Hipocrate la Horezu

Constantin Drăgulescu
În brâul exterior de picturi murale al Bisericii Covreştilor din
Horezu, construită la începutul secolulul XIX, există un portret
cu inscripţia Filo Ipocratis, cel zugrăvit fiind nimeni altul decât
părintele medicinii, Hipocrate din Kos.
Este înfăţişat ca un
bărbat cu barbă
bogată, pe cap cu o
coroană aurie şi
îmbrăcat cu o cămaşă
lungă peste care are o
manta verde cu
imprimeu floral şi o
togă.
În mâna stângă ţine
un baston şi un şnur
cu ciucure iar cea
dreaptă este îndoită
spre piept.
Sub picioarele lui se
află un şarpe lung de
peste un metru.
Pictura murală a bisericii lui Stanciu Covrea
(cu hramul “Sf. Vasile” ) a fost realizată de
“Ilie zugrav ot Teiuş” şi se caracterizează,
între altele, printr-o desacralizarea a
personajelor, în sensul că pe lângă sfinţi,
sunt reprezentaţi călugări, ctitori, filozofi,
sibile, negustori, meşteri, ţărani ş.a.
Pornind de la existenţa portretului lui Hipocrate la
Horezu, am încercat să realizez o comparaţie între ideile
exprimate de medicul antic în urmă cu 25 de secole în
unele dintre aforisme şi câteva dintre credinţele
populare locale adunate din teren. Dacă unele dintre
acestea din urmă sunt prelucrări populare ale unor
concepte din “Corpus Hipocraticus” sau pure
coincidenţe ori asocieri subiective, rămâne de discutat.
Cifrele romane redau cărţile (I-VIII) din componenţa
“Aforismelor lui Hipocrat”, iar cele arabe numerele
aforismelor în cadrul fiecărei cărţi.
I.8 ”Când boala se află la
paroxism, trebuie aplicată dieta cea
mai severă.”

“La atac, şi-otrava-i leac.”

(Măldăreşti)
Adică la criză, tratament drastic.
I.13 “Bătrânii suportă mai uşor
postul…”

“Postu-i pentru babe.”

(zicală cu largă circulaţie în popor)
II.5 “Oboselile spontane anunţă
boala.”

“Din oboseală se dă-n boală.”

(Pietrarii de Sus)
II. 16 “În foame nu trebuie
făcute eforturi.”

“Nu te du la arat, nemâncat.”

(Milostea)
II. 17 „Dacă se ingerează hrană mai
mult decât permite constituţia, faptul
acesta produce boală.“

“Cin' se-ndoapă, groapă-îşi sapă.”

(Horezu)
II.21 “Bând vin curat, foamea se
îndepărtează.”

“Vinul ţine şi de sete şi de foame.”

(zicală cu largă răspândire în popor)
Altfel spus vinul este şi aliment.
II. 29 “Când bolnavii se găsesc în
punctul culminant al bolii, a-i lăsa în
pace, e mai bine.”

“Dă-i pace celui ce zace.”

(zicere larg răspândită)
II. 44 “Acei graşi peste fire sunt mai
expuşi să moară subit decât cei
slabi.”

“Mai curând mor sătuii decât

flămânzii.” (Bodeşti)
II.51 “...a tulbura corpul în mod
excesiv şi pe neaşteptate este un
lucru primejdios, pentru că tot ce e
excesiv e duşmanul celor fireşti.”

“Ce-i prea mult nu-i sănătos.”

(poverb cu cu circulaţie naţională)
“Leacul nu-i cu sacul.”
(zicală cu largă răspândire).
IV. 15 “Dacă vrei ca spânzul să acţioneze mai tare, fă
ca (bolnavul) să-şi mişte corpul, iar când vrei ca
efectele (spânzului) să înceteze, pune-l să doarmă şi să
nu se mişte”.
Precizare: Spânzul este singura plantă medicinală
amintită de Hipocrate în aforismele sale. Dar, cu
siguranţă între purgativele şi vomitivele recomandate
în aforismele I.2, I.22, I.24, I.25, II.22, IV.1-13, VI.31,
VI.47, VII.71 erau şi unele de origine vegetală (posibil
Daphne gnidium, Convolvulus scammonia, Ecbalium
elaterium, Citrullus colocynthis, amintite de alţi medici
antici)

“Spânzul linişteşte sau înnebuneşte.”

(Mănăstirea Turnu)
Helleborina din spânz are acţiune narcotică,
anestezică, dar, pe de altă parte plantei i se spune
iarba nebunilor.
La Mănăstirea Turnu călugării fac cură cu tinctură de
spânz.
IV. 37 “Transpiraţiile reci, survenind
odată cu o febră mare, moarte
însemană...”

“L-au luat frigurile morţii.”

(zicere larg răspândită)
VII. 53 “Celor cărora le e de folos a se lua
sânge din vene, aceştia se cuvine primăvara a
fi flebotomizaţi”.
Vlad Vintilă Vodă cheama, în 20 aprilie 1534, de
la Braşov pe “Grigore tonsore” să-i lase sânge
(cură de primăvară).
Domnitorul Constantin Brâncoveanu obişnuia
acest tratament, căci face însemnarea, pe
calendarul din 1699, că a luat “iarbă de
curăţenie” (spânz, purgativ drastic), luni, 1 mai
şi că şi-a “lăsat sânge” (cură de primăvară), joi
4 mai.
Poate, de la tracii prin ţinuturile
cărora a călătorit ca medic
itinerant, a preluat idei precum “nu
trebuie să încerci a vindeca ochii
fără să vindeci capul şi nici capul
fără trup”.
Avea 90 de ani, când, gândind , probabil, la
noi aforisme, părintele medicinii a adormit la
umbra unui copac nu departe de Larissa.
Acolo a fost găsit, fără suflare, cu o mână
pusă căpătâi, semn că nu-l preocupa ideea
morţii.
Această imagine aminteşte de proverbul
românesc “Moartea îl caută acasă şi el la
coasă”.
Cum a ajuns în gândirea şi gura
ţăranului român zicala “câţi bolnavi
atâtea boli” şi ce sau cine l-a
determinat pe zugrav să-l picteze
pe biserica din Horezu pe
Hipocrate “om trăi şi (n-)om afla”.
Mulţumesc !
(din “mulţiăniesc”, cu sensul “vă urez
mulţi ani !”)