Gutui

Gutuiul (Cydonia oblonga) este un pom fructifer inrudit cu parul si marul, fiind unicul membru din genul Cydonia.
Este un arbore de marime medie, originar din regiunea Caucazului, fiind cunoscut inca din antichitate.
Cerintele gutuiului fata de factorii de mediu

Cerinte gutuiului fata de lumina

Fiind o specie de zona mai calda, gutuiul se situeaza printre speciile cele mai pretentioase fata de lumina si caldura. Prefera terenurile
plane sau usor inclinate, luminate si expuse la soare, gasindu-se in flora spontna, in luminisuri si pe liziera padurilor. In cazul cultivarii lui in
zona dealurilor joase si mijlocii este obligatoriu sa-se evite terenurile umbrite, alegandu-se expozitiile sudica sau sud-vestica.
Pentru a-i asigura necesarul de lumina, la infiintarea plantatiilor pure se va avea in vedete asigurarea unor distante suficiente, atat intre
randuri cat si pe rand.
In cazul plantarilor mixte, se vor alege specii mai putin pretentioase la lumina (arbusti fructiferi, mar, prun, visin) dar distantele de plantare
vor fi corespunzatoare.

In cazul luminii insuficiente, gutuiul intra tarziu pe rod, rodeste putin, ramurile din interiorul coroanei se debiliteaza si se
usuca. Cu timpul, cresterile vegetative sunt din ce in ce mai slabe iar mugurii de rod se formeaza intr-un numar tot mai mic.

Flori de gutui

Cerintele gutuiului fata de temperatura

Gutuiul are cerinte mari, in sensul ca necesita cultivarea numai in zonele cu veri calduroase si ierni blande, unde minima absoluta nu
coboara sub -15°C. Gutuiul suporta mai bine caldura excesiva decat temperaturile scazute. In general, gutuiul este mai sensibil la
temperaturile scazute decat marul si parul.
Rezistenta organelor de rod la temperaturi scazute de la -1,5 oC in cazul florilor, pana la -2,2oC in cazul fructelor abia legate. Radacinile pot
degera usor in iernile geroase, lipsite de zapada, datorita asezarii trasante situate mai aproape de suprafata solului, comparativ cu alte
specii.
Temperaturi critice pentru sistemul radicular al gutuiului sunt cele de -12 -13°C care pot produce pieirea totala sau partiala a radacinilor
subtiri, iar la -14°C poate degera intreg sistemul radicular. Mai rezistente sunt soiurile de gutui autohtone si soiurile de provenienta
nordica create de J.V. Miciurin (Dulce ca piersica De Nord) care nu se gasesc astazi la noi in cultura.

Cerintele gutuiului fata de apa

Gutuiul are cerinte relativ mari fata de apa; de aceea se planteaza mai ales la baza pantelor. Reuseste totusi si in conditiile din campia
Dunarii la 500-550 mm precipitatii, dar suporta bine si precipitatii mai mari de 650-800 mm; optimul; fiind de 600-650 mm anual. Referitor
la umiditatea atmosferica, aceasta trebuie sa aiba valori intre 75 si 80%.
Caracteristic acestei specii este faptul ca suporta destul de bine umiditatea excesiva a solului precum si o inundare temporara; data fiind
rezistenta sa la excesul de apa, el se poate cultiva bine pe grinduri, zavoaie si de-a lungul canalelor de irigatii, unde nu pot fi cultivate alte
specii pomicole. Se pare ca limita maxima de rezistenta a gutuiului pe soluri inundate este de 25-30 zile. Rezultatele cele mai bune se
obtin totusi, cand este cultivat pe soluri cu umiditate mijlocie.
Cunoscand cerintele gutuiului fata de apa, in cazul infiintarii de plantatii in zonele cu precipitatii scazute trebuie sa se aleaga pantele cu
expozitie nordica, iar nivelul apei freatice sa nu fie mai sus de 1,0 - 1,5 m.

Cerinte gutuiului fata de sol

Sunt preferate solurile aluvionare, revene, fertile, calde si cu carbonatii situati la mare adancime, deoarce clorozeaza la peste 8% calciu
activ. Pe solurile nisipoase, gutuiul creste slab si se epuizeaza repede. Pe solurile argiloase, grele si reci, in care apa freatica este mai
ridicata de 1-1,25 m, cultura gutuiului nu este indicata.
O alta caracteristica importanta a gutuiului este aceea ca poate creste si da rezultate si pe solurile cu un procent mai ridicat de salinizare,
dar nu mai mare de 15-20%.

Soiurile de gutui se diferentiaza dupa epoca de coacere, marimea fructelor, forma fructelor, caracteristicile pulpei
fructului si caracterele pomilor. Soiurile de gutui ajung la maturitatea de recoltare incepand cu luna septembrie si
dureaza pana dupa 15 octombrie. Cele mai raspandite sunt soiurile tarzii.
Momentul optim de recoltate al gutuilor este caderea totala sau partiala a pubescentei. Fructele de gutuise pot pastra in depozit pana in
decembrie-ianuarie (marea majoritate); exceptie facand soiurile autohtone De Husi si De Mosna care pot fi pastrate pana in februarie-
martie. Vor fi descrise in continuare cele mai importante soiuri de gutui cultivate in Romania.

1. Gutuie De Constantinopol
Dupa nume, pare a fi originar din Turcia. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana sferic-turtita, rara, are lastari pubescenti, cu lenticele
castanii. Frunzele sunt ovate, de marime mica sau mijlocie, foarte pubescente pe fata interioara, cu nervuri proeminente, de culoare roz-
violacee.
Intra timpuriu pe rod, la 3-4 ani de la plantare, produce abundent, inregistrandu-se 70-120 kg/pom in perioada de plina productie (la varsta
de 10-12 ani). Gutuiele sunt mari (500-750 g), cu forma sferic-turtita (maliforme) cu 5 coaste longitudinale largi, de culoare galben-limoniu,
lucioasa la coacerea deplina.

Pulpa este galbuie, tare, destul de suculenta, acidulat dulceaga, fin aromata. Inima fructului, mare, in forma de ceapa de
apa, este bine delimitata de un strat de sclereide potrivit de gros.

La maturitate, fructele cad din pomi. Ele se pastreaza putin si cu pierderi mari. Se recolteaza la inceputul lui octombrie.
Intrebuintari: fructele sunt recomandate pentru prelucrari industriale si pentru prepararea mancarurilor, mai putin pentru consum in stare
proaspata.

2. Gutuie Moldovenesti
Soiul a fost obtinut la statiunea de cercetare de la Tg. Jiu prin selectia hibrizilor naturali proveniti din gutuii locali din nordul
Moldovei. Gutuiul are vigoare mica, coroana globulos turtita, lastarii sunt subtiri, pubescenti, de culoare bruna cenusie. Este un soi
precoce.
Fructele au marime mijlocie (330 g), de forma maliforma usor ingustata spre caliciu, cu muchii largi si putin adanci, de culoare galben
portocalie, cu pubescenta cenusie. Pulpa are culoare galbuie, cu sclereide putine si mici, potrivit de suculenta, cu gust destul de
echilibrat. Se recolteaza ca si soiul De Constantinopol, la inceputul lunii octombrie.
Intrebuintari: fructele se recomanda pentru industrializare, feliile nu se destrama la fierbere, culoarea se accentueaza, aroma se
intensifica si se obtin compoturi foarte bune cu adaus foarte mic de zahar.

3. Gutuie Bereczki
Acest soi de gutui a fost obtinut in Ungaria in anul 1883. Pomul creste viguros, formeaza o coroana aproape sferica, are lastari pubescenti,
bruni-rosiatici, cu lenticele mici. Frunzele sunt mari, obovate, cu marginea usor valurata.
Fructele sunt mari sau foarte mari (225-900 g), au forma larg piriforma sau invers ovoida, cu coaste largi, putin pronuntate, adeseori
prezinta proeminente pe intreaga suprafata; gatul fructului uneori este foarte scurt, retezat, alteori destul de lung. Pulpa fructului, de
culoare galbuie este tare, suculenta, dulce-acidulata, slab astringenta si aromata; in jurul inimii fructului se formeaza un strat subtire de
celule lignificate. Fructele au un continut ridicat in zahar si vitamina C. Se recolteaza in luna octombrie si se pot pastra pana in ianuarie.
Intrebuintari: consum in stare proaspata si prelucrare industriala.

4. Gutuie aurii
A fost obtinut la statiunea de Cercetare Tg. Jiu prin selectia individuala a hibrizilor din judetul Gorj.Gutuiul are vigoare mijlocie si coroana
globuloasa. Lastarii sunt potrivit de grosi, de culoare brun-cenusie, verzui.
Fructele sunt mari (460 g) cu forma globulos-alungita si putin ingustate spre capete, uneori cu gat mic si coaste largi. Pielita este subtire,
neteda, lucioasa, de culoare galben-portocalie. Pulpa este galbuie, putin crocanta, destul de densa si suculenta, cu sclereide fine, gust
dulce, putin acidulat, aromata. Se recolteaza odata cu soiul Bereczki, iar durata de consum este octombrie-decembrie.

Intrebuintari: atat pentru consum in stare proaspata cat si pentru industrializare.

Gutui

5. Gutuie aromate
A fost obtinut la statiunea de Cercetare Tg. Jiu, prin selectia individuala a soiului Bereczki. Pomul are o vigoare mijlocie, coroana deasa,
lastari de grosime potrivita si culoare brun-cenusiu roscat.
Fructele au marime mijlocie (370 g), forma piriforma cu gatul alungit, de regula fara coaste. Pielita este galben-limonie, subtire dar
rezistenta la manipulari si transport, cu pubescenta fina. Pulpa galben-deschisa, consistenta, cu gust dulce- acidulat,
aromata. Gutuiele sunt bine prinse pe ramuri si la maturitate nu cad din pomi. Recoltarea se face odata cu soiul Bereczki. Perioada de
consum este octombrie - ianuarie.
Intrebuintari: atat pentru consum in stare proaspata cat si pentru industrializare.

Articolul ”Soiuri de gutui (I)” prezintă câteva soiuri de gutui cultivate in țara noastră. Cititi urmarea articolului pentru
a afla informații și despre alte soiuri ale acestui pom fructifer.
Continuarea articolului "Soiuri de gutui i"

6. Gutuie Champion (Campion)

A fost obtinut in S.U.A. si introdus in cultura in anul 1870. Gutuiul are vigoare mare, coroana sferic regulata cu ramuri groase si lastari
brun-cenusii acoperiti cu o pubescenta fina. Frunzele sunt mari, rotund ovate, largi, usor ondulate, de culoare verde inchisa, mata, cu
nervuri rosiatice. Intra pe rod tarziu, la 5-6 ani de la plantare, este insa productiv (70-100 kg) si rodeste regulat.
Fructele sunt mari sau foarte mari (400-800 g), scurt piriforme, uneori cilindrice. Suprafata fructului este destul de neteda si aparent
costata spre extremitati. Pielita are culoare galben-limoniu, putin verzuie pe partea umbrita. Pulpa este tare, galbuie-albicioasa, potrivit de
suculenta, dulce acrisoara si intens aromata, slab astringenta. Inima, de marime mijlocie, in forma de ceapa de apa, este inconjurata de un
strat subtire de celule lignificate.
Se recolteaza in octombrie si se pastreaza destul de bine pana la inceputul lunii ianuarie. Are o slaba rezistenta la transport, fructele
patandu-se dupa scurt timp de pastrare.
Intrebuintari: datorita gustului placut, continutului ridicat in zahar si vitamina C, gutuiele pot fi consumate atat in stare proaspata cat si
prelucrate.

7. Gutuie De Portugalia
Dupa nume, pare a fi originar din Portugalia. Gutuiul are vigoare mijlocie, coroana scurt-conica, cu lastari bruni-verzui, pubescenti.
Frunzele sunt mari, ovate, de culoare verde-inchisa, cu nervurile rosiatice.
Fructele sunt mari (200-400 g), pirifome, cu gatul bine delimitat, cu coaste largi in partea dinspre caliciu. Pielita fructului este subtire, putin
pufoasa, galben-aurie, cu luciu slab dupa caderea pufului. Pulpa este alb-galbuie, consistenta, fara suculenta, dulce-acidulata, pronuntat
astringenta, aromata, cu un continut destul de ridicat in zahar si vitamina C. inima, de marime mijlocie, in forma de ceapa de apa, este
delimitata de un strat subtire de sclereide. De recolteaza in octombrie, fructele sunt rezistente la transport si pastrare indelungata.

Intrebuintari: aceste gutui se folosesc in special pentru prelucrarea industriala si mai putin pentru consum, datorita
astringentei pronuntate.

Bonsai de gutui

8. Gutuie De Leskovatz
Acest soi de gutuie este 0riginar din Leskovatz (serbia). Pomul are crestere viguroasa, sau foarte viguroasa, coroana larga, invers-
piramidala, cu lastari bruni-verzui, pubescenti la inceputul cresterii, apoi galbui, cu lenticele brune. Intra timpuriu pe rod, la 3-4 ani si
produce abundent (70-150 kg/pom). Are durata lunga de viata.
Fructele sunt mari sau foarte mari (400-800g uneori 1500 g), aproape sferice, usor ingustate spre caliciu, cu coaste largi. Pielita este
galben deschisa sau usor verzuie pe partea umbrita, cu puf des, care dupa indepartare lasa un luciu placut. Pulpa, alb-galbuie, este destul
de fina, suculenta, dulce, placut acrisoara, foarte aromata. in jurul inimii are un strat destul de gros de sclereide. Continutul de zahar si
vitamina C este mijlociu. Se recolteaza in octombrie si se pastreaza pana in ianuarie. Fructele cad usor din pomi, ceea ce constituie un
defect.
Intrebuintari: consum in stare proaspata si prelucrarea industriala.

9. Gutuie De Husi
Este un soi autohton, raspandit in centrul pomicol Husi. Gutuiul are o crestere viguroasa, coroana globuloasa inalta, destul de deasa, cu
lastari pubescenti, de culoare brun-castanie. Frunzele sunt mijlocii, de forma ovata. Pomii intra pe rod la 4-5 ani de la plantare, produc mult
(50-100 kg/pom), si in fiecare an. Este un soi rustic si longeviv.
Fructele sunt de marime mijlocie (180-300 g), maliforme, cu coaste largi, putin evidente. Pielita are culoare aurie, cu numeroase puncte
verzui mai ales spre regiunea pedunculara. Pulpa este galben-deschisa, potrivit de suculenta, aproape lipsita de sclereide, are gust
astringent in momentul recoltarii, dar in timpul pastrarii astringenta dispare iar gustul devine vinuriu, placut. Continutul in zahar si vitamina
C este ridicat. Se recolteaza in octombrie si se consuma din noiembrie pana in februarie.
Intrebuintari: datorita suculentei si gustului placut este recomandat atat pentru consum in stare proaspata cat si pentru prelucrari casnice si
industriale.