Sunteți pe pagina 1din 2

III.

TOXIINFECŢII ALIMENTARE PRODUSE DE CLOSTRIDIUM


PERFRINGENS

1. DEFINIŢIE, ISTORIC

Toxiinfecţiile alimentare produse de Clostridium perfringens sunt afecţiuni


de tip toxica originea cărora stă ingerarea alimentelor contaminate cu această bacterie
şi care, din punct de vedere anatomo-clinic, în funcţie de tipul agentului cauzal, se
manifesta ca enetrite uşoare – medii sau ca enterite necrozante grave.
Clostridium perfringens a fost izolat prima dată din organele unui cadavru de
om şi descris în 1892 de Welch şi Nuttal. Un an mai târziu această bacterie a fost pusă
în evidenţa de Fraenkel într-o leziune de gangrenă umană. Mult mai târzoi ea s-a
izolat din cazurile de dizenterie anaerobă a mieilor şi din cele de enterotoxemie a
oilor. Abia in 1949, Zeissler şi Rasyfeld-Sternberg şi separat Oakley au izolat şi
identificat C. perfringens tipul F, actualul C, agentul cauzal al enteritei necrozante a
omului.
Observaţii referitoare la apariţia unor tulburări gastro-intestinale de tipul
toxiinfecţiilor alimentare ca urmare a consumului unor alimente contaminate masiv cu
C. perfringens datează din anul 1930. astfel, Zenner în 1938 a descris un episod de
îmbolnăvire cu această bacterie la 60 de persoane. Boala s-a manifestat prin tulburări
dispeptice de scurtă durată, alimentul incriminat fiind un mezel proaspăt
( Tropfwurst ) ase-manator cu o tobă cu sânge, din care s-a izolat bacteria. Un an mai
târziu Tabakov a descris alte îmbolnăviri apărute după consumul de cârnaţi cu semne
incipiente de alterare ( 31 ).
După anul 1940 numărul de izbucniri produse de C. perfringens comunicate a
crescut. În Anglia primul episod a fost descris în 1943 de Knox şi Mac Donald, iar în
SUA ăn 1945 de Mc Chung. Acesta a descris o toxiinfecţie alimentara produsă prin
consumul unor pui fierţi preparaţi cu o zi înainte. În Germania, în 1949, Hain a
comunicat îmbolnăviri cu caractere de toxiinfecţie alimentară , la 3 persoane. Toţi
bolnavii au decedat prezentând enterită necrozantă, iar produsul care a stat la originea
îmbolnăvirii era o conservă de carene de iepure preparată în casă. Din conservă şi din
fecalele bolnavilor s-a izolat C. per-fringens de tip C. În acelaşi an cazuri
asemănătoare au raportat Zeissler şi Raszfeld-Sternberg. De remarcat că după cel de-
al doilea război mondial, în Germania au apărut mai multe sute de cazuri grave de
enterită necrotică după consumul conservelor de carene în cutii. Agentul etiologic era
C. perfringens tip C, iar boala denumită „ Darmbrand ” era de o gravitate deosebită,
cu numeroase cazuri mortale. În 1956 Linzenmeier a descris un episod cu 300 de
cazuri produse în urma consumului cărnii de porc gătită c 1-2 zile înainte. Din carnea
crudă şi dim fecalele bolnavilor s-a izolat C. perfringens tip A.
Începând cu 1950 Hobbs a început să studieze această specie bacteriană
aducând numeroase precizări şi insistând în mod deosebi asupra variaţiilor în privinţa
producerii beta-hemolizei şi a rezistenţei la căldură a sporilor. Pe baza rezultatelor
ingestigaţiilor diferitelor tulpini de care a dispus la acea dată, Hobbs a definit ca
tulpini de C. perfringens producătoare de toxiinfecţii alimentare pe cele slab beta-
hemolitice şi cu spori termorezis-tenţi, criteii neconfirmate ulterior, deoarece
termorezistenţa sporilor depinde şi de o serie de factori intrinseci ai substratului în
care aceştia se gasesc: pH, aw, Eh, prezenţa nitriţilor, ş.a. După 1960, numărul de
toxiinfecţii alimentare raportate în numeroase ţări a crescut foarte mult, datorită
cunoaşterii mai exacte a manifestărilor bolii, a perfecţionării mijloacelor de izolare şi
identificare a agentului etiologic şi obligativităţii declarării îmbolnăvirilor.
C. perfringens se găseşte frecvent în intestinul omului şi animalelor, unii specia-
lişti considerând-o ca o bacterie care face parte din microflora intestinală
normală. Din această cauză, de mai multă vreme este considerată şi indicator
sanitar microbiologic, în special pentru apa potabilă