PROCESE DE CONSERVARE ALE ALIMENTELOR

Conservarea reprezinta pastrarea alimentelor în buna stare

în timp mai îndelungat.

Degradarea alimentelor se numeste alterare. Alterarea este

produsa de unul sau mai multi factori. Ea poate fi:

a. biologica

b. fizico-chimica

a. Biologica – este provocata de microorganisme si enzime.

Microorganismele sunt fiinte microscopice care au o energie de
înmultire si viteza cu care se face schimbul de substante dintre
mediul exterior si celula microorganismului.

Drojdiile, prin fermentatie, transforma zaharul în dioxid de

carbon si alcool – pe acest mediu bogat în alcool etilic se dezvolta
bacteriile 737w225h acetice care transforma alcoolul în acid
acetic. Acidul acetic poate fi consumat de mucegaiuri rezultând
bioxid de carbon si apa.

Alterarea alimentelor animale este provocata de bacteriile de

putrefactie care descompun substantele albuminoide în produsi
asimiliabili. Alterarea este semnalata de substantele volatile rau
mirositoare (amoniac, hidrogen sulfurat). Suprafata carnii devine
umeda, lipicioasa, fibrele se înmoaie, culoarea se închide, apoi ia
un aspect cenusiu sau verde.

Enzimele sunt substante organice cu rolul de catalizatori

biochimici. Actiunea lor este conditionata de mediu si de
temperatura de 700C. Acestea sunt usurate de oxidaze, catalaze,
peroxidaze. Ele produc alterarea culorii, gustului si chiar a
mirosului alimentelor.

b. Alterarea fizico-chimica este produsa de factori ca:

lumina, aerul, caldura. Acesti factori produc modificarea culorii
care este primul stadiu în alterarea generala a alimentelor sau a
mirosului – aparitia unui miros strain. De asemenea se poate
modifica si gustul (exemplu: râncezirea).

Pentru împiedicarea actiunii factorilor ce produc alterarea si

marirea duratei de pastrare a alimentelor.
 Procedeele industriale de conservare sunt alese atât în
functie de aliment cât si de durata de pastrare.

Aceste procedee sunt: congelarea, uscarea, concentrarea,

sterilizarea, fermentarea, conservarea cu ajutorul substantelor
chimice.

Ele sunt:

1. Conserve propriu-zise – cu o durata teoretica nelimitata fiind

ferite de atacul agentilor ce provoaca alterarea si în special fiind
ferite de atacul microorganismelor.

Din aceasta grupa fac parte conservele sterilizate care se

pot prepara din alimente de origine vegetala, alimente de origine
animala sau mixte.

2. Semiconservele au o durata limitata numai la timpul când

actioneaza agentul conservant: uscarea, conservarea cu
substante chimice, congelarea, fermentarea.

Conditiile specifice pastrarii urmaresc sa asigure un echilibru

între factorii externi si cei interni ai produselor.

Modificarile produselor alimentare în timpul pastrarii dupa

cauzele care l-au produs sunt: fizice, chimice, biochimice. Ele apar
atât la alimentele proaspete cât si la acelea supuse în prealabil
unor procese tehnologice de conservare.

Modificarile fizice apar în alimente când nu sunt asigurati

factorii optimi de pastrare. Cele cu un continut mare de apa
pastrate în conditii de temperatura ridicata si umiditate scazuta se
usuca. Bauturile alcoolice pierd alcool prin evaporare.

Cele cu un continut mic de apa: fainoase, zaharoase, cele

obtinute prin dezhidratare, absorb vaporii de apa determinând
aglomerarea acestora.

Când temperaturile de pastrare scad sub nivelul admis apare

înghetarea.

Substantele colorante continute de unele alimente se

decoloreaza în timp.
 Modificarile chimice se datoreaza accesului oxigenului din
aer asupra alimentelor bogate în grasimi – râncezirea si –
bombajul conservelor se datoreaza produsilor chimici din alimente.

Modificarile biochimice – sunt procesele create de enzimele

proprii alimentelor si de enzimele microorganismelor ce traiesc pe
alimente. Maturarea este un proces dorit mai ales la carne – în
care substantele proteice complexe sunt descompuse în timp,
functie de conditiile de pastrare, în substante proteice mai simple
cu un grad mai mare de asimilare. Procesul se mai numeste si
autoliza.

Alterarea sau putrefactia este un proces nedorit care duce la

pagube materiale importante. Este produs de bacteriile proteolitice
datorita faptului ca acestea traiesc în medii alcaline. Procesul
decurge în mai multe etape fiind însotit de râncezire sau
mucegaire.

Fermentatia – proces nedorit, apare la legume si fructe bogate

în zaharuri când din spatiul de pastrare lipseste oxigenul. Pot fi
produse de drojdii dar si de bacterii. Denumirea diferita este data
de numele produsului principal, nu de factorii care au creat acest
proces.

Fermentatiile pot fi:

- lactica,

C6H12O6 2C3H6O3 + 22,5 Kcal

- acetica,

C6H12O6 3CH3 – COOH + 15 Kcal

- alcoolica,

C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2 + 22 Kcal

- butirica, propionica. Mecanismul acestora poate fi

folosit divizat în industria alimentara, pentru obtinerea unor noi
produse.

Mucegairea apare – în conditii de exces de umiditate – în

spatiile de pastrare. Ea apare la suprafata alimentelor sub forma
unui strat pulverulent, diferit colorat. Mucegairea apare si în
profunzime, producând pete caracteristice.

Datorita acestor procese degradative, s-a impus stabilirea

termenului de valabilitate pentru fiecare produs (termen de
garantie). Acesta este o perioada scurta de timp exprimata în ore,
zile, în care produsele sunt garantate de fabrica, în conditiile
respectarii prescriptiilor date de standarde. Nerespectarea acestor
prescriptii anuleaza obligativitatea fabricii de a recunoaste viciile
ascunse ce apar în alimente, în timpul termenului de garantie.

Aceasta impune urmarirea modului în care marfurile îsi

mentin calitatea în perioada termenului de garantie si grabirea
ritmului de desfacere a produselor cu termen de garantie redus.

Pierderile cantitative apar si în cazul respectarii regulilor de

pastrare-manipulare. Aceste pierderi se numesc perisabilitati si
sunt cuprinse între anumite limite pentru diferitele produse
alimentare.

CONSERVAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Se numeste conservare ansamblul de metode sau

tratamente si operatii prin care creste durata de pastrare a unor
produse alimentare în vederea reglarii proceselor biochimice a
alimentelor ce provin din organisme vii si împiedicarii proceselor
determinate de microorganisme.

Conservarea alimentelor are la baza cele 4 principii

biologice:

- Bioza – este principiul vietii (gr. bios = viata) si consta în

manifestarea vitala a organismului contracarând, în acelasi timp,
actiunea daunatoare a bioagentilor (prin imunitatea naturala).
Distingem o bioza totala (eubioza) si o bioza partiala
(hemibioza).

În practica comerciala eubioza este aplicata în pastrarea

produselor alimentare cu metabolism complet (animale vii, pasari
vii, pesti vii, raci vii), iar hemibioza o regasim în pastrarea
produselor detasate de planta mama (boabe de cereale, legume,
fructe, oua, seminte de oleaginoase) care au un metabolism
restrâns, continuându-si procesul de respiratie.
 Pe baza continutului de apa optim din produs si prin reglarea
parametrilor pastrarii la valori optime (lumina, umiditatea relativa a
aerului, temperatura, circulatia aerului, microorganismele din
spatiu) se poate mentine calitatea unor produse în timp îndelungat.

- Anabioza reprezinta principiul vietii latente aplicat pe scara

larga în conservarea alimentelor. Anabioza consta în desfasurarea
lenta a metabolismului celular sau chiar întreruperea functiilor
vitale în anumite conditii de mediu. Tehnica consta în crearea unor
conditii speciale în mediu si produs (deshidratare, cresterea
presiunii osmotice, temperaturi scazute), care reduc convenabil
procesele vitale ale organismului si în acelasi timp, minimalizeaza
actiunea microorganismelor, microdaunatorilor, parazitilor.

Metodele de conservare care au la baza acest principiu sunt:

refrigerarea, congelarea, deshidratarea alaturi de care întâlnim un
grup de metode ce utilizeaza sarea, zaharul, otetul, gazele inerte
si bioxidul de carbon.

- Cenoanabioza este principiul ce are la baza crearea unor

conditii optime pentru dezvoltarea unor microorganisme prin a
caror actiune în mediu apos formeaza compusi de inhibare a
microorganismelor daunatoare, de alterare. În cazul legumelor si
fructelor murate, în care intervin bacteriile lactice, prin
desfasurarea fermentatiei lactice si formarea acidului lactic se
stimuleaza si procesele biochimice de maturatie. O aplicare de
mare importanta a principiului cenoanabiozei o întâlnim în
fermentatia alcoolica – unde prin utilizarea selectiva a drojdiilor se
obtin bauturi moderat si slab alcoolice (vin, bere)

- Abioza reprezinta principiul lipsei de viata si consta în

distrugerea sau înlaturarea microorganismelor din produsul
alimentar. Pe acest principiu se bazeaza pasteurizarea,
sterilizarea, utilizarea conservantilor chimici, ultrafiltrarea.

Principii si metode de conservare

Principii biologice Metoda de conser- Aplicatii practice

vare
Bioza Eubioza Pastrarea în stare viePastrarea în stare
a organismelorvie a animalelor,
animale cu metabo- pasarilor, pestilor,

lism complet racilor

 Hemibioza Pastrarea în stare viePastrarea în stare
a produselor ve-proaspata a cerea-
getale cu metabo-lelor, legumelor,
lism redus fructelor,semintelor
Anabioza Fizoana- Psihroanabioza Refrigerare
Crioanabioza Congelare
bioza Xeroanabioza Deshidratare

(partiala)
Osmoanabioza Sarare
(Haloanabioza)

Zaharare

(Saccharoana-bioza)
Chimio- Acidoanabioza Marinarea
anabioza Anoxianabioza Pastrarea în gaze
inerte (CO2, N2) în
absenta oxigenului
Narcoanabioza
Conservarea
sucurilor de fructe
sub presiune de CO2
Cenoana- Chimioceno- Acidocenoanabioza Murarea (acidifiere
naturala sau fer-
bioza anabioza mentatie lactica)
Alcoolcenoanabioza Fermentatia
alcoolica (vin, bere)
Abioza Fizioabioza Termoabioza Sterilizare

Tyndalizare
Radioabioza Iradierea cu raze
X,β,γ , ultraviolete
Macano- Antiseptoabioza Conservarea cu
antiseptice
abioza Sestoabioza Filtrarea biologica
(eliminarea
microorganismelor)

Procedee importante de conservare – sunt alese în functie

de natura alimentului si de conditiile de pastrare. Ele se împart în:

a. procedee prin frig,

 b. prin deshidratare,

c. prin încalzire,

d. alte metode de conservare

a. Frigul ajuta la pastrarea alimentelor pentru ca încetineste

sau întrerupe total activitatea microorganismelor. Ea cuprinde
doua aspecte:

1. Refrigerarea

2. Congelarea

Refrigerarea – se aplica tuturor alimentelor perisabile.

Consta în racirea (în jur de 50C), pastrarea în stare refrigerata,
reîncalzire.

Refrigerarea se aplica prin mai multe metode, functie de

mediul de racire.

a. în aer – lent sau rapid, functie de viteza aerului. Se aplica în

tunele cu viteza aerului de 2 – 3 m/s.

b. în gheata – la peste si uneori pasari si legume.

c. în vid – la legume cu suprafete mari de evaporare (salata

verde, spanac). Se stropesc cu apa si prin evaporarea ei se
realizeaza scaderea temperaturii.

d. în apa – la legume, peste si pasari.

Se face rapid, fara pierderi de aliment. Durata de racire depinde

de urmatorii factori:

- proprietatile fizice ale alimentului

- forma geometrica a alimentului

- starea suprafetei corpului, temperatura initiala si finala a

alimentului

- natura mediului refrigerent, umiditatea aerului 80 – 90%.

Refrigerarea se aplica:
 - pentru formarea stocurilor

- pentru asigurarea conditiilor optime de pastrare în timpul

transportului

- pentru pastrarea în conditii optime a alimentelor în reteaua

comerciala si la consumatori.

Depozitarea produselor se face în camere frigorifice în

apropierea tunelurilor. Ea nu afecteaza structura produselor.

Congelarea – se aplica pentru conservari mai îndelungate 1

– 2 ani.

Durata este determinata de factorii:

- scaderea temperaturii cu 200C sub punctul de înghetare

(- 180C; - 200C)

- solidificarea produsului.

Aceasta metoda se aplica la carne, pasari, peste, oua, unt,

fructe, legume, preparate, semipreparate.

Viteza de congelare depinde de grosimea straturilor

congelate si de timpul de congelare.

Industrial instalatiile au viteze de congelare 1 – 20 cm/h.

Dupa viteza de congelare sunt mai multe metode:

- cu viteza lenta 0,1 – 1 cm/h

- cu viteza rapida 1 – 5 cm/h (-300C; - 350C)

- cu viteza foarte rapida 5 – 20 cm/h.

Dupa mediul de racire exista:

- în aer – se aplica tuturor produselor

- rapida în aer – în tunele de racire

- în lichide (pentru peste, pasari) temperatura = -200C, -300C

 - prin contact cu placi metalice racite.

Prin congelare se produc o serie de modificari structurale ale

alimentelor – apa se transforma în cristale de gheata, se rup
membranele celulare. Se aplica la legume, fructe, carne, oua,
peste, semipreparate. Daca se realizeaza un lant de frig metoda
se numeste surgelarea.

b. Conservarea prin deshidratare

Deshidratarea reprezinta reducerea continutului de apa din

produs. Prin aceasta metoda se asigura stagnarea activitatii
enzimelor si oprirea activitatii microorganismelor.

Prin concentrare – se întrerupe activitatea microorganismelor

din unele solutii – sucul de tomate, sucurile de fructe prin
îndepartarea unei parti din apa. Produsele nu sunt însa sterile.
Acest procedeu se aplica pastei de tomate, mustul de struguri,
sucul de fructe.

Concentrarea se poate realiza prin transformarea apei din

produs în vapori sau prin transformarea apei din produs în gheata
(cu ajutorul frigului).

Cu ajutorul frigului se aduc solutiile la temperaturi de sub

0
0 C, se formeaza cristale, apoi se centrifugheaza si se obtine
lichidul concentrat (de exemplu la vinuri).

Concentrarea la cald se bazeaza pe eliminarea apei prin

fierbere. Aceasta se face prin încalzire la presiunea atmosferica în
rezervoare prevazute cu serpentine încalzite cu abur. Fiindca se
ajunge la temperaturi de 1100C se pot modifica anumite proprietati
– aroma (prin caramelizarea zaharului). Este mai eficienta
concentrarea în vid (apa fierbe la 450C). În aceste conditii se
pastreaza aroma si gustul; de asemenea vitamina C.

Pentru reducerea cantitatii de vapori necesari concentrarii s-

au construit instalatii cu dublu efect.

Conservarea prin uscare – consta în eliminarea partiala a

apei continuta de alimente cu ajutorul caldurii.

Acestui procedeu sunt supuse legumele si fructele, mai rar

pestele si carnea. Uneori se spune cu alimentele sunt
deshidratate. Acestea îsi pierd apa printr-o actiune provocata în
vreme ce uscarea se realizeaza pe cale naturala.

Produsele conservate prin uscare se pastreaza în conditii

bune când înmagazinarea este buna. De exemplu 1 m3 de legume
uscate si presate cântareste 625 kg si corespunde la 7.500 kg
legume proaspete.

Avantaje

- manopera redusa

- nu se adauga substante

- ocupa un volum mic si au greutate redusa.

Dezavantaje – se pot infesta cu molii, gargarite.

Se supun uscarii – varza, morcovi, pastârnacul, patrunjelul,

ceapa, mazarea, fasolea, cartofii, fructele.

- Deshidratarea prin “atomizare” sau procedeul spray.

Lichidele sunt atomizate într-un dispozitiv unde se amesteca cu
aer la 170 – 1800C urmata de o evaporare ultrarapida la suprafata
a particolelor. Se aplica la lapte, ceai, cafea, oua, supe, legume în
pulpe. Ambalarea se face în cutii închise sub vid, în saci de
alumina laminati, termosudabili.

- uscare cu raze infrarosii care traverseaza lichidul. Vaporii de

apa eliminati sunt antrenati de un curent de aer uscat (se aplica
mai ales la lapte).

- uscare cu radiatii si actiunea ultrasunetelor – laptele se

refrigereaza la –160C, vibratiile ultrasunetelor separa apa din
constitutia de compusii organici ai laptelui (procedeul se utilizeaza
în Anglia).

- Liofilizarea

- obtinerea de produse liofilizate care în prezenta apei dau o

solutie sau o suspensie de structura si proprietati identice cu a
produsului initial. Ea reprezinta o congelare urmata de sublimare
în vid
 - congelarea – produsul lichid este repartizat în cantitati egale în
platouri dispuse pe etajerele unui cos. Ansamblul este introdus în
congelator. Congelarea prin ventilare se face la –500C în 90 de
minute. Tehnica este costisitoare, dar se integreaza în circuitul
deja stabilit. Avantajul esential – pastrarea prin conservare a valorii
nutritive a produselor tratate.

Dupa congelare produsele sunt introduse în dispozitive

speciale unde are loc sublimarea eventualilor vapori existenti în
vid.

Liofilizarea propriu-zisa se prezinta: introducerea vidului în

incinta. Daca vidul este bun se realizeaza sublimarea. Trei
elemente sunt esentiale: vidul, frigul si încalzirea – care trebuie sa
se gaseasca în echilibru.

Cu tehnica de liofilizare termenul de pastrare este mult mai

lung – 2 ani pentru pasari, crustacee, sucuri de fructe si 3 – 5 ani
legumele, carnea si 6 luni – 1 an la peste.

c. Încalzirea

1. Pasteurizarea – încalzirea la temperaturi sub 1000C timp

scurt urmata de racirea brusca – se aplica sucurilor de fructe,
compoturilor, pastei de tomate.

Poate fi:

- pasteurizare joasa – 650C timp de 30 minute;

- pasteurizare înalta - 80 – 900C timp de 1 – 2 minute;

- pasteurizare în strat subtire – 91 – 950C timp de 1 – 2

secunde.

Datorita timpului redus al actiunii termice se pastreaza însusirile

senzoriale, valoarea nutritiva si sunt inactivate enzimele din
produs.

metoda se aplica la carne (semiconserve), bere, lapte, peste,

sucuri, vin.

Durata de pastrare este scurta deoarece bacteriile sporulate nu

sunt distruse.
 Tindalizarea – o pasteurizare repetata de 2 – 3 ori, distruge
formele vegetative si sporii microorganismelor între cele 2 – 3
raciri dar, fiind costisitoare nu se aplica pe scara industriala.

2. Sterilizarea în autoclave continuu rotative la 115 – 1200C

timp de 1 h si 30 minute sau 2 h – dupa greutatea cutiilor.

Semiconservele – se lasa sa se subziste “sporii adormiti”,

carnea se conserva în cutii cu lichid – conservarea fiind foarte
limitata determinata de pastrarea la rece. Ele nu sunt obligatoriu
sterile.

Valoarea lor depinde de curatenia carnii si de aplicarea

stricta în industrie a principiilor de igiena si manipulare.

Se aplica la lapte, brânzeturi pe baza de lapte.

Conditiile unei bune sterilizari depinde de:

a. numarul de microorganisme prezente în aliment

45.000 g/cm3 - 65 min.

4.300 g/cm3 - 35 min.
400 g/cm3 - 28 min.
40 g/cm3 - 22 min.

b. rezistenta la caldura a microorganismelor variaza cu forma

de dezvoltare, formele vegetative sunt distruse la temperatura de
75 – 800C, sporii sunt foarte rezistenti. Mucegaiurile sunt putin
rezistente, drojdiile au rezistenta si mai mica.

c. aciditatea mediului – microorganismele sunt distruse în

mediul acid.

d. viteza de patrundere a caldurii (termopenetratia)

Aceasta depinde de: dimensiunile cutiei, materialul din care

este confectionat recipientul, consistenta produsului, temperatura
initiala a produsului, temperatura de sterilizare, miscarea
recipientilor.

Bombajul conservelor – au diverse cauze:

- biologic – datorat activitatii microorganismelor nedistruse

 - fizic – datorat dilatarii continutului

- chimic – aciditate mare, prezenta colorantilor, nitratilor.

Avantajul sterilizarii este ca distruge toate formele de existenta

a microorganismelor.

Dezavantajele – se produc modificari fizice, chimice si

histologice în produs, sunt distruse vitaminele (partial), denaturate
proteinele.

3. Uperizarea – sterilizarea continua a laptelui si altor produse

lactate lichide – consta în ridicarea brusca a temperaturii
(1400 timp de 20 minute), preîncalzirea la 75 – 800C.

Se efectueaza în uperizatoare propriu-zise prin amestecarea

vaporilor de apa cu lapte. Acestia condenseaza si îl aduce la
1500C (timp de 2,4 secunde) care determina distrugerea totala a
sporilor si bacteriilor. Aceasta încalzire este urmata de racire
brusca în vid si determina eliminarea vaporilor injectati, dar si a
mirosurilor de furaje.

d. Alte metode de conservare

1. Sararea – prin aceasta metoda creste presiunea osmotica în

produs si celulele se deshidrateaza treptat.

Aceasta se realizeaza:

a. cu sare direct în produs (sarare uscata)

b. cu o solutie de sare 12 – 24% (sarare umeda)

c. mixta – atât uscata cât si umeda.

Metoda se aplica la carne si peste.

2. Adaosul de zahar – determina o crestere a presiunii

osmotice pâna la 400 atmosfere. Aceasta se aplica la conservarea
fructelor prin adaugare de zahar sau sirop de zahar. Metoda se
aplica si fructelor congelate. În general însa metoda este însotita si
de un proces de fierbere (dulceturi, gemuri, siropuri).

3. Acidifierea
 a. naturala – consta în formarea acidului lactic în medii de
conservare biochimica prin fermentarea zaharurilor din produs sub
actiunea bacteriilor lactice. Metoda se aplica la conservarea
legumelor si fructelor (murarea), la obtinerea produselor lactate
acide (iaurt, chefir, lapte acru, brânza de vaci, smântâna
fermentata).

C6H12O6 2CH3-CHOH-COOH + 18 Kal

Acidul lactic are actiune antiseptica în concentratii mai mari

de 0,5%. De asemenea vitamina C se pastreaza foarte bine.
Produsul primeste si arome datorate formarii unor produsi
secundari.

b. artificiala – se mai numeste si marinare si are la baza

adaosul de acid acetic (otet) care are un dublu efect asupra
bacteriilor: bacteristatica si bactericida.

Otetului (cu concentratie mai mare de 2%) i se adauga si

condimente, si, se asociaza unui proces termic suplimentar
(pasteurizare).

Prin marinare se conserva atât produse vegetale cât si

pestele.

c. mixta se aplica atât metoda naturala cât si artificiala.

În general se merge cu acidifiere naturala în butoaie (0,5 –

0,8%) si apoi se adauga acid acetic (2,5 – 3%).

4. Afumarea – metoda de conservare mixta ce consta în

expunerea la fum a unor alimente (brânzeturi, carne, peste).

Fumul exercita o actiune antiseptica prin componentii sai, iar

circulatia aerului, caldura, o deshidratare partiala. Produsele
primesc o culoare, miros si gust specific.

În functie de temperatura exista:

a. afumare foarte calda ( hituire) la 60 – 1000C timp de 30 –

180 minute (la mezeluri foarte proaspete, specialitati)

b. afumare calda la 20 – 350C timp de 12 – 18 ore, se aplica

salamurilor semiafumate si afumaturilor de porc
 c. afumare rece la 10 – 180C timp de 5 – 15 zile, se aplica
produselor cu pastrare îndelungata.

5. Utilizarea antisepticilor

a. antibioticelor – se aplica la conservarea pasarilor taiate, a

carnii si a pestelui în doze foarte mici (nizina, subtilina,
tetraciclina).

Se mai folosesc acidul sulfuros (si derivati), acidul benzoic,

acidul formic si derivati, acid sorbic si saruri, esteri etilici, propilic.