Prin aceast
metod se nregistreaz cele mai mari pierderi de substane nutritive i se fac cheltuieli mari. Procedeul este
rspndit i const din: recoltare manual sau mecanizat, n brazde care rmn pe sol 2-3 zile, n funcie de mersul
vremii i grosimea brazdelor.
Cnd brazdele sunt subiri, uscarea poate avea loc fr ntoarcerea acestora n una-dou zile. Dac brazdele sunt
groase, trebuie ntoarse dup 6-8 ore de la recoltare. Dup ntoarcere, procesul de uscare continu pn la umiditatea
de 25-30%, cnd brazdele se strng n cpie. Dac temperaturile peste zi sunt mari, se recomand ca strnsul fnului
s se fac n valuri sau suluri cu ajutorul greblelor mecanice sau cu traciune animal, dup care se adun n cpie.
Pregtirea fnului pe supori se practic n regiunile umede, n zona de munte sau de deal. Aceast metod este
posibil n unitile cu suprafee mici de fnea i cu suficiente brae de munc. Suporii pe care se realizeaz
uscarea fnului sunt: prepelecii, caprele, gardurile, colibele etc.
Indiferent de felul suporilor, uscarea fnului pe acetia se face mai rapid dect n brazde, pierderile sunt mai mici,
iar fnul i pstreaz culoarea, aroma i gustul.
Pregtirea fnului prin balotare. Acest procedeu este foarte rspndit n cmpie i mai ales pentru fnul de lucern.
Recoltarea fnului se face cu cositoarea mecanic sau vindroverul, iar brazdele se ntorc la 6-8 ore, ca la pregtirea
fnului pe sol. Cnd umiditatea scade la 30-35% se execut balotarea cu presa, iar baloii se mai las pe cmp 2-3
zile pentru ca umiditatea s scad la 15-17%.
Dac baloii au fost prini de ploaie se desfac i se las ca fnul s se usuce i apoi se rebaloteaz ntr-o fereastr de
timp favorabil. Baloii se adun, se transport i se depoziteaz n ire, lsndu-se canale de aerisire.
Pregtirea semifnului. Pentru pregtirea semifnului cu 40-45% umiditate, iarba se recolteaz cu maini care fac i
strivirea acestuia, n acelai timp cu recoltatul. La 5-8 ore de la recoltare, cnd umiditatea ierbii a sczut la 60%, se
execut ntoarcerea brazdelor, iar la umiditatea de 40-45% se realizeaz adunatul, tocatul i transportul masei
vegetale la locurile de depozitare unde se preseaz puternic cu tractoare pe enile sau pe roi. Aceast metod se
practic n zone cu precipitaii abundente i cu ferestre scurte de timp favorabil.
Ing. Vasile CIORCA - CLCA Negreti-Oa
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 13, 1-15 IULIE 2008
Metode de pregatire a fnului

Pregatire fnului pe sol

Este metoda clasica, cea mai larg raspndita n tara noastra, usor de executat, dar nsotita de pierderi mari,
att cantitative ct si de substante nutritive, datorita scuturarii frunzelor si inflorescentelor, ndeosebi atunci
cnd timpul este nevaforabil.

Dupa cosire plantele ramn sub forma de brazde 2-4 ore, interval n care are loc palirea, adica scaderea
umiditatii la 55-65%.

Pe timp favorabil, durata uscarii este de 2-3 zile, dar n regiuni si ani ploiosi acest interval este mult mai
lung, fiind necesare 2-3 ntoarceri sau ravasirea brazdelor dupa ploi si refacerea acestora.

Pregatire fnului pe suporti

n regiunile cu ploi frecvente fnul nu poate fi uscat pe sol, ntruct durata de uscare este prea lunga,
pierderile de substanta nutritiva mari si exista pericolul real de compromitere totala a productiei prin
mucegaire. De aceea, masa verde cosita se ridica pe diferite dispozitive simple de uscare, cum sunt: parii cu
brate (prepelegii), caprele coliba si piramidele, garduri de lemn ori suedez.

Masa vegetala de aseaza pe aceste dispozitive cnd este vestejita, neplouata si fara roua. ncarcarea
dispozitivelor ncepe de jos n sus, iar pentru usurarea apei din ploi, iarba se grebleaza de sus n jos.

Pentru 1 ha fnete sunt necesari: 300-900 pari cu brate, 25-30 capre piramidale, 10-15 capre coliba si 80-
100 m gard.

Pregatire fnului prin baloane

Se recomanda numai la fnetele cu compozitie floristica valoroasa, bogate n leguminoase, sau pajistile
temporare situate n zone mai secetoase, adica la cmpie sau n regiunea dealurilor joase.

Conform acestei metode plantele sunt lasate n brazde sa se paleasca cteva ore, diupa care, cu ajutorul
greblelor se strng n valuri, unde se usuca pna la umiditatea de balotare (25-30%).

Pentru fnul cu umiditate aproximativa sau chiar ceva mai mare de limita maxima posibila, se recomanda
reglarea presei astfel nct sa rezulte baloturi cu o densitate mai mica.

Baloatele se lasa pe teren grupat, cu baza ngusta pe sol, unde uscarea de definitiveaza n 3-4 zile.
Fnul balotat este de calitate superioara, deoarece uscarea plantelor are loc la umbra, n interiorul balotului,
unde se declanseaza si unele procese fermentative.

Pregatire fnului prin strivire

S-a constatat ca frunzele, desi contin mai multa apa dect tulpinile, se usuca mai repede, datorita suprafetei
de evaporare mai mare.

Pentru uniformizarea uscarii, la vindrover se poate monta un aparat de strivit, format din doua valturi
canelate de otel, care se nvrtesc n sens invers si care preseaza puternic plantele, storcnd o parte din apa
si marind suprafata de evaporare. n acest fel, fnul se usuca mai repede si se evita uscarea mai puternica a
frunzelor si scuturarea lor.

Uscarea prin folosirea substantelor sicative si conservante

Pentru a scurta durata de uscare a plantelor se folosesc anumite substante sicative cum sunt: carbonatul de
potasiu 14%, carbonatul de sodiu 11%, sau hidroxidul de sodiu 10 %, care se aplica sub forma de solutie n
cantitate de 200l/ha, cu ajutorul echipamentului de erbicidat adaptat si montat pe vindrover.

Prin tratare cu substante sicative durata uscarii se reduce la jumatate iar pierderile datorita respiratiei
plantelor se micsoreaza mult.

Uscarea cu ajutorul curentilor de aer (prin ventilare)

Este o metoda, a carui principiu n actiunea curentilor de aer rece sau cald, mpinti de un ventilator n masa
vegetala, asezata sub forma de sina, unde provoaca uscarea fnului n timp scurt.

Desi necesita instalatii speciale si consum de energie, are avantaje de necontestat: se obtine un fn de
calitate superioara, uscat repede si la umbra, pierderile calitative sunt minime, permite eliberarea terenului
n scurt timp.

se recomanda pentru conservarea productiei fnetelor cu compozitie floristica foarte valoroasa, ndeosebi a
celor temporare sau a culturilor pure de leguminoase.

Pentru aplicarea acestei metode este necesara o instalatie de ventilare compusa din: ventilator, canal central
de distributie, gratare de lemn si tuburi - dop.

Tuburile-dop se confectioneaza din scndura sau tabla, au lungimea de 2,5 m si diametrul de 30 cm si sunt
nchise la ambele capete.

Uscarea prim ventilare cu aer rece nu da rezultate bune n zonele n care umiditatea relativa a aerului este
ridicata. n aceste zone se poate practica ventilarea cu aer cald, cu ajutorul unei instalatii.

n cazul uscarii cu aer cald exista pericolul instalarii mucegaiurilor, de aceea timpul de uscare nu trebuie sa
depaseasca 3 zile.

Fnul vitaminos
Culturile ce se preteaz pentru producerea fnului sunt: lucerna, trifoiul, borceagul, iarba de Sudan, ierburile din
fneele naturale i cele cultivate.
Din punct de vedere economic conservarea plantelor furajere sub form de fn are loc n perioada de var pn la
nceputul toamnei. Pregtirea fnului la sol se face prin metode tradiionale, mai ales n gospodriile rneti, i
constau n cosirea plantelor n faza de vegetaie optim, uscarea n brazd 4-6 ore, ntoarcerea brazdelor i uscarea n
continuare 1-2 zile pn la umiditatea de 20-25%, urmat de strngerea n cpie sau cli n care uscarea continu
pn la 17-20% umiditate. Prin aceast metod, chiar la o manipulare foarte atent, frunzele i florile prile cele
mai importante ale plantei, n care se gsesc majoritatea substanelor nutritive devin sfrmicioase i se scutur pe
sol.
Atunci cnd leguminoasele i ierburile de pe suprafeele mari trebuie conservate sub form de fn se recomand
aplicarea tehnologiilor speciale pentru deshidratarea plantelor. Una dintre aceste tehnologii este aceea de producere a
fnului n baloi sau vrac i uscarea cu aer rece.
Instalaia folosit pentru uscarea fnului prin ventilator cu aer rece se compune din:
- Electroventilator axial de 30.000 m3 aer/h sau cu debit reglabil (5.000-60.000 m3/h) prin modificarea poziiei
paletelor n limitele 12-20.
- Canalul de distribuie a aerului (care strbate lungimea de la un capt la cellalt), de suprafa (de form
trapezoidal sau ptrat) sau semingropat, ce se continu lateral cu dou canale secundare. Canalul trapezoidal de
suprafa poate fi folosit att pentru uscarea fnului n vrac, ct i a baloilor adui din cmp cu umiditate mai mare.
- Sisteme de grtare construite din bile de lemn sau ipci, care se aaz pe prile laterale (la 25 cm de sol) i
deasupra canalului principal, cu rolul de a distribui aerul n masa furajului.
- Tuburi-dop din scndur, tabl, carton sau alte materiale, cu lungimea de 2 m i nchise la capete, care formeaz
canale pentru circulaia aerului pe vertical prin straturile de fn supuse uscrii. Tuburile se aaz n poziie vertical,
pe 3 rnduri n lungul irei, calculndu-se 4-5 cm2 de ir pentru un tub.
n cazul uscrii fnului n baloi, plantele cosite i ofilite pn la umiditatea de 25-30% se baloteaz. Baloii sunt
transportai n spaiul amenajat pentru ventilare cu aer rece, unde se afl instalaia de uscare. Baloii sunt aezai pe
grtarele de lemn, fr a mai folosi tuburi-dop.
Atunci cnd este supus uscrii fnul n vrac, plantele se ofilesc n brazd pn la umiditi de 30-40% pentru lucern
i de 40-50% pentru amestecurile de leguminoase i graminee. La acest grad de umiditate frunzele plantelor nu se
usuc i nu se mai scutur, fiind strnse n pale cu grebla mecanic i lsate cteva ore pentru uniformizarea
vetejirii. Fnul parial uscat se ncarc, cu ajutorul mainilor de adunat furaje, n remorci i se transport la locul de
depozitare. Aici fnul se aaz n straturi uniforme pe grtarele instalaiei, depind cu cca 1,5 m marginile
exterioare ale acestora. De la aezarea primului strat, care nu trebuie s depeasc 3 m grosime, tuburile se fixeaz
la locul lor. Fnul depozitat nu trebuie tasat cu picioarele, pentru a facilita ptrunderea aerului prin masa de furaj.
Cnd primul strat a ajuns la 2,5-3 m nlime se pune n funciune ventilatorul i se ridic tuburile (se trag n sus prin
masa furajului), avnd grij ca la fiecare ridicare jumtate din lungimea tubului s rmn n ir. Pentru evitarea
pierderilor de aer pe lng tuburi se recomand tasarea moderat a fnului, de jur-mprejurul fiecrui tub. Cnd
umiditatea poriunii superioare a primului strat a ajuns la 20-25%, se aaz al doilea, a crui grosime va fi de 3-3,5
m. Respectnd aceleai reguli se continu cu al treilea i al patrulea strat, ultimul avnd grosimea de 3-3,5 m. Cnd
ultimul strat a ajuns la nlimea de 1,5 m fa de stratul anterior, tuburile se scot definitiv, iar fnul se aaz uniform
pe toat suprafaa, pn la terminarea irei. Dac n timpul depozitrii vremea devine ploioas, ira se va acoperi cu
prelate sau folie de polietilen, aezate pe un schelet de lemn, pentru a permite circulaia aerului, iar ventilatorul se
va opri.
Atunci cnd se constat o cretere a temperaturii interioare peste 35C (msurat cu un termometru prevzut cu o tij
metalic), ventilatorul va funciona 6 ore cu o or pauz, pn cnd fnul nu se mai nclzete. Dac timpul este
frumos, ventilatorul va funciona n prima zi pn la ora 24, apoi numai n timpul zilei, innd seama de umiditatea
relativ a aerului. Orele de funcionare a ventilatorului sunt prezentate n tabelul 1 (vezi tabel n revist). Durata
micrii unui strat de lucern variaz ntre 40-60 de ore n funcie de debitul i viteza aerului ventilat, de condiiile
atmosferice i gradul de umiditate a fnului dup recoltare.
Dup o zi de la terminarea uscrii, se va face o ventilare de prob, pentru a constata temperatura aerului care iese din
ir. Dac aerul care iese din ir este rece, se consider c uscarea este complet. Dac aerul este cald, ventilarea va
continua nc 12 ore, dup care proba se va repeta pn la uscarea definitiv.
Procedeul prezentat elimin n totalitate pierderile de frunze i flori prin scuturare, cu creterea procentului de
protein brut i caroten (tabelul 2) (vezi tabel n revist). Furajul astfel obinut are valoare vitaminic superioar, cu
meninerea stabilitii clorofilei care, potrivit cercetrilor, contribuie la creterea coninutului de hemoglobin,
eritrocite i leucocite din snge, cu efect benefic asupra dezvoltrii mai rapide a tineretului. Animalele lactante
hrnite cu fn vitaminos nregistreaz o cretere a produciei de lapte, iar tineretul un spor de greutate superior celui
realizat n condiiile furajrii cu nutre uscat natural.
Coninutul ridicat de protein, vitamine i sruri minerale al fnului vitaminos pledeaz pentru producerea prin acest
procedeu a unor cantiti de furaj cel puin pentru furajarea vieilor i a vacilor n perioada repausului mamar, ca o
msur eficace att pentru realizarea unor indici ridicai de cretere i reproducie ct i pentru meninerea sntii
animalelor, ceea ce compenseaz cheltuielile fcute cu costul medicamentelor i al energiei electrice.
Ing. Bogdan Macovschi

Tot ce trebuie sa stim pentru o pregatire eficienta a nutreturilor

fibroase ;
Publicat la: Aprilie 15, 2015 Nici un comentariu
 Tot ce trebuie sa stim pentru o pregatire eficienta a nutreturilor fibroase Fanurile

Fanul reprezinta un nutret de baza pentru animalele de ferma atat in sezonul de iarna cat si de vara.

In acelasi timp constituie o insemnata sursa de vitamine si substante minerale mai ales pentru tineretul de
reproductie, femele gestante si reproducatorii masculi. Valoarea nutritiva a fanului depinde de compozitia floristica,
de varsta plantelor la recoltare, de sistemul si de durata lor de uscare si pastrare. Astfel, fanul natural are o
compozitie echilibrata cand proportia gramineelor reprezinta 60%, a leguminoaselor 30%, iar plantele comestibile
din alte familii nu depasesc 10%.

Momentul optim al recoltarii plantelor pentru fan trebuie astfel ales, incat sa se realizeze cea mai mare cantitate de
nutret si de substante nutritive la hectar. In cazul fanului natural, perioada optima de recoltare coincide fazelor in
care gramineele se gasesc la inceput de inflorire, iar leguminoasele la imbutonare. Pentru fanul de lucerna,
momentul optim al recoltarii este de la imbobocire si pana la inceputul infloririi. Plantele de trifoi se recolteaza cand
circa 50% din plante sunt inflorite, iar recoltarea sparcetei se face intre mijlocul fazei de imbobocire si mijlocul fazei
de inflorire. Recoltarea mai tarzie a plantelor poate asigura productii mai mari de fan, dar de calitate slaba cu
pierderi insemnate de substante nutritive.

Pentru obtinerea fanului se practica uscarea naturala sau artificiala a nutretului verde. Fanul de buna calitate are o
culoare verde, aroma placuta, fara mucegaiuri si praf, cu pierderi minime din partile fine ale plantelor.

Uscarea naturala este aplicata pe scara larga. Pentru a reduce pierderile de substante nutritive, mai ridicate in acest
sistem, este necesar ca uscarea plantelor sa se faca intr-un timp cat mai scurt. Durata de uscare depinde de metoda
utilizata.

Uscarea pe brazda (sol) este specifica regiunilor mai sarace in precipitatii, dureaza 2 3 zile, pana cand umiditatea
fanului ajunge la 17%. Pierderile inregistrate sunt mari, fiind cuprinse intre 20 30%.

Uscarea in valuri (suluri) este mai eficienta, pierderile fiind mai reduse (10 15%), ca urmare a timpului mai
scurt de uscare (1 2 zile.)

Uscarea pe suporti se practica in regiunile umede, in zona de munte si chiar de deal. Suportii folositi pentru uscare
sunt: prepelegi, capre, garduri sau spaliere. Acest procedeu de uscare este mai bun decat uscarea la sol, deoarece se
reduc pierderile, iar fanul isi pastreaza culoarea, aroma si gustul.

Se practica in prezent uscarea prin balotare, procedeu folosit frecvent in zona de campie mai ales pentru fanul de
leguminoase. Astfel dupa cosire, cand plantele ajung la 30 35% umiditate are loc balotarea, dupa care balotii
raman pe camp 3 4 zile, pana cand continutul in apa se reduce la 16 17%.

Uscarea artificiala se realizeaza prin ventilatie cu ajutorul curentilor de aer rece sau cald, folosind instalatii
speciale. Sistemul de uscare a nutretului verde cu ajutorul curentilor de aer rece cuprinde doua faze:

in prima faza se realizeaza ofilirea nutretului verde in brazda, timp de 2 3 zile, cand se ajunge la o umiditate
de 25 30%, dupa care se depoziteaza in sire prevazute cu instalatii de uscare;

in a doua faza are loc definitivarea uscarii, cand timp de circa 10 zile, functioneaza fara intrerupere ventilatoare
care asigura 8 m3 aer/s.
Folosirea acestei metode asigura obtinerea unui fan bogat in proteine, substante minerale si de cca 5 ori mai bogat in
caroten fata de cel uscat in brazda.

Deshidratarea se poate face la temperaturi ridicate de 100 9000C, cand se realizeaza o uscare rapida a plantelor.

Fanul obtinut cu ajutorul curentilor de aer incalzit are o valoare nutritiva ridicata, iar pierderile de substante nutritive
nu depasesc 10%. Prin acest sistem se pot usca rapid lucerna si in general leguminoasele, in vederea obtinerii fainii
de fan care poate fi folosita la producerea nutreturilor combinate.

Deshidratarea leguminoaselor insotita de granularea lor face posibila obtinerea unor surse proteice valoroase atat
pentru rumegatoare cat si pentru porcine si pasari. Pastrarea lucernei deshidratate in prezenta gazelor inerte
determina o reducere a proceselor de oxidare, fiind pastrate astfel continutul in caroten si xantofile, foarte importante
pentru alimentatia gainilor ouatoare.

In prezent se folosesc tehnologii moderne de producere a fanurilor si pastrare a lor in baloti cilindrici inveliti in folie
de polietilena (300 1000 kg). Prin aceasta tehnologie se evita pierderile de substanta uscata, energie si alte
substante nutritive.

Pentru fanurile cu umiditae ridicata (20 30%) se folosesc astazi diferite substante conservante care se introduc in
masa nutretului in momentul balotarii (1 kg inoculant/t fan). In acelasi scop se mai folosesc acizi organici, saruri
acide, uree, inoculanti bacterieni anaerobi (lactobacili, streptococci) sau aerobi (Bacillus pumulus). Acesti
conservanti se folosesc mai ales pentru fanul de lucerna.

Conditiile de depozitare si durata de pastrare necorespunzatoare sunt factori care depreciaza calitatea fanului. Pentru
pastrarea fanului in conditii bune se recomanda soproane inchise, sau deschise prevazute cu acoperis. Cand fanul se
depoziteaza in sire, se recomanda alegerea terenului astfel incat sa se asigure scurgerea apei din ploi (teren in panta).
Asezarea sirelor se face cu lungimea in directia vanturilor dominante, pe un strat izolat gros de 0,5 m format din stuf
sau paie. Durata de pastrare a fanului se apreciaza la 10 12 luni, iar dupa acest interval, fanul devine prafos, pierde
culoarea si aroma, cat si cea mai mare parte din caroten.

Dupa provenienta fanul se imparte in fan natural si cultivat.

1.1. Fanul natural

Dupa criteriile zonale, fanetele naturale se impart in: fanete de campie, de deal si de munte. In fanurile naturale,
gramineele participa in proportie de 35 65%, iar leguminoasele 6 35%.

Fanul de campie. Pe terenurile mai joase, usor inundabile, se obtine un fan cu valoare nutritiva ridicata avand in
compozitie graminee si leguminoase. Are in medie 0,50 U.n. si 65 g P.d. la 1 kg. De pe terenurile joase, inundabile
se obtin fanuri in care predomina pipirigul, rogozul, cu o valoare nutritiva scazuta. Nu contine leguminoase si are
0,40 U.n. si 38 g P.d la 1 kg.

Fanul de deal contine peste 50% graminee si leguminoase de buna calitate. Este un fan valoros, aromat si bine
consumat de catre animale. Valoarea nutritiva a 1 kg este cuprinsa intre 0,40 0,50 U.n. si 30 65 g PD; 0,65
UNL si 48 g PDIN, 60 g PDIE in functie de regiune si compozitia floristica. Tot in acest tip se incadreaza si fanul de
padure.

Fanul de munte se recolteaza de pe fanetele aflate pana la o altitudine de 1500 m, de pe coastele si poienele
muntilor. Este un fan bun, de culoare verde sau verde inchis si are o aroma foarte placuta. Valoarea nutritiva este
 cuprinsa intre 0,40 0,60 U.n. si 35 70 g PD la 1 kg; 0,68 UNL si 53 g PDIN; 60 g PDIE.

Otava se obtine la coasa a doua si a treia. Acest fan este format din plante tinere usor digestibile. Are un continut
mai redus in celuloza si mai ridicat in proteina fiind consumata cu placere de animale.

1.2. Fanul cultivat

In asigurarea fanului, alaturi de fanetele naturale un rol important il au plantele cultivate. Dintre acestea, lucerna,
trifoiul si sparceta au cea mai mare importanta. Pe suprafete mici se cultiva pentru fan, amestecuri de graminee cu
leguminoase perene, sau numai graminee in cultura pura.

Fanul de lucerna este cel mai valoros nutret fibros obtinut in majoritatea regiunilor tarii. Are un continut ridicat in
proteina cu valoare biologica ridicata (80 135 g/kg), substante minerale mai ales calciu (15 22 g Ca/kg) si
vitamine (caroten 50 100 mg/kg). Este utilizat in hrana tuturor animalelor de ferma ca atare sau sub forma de faina
de fan.

Valoarea nutritiva a fanului de lucerna depinde de faza de vegetatie la care sunt recoltate plantele, de modul de
uscare si conservare a lui (tabelul 31).

Indiferent de forma sub care este utilizata lucerna, un aspect foarte important il reprezinta momentul optim de
recoltare. Daca recoltarea se face mai devreme, calitatea este mai buna, insa scade productivitatea. Recoltarea
efectuata in stadii mai avansate de vegetatie conduce la o scadere a calitatii prin reducerea continutului in proteina a
ingestibilitatii si a digestibilitatii, dar si a productivitatii, prin pierderea de frunze si prin reducerea timpului de
regenerare pana la urmatoarea coasa.

In aceste conditii, momentul optim de recoltare este inceputul infloririi la prima coasa si la imbobocire pentru
urmatoarele coase.

Recoltat in faza de imbobocire, 1 kg fan de lucerna are 0,53 UN si 132 g PD, iar la inceput de inflorire are 0,48 UN
si 122 g PD; 0,65 UNL si 114 g PDIN, 78 g PDIE (tabelul 31).

Substantele nutritive sunt acumulate in cea mai mare parte in frunze care se scutura usor, fapt pentru care recoltarea,
uscarea si transportul trebuie sa se faca cu multa grija.

Valoarea nutritiva medie a fanului de lucerna

Fazele de S.U. Valoarea nutritiva la 1 kg nutret

Caroten(mg
vegetatie (%) UN PD(g) Ca(g) P(g)
)
Imbobocire 85,3 0,53 132 19,8 1,9 32
Inceput de inflorire 84,4 0,48 122 16,8 1,3 26
In floare 85,3 0,40 96 10 1,6 18
Folosit in alimentatia vacilor de lapte, fanul de lucerna stimuleaza productia de lapte si mareste continutul laptelui in
grasime. In functie de tipul ratiei, de nivelul productiei, vacile in lactatie pot sa primeasca 3 6 kg/zi.

Lucerna deshidratata poate fi utilizata in hrana vacilor de lapte ca nutret de baza al ratiilor, situatie in care poate fi
administrata pana la 10 12 kg/zi, asociata cu fanuri sau silozuri si nutreturi concentrate. In acest caz, consumul
 total de hrana creste cu pana la 7 8%, iar cantitatea de lapte creste cu pana la 15 20%. De asemenea, va creste si
continutul laptelui in grasime si proteina. Lucerna deshidratata poate fi utilizata si ca inlocuitor partial al cerealelor
si al sroturilor. In aceasta situatie, ea este considerata nutret concentrat si se administreaza in ratie in cantitati mai
mici, 3 6 kg/zi.

Folosirea fanului de lucerna in hrana reproducatorilor masculi are ca efect mentinerea si prelungirea potentei
sexuale, imbunatatirea cantitativa si calitativa a productiei de material seminal si ca urmare influenteaza favorabil
fecunditatea, prolificitatea, precum si vitalitatea produsilor obtinuti.

La femelele gestante, fanul de lucerna dat in hrana are o influenta deosebita asupra produsului nou-nascut,
conferindu-i acestuia vitalitate si rezistenta. La vaci in perioada de gestatie avansata, fanul de lucerna nu se da in
cantitati mai mari de 2 3 kg/zi, deoarece prin continutul ridicat in calciu favorizeaza febra vitulera.

La tineretul bovin de reproductie, fanul de lucerna datorita continutului ridicat in proteina, calciu si provitamina A
este de neinlocuit in perioada de iarna, asigurand acestora o buna dezvoltare. La oi fanul de lucerna influenteaza
favorabil functia de reproductie, prolificitatea si productia de lapte. Fanul de lucerna este consumat cu placere si de
cabalinele de reproductie, fiind recomandat la iepele gestante. Cantitatile de fan de lucerna care se pot administra in
hrana animalelor de ferma sunt umatoarele: tauri de reproductie 5 8 kg; vaci gestante 2 3 kg; vaci in lactatie 3
6 kg; tineret bovin de reproductie 2 6 kg; berbeci de reproductie 1 1,5 kg; oi adulte 0,5 1,5 kg; tineret
ovin de reproductie 0,3 1 kg; armasari si iepe de reproductie 5 8 kg; tineret cabalin de reproductie 2 5 kg.
Sub forma macinata fanul de lucerna poate fi utilizat in hrana porcinelor (vieri, scroafe, tineret) in proportie de 3
8% si la pasari in proportie de 3 6% in amestecuri de concentrate.

Fanul de trifoi. Dupa continutul de substante nutritive, se afla imediat dupa fanul de lucerna. Contine cantitati mari
de proteine, substante minerale si vitamine. Valoarea nutritiva a fanului de trifoi difera, in functie de faza de
vegetatie, dupa cum rezulta din tabelul 32, 1 kg fan de trifoi are 0,72 UNL, 77 g PDIN si 60 g PDIE. Folosirea lui in
hrana animalelor de ferma se face dupa aceleasi recomandari ca si la fanul de lucerna.

Valoarea nutritiva medie a fanului de trifoi

Fazele de Valoarea nutritiva la 1 kg nutret

vegetatie UN PD(g) Ca(g) P(g) Caroten(mg)
La inceputul infloririi 0,62 115 10,3 3,2 36
In floare completa 0,59 92 9,8 2,8 25
Dupa inflorire 0,52 79 9,3 2,2 17
Fanul de sparceta este produs in primul rand in climatul mai secetos si pe terenuri bogate in calciu. Avand un gust
placut si o digestibilitate ridicata este consumat bine de toate speciile de animale.

In alimentatia animalelor de ferma, se foloseste dupa aceleasi norme ca si fanul de lucerna. 1 kg fan de sparceta are
0,74 UNL, 85 g PDIN si 60 g PDIE.

Fanul de borceag se poate da in hrana animalelor de ferma in aceleasi cantitati ca si fanul de lucerna sau mai mult.

Fanul de iarba de Sudan. Pentru a obtine un fan de calitate recoltarea trebuie sa se faca la inceputul inspicarii. Se
foloseste in hrana bovinelor si cabalinelor in cantitati de 5 8 kg.
 Folosirea fanului in hrana animalelor de ferma

Fanul se poate da in hrana animalelor de ferma dupa 6 8 saptamani de la depozitare pentru a preveni cazurile de
indigestie. Taurinele, ovinele si cabalinele digera foarte bine fanul administrat intreg, in schimb la porcine si pasari
este obligatorie transformarea fanului de lucerna sau trifoi in faina care se include fie in amestecul de ferma sau in
nutretul combinat.

Fanul reprezinta nutretul de baza pentru hrana tuturor erbivorelor la care se administreaza in cantitati de 1 2,5 kg
SU/ 100 kg greutate vie in functie de categoria de animale si nivelul productiei. Fanurile naturale sau de graminee
sunt mai bine echilibrate in energie si proteina comparativ cu cele de leguminoase, care au nivel ridicat de proteina.

In aceasta situatie fanul de graminee poate fi folosit in cantitati mai mari si chiar singur in hrana in timp ce fanul de
leguminoase trebuie asociat cu nutreturi mai bogate in energie (porumb siloz, sfecla furajer).

In hrana bovinelor, fanul se administreaza in cantitati de 4 15 kg/zi. Cantitatile mai reduse se folosesc in zonele de
campie in care o parte din fan este suplinita prin fibroase grosiere si nutreturi insilozate. Ovinele, in functie de varsta
si starea fiziologica, pot sa primeasca in ratia zilnica intre 0,5 2 kg, iar cabalinele intre 5 12 kg/zi.

Cantitatile de fan care se recomanda a se administra in hrana reproducatorilor masculi pe zi sunt urmatoarele: tauri
de reproductie 6 12 kg, berbeci de reproductie 1 2 kg, armasari de reproductie 6 10 kg, iar pentru vieri 0,3 0,5
kg faina de fan.

La femelele adulte de reproductie se administreaza in ratia zilnica urmatoarele cantitati de fan: vaci gestante 5 8
kg, vaci in lactatie 5 12 kg, oi de reproductie 1,5 3 kg, iepe de reproductie 7 10 kg, iar pentru scroafe de
reproductie 0,5 1,5 kg faina de fan.

Valoarea nutritiva a principalelor fanuri si grosiere utilizate in hrana rumegatoarelor

Valoare nutritiva/kg SU
Fanuri si Unitati de Componentiminerali
Nr.crt SU(g/kg Valoareenergetica Valoare proteica(g) incarcaredigestiva (g)
grosiere
)
UFL UFC PDIA PDIN PDIE UIDO UIDL UIDB Ca P
Fan natural,
1. 1000850 0.69 0.60 26 62 75 1.69 1.16 1.29 6.0 3.0
de ses
Fan natural,
2. 1000850 0.77 0.69 36 85 87 1.36 1.04 1.05 6.5 3.5
de deal
Fan natural,
3. 1000850 0.57 0.47 19 44 60 1.37 1.11 1.20 7.0 2.0
de munte
Fan de
4. 1000850 0.68 0.59 34 80 81 1.58 1.17 1.27 3.0 2.5
dactylis
Fan de
5. 1000850 0.76 0.68 29 69 82 1.54 1.11 1.21 5.0 2.0
lolium
Fan de
6. 1000850 0.60 0.49 48 108 89 1.30 1.09 1.14 13.0 2.5
lucerna
7. Lucerna 1000910 0.65 0.53 47 95 83 - - - 15.5 2.5
deshidratata(
 15 %PB)
Lucerna
8. deshidratata( 1000910 0.72 0.62 56 114 95 - - - 16.5 3.5
18 %PB)
9. Paie de grau 1000880 0.42 0.31 11 22 44 2.41 1.60 1.80 3.5 1.0
Paie de grau
10. tratate cu 1000880 0.58 0.47 11 43 54 2.41 1.60 1.80 3.5 1.0
amoniac
11. Paie de orz 1000880 0.44 0.33 12 24 46 1.70 1.15 1.30 3.5 1.0
Paie de orz
12. tratate 1000880 0.58 0.48 12 44 56 1.74 1.15 1.30 3.5 1.0
cuamoniac
Vreji 1000880
13. 0.53 0.42 21 42 60 1.64 1.14 1.27 - -
leguminoase
Coceni de
14. 1000524 0.60 0.51 15 30 60 2.07 1.28 1.30 - -
porumb
Coceni de
porumb,trata
15. 1000600 0.73 0.66 15 62 68 2.20 1.28 1.30 - -
ti cu
amoniac
UFL unitati nutreturire lapte;

UFC unitati nutreturire carne;

PDIA proteine digestibile in intestin de origine alimentara, exprimate in g/kg;

PDIN PDIA + proteinele microbiene digestibile in intestin, corespunzand azotului, nutretului fermentat

in rumen (g/kg).

PDIE PDIA + proteinele microbiene digestibile in intestin, corespunzand energiei nutretului fermentat

in rumen (g/kg);

UIDO valoarea de incarcare digestiva a unui nutret, exprimata in unitate de incarcare digestiva pentru ovine;

UIDL unitatea de incarcare digestiva pentru vaca de lapte;

UIDB unitatea de incarcare digesiva pentru celelalte bovine.

1.3. Prepararea fanului

Fanul vitaminic, se prepara mai ales din lucerna, trifoi, sparceta, apoi din iarba pajistelor in compozitia
carora leguminoasele participa in proportii de cel putin 30 40 %. Acestea sunt recoltate optim si numai pe timp
frumos si apoi uscate pe suporti sau mai bine cu instralatii speciale. Se pastreaza in soproane inchise, ferite de
lumina. Un asemenea fan se administreaza in hrana tineretului bovin, cabalin si ovin, a reproducatorilor masculi, iar
sub forma de faina la porcine si pasari.
 Faina de fan, se prepara mai ales din lucerna si trifoi, plante bogate in proteina, vitamine si substante minerale.
Pentru preparare se utilizeaza instalatii de tip stationar.

Procesul tehnologic cuprinde operatiunile de: recoltare, tocare, deshidratare (uscare), macinare, granulare
(brichetare) si ambalare (depozitare).

Recoltarea plantelor trebuie sa se faca in faza in care aportul de proteine, vitamine si substante minerale este cel mai
ridicat: moment care corespunde pentru lucerna si trifoi cu faza de imbobocire inceput de inflorire. Recoltarea se
face cu combina autopropulsata. Tocarea plantelor se face in camp in momentul recoltarii, la dimensiuni de 10 30
mm, dupa care se transporta la statie si sunt introduse in uscator. Uscarea (deshidratarea) se poate aplica masei verzi
proaspat recoltata sau aceasta operatiune poate fi precedata de ofilire a plantelor pana la o umiditate de 60 65%,
caz in care capacitatea de prelucrare a instalatiei creste. Uscarea se efectueaza la temperatura de 850 10000C.
Macinarea se efectueaza in aceeasi instalatie la moara cu ciocane. Granularea se efectueaza in granulator sub
presiune, in prezenta unui liant (aburi, melasa) la dimensiuni variabile (dupa destinatie), dupa care sunt dirijate in
instalatiile pentru racire cu un curent de aer rece. Granulele pot fi ambalate in saci sau depozitate in vrac. Pastrarea
fainii de fan se face in incaperi uscate, ferite de lumina solara. Daca se pastreaza in vrac se va lopata din cand in
cand pentru a nu se incinge. Conservarea granulelor in silozuri metalice in gaz inert asigura pastrarea pe timp
mai indelungat a substantelor nutritive din granule.

In general faina de fan de lucerna astfel preparata are o valoare medie la 1 kg de 0,65 UN, 150 g PD, 37 000 UI
vitamina A si 1,70 g calciu.

Sub forma de granule, nutreturile deshidratate au o digestibilitate ridicata si le creste ingestibilitatea. Folosirea
lucernei deshidratate poate inlocui cantitati importante de sroturi de oleaginoase si chiar de proteine animale. La
vaci, aceste nutreturi pot sa inlocuiasca in proportie de 20 25% cantitatea de concentrate. Pentru hrana pasarilor,
sunt surse bogate in caroten, xantofile, calciu si microelemente.

In retetele de nutreturi combinate faina de fan poate participa in proportii cuprinse intre 3 8% la porcine si intre 3
6% la pasari.

2. GROSIERELE

2.1.Fibroasele grosiere utilizate in hrana animalelor

In grupa grosierelor sunt cuprinse paiele, cocenii de porumb, vrejii de leguminoase, ciocalaii de porumb etc.

Nutreturile din aceasta grupa se caracterizeaza printr-un continut ridicat de celuloza, ceea ce atrage scaderea
considerabila a digestibilitatii substantelor nutritive. De asemenea, acestea sunt sarace in proteina, substante
minerale si vitamine.

Paiele de cereale au un continut de 30 40 % celuloza bruta. Substantele incrustante (lignina si cutina) care
influenteaza negativ digestia, se gasesc in proportie de 15 30% din celuloza bruta. In acelasi timp, paiele sunt
bogate in siliciu.

In tara noastra, paiele sunt utilizate partial ca sursa de energie pentru rumegatoare.

Valoarea nutritiva a paielor este apropiata de a fanului de slaba calitate si depinde intr-o anumita masura, de
provenienta, gradul deimburienare, conditiile de recoltare, pastrare etc.

Dupa provenienta, paiele de ovaz sunt cele mai valoroase, urmate de paiele de orz si grau de primavara. Paiele
 cerealelor de toamna au o digestibilitate ceva mai mica decat a celor de primavara. Dintre acestea, paiele de secara,
avand un continut mai ridicat de siliciu, sunt cele mai greu digestibile pentru animale. In mod obisnuit, acestea nu se
folosesc decat ca asternut. Paiele nu sunt consumate cu placere de animale. Date fara nici o pregatire, sunt
consumate numai in proportie de 60 80 %. Exceptie fac paiele de ovaz care sunt mai bine valorificate. Dintre
specii, rumegatoarele valorifica mai bine aceste nutreturi; in hrana oilor se pot da 1 2 kg pe zi, in hrana vacilor 3
5 kg pe zi, iar cailor pentru tractiune 4 5 kg pe zi. Paiele se exclud din hrana vacilor cu productii mari si nu se
recomanda in hrana tineretului bovin pana la varsta de un an.

Cu toate ca paiele de ovaz sunt cele mai valoroase, acestea sunt mai putin indicate in hrana vacilor, prin faptul
ca imprima laptelui un gust amar. Chiar si paiele de orz, date in cantitati mari, pot imprima laptelui acest gust.

In hrana bovinelor sunt mai bine valorificate paiele tocate si preparate in amestec cu borhoturi, melasa si uree.

Cocenii de porumb. La noi in tara, cocenii de porumb formeaza o rezerva furajer insemnata, care poate fi
folosita in hrana bovinelor si ovinelor. Raportat la partile plantei, frunzele sunt mult mai valoroase decat tulpinile.
Deoarece frunzele uscate se detaseaza usor, recoltarea si transportul cocenilor este bine sa se faca dimineata pe
roua sau in timpul noptii, cand umiditatea nu este prea scazuta.

Ca si paiele, cocenii de porumb au o valoare nutritiva scazuta. Sunt mai bogati in calciu si fosfor.

Cocenii de porumb, dati in hrana fara nici o pregatire, sunt consumati in proportie de 50 60%. Pierderile se pot
reduce cand cocenii se prepara prin tocare, scarmanare si saramurare, sau in amestec cu nutreturi suculente. Mult
mai bine sunt consumati cocenii insilozati cu borhoturi sau alte nutreturi suculente.

In hrana bovinelor adulte, cocenii de porumb pot suplinii paiele. In stare nepreparata, se dau pana la 8 10 kg pe zi.

Vrejii de leguminoase participa intr-o proportie mult mai mica decat paiele de cereale in balanta nutreturilor.
Raspandire mai mare au vrejii de mazare, soia, fasole, bob, lucerna si trifoi pentru samanta. Vrejii de mazare sunt
mai putin lignificati si mai bine valorificati de animale. Vrejii celorlalte proveniente se folosesc numai tocati,
macinati si in amestec cu alte nutreturi.

La vaci vrejii se folosesc mai rar. Cand se dau in cantitati mari produc constiparea animalelor.

Pentru oi, vrejii de leguminoase constituie un nutret destul de valoros si pot forma un timp indelungat grosierul de
baza din ratia de iarna. Se dau 1 2 kg pe zi.

Paiele de in rezulta de la cultura inului pentru samanta. Au o valoare nutritiva mai mare decat a celorlalte
proveniente. Paiele de in sunt consumate cu placere de animale.

Pleava cerealelor rezulta tot ca produs secundar de la treieratul cerealelor. Valoarea lor este mai ridicata decat a
paielor datoritacontinutului mai mare in proteina, cat si a gradului mai scazut de lignificare.

Intre diferitele proveniente, pleava de ovaz este preferata de animale. Pleava de orz (si in general a cerealelor de
toamna), fiind aristata, produce atunci cand este data in stare uscata, leziuni ale mucoaselor de pe traiectul digestiv.
Dupa o inmuiere, fie in urma insilozarii, sau prin amestecare cu alte nutreturi apoase, pleava poate fi
administrata in ratie fara nici o rezerva.

Vacile pentru lapte pot primi 2 4 kg pleava pe zi in amestec cu radacinoasele tocate sau taiteii de sfecla. Data in
astfel de amestecuri, pleava favorizeaza peristaltismul intestinal. La ovine se pot da 0,5 1 kg pleava pe zi.
 La cai pleava se da mai ales in amestec cu concentratele, pentru a favoriza masticatia mai energica a boabelor. In
timpul tractiunilor, caii pot primi pana la 4 kg pleava pe zi.

Uruiala de ciocalai de porumb. Are o compozitie chimica asemanatoare si in acelasi timp, o digestibilitate mai
ridicata decat pleava paioaselor. Cand se macina sub forma grosiera ciocalaii de porumb pot fi folositi ca
nutret celulozic de baza in alimentatia rumegatoarelor laingrasat. In acest scop, se dau in amestec cu borhoturi
umede, melasa etc. In astfel de amestecuri se pot si insiloza.

Capitulele de floarea-soarelui rezultate in urma indepartarii semintelor, pot fi utilizate in hrana rumegatoarelor. Au
un continut scazut in celuloza (15 25 %), fapt ce usureaza digerarea substantelor nutritive. Valoarea nutritiva este
apropiata de a fanului de buna calitate. Se pot pastra usor prin insilozare. Tulpinile de floarea-soarelui pot fi utilizate
de asemenea ca nutret. In acest scop are loc maruntirea si prepararea adecvata a acestora.

2.2. Prepararea fibroaselor grosiere

Prin prepararea nutreturilor grosiere se asigura cantitati importante de energie si proteina pentru rumegatoare. In
acelasi timp, asigura si imbunatatirea valorii nutritive a nutreturilor, consumabilitatea, digestibilitatea lor, cu efecte
favorabile asupra productiei de lapte si carne, economicitatii si sanatatii animalelor. In acest scop se folosesc
metodele de preparare prezentate in continuare.

Metode fizico-mecanice. Prepararea nutreturilor grosiere prin aceaste metode se poate realiza utilizand diferite
procedee: maruntire, hidroliza, tratare termica, insilozare etc.

Maruntirea. Se realizeaza prin tocare sau scarmanare, determinand imbunatatirea calitatii grosierelor (desfacerea
fibrelor, omogenizarea tulpinilor si frunzelor, distrugerea membranei celulare incrustata cu substante nedigestibile,
marirea gradului de utilizare a substantelor nutritive de 2,5 3 ori, fata de nutreturile netocate si reducerea
consumului de energie pentru masticatia nutreturilor cu 0,12 0,14 UN/kg nutret). Gradul de maruntire depinde de
natura grosierelor (paie, capitule de floarea-soarelui, vreji de leguminoase etc.). In general, se recomanda ca
maruntirea acestora sa se faca la dimensiuni de 3 5 cm. Cocenii de porumb si tulpinile de sorg se scarmana si apoi
se toaca la dimensiuni de 1,5 2 cm.

Tocarea asigura cresterea gradului de consumabilitate a nutretului, reducerea pierderilor cu 20 %, imbunatatirea

digestibilitatii cu 5 10 %.

Inmuierea. Se face cu apa rece, saramura, melasa si adaos de uree. Astfel, se utilizeaza 1 kg sare si 25 l apa/100 kg
grosiere si 1 2 kg melasa la 15 20 l apa/100 kg grosiere.

Prepararea prin inmuiere cu saramura necesita: tocarea, stropirea cu saramura, amestecarea masei vegetative,
presarea si fermentatia 10 -12 ore.

Inmuierea cu melasa necesita: asezarea grosierelor in straturi, stropirea cu apa melasata (cca 2,5%); inmuierea
grosierelor cu adaos de uree asociata cu melasa si uruieli de cereale detoxica nutreturile, imbunatateste
palatabilitatea si ridica valoarea azotata a acestora. Prepararea necesita: asezarea grosierelor in straturi de 30 40
cm, stropirea cu apa melasata (20 80 l), omogenizarea si administrarea dupa 12 14 ore.

Tratarea termica a grosierelor. Se face prin oparire pentru a distruge flora parazita si imbunatatirea gustului si prin
autoincalzire. Este nevoie sa existe bazine cu 4 compartimente, intrucat durata fermentatiei este de 4 zile. Procesul
presupune: tocarea nutreturilor, asezarea in straturi, stropirea cu apa rece sau cu saramura (35 l/100 kg), presarea si
acoperirea etansa a bazinului. Dupa 4 zile, nutretul capata gust si miros placut, asigurand palatabilitate si
digestibilitate ridicata.
 Amestecarea si insilozarea grosierelor cu nutreturi suculente. In acest scop se folosesc grosiere, plus nutreturi
verzi, radacinoase, tuberculifere, borhoturi de cereale si cartofi, taietei de sfecla, in raport de 1/1,5. Insilozarea
nutreturilor grosiere cu taietei de sfecla sau cu sfeclatocata ofera o serie de avantaje: evita pierderile de substante
nutritive, ridica consumabilitatea si digestibilitatea, permite utilizarea unei perioade mai indelungate etc. Calitatea
nutretului depinde de: continutul in substanta uscata care trebuie sa fie de 30 % si se obtine prin amestecarea unei
parti de grosiere, cu 3 parti de taitei; paiele si vrejii se folosesc intregi, iar cocenii tocati si bine omogenizati.

Metode fizico-chimice. Aceasta metoda cunoaste mai multe procedee (tratarea salino-alcalina si alcalina).

Tratarea salino-alcalina. Se utilizeaza in special in cazul paielor si necesita: tocarea, prepararea solutiei (sare si
soda calcinata), scufundarea de cateva ori in solutie si asezarea pe gratare.

Tratarea alcalina. Se poate face cu hidroxid de sodiu, hidroxid de amoniu, hidroxid de calciu si acizi clorhidric,
sulfuric. In principiu, necesita tocarea grosierelor si stropirea cu solutie. Acest procedeu asigura un nutret cu gust
placut, cu digestibilitate si consumabilitate ridicate de catre bovine.

In practica, cel mai frecvent folosite sunt amonizarea grosierelor si tratarea cu hidroxid de calciu si sodiu.

Amonizarea grosierelor cu amoniac anhidru determina imbunatatirea digestibilitatii cu 15 20 %, cresterea cantitatii

de azot total,imbunatatirea conservarii si consumabilitatii cu 25 30%. Procesul tehnologic cuprinde etapele:
construirea sirelor de paie, aplicarea husei de polietilena pe sire, injectarea cu remorca-cisterna a amoniacului
anhidru (30kg/t), verificarea si corectarea acoperirii, descoperirea treptata a sirei (cate 3-4 m), dupa 4 saptamani de
la injectare.

Tratamentul cu hidroxid de calciu si de sodiu al grosierelor (paiele de cereale), asigura cresterea digestibilitatii cu 18
22% si a consumabilitatii. Procesul tehnologic consta in: transportul paielor, prepararea solutiei (1200 l apa, 160
kg hidroxid de calciu si 40 kg hidroxid de sodiu), pulverizarea omogena a solutiei, transportul si depozitarea
materialului tratat pe o platforma betonata, unde se lasa 24 78 ore, incarcarea materialului in buncare, adaugarea de
suplimente proteice cu uree, introducerea solutiei cu melasa sau borhot, sfecla tocata si omogenizarea lor.

Prepararea biologica. Aceasta metoda se realizeaza prin drojduire, care necesita:producerea drojdiilor, tocarea
grosierelor, asezarea in bazine, umectarea si adaugarea de nutreturi concentrate, bogate in amidon. Nutretul obtinut
are un continut ridicat in vitamine din complexul B, enzime si proteine.

Cel mai frecvent se realizeaza drojduirea ciocalailor. Procesul de drojduire sau dospire consta in urmatoarele:
prepararea maielei cu 24 ore inainte de folosire din drojdie de bere 1 2%, melasa 2 5%, tarate de grau 20
40% si apa calda 50 77%; pregatirea ciocalailor (macinare la diametrul maxim de 10 mm si umectarea cu
apa calda 200 l/t si dospirea 24 ore); amestecarea ciocalailor cu maia 50 l/t, dizolvata in 50 100 l apa calda.
Prepararea se face in doua bazine (in unul se consuma masa drojduita si in altul se pregateste o noua cantitate).

Prepararea biotehnologica a nutreturilor grosiere, se poate realiza prin:

fermentarea dirijata, respectiv drojduirea grosierelor utilizand drojdie presata de panificatie;

utilizarea unor ciuperci si micete care elaboreaza enzime cu efect lignocelulozolitic. Trichoderma viridae produce
o enzima completa care poate reduce celuloza pana la nivel de glucoza. De asemenea, micetele din
genul Aspergillus elaboreaza enzime cu actiune celulozolitica.

Prepararea grosierelor prin iradiere. Se realizeaza cu raze gama sau electroni de inalta frecventa. Iradierea
determina depolimerizarea moleculelor de celuloza si lignina si distruge usor legaturile ligninei cu efecte favorabile
 (scade celuloza de peste 2 ori, mareste coeficientul de digestibilitate si palatabilitate a grosierelor).

Brichetarea si granularea grosierelor. In mod frecvent, acestor operatiuni se supun paiele. In acest scop, paiele
se toaca, se trateazacu hidroxid de sodiu, se amesteca cu alte nutreturi (grau, reziduuri de cereale, uree, substante
minerale) si se prepara sub forma de granule sau brichete. Pentru taurinele la ingrasat se poate utiliza urmatoarea
reteta: 60% paie, 36% grau, 2% uree si amestec mineral.

Granulele si brichetele prezinta o serie de avantaje: manipulare si transport facile, valoare proteica ridicata (65 g
PB/kg SU), palatabilitate sporita etc.

PRODUCEREA I CONSERVAREA FURAJELOR

luni, 10 iunie 2013

5.2 Folosirea pajitilor prin cosit
5.2.1 Importana fnului pentru asigurarea bazei furajere
Fnul ocup un loc important n alimentaia animalelor, mai ales n perioada de
stabulaie, iar n regiunile bogate n precipitaii, cu suprafee mari de pajiti, fnul poate
reprezenta peste 40% din totalul furajelor din raie.
Importana fnului const, n primul rnd, n valoarea nutritiv ridicat a acestuia.
Astfel, 100 kg fn de calitate superioar, alctuit din graminee i leguminoase valoroase,
are o valoare nutritiv de pn la 65 U.N. i 7 kg P.D., iar aceeai cantitate de fn de
calitate slab, are valoare nutritiv redus la jumtate, fiind apropiat de aceea a paielor
de cereale.
Valoarea nutritiv a fnului variaz foarte mult n funcie de compoziia floristic
a pajitii, epoca de recoltare, modul de pregtire i pstrare. Acestea au importan egal,
n sensul c n cazul unei compoziii floristice valoroase a pajitii, nu se poate obine un
fn bun dac recoltarea nu se face la timp sau procesul de uscare nu se efectueaz
corespunztor. De asemenea, nu va rezulta un fn de calitate superioar, orict atenie
s-ar acorda momentului de recoltare i pregtirii fnului, dac pajitea este alctuit din
specii puin valoroase.
Datorit valorii nutritive ridicate, fnul se folosete cu foarte bune rezultate n
furajarea vacilor cu lapte, a tineretului, reproductorilor .a., putnd substitui o parte din
nutreurilor concentrate.
Sursa principal de producerea fnului o constituie suprafeele nsemnate de
pajiti permanente i temporare, culturile de leguminoase perene precum i culturile
anuale de nutre.
5.2.2 Recoltarea fneelor
Principala problem la cositul fneelor o constituie epoca de recoltare, precum i
nlimea de recoltare, de care depinde productivitatea n anii urmtori i compoziia
floristic.
Epoca de recoltare a fneelor are o influen foarte mare asupra cantitii i
calitii fnului.
Recoltarea fneelor cu ntrziere, ceea ce are loc frecvent n practic, prezint
numeroase neajunsuri:
fnul are un coninut mai sczut n protein, sruri minerale i vitamine,
fnul are un coninut mai ridicat n celuloz, ceea ce reduce consumabilitatea i
digestibilitatea nutreului,
refacerea plantelor se face mai greu, deoarece coincide cu o perioad secetoas i
ca atare se reduce producia recoltei urmtoare,
se produce o mburuienare puternic a fneei, deoarece multe specii nevaloroase
ajung la diseminare.
Recoltarea timpurie a fneelor prezint avantajul obinerii unui fn bogat n
proteine, cu un coninut redus de celuloz, un grad ridicat de consumabilitate i
digestibilitate, dar cu o producie redus la unitatea de suprafa. Prin repetarea recoltrii
timpurii, mai muli ani consecutiv, are loc dispariia treptat a gramineelor i
leguminoaselor valoroase.
Alegerea epocii optime de recoltare pentru fn este mai dificil pe pajitile
permanente cu ritm de dezvoltare diferit, cum ar fi pajitile dominate de Agrostis tenuis +
Agrostis stolonifera + Poa pratensis. n aceast situaie recoltarea se va efectua n funcie
de gramineea mai timpurie, n cazul de fa a speciei de Poa pratensis, dei gramineea
tardiv, Agrostis tenuis, are o nlime mic. La otav, se ine seama de specia care are
ponderea cea mai mare n structura recoltei, respectiv Agrostis tenuis i A. stolonifera.
Dac recoltarea se efectueaz an de an n perioada optim specificat, cu timpul
se constat scderea produciei i nrutirea compoziiei floristice, datorit lipsei
posibilitii de autonsmnare a speciilor valoroase din pajiti, iar speciile nevaloroase,
care i ncheie ciclul evolutiv mai devreme, disemineaz i provoac nrutirea
compoziiei floristice.
59
nlimea de recoltare a fneelor. nlimea de la sol la care se recolteaz
plantele influeneaz producia i calitatea fnului. Dac recoltatul se face prea aproape de
sol, plantele se refac mai ncet, deoarece rezervele de hran depozitate la partea inferioar
a tulpinilor se epuizeaz, iar cu timpul unele specii pot s dispar din covorul ierbos.
Dac recoltarea se va face prea sus, se va obine o producie mai mic de fn, iar calitatea
fnului va fi mai slab, nefiind recoltate o parte din organele plantelor cu talie joas.
nlimea de recoltare a fneelor este de, de regul, de 4-5 cm de la suprafaa
solului. n cazul fneelor de mare producie, ultima coas se va face la 7-8 cm de la sol,
pentru a permite plantelor s acumuleze rezerve de hran necesare pentru a rezista
condiiilor nefavorabile din iarn.
Metoda de recoltare
n funcie de condiiile orografice, climatice, mrimea suprafeelor, starea
terenului i posibilitile tehnico-organizatorice, recoltarea fneelor se poate face manual,
cu coasa sau mecanic, cu cositori. Recoltarea mecanizat se face cu cositorile CP-2,1 i
CPM-2,1, cu productivitate de 1,1-1,6 ha/or, respectiv 1,5 ha/or, iar pe terenurile
accidentate se poate folosi motocositoarea Carpatina.
5.2.3 Pregtirea fnului
Pregtirea fnului cuprinde procedeele tehnice necesare pentru reducerea
umiditii plantelor, de la 75-85% ct are masa verde, la 15-17%, ct trebuie s fie
umiditatea de pstrare a fnului. Cu ct durata de uscare a fnului este mai mare, cu att
pierderile sunt mai ridicate, iar plantele supuse uscrii sufer unele modificri ale
structurii chimice, nregistrndu-se astfel pierderi de substane nutritive (Burcea P., Ignat
AL., 1975).
Metodele de uscare a fnului, care se practic cel mai mult, sunt:
pe sol,
pe suporturi,
prin balotare,
prin strivirea plantelor,
prin ventilare cu aer rece i cald,
deshidratare.
Pregtirea fnului pe sol. Este o metod specific regiunilor mai srace n
precipitaii, cnd n perioada de pregtire a fnului cad puine ploi. Dei este una din
metodele n care se nregistreaz cele mai mari pierderi i necesit cheltuieli mari, totui
ea se practic pe scar larg.
Se disting dou procedee de pregtire a fnului pe sol:
uscarea n brazde,
uscarea n valuri.
Uscarea n brazde const n aceea c brazdele rezultate la recoltare, rmn pe sol
dou sau mai multe zile, n funcie de mersul vremii i grosimea lor, pentru a se usca.
Cnd brazdele sunt subiri, procesul de uscare poate avea loc fr ntoarcerea lor
i dureaz 1-2 zile n condiii favorabile, iar n cazul cnd rezult brazde groase, acestea
trebuie ntoarse la 6-8 ore de la recoltare, deoarece brazdele se usuc mult pe partea
superioar i foarte puin pe partea inferioar.
Dup ntoarcere, procesul de uscare continu pn la umiditatea de 25-30%, cnd
brazdele se adun n cpie de 2-3 m n diametru i circa 3 m nlime, avnd 250-300 kg
greutate. Pe timp frumos, uscarea pn la umiditatea de pstrare de 15-17% dureaz 2-3
zile, dup care fnul se transport la locul de depozitare.
Uscarea n valuri const n strngerea brazdelor n valuri, cu ajutorul greblei
rotative (G.R.-4,2), dup ce plantele s-au plit (se realizeaz la cteva ore de la recoltare).
Uscarea se continu pn la umiditatea de 20-30%, dup care fnul este adunat n cpie,
iar uscarea poate dura pe timp frumos 3-4 zile. n cazul ploilor toreniale, cpiele se
desfac i se refac din nou dup uscarea fnului. Meninerea cpielor un timp ndelungat
poate produce etiolarea plantelor de sub ele sau chiar distrugerea lor, dac aceast
perioad depete 8-10 zile.
60
Pregtirea fnului pe suporturi. Se practic n regiunile umede, n zona de
munte i chiar de deal i este posibil n unitile cu suprafee mici de fnee, care dispun
de suficient for de munc.
Suporturile folosite pentru uscare sunt:
prepelecii,
caprele,
colibele i
gardurile, (Cardaol V. i col., 1985).
Prepelecii sunt pari de lemn, cu nlimea de 2-2,5 m i diametru de circa 5 cm,
prevzui cu brae orizontale de 30-40 cm lungime, distanate la 40 cm, primul etaj la
40 cm de la sol. Cantitatea de nutre verde ofilit, care se poate depozita pe un asemenea
suport, este de 50-100 kg, iar la 1 ha de fnea sunt necesari 300-900 prepeleci, n
funcie de producia realizat.
Caprele piramidale sunt confecionate din 3 pari lungi de 2-3 m, dispui sub
form de piramid i legai la vrf cu srm. La nlimea de 60-70 cm de sol, ntre pari se
fixeaz 2-3 rnduri de ipci, peste care se aeaz nutreul ofilit, pn ce se formeaz o
cpi. Pe o singur capr se pot aeza 300-500 kg de nutre, pentru 1 ha fiind necesare
circa 25-30 capre piramidale.
Caprele colib sunt alctuite din dou garduri, aezate n form de colib, n care
fiecare gard este confecionat din doi stlpi cu nlimea de 2 m, pe care se prind stinghii
orizontale de circa 3 m lungime, la 60 cm una de alta. Pe o colib se pot aeza 500-
1000 kg nutre ofilit, fiind necesare circa 15-20 capre colib la 1 ha.
Gardurile, numite i garduri suedeze, sunt alctuite din stlpi de lemn de 2 m
nlime, care se nfing n sol la 2-3 m unul de altul. Pe aceti stlpi se fixeaz mai multe
rnduri de stinghii de lemn sau srm, la 30-40 cm distan, primul rnd fiind la 60-70 cm
de la sol. Pe acestea se aeaz nutreul ofilit, tot de jos n sus, iar pe un metru lungime de
gard se poate aeza o cantitate de 100-150 kg nutre. n cazul srmelor se monteaz prima
srm de la sol i se ncarc nutreul ofilit, dup care se monteaz cea de a doua srm,
operaia continundu-se pn la terminarea ncrcturii.
Dup uscarea fnului se procedeaz invers, se demonteaz srma din partea
superioar care se nfoar pe o rol, operaia repetndu-se cu srmele urmtoare. n alte
cazuri, srmele se nlocuiesc cu sfori care se taie la ncrcarea fnului. Pentru 1 ha este
necesar o lungime total de gard de 80-100 m (40-50 stlpi i 400-500 m.l. de srm cu
diametrul de 1 mm).
Uscarea pe suporturi este mai bun dect uscarea n brazed, deoarece se reduc
pierderile de natur mecanic, iar fnul i pstreaz culoarea, aroma i gustul.
Pregtirea fnului prin balotare. Acest procedeu este folosit frecvent n
regiunile de cmpie, mai ales pentru fnul de leguminoase. Dup recoltare cu cositoarea
mecanic sau vindroverul, se ntorc brazdele, la fel ca la pregtirea fnului pe sol, iar
cnd umiditatea scade la 30-35% se face balotarea cu presa de balotat, care se regleaz n
funcie de umiditatea fnului, cunoscndu-se c presarea este mai puternic la un coninut
mai mic de ap i invers. Baloturile rmn pe cmp 3-4 zile, pentru ca umiditatea s scad
la 15-17%, sau se adun, se transport i se cldesc n ire, lsndu-se canale de aerisire
pentru ca desvrirea uscrii s se fac cu cureni de aer, folosind instalaii de ventilare.
n urma balotrii, volumul fnului se reduce de 3-5 ori, 1 m3 de fn cntrind
250-400 kg, n timp ce 1 m3 de fn nepresat cntrete 60-80 kg.
Pregtirea fnului prin strivirea plantelor. Pentru reducerea perioadei de uscare a
masei vegetale i obinerea unui fn de calitate mai bun, se poate folosi metoda de
pregtire a fnului prin strivirea plantelor.
Pentru aplicarea acestei tehnologii se folosesc diferite maini: vindroverul
autopropulsat (VRF-4,2) care cosete, strivete plantele i le las n brazde nguste,
acestea fiind strnse cu maina de ncrcat MA-1,2, cu combina autopropulsat (CAF),
sau cu combina tractat (CRF-2,1).
Pregtirea fnului prin ventilare cu aer rece sau cald. Pregtirea fnului prin
aceast metod const n eliminarea apei din nutre ntr-un timp mai scurt, prin folosirea
curenilor de aer. n acest fel, pierderile de substane nutritive i vitamine, precum i
61
pierderile de natur mecanic sunt mult mai mici, iar fnul recoltat are culoare verde,
arom plcut i un coninut ridicat de vitamine.
Iarba cosit rmne pe cmp, n brazde, 1-2 zile pn cnd umiditatea scade la
35-45%, dup care se transport la locul de depozitare. Uscarea se face n cele mai dese
cazuri direct n ir, alteori n ncperi speciale sau n fnare. Prin aceast metod se
pregtesc fnurile cele mai valoroase (de lucern, trifoi, pajiti semnate, fnee
permanente de mare productivitate).
Instalaia de ventilare este alctuit din:
o un ventilator de mare capacitate, care se aeaz la unul din capetele canalului
principal,
o din grtarele laterale i
o hornurile dop (fig. 5.1).
Fig. 5.1 Pregtirea fnului cu cureni de aer rece: a instalaia de uscare prin
ventilare; b aezarea fnului pentru uscare n straturi succesive
Canalul principal trece prin mijlocul irei, captul opus ventilatorului fiind
astupat, iar de o parte i de alta a acestui canal se aeaz grtarele. Att pe grtar, ct i pe
acoperiul canalului (pe deschizturile acestuia) se monteaz hornurile dop, care se
confecioneaz din lemn, material plastic sau tabl, avnd nlimea de 2,5 m, diametrul la
partea superioar de 45 cm, iar la partea inferioar 35 cm. Pentru fiecare horn-dop revin
5-7 m2 din suprafaa total a irei.
Pentru uscare, nutreul se aeaz pe grtare i canalul principal n straturi
succesive, de 1,5-2,5 m nlime i se ncepe ventilarea. Cnd nutreul a ajuns la 20-25%
umiditate, hornurile-dop se ridic i se aeaz un nou strat de furaj. Aceast operaiune
continu pn la terminarea irei, cnd se atinge circa 5-6 m nlime. Fnul se consider
uscat cnd umiditatea din ultimul strat este de 20%, iar aerul care iese din ir este rece.
Uscarea unui strat necesit 40-60 ore de ventilare, iar n total, pentru 4 straturi, 160-240
ore, ceea ce nseamn 10-15 zile. Ventilarea se face numai ziua, cnd umiditatea
atmosferic este mai redus.
Pregtirea fnului prin deshidratare are loc n instalaii speciale, la temperaturi
foarte ridicate. n cazul instalaiei UFV-400 uscarea are loc la o temperatur de 100-
1050C, cu un randament de circa 400 kg pe or, iar instalaia SDFV-90-28 usuc
materialul la temperaturi mult mai ridicate (500-10000C), cu un randament de 1500-
3000 kg pe or, rezultnd n final fina de fn. Asemenea instalaii servesc i la uscarea
altor produse agricole. Investiiile pentru aceste instalaii sunt foarte ridicate, dar fina de
fn, spre exemplu de lucern, obinut prin acest procedeu, din punct de vedere al
coninutului de substane nutritive, echivaleaz cu furajele concentrate.
-a-
-b62
Pregtirea semifnului. Pentru pregtirea semifnului, furaj intermediar ntre fn
i siloz, cu 40-45% umiditate, se recolteaz iarba cu utilaje care odat cu recoltarea fac i
strivirea masei vegetale. La 5-8 ore de la recoltare, cnd umiditatea scade la 60%, se face
ntoarcerea brazdelor, iar la umiditatea de 40-45% se adun, se toac i se transport la
locul de depozitare, unde se preseaz puternic cu tractoare pe enile, pentru a elimina
aerul din materialul nsilozat. Prin pregtirea semifnului, pierderile nregistrate sunt mult
mai reduse, iar furajul rezultat este consumat cu plcere de animale.
5.2.4 Depozitarea i pstrarea fnului
Pe lng recoltare i uscare, pentru realizarea unui fn de calitate ridicat este
necesar asigurarea condiiilor optime pentru depozitare i pstrare. Depozitarea se poate
face n ire, stoguri, fnare, spaii acoperite, la o umiditate optim de 15-17%.
Condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc spaiul de depozitare sunt:
o amplasarea trebuie s fie n apropierea adposturilor pentru animale,
o spaiul trebuie delimitat prin gard, pentru a opri accesul persoanelor strine,
o locul ales pentru depozitare trebuie s fie mai ridicat, uscat, cu apa freatic n
profunzime,
o suprafaa se cur de buruieni, se niveleaz i se delimiteaz cu un nule de
circa 30 cm adncime, care va servi pentru scurgerea apei n timpul
precipitaiilor mai abundente,
o peste suprafaa delimitat se aeaz un strat de paie de 50 cm grosime.
irele, orientate pe direcia vntului dominant, au 6-8 m nlime, 4-5 m lime la
baz i 5-6 m la umeri, iar lungimea de 15-20 m. Cldirea irelor se realizeaz prin
aezarea fnului n straturi succesive, uniforme i ct mai ndesat, dup care aceasta se
acoper cu un strat de 0,5-1 m de paie pentru a evita deprecierea fnului. Dup
construirea irei, marginile se grebleaz, de sus n jos,dup care se trec peste ir sfori
groase sau srme, avnd greuti la capete, pentru a se evita descoperirea vrfului irei la
vnturi mai puternice.
Scoaterea fnului din ir se face prin tiere, de la vrf la baz, cu ajutorul unor
cuite speciale.
Stogurile au form conic sau cilindro-conic, avnd 5-6 m nlime, 3-4 m
diametrul la baz i 4-5 m la 1,5-2 m de la sol.
Cnd se impune depozitarea fnului la o umiditate mai ridicat, se procedeaz la
aezarea alternativ a unui strat de fn de 50-60 cm, urmat de un strat de paie de 10-
20 cm grosime. Uneori n loc de paie se poate folosi sarea de buctrie, n jur de 5 kg sare
la o ton de fn.
Masa verde cosita se ridica pe diferite dispozitive simple de uscare, cum sunt: parii cu brate (prepelegii), caprele
coliba si piramidele, garduri de lemn ori suedez.Masa vegetala de aseaza pe aceste dispozitive cand este vestejita,
neplouata si fara roua. Incarcarea dispozitivelor incepe de jos in sus, iar pentru usurarea apei din ploi, iarba se
grebleaza de sus in jos.Pentru 1 ha fanete sunt necesari: 300-900 pari cu brate, 25-30 capre piramidale, 10-15
capre coliba si 80-100 m gard.FOLOSIREA PAJISTILOR PRIN COSIT
Reprezinta metoda prin care se obtin furajele necesare in hrana animelelor pentru perioada de stabulatie (fan,
semifan, semisiloz, siloz) sau pentru completarea deficitului in perioada de vegetatie. Furajul verde cosit se poate
administra direct la iesle pentru hranirea animalelor in perioada de vegetatie, cand conditiile pentru pasunat sunt mai
dificile din cauza umiditatii solului, sau sistemul de crestere al animalelor este cu furajare la grajd. Administrarea
masei verzi la grajd, desi valorifica mai bine productia, este un sistem mai costisitor si se aplica pe pajisti cu
productii mari si de calitate, cu procent mare de leguminoase, care pot uneori produce meteorizatii, sau sunt
dominate de specii de faneata care nu suporta calcatul ca Arrhenatherum elatius, Tristeum flavescens si altele.

Recoltarea pajistilor pentru producerea fanului

Fanul este un furaj valoros obtinut prin uscarea naturala sau artificiala a plantelor verzi recoltate prin cosit. Valoarea
nutritiva a fanului depinde de: compozitia floristica a pajistii, epoca de recoltare si metodele de preparare si pastrare
(conservare).
Fanul de calitate buna contine in medie 0,7 UN/Kg si 6-8% PBD (proteina bruta digestibila). In functie de calitate,
digestibilitatea substantei organice este cuprinsa intre 50-70%.
Epoca optima de recoltare a fanetelor, in general, se situeaza in perioada cuprinsa intre faza de inspicare si cea de
inflorire a gramineelor dominate si de la imbobocire pana la inflorire, a leguminoaselor. In acest interval, se obtine
cantiatea maxima de substante nutritive digestibile la unitatea de suprafata, situatie care nu corespunde intocmai cu
productia maxima de furaj de pe pajisti. In necunostinta de cauza, la noi fanetele se recolteaza cu intarziere, pierzand
foarte mult din calitatea furajului.
Recoltarea tarzie a fanetelor mai prezinta si alte neajunsuri legate de ajungerea la maturitate a unor seminte
de buruieni care invadeaza apoi pajistea, cum este specia semiparazita clocoticiul (Rhinanthus minor) sau o recolta
la coasa a II-a (otava) scazuta.

Exista si exceptii cand, o data la 3-4 ani, se recomanda, prin rotatie, ca fanetele in care domina plante cu
valoare furajera buna sa fie recoltate dupa ajungerea la maturitate a semintelor care, prin autoinsamantare, se
reanoiesc si indesesc covorul ierbos. Pentru urmatoarele recolte prin cosire se respecta in linii mari durata de 5-6
saptamani de la prima coasa, in functie si de precipitatiile atmosferice.
 Metode de pregatire si depozitare a fanului

Dupa cosit, masa verde, care are 70-80% umiditate, este supusa unui ansamblu de lucrari de pregatire a
fanului prin care umiditatea trebuie sa scada la 16% pentru fanul provenit din pajistile semanate si maxim 17%
pentru cel obtinut pe pajistile naturale.

Procesul de uscare trebuie de asa maniera condus incat pierderile cantitative si calitative ale productiei de
furaj sa fie cat mai mici.

Metode propriu-zise de uscare a fanului produs pe pajistile semanate sau naturale pe sol, prepeleci,
capre, garduri, uscare cu aer rece si cald.

Daca, din cauza conditiilor climatice, fanul are umiditate mai mare decat cea de pastrare (16-17%),
depozitarea se poate face in amestec cu sare (5 Kg/t de fan) sau cu paie, in straturi alternative de 10-20 cm paie si
50-60 cm fan. La depozitarea baloturilor cu umiditate mai mare se asigura canale pentru circulatia aerului in interior.

Fanul se depoziteaza in aer liber in sire (regiuni secetoase) si stoguri (regiuni umede), precum si in adaposturi
speciale (fanare).

Sirele si stogurile se amplaseaza pe terenuri mai ridicate, uscate, pe care se aseaza un strat de paie sau un
postament de lemn (crengi) pentru a preveni deprecierea fanului in contact cu solul.

Sirele se orienteaza paralel cu directia vanturilor dominante. In general, o sira are inaltimea de 6-7 m, latimea
de baza de 3-4 m, la umeri 5-6 m si lungimea de 15-20 m. Stogul are un diametru la baza de 3-4 m, la umeri 4-5 m,
si inaltimea de 5-6 m.

Determinarea cantitatii de fan depozitate se face prin cantarire inainte de a fi asezat in sire sau stoguri sau
prin estimarea dupa masuratori privind volumul (cubajul) acestora inmultit cu greutatea medie a unui metru cub de
fan.

Volumul sirei se stabileste masurand lungimea, latimea si racordarea sau lungimea peste coama (R).

Lungimea se masoara numai pe o singura latura a sirei la nivelul solului. Latimea sirei se masoara la ambele
capete si la inaltimea de 1 m de la suprafata solului. La sirele care se ingusteaza spre baza se fac doua masuratori
pentru latime, la fiecare capat; una la suprafata solului, iar cealalta in punctul unde sira este mai lata, dupa care se
face media celor 4 masuratori.

Lungimea peste coama reprezinta distanta de-a curmezisul sirei, de la baza ei peste coama sirei si pana la
baza sirei din partea opusa. Aceasta dimensiune se determina in 3-4 locuri, dupa care se face media.

Volumul stogurilor se afla prin masurarea circumferintei si a racordarii. Circumferinta se masoara la cca 0,5-
1 m de la suprafata solului. In cazul cand stogul se ingusteaza spre baza, aceasta dimensiune se masoara de 2 ori; o
data la partea cea mai ingusta, langa pamant, si apoi sus, unde este mai lata, apoi se face media lor. Racordarea, si in
acest caz, este egala cu lungimea franghiei trecute peste varful stogului, de la baza dintr-o parte pana la baza din
partea cealalta. Masuratoarea se face de doua ori, dupa care se face media lor.

Cunoscand volumul sirei sau stogului, se poate calcula greutatea totala prin inmultirea acestuia cu greutatea
unui mc din fanul respectiv.

Greutatea unui mc de fan depinde de compozitia lui botanica, de epoca de recoltare, de durata conservarii in
sira sau stog, de umiditatea fanului in timpul claditului. Stabilirea acestuia este bine sa se faca prin cantarirea a 1-2
mc ce se iau din jumatatea inferioara a fiecarui stog sau sira.

Cand situatia nu permite cantarirea unui mc de fan se pot folosi urmatoarele date:

Greutatea medie a unui mc de fan la diferite intervale de timp de la cladit

Data dupa cladire in sira sau stoguri

Tipul de fan Dupa 3-5 Dupa 15 Dupa 1 Dupa 3

zile zile luna luni

Fanul de lucerna sau trifoi 57 62 70 75

Fanuri de borceag, amestecul de lucerna sau trifoi cu diferite ierburi,

55 60 67 70
fanul natural cu procent mare de leguminoase

Fanul natural de ierburi marunte (de deal, munte) de calitate superioara 50 55 60 65

Fan cultivat din graminee de talie inalta (timoftica, golomat, oviscior

45 50 55 62
etc)

Fan natural (de deal, munte) de calitate mijlocie37 42 45 50 55

Fan cu multe buruieni 37 40 45 50

Recoltarea pajistilor pentru insilozare

Insilozarea este metoda prin care furajele se conserva la umiditate mai mare decat se pastreaza fanul.

In functie de continutul plantelor in apa, respectiv de continutul in SU, furajele insilozate se clasifica astfel:

- siloz, cand plantele de pajisti cu umiditatea de 70-80% se insilozeaza imediat dupa cosire;

- semisiloz, cand plantele de pajisti sunt partial palite si cu umiditatea de sub 70%, de regula
40-60%.
 Limita inferioara de umiditate pana la care este asigurata desfasurarea normala a proceselor fermentative in
masa vegetala insilozata este de 40%.

Prin insilozarea corecta, pierderile de substante nutritive sunt de sub 10-15%.

Semisilozul din iarba de pajisti (60-65% umiditate initiala) contine in jur de 0,30 UN si 30-35 g PBD la 1 kg
furaj, iar silozul (70-80% umiditate) are 0,20 UN si 20-30 g PBD/kg.

Recoltarea pajistilor pentru producerea nutretului insilozat se face dupa aceleasi criterii ca si pentru
producerea fanului (epoca, inaltime, frecventa), completat de tocare la sub 2 cm, transport, tasarea si acoperirea
silozului dupa toate regulile generale de insilozare a nutreturilor cultivate, asemanator porumbului siloz.

Pentru a obtine un siloz sau un semisiloz de calitate, cu grad ridicat de consumabilitate si digestibilitate, se
recomanda tratamentul cu preparate biologice pe baza de bacterii acidolactice, drojdii si alte microorganisme
producatoare de enzime, de tipul produsului romanesc denumit Lactosil, care se aplica 1 kg/1 t de nutret.

In conditii corespunzatoare de tasare, silozul are o masa volumetrica de 650-700 kg/m 3 si semifanul

(semisilozul) o masa de 550-600 kg/m3.

Semisilozul este un furaj mai bine acceptat de animale decat silozul, datorita aciditatii mai reduse si absentei
sau prezentei in cantitati mici a amoniacului si acidului acetic.

FOLOSIREA MIXTA A PAJISTILOR

Prin alternarea modului de folosinta de la un an la altul, productivitatea pajistilor este mai ridicata.

Pentru fanete este mai potrivit pasunatul dupa ce s-a cosit prima recolta. Pasunatul de primavara foarte
timpuriu al fanetelor, asa cum se practica in prezent in regiunile de deal, este foarte daunator atat pentru sol, cat si
pentru vegetatia pajistei.

Este recomandat pasunatul fanetelor un sezon intreg o data la 3-4 ani sau cosirea in regim de faneata a
pasunilor.

Folosirea mixta a pajistilor, acolo unde se poate aplica, este o metoda mai eficienta de exploatare, cu
beneficii multiple pentru productivitate, cat si pentru conservarea biodiversitatii.

ORGANIZAREA SI GOSPODARIREA

ISLAZURILOR COMUNALE

Islazul comunal reprezinta cel mai important mijloc de asigurare a ierbii pentru animalele comunitatilor
rurale in perioada de pasunat, a unor furaje conservate peste iarna sau loturi semincere de plante furajere. Prin
organizarea in comun a pasunatului, in special cu vacile de lapte, se economisesc mari resurse umane si banesti, fata
de intretinerea separata a animalelor de catre fiecare crescator in parte.

Amplasarea si suprafata islazului

Se aleg cu precadere terenurile fara exces de umiditate, bine drenate din jurul localitatilor, pana la 3 km
distanta, langa liziere de padure, cursuri de apa, daca exista, departe de cai ferate si sosele intens circulate.

Suprafata necesara pentru islaz se va stabili in functie de numarul de animale ce urmeaza a pasuna sau alte
criterii prezentate mai inainte.

Asigurarea apei, umbrarelor sau adaposturilor pentru animale

Asigurarea apei pentru adapat din rauri, lacuri sau panza freatica este foarte importanta pentru animale si va
fi realizata prin captari, amenajari specifice, puturi, jgheaburi etc, dupa studii si proiecte efectuate de specialisti in
domeniu.

Adapostirea animalelor sub umbrare forestiere sau constructii usoare este imperios necesara; se vor alege
specii de arbori mari, repede crescatori, pentru diferite zone, cu tehnica de plantare si ingrijire a umbrarelor
forestiere special constituite cu acest scop, cat si utilizarea perdelelor sau a unor palcuri de arbori existenti pe islaz.

Infiintarea si intretinerea covorului ierbos

Se vor respecta cu strictete tehnologiile de infiintare si intretinere a pajistilor semanate si rotatia lor dupa 4-6
ani, elaborate de institutii de cercetare in domeniu.

Pe pajistile naturale se vor aplica, tehnologii de fertilizare care sa mentina o proportie optima intre
gramineele si leguminoasele perene de pajisti, care este de 60-80% graminee si 20-40% leguminoase.

Folosirea rationala a ierbii produse pe islaz

Respectarea cu strictete a duratei de pasunat, care la campie si deal este de cca 185 de zile de la ultima
decada a lunii aprilie, pana la ultima decada a lunii octombrie.

Incarcarea cu animale trebuie sa fie, bine chibzuita, astfel incat islazul sa fie un mijloc de furajare
economica, si nu de promenada pentru animale. In prezent exista metode mai exacte de stabilire a incarcaturii de
animale in functie de productia pasunii si durata de folosire zonala sau altitudinala.