Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULU

ARDEIUL

STUDENT:
STANCA BIANCA – CRISTINA
SPECIALIZAREA:
CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR
ALIMENTARE
AN: III
Ardeiul (Copsicum onnuum).
Ardeiul (Capsicum annuum) este o specie populară a genului Capsicum care face
parte din familia Solanaceae.

Importanta economica
Se cultiva pentru fructe care
contin pe langa hidrati de carbon si multe
siruri minerale. Sunt foarte bogate in
vitamine si mai ales in vitamina C, de
aceea au o larga intrebuintare in arta
culinara, in industria conservelor, la
prepararea boelii, a pastei si a
muraturilor.
Deserierea plantei si cerintele sale.
Este o planta anuala cu radacina
pivotanta, dar ramificata, patrunzand in
adancime pand la 40- 60 cm. Tulpina este
dreapta, la inceput erbacee, de 0,5 – 0,9 m inaltime, se bifurca mereu si la
maturitate e se lemnifica.
Frunzele sunt intregi, de forma oval-alungita, ascutite la varf, avand
codita lunga si subtire. Florile au culoarea alba si apar de obicei, dupa aproape
2 luni de la semanat, cate una, doua, la locul de bifurcare a tulpinii sau a
lastarilor.
Fructul este o baca carnoasa, goala in interior, cu suprafata neteda,
lucioasa, de culoare verde-galbuie sau galbena-laptoasa la maturitatea de
consum si portocalie sau rosie la coacerea deplina. Este de diferite forme ca
de pilda: prismatic-alungit, tronconic, sferic-turtit, muchiat, alungit ori conic
si are gust placut, dulce, uneori piperat; gustul piperat datorindu-se unei
substanle numita capsicina.
Semintele sunt mici, turtite, tari, colorate in galben-albicios sau auriu si
se gasesc fixate pe receptaculul in prelungirea coditei.
Ardeiul este foarte pretentios fata de caldura in lipsa careia intarzie
infloritul si fructificarea. Temperatura minima este de 15'c, iar cea optima de
25 28'C. Temperaturile peste 30.C impiedica legarea florilor. Este mai
rezistent decat vinetele la temperaturi scazute, astfel ca se poate semana si
direct in camp mai ales culturile pentru boia, raspandite mult in campia de vest
a tarii.
Soiuri: In practica, numeroasele soiuri de ardei se grupeaza in: ardei
grasi, gogosari, ardei lungi si ardei iuti.

2
a) Soiurile de ardei grasi:
Verde Calincov
Soi cu portul semiinalt., cu perioada de
vegetatie pana la formarea primelor fructe bune de
consum de 120 - 125 zile, iar pana la coacerea
semintelor de 150 -160 zile. Este unul din soiurile
destul de raspandite in culturi la noi in tara, fiind
semitimpuriu, productiv si cu fructe mari (80 - 10()
g). Acestea au forma unui pahar cilindric, cu 3 - 4
coaste (muchii) mai subtire catre varf, colorate in
verde deschis la maturitatea de consum si rosu la coacerea completa.
b) Soiurile de ardei gogosari:
Bucuresteni
Este un soi timpuriu productiv cu cate 5-7
fructe pe tufa. Fructele sunt mari, rotund-
turtite, cu 4 -5 coaste, asemanatoare cu fructele
de tomate, carnoase cu gust dulce si placut,
excelente pentru consum proaspat si murat in
otet. Uneori fructele sunt iuti. La inceput au
culoare verde-inchis, iar la coacere rosu-aprins.
c) Soiuri de ardei lungi:
Cornul caprei
Este un soi timpuriu, foarte productiv, a
caror fructe ajung bune de consun la cca. 3 luni de
la rasarire. Fructele sunt lungi, subtiri, indoite la
varf (cu varful rasucit), atarnand sub forma de
pendule, cu suprafata putin valurata, mai ales spre
codita. La maturitatea de consum sunt verzi sau
galbene, iar la coacerea deplina au culoare rosie-
aprins, cu gust placut, dulce, uneori piperat, bune
mai ales pentru muraturi si salate.

d) Soiurile de ardei pentru boia:


Seghedin dulce
Are fructe asemanatoare cu cele ale soiului
Teaca de Plovdiv.. Acestea sunt conice,
alungite, turtite, cu carnea subtire si iute,
fiind colorate in verde la inceput si rosu
intens la coacere.

3
e) Soiuri de ardei iuti:
Arnaut
Este un soi semitimpuriu, productiv, cu
fructe de marime mijlocie, conice, indreptate
cu varful in sus, carnoase si foarte iuti, de
culoare galbena – verzuie la inceput si galbena
– portocalie sau rosu aprins la coacere. Se
preteaza atat pentru.culturile de camp cat si
pentru cultura fortata.

Tehnica culturii

Ardeiul se cultiva prin rasad, insa in campia de vest se poate cultiva si


prin semanare directa.
Rasadul se produce de regula in rasadnite calde pentru ardeii iuti si
grasi, si in rasadnite reci pentru ardeii lungi si gogosari.
Semanatul in rasadnite calde are loc in februarie pentru cultura
timpurie si in martie pentru culturile de vara., iar semanatul ardeiului gogosar
se face la mijlocul lunii aprilie la rece.
Ingrijirea culturilor de ardei se reduce la pasit, udat, hranire
suplimentara si eventual muncirea solului. Pasitul se face la 2 –3 zile dupa
fiecare udat pentru distrugerea crustei, a buruienilor si pentru afanarea
solului, iar udatul trebuie sa se faca de 8 – 12 ori pe vara si chiar de 14 ori in
regiunile mai secetoase.
Recoltarea.
Ardeiul gras pentru consum se recolteaza esalonat pe masura ce
fructele ating marimea normala, sunt tari la pipait, fragede si carnoase, chiar
daca au culoare verde. Daca se recolteaza mai tarziu, creste continutul in
zahar si in vitamina C, insa scade fragezimea. Recoltarea de obicei incepe la
50-60 zile de la platare. Recoltarea regulata, la inceput la 5 - 6 zile si apoi la 7
– 8 zile, contribuie la dezvoltarea in bune conditii a fructelor ce leaga ulterior.
Recoltatul se face dimineata pe racoare desprinzand fructele cu mana,
fara a vatama lastarii care se rup usor si fara a lovi sau a rani fructele. Dupa
recoltare fructele se ambaleaza in ladite, in saci sau cosuri de nuiele. Ardeii
pentru boia se pun la uscat si apoi se macina.
Productia ce se poate obtine este de 15 –25 tone/ha la ardeii grasi, lungi si
gogogari si de 7- 9 tone/ha la ardeii iuti.

4
Boli si daunatori
Bolile mai raspandite ale solano-fructoaselor sunt:
Caderea rasadului este provocata de ciuperca Pythium de baryanum, ce
apare in rasadnite, atacand rasadul in locul de iesire a plantei din pamant (la
colet), sub forma de pete brune care marindu-se duc la ofilirea plantei, la
cadelea ei si in cele din urma la putrezire. Aceasta boala ataca in vetre si se
raspandeste foarte repede.
Patarea cafenie a frunzelor. In camp si mai ales
in sere, pe frunzele de tomate apar pete de forme si
marimi diferite, de culoare galbena la inceput, apoi
brun-rosiatice, carora pe dos le corespunde un puf
brun-violaceu. Frunzele atacate mai puternic se usuca.
Boala ataca uneori si tulpinile si chiar fructele tinere,
fiind provocata de ciuperca Cladosporium fulvum.
Patarea alba a frunzelor.
Ataca de obicei frunzele de tomate dar poate ataca si
tulpinile, iar uneori si fructele. Pe frunze apar pete mici,
rotunde, de culoare bruna, care mai tarziu devin albicioase
spre mijloc (centru) marginea ramanand tot bruna.. In
dreptul petelor se observa puncte mici negricioase
( fructificatiile ciupercii – Septoria lycopersici ).

Daunatorii mai pagubitori :

Coropisnita
Ataca mai ales rasadurile din rasadnite. Apare
in mod frecvent pe terenurile ingrasate cu balegar,
provocand pagube mari. Pagubele provocate pot fi
directe prin retezarea plantelor de la colet sau
indirecte, prin saparea galeriilor cu care ocazie reteaza si radacinile plantelor
sau deranjeaza semintele de curand semanate.

Musculita alba de sera


Adultii inteapa frunzele, transmitand de cele mai
multe ori virozele. Frunzele atacate se ofilesc si se usuca,
iar in caz de atac puternic, planta piere.

5
Combaterea bolilor si daunatorilor.
Ca masuri preventive de combatere se recomanda: aerisirea rasadnitelor
si udatul moderat pentru prevenirea caderii rasadului, patarii cafenie a
frunzelor; plantarea timpurie a tomatelor, inlaturarea de la plantare a
rasadului bolnav si aplicarea in cultura de doze ridicate de ingrasaminte
potasice pentru prevenirea unor boli ca mozaicul.

6
BIBLIOGRAFIE:

1. „ Legumicultura „, Gh. Ciobanu, D. Andronicescu, D. Popa,


I.Popa, Editura Agro – silvica, Bucuresti
2. „Arborele Lumii”
3. Internet