REFERAT LEGUMICULTURA

CAPOTA STEFAN ADELIN

GRUPA 1303
 Forme şi culori ale fructelor de Capsicum

Conic lung - rosu

Conic foarte puternic

Globulus-tip Cherry turtit
Globulus puternic turtit

Conic lung - verde

Conic scurt diferit

Tip lalea
colorat
Cilindric Tip dovleac
(pumpkin)
 seminţe la mazăre, mărar, chimen, fenicul şi fasole de grădină.
Organele (părţile) vegetative folosite în alimentaţia omului sunt:

a) părţi crescute în pământ:

 rădăcini îngroşate la morcov, pătrunjel de rădăcină, păstârnac, ţelina de rădăcină, sfeclă roşie,
ridichi de lună, de vară şi de iarnă, barba caprei, scorţonera, brojba, nap (topinambur);

Morcov Pastarnac Telina de radacina Sfecla rosie

Scortonera
Ridichi de luna Barba caprei – Tragopogon major Brojba
 rădăcini tuberizate la hrean, batat, nap

Nap

Batat
Hrean

tulpini tuberizate la cartof

tulpini false, subterane, metamorfozate, respectiv bulbii la ceapă şi bulbilii la ceapa eşalotă,
ceapa de tuns şi la usturoi, usturoi de Egipt (Roccambole);
b) părţi vegetative crescute deasupra nivelului solului:
 tulpini îngroşate la gulie;

tulpini false (subterane sau aeriene) la ceapa verde, usturoiul verde (de stufat), praz, ceapa de tuns, ceapa
esalotă, ceapa de iarnă, usturoi peren, ceapa usturoi (ceapa chinezească, ceapa mărgăritar);
 lăstari la sparanghel

frunze la spanac, salată, rucola, cicoare de grădină, ştevie, măcriş, urzică, lobodă,
tarhon, mărar, leuştean, pătrunjel de frunze, salvie, busuioc, mentă, ştir etc. ;
 peţiolul frunzelor la ţelina de peţiol, mangold, revent (rabarbură), fenicul de Florenţa

muguri apicali la varză albă, varza roşie, varza creaţă, cicoare de Bruxelles (andive)

Muguri axilari la varza de Bruxelles

 Prezentarea principalelor specii legumicole

În ţara noastră, cu un climat temperat, se cultivă circa 60 de specii de plante legumicole, din care
40 prezintă importanţă economică, celelalte fiind cultivate pe suprafeţe mici.
Cunoaşterea sortimentului este necesară pentru stabilirea structurii culturilor pe zone şi
alegerea celor mai potrivite soiuri şi hibrizi în funcţie de specislizarea fermelor, de
tehnologiile aplicate, de destinaţii şi de sisteme de cultură.
Plantele legumicole din grupa rădăcinoaselor prezintă rădăcini îngroşate, prin depozitarea unor
cantităţi însemnate de substanţa de rezervă, în special glucide substanţe energetice şi bioactive,
de forme, mărimi şi culori diferite. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale, cu excepţia
ridichiilor de lună şi de vară, care sunt plante anuale. În primul an rezultă părţile comestibile,
iar în anul al doilea sunt culturi semincere. Suprafaţa cultivată în ţara noastră este de circa
20.000 ha. Cu excepţia ţelinei care se cultivă prin răsad, toate celelalte specii de rădăcinoase se
cultivă prin semănat direct. Perioada critică pentru apă şi elemente nutritive este perioada de
depunere a substanţelor de rezervă în rădăcini. Speciile cultivate sunt – morcov, pătrunjel
pentru rădăcină, păstârnac, ţelina de rădăcină, ridichiile, sfecla roşie, scorţonera.
Plantele legumicole din grupa verzei deţin o pondere însemnată în alimentaţie, datorită unui
conţinut ridicat în săruri minerale şi vitamine şi a efectului terapeutic manifastat faţă de unele
afecţiuni. Majoritatea sunt legume bienale, cu excepţia conopidei. În primul an se formează partea
comestibilă, ca mugure terminal sau lateral, iar în anul al doilea se formează seminţele. În faza de
formare intensă a căpăţânii plantele au cerinţe mari faţă de regimul de nutriţie şi de umiditate.
Varza se cultivă în general prin răsad. Din această grupă fac parte – varza albă, varza roşie, varza
creaţă, varza de Bruxelles, varza de frunze, varza chinezească, conopida, broccoli, gulia.
Plantele legumicole din grupa solanacee datorită conţinutului în vitamine, săruri minerale şi acizi
organici, ocupă 60% din suprafeţele de cultură. Ele sunt plante anuale la care se consumă fructele
în diferite faze de dezvoltare. Plantele se cultivă în sistem neprotejat în câmp, în sistem protejat şi
în sistem forţat şi sunt destinate consumului în stare proaspătă sau după prelucrare industrializată .
Speciile cultivate – tomate, ardei, vinete.
Plantele legumicole din grupa cucurbitaceelor cuprind 6 specii – castravetele, pepenele galben,
dovlecelul, dovlecelul patison, pepenele verde, dovleacul comestibil. Sunt plante anuale cu tulpini
erbacee târătoare sau urcătoare. Culturile sunt înfiinţate prin semănat dar şi prin răsad
(castravetele, pepenii). Castravetele este pretenţios faţă de umiditatea solului şi umiditatea
atmosferică, iar pepenii manifestă rezistenţă la secetă.
Pantele legumicole cultivate pentru păstăi, boabe verzi şi capsule sunt reprezentate la noi
de patru specii legumicole, erbacee, anuale – mazărea şi fasolea de grădină, bobul de
grădină şi bamele. Ele pot fi consumate sub formă de păstăi tinere sau seminţe verzi, în
preparate culinare sau conservate prin pasteurizare, congelare sau deshidratare, Plantele
prezintă proprietatea de a fixa azotul atmosteric şi de a ameliora structura solului, iar
vrejii pot fi folosiţi ca furaj sau îngrăşământ verde. Tulpina este erbacee, la unele soiuri ea
este volubilă, agăţătoare, iar la alte soiuri tulpina este scurtă, cu poziţie erectă.
Plantele legumicole verdeţuri - salata de grădină, spanacul, cicoarea de vară, loboda de
grădină, ţelina de peţiol şi frunze, sfecla pentru frunze şi peţiol, pătrunjelul pentru frunze,
spanacul de Noua Zeenlandă. Majoritatea sunt plante anuale cu perioada scurtă de
vegetaţie, rezistente la temperaturi scăzute. Ele sunt cultivate în câmp ca culturi succesive
sau culturi asociate, mai ales primăvara şi toamna. Iarna şi primăvara sunt în culturi
forţate şi protejate în sere, solarii sau răsadniţe.
Plantele legumicole condimentare – mărarul, cimbrul, asmăţuiul, busuiocul, coriandrul,
feniculul. Sunt plante erbacee anuale, rustice, de la care se folosesc frunzele crude sau
uscate pentru preparate culinare sau pentru pregătirea preparatelor ăn industria
conservelor.
Plantele legumicole bulboase – ceapa comună, usturoiul, prazul, ceapa eşalotă, ceapa de
Egipt, ceapa de iarnă.
Speciile prezintă o valoare alimentară superioară datorită conţinutului în zaharuri, acid
scorbic, săruri minerale, aminoacizi liberi, vitamine şi compuşi secundare cu rol antibiotic.
Gunoiul de grajd fermentat se aplică la culturile premergătoare anului de cultură. Cultura se
face prin semănat direct, prin plantare de arpagic şi prin răsad.
Plantele legumicole perene sunt:
 sparanghelul la care se consumă lăstarii tineri etiolaţi sau verzi, formaţi anual din muguri

vegetativi grupaţi pe rizom, cu valoare nutritivă ridicată, culturi cu durata de 10 -15 ani.
 reventul prezintă ca parte comestibilă peţiolii frunzelor, care conţin hidraţi de carbon, acizi

organici, vitamina C, săruri minerale, din care se prepară compoturi, cidru, dulceaţă, peltea
şi marmeladă.
 hreanul se cultivă pentru rădăcinila puternic dezvoltate, cu gust picant, utilizate drept

condiment şi conservant, bogate în glucide, vitamina C, fitoncide şi uleiuri volatile.

 leuşteanul este o plantă legumicole condimentară, care prezintă şi propietăţi medicinale şi

care se înmulţeşte prin seminţe şi vegetativ, prin despărţire de tufe.

Plante legumicole de la care se consumă tuberculii şi rădăcinile tuberizate –
cartoful timpuriu şi batatul.
În România , consumul anual de cartofi este de 87 kg pe locuitor, din care 17
kg cartofi timpurii şi de vară, obţinuţi pe o suprafaţă de 50.000 ha.
Cartoful este o plantă anuală, care dezvoltă în sol tulpini subterane, pe care
cresc rădăcini subţiri şi stoloni, care prin tuberizare formează la vârf
tuberculii care constituie părţile comestibile ale plantei.
Rădăcinile tuberizate ale batatului se consumă sub diferite forme preparate
(piureu, cipsuri, creme) datorită unei compoziţii biochimice superioare
cartofului. Vrejii pot fi folosiţi ca furaje în hrana animalelor.
Ciupercile de cultură prezintă o valoare nutritivă de excepţie datorită
conţinutului ridicat în proteine, elemente minerale, glucide şi vitamine.
Obiectul culturii la ciuperca Agaricus bisporus îl formează tulpinile selectate
de culoare albă, cultivate pe anumite substraturi de cultură şi temperatură.