APITERAPIA

http://www.terapii-naturiste.
com
Cuprins Apiterapia sau terapia cu produse apicole Produse apicole: Mierea Propolisul Polenul Pastura Laptisorul de matca Veninul de albine
Retete naturiste cu miere Apiterapia in tratarea afectiunilor ficatului Produsul naturist - Bee-Power-Royal-Jelly Resurse utile
Page 1 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu
http://www.terapii-naturiste.com
Despre albinarit, cu regina stupilor: Mama Paraschiva "Daca oamenii ar sti cate virtuti are mierea, nu s-ar mai desparti de ea pe viata"
Pentru bucuresteni, Piata Unirii arata intotdeauna la fel: un amestec pestrit de produse, de la fructe, legume si zarzavaturi, pana la haine turcesti si unelte industriale. Tarabe pline, preturi negociabile si multa, multa lume. In acest decor, in fiecare joi si vineri, la ora 9, cu precizie de orologiu, in piata apare mama Paraschiva - o batranica simpatica, trecuta de 80 de ani, ce-aduce cu sine bogatii de produse luate direct de la stupi. Te si uimesti cu cata migala isi asaza pe taraba borcanele cu miere si capaceala, sticlutele cu tinctura de propolis, polenul, fagurii si celelalte minunatii obtinute din truda albinelor. Pe taraba de piatra, alaturi de marfa, gasesti sfaturi medicale din carti mai vechi, despre utilizarea produselor apicole in diferite maladii. Daca te vede cu adevarat interesat, mama Paraschiva are rabdare sa-ti explice pe indelete propriile retete, cu care pe multa lume a scapat de necaz. In vinerea in care am cautat-o la Piata Unirii, afara erau -8 grade C. Majoritatea tarabelor erau goale, dar mama Paraschiva nu se sinchisea de gerul ce incremenise piata. Turna atenta tinctura de propolis in sticlute mici, farmaceutice. Infofolita ca un eschimos, m-a intampinat cu un zambet larg, intreband cu ce-mi poate fi de folos. Am cumparat un baton de propolis si un borcan cu "capaceala" de albine, am primit drept cadou un fagure cu miere ambalat ca nugaua si, in timp ce-i savuram dulceata, mama Paraschiva mi-a tinut o adevarata lectie despre stuparit si puterea vindecatoare a produselor apicole. "Voi, domnisorii astia, habar n-aveti de cate rele te scapa mierea de albine si toate roadele stupinei. Va indopati cu cafele si Coca-Cola, mancati numai burgheri dintr-aia ingramaditi in chifle congelate, si cica sunteti moderni. Si va mirati apoi c-aveti ulcer si toate alea. In loc sa luati dimineata cate o lingura de miere curata, care va da energie pentru toata ziua, nici nu faceti bine ochi si va repeziti la cutia cu nes. Nu stiti sa traiti, ce mai! Eu, de patruzeci de ani ma ocup de albinarit si - slava Domnului - am 80 de ani si ma mai tin pe picioare. Si sa stii mata ca si mie, si familiei mele, stupii astia ne-au adus sanatatea." - Dar pasiunea asta pentru albine, de unde vi se trage? - De tanara m-a interesat tot ce era legat de apicultura. Atunci era o noutate. Aparusera primele carti despre puterea tamaduitoare a stupului. Asa am aflat multe despre lumea albinelor, maiastra in felul ei. De stuparit m-am apucat in "89, cand baiatul meu, inginer constructor de rachete, a plecat in America. El avea cativa stupi, ca-i placea tare mult albinaritul. Il mai ajutam si eu uneori, dar nu prea mult, ca nu aveam timp. Cand a plecat, m-a rugat insistent sa am grija de stupi. N-am avut inima sa las bietele albine sa moara, si nici sa vand stupii n-am putut. De atunci, doar cu asta ma ocup. Noroc ca ma mai ajuta o fiica, altfel n-as face fata, la varsta mea. Am 50 de stupi. Se face miere, se fac de toate, ca albinele nu stiu sa leneveasca. Dar vanzarea nu mai merge. Oamenii nu stiu despre ce este vorba. Daca ar sti cate virtuti are mierea, nu s-ar mai desparti de ea pe viata. Numai sa fie miere buna, curata. Eu fac analiza si la albine, ca si ele, saracele, se
mai imbolnavesc. Iar daca albina e bolnava, si mierea e toxica. - Cu ce minunatii ati venit azi la vanzare? - Cu de toate, maica. Tot ce-ti poate da stupul: miere din toate florile, polen, pastura, propolis, apilarnil, laptisor de matca... - Imi puteti spune la ce se foloseste fiecare? - Pai, de exemplu, sa luam pastura. Pastura este polenul adus de albine la stup, convertit de tinerele doici cu laptisor de matca, pe care-l au doar trei zile in gusa (un fel de colastra a copilului). Astfel amestecat, il baga in celule, pentru a hrani noua generatie de albine. Pastura-i painea puietului. In tratament, pastura se foloseste in leucemie si-n cancer, la bolile grele. Se ia o lingurita dimineata, pe nemancate. O doctorita pe care o cunosteam de demult, d-na Buzatu, facuse leucemie. Era internata in spital, incepuse sa faca tratament cu raze. Sotul ei, inginer de blocuri, a venit la mine si i-am dat o rama cu pastura, de vreo trei kilograme. Am distrus, practic, stupul, ca fara pastura, albinele nu rezista peste iarna. Dar am fost fericita ca am salvat o viata. Dupa ce a facut tratamentul cu pastura, a scapat. Cand si-a facut analizele, erau perfecte, nici ei nu i-a venit sa creada.
Polenul e bun pentru elevi si studenti, ca intareste memoria, iar ei invata mai usor. Se mesteca bine si, cand se inmoaie, se face ca o mamaliguta in gura. N-ai gustat niciodata polen? Vai de mine, ia de aici si gusta putin. Are toate vitaminele in el: A, B, C... E adunat din mijlocul florii; albinele il aduc pe picioare si, cand vin la stup, un picior il baga la puiet, pentru pastura, si un picior mi-l dau mie, pe colector. Daca este mult polen in stup, albina nu aduce altul. Dar daca vede ca nu este destul si copilul are nevoie, se duce si cara. Polenul e tare bun... Propolisul ajuta la circulatia sangelui, dar e bun si la bolile respiratorii si cele de plamani. Eu am facut astm si am fost pensionata la 47 de ani. Am scuipat sange de pe bronhii timp de doi ani. Nu puteam sa merg nici macar 100 de metri, ca ma sufocam. Am luat tinctura de propolis si, dupa vreo doua luni, nu mai aveam nimic. Al doilea baiat al meu e in Germania, inginer de termoficare. Cand era student, s-a imbolnavit de tuberculoza. In spital mai mult s-a chinuit, ca medicamentele alea nu-l ajutau cu nimic. La externare, i-au dat acasa o traista de medicamente. Nici nu mai putea sa le inghita. Mi-a spus: "Mama, nu mai pot sa le iau. Ma doare ficatul si-mi vine rau". Se ingalbenise, slabise, nu mai avea pofta de mancare... I-am aruncat toate hidrazidele si ce-i mai dadusera de la spital si am inceput sa-l tratez cu tinctura de propolis. L-am pus sa faca inhalatii cu tinctura pusa in apa fierbinte, ii dadeam si miere cu tinctura de propolis, ca sa-i ramana pe bronhii. I-am dat apoi polen si laptisor de matca. S-a pus pe picioare in mai putin de o luna de zile. Cand si-a repetat analizele, parca avea plamani noi. Se si ingrasase, era perfect sanatos. Odata, a venit la mine un domn din America, care avea o ciuperca pe limba. Ciuperca se marise, se dusese in jos, pe gat, si-l sufoca. Nu mai putea bietul om sa respire. I-am spus: "domnule, incearca cu propolis si laptisor de matca". A luat tinctura de propolis, cate 40 de picaturi intr-un pahar cu apa, si a facut gargara zilnic, ba mai si inghitea cate putin. Acum patru ani, s-a intors din America, vindecat complet. Mi-a dat o mie de dolari. Cea mai mare afacere a mea! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! ...Aici am alifie cu propolis, tinctura de galbenele, aloe si ulei de masline cu vitamina A, care-i buna pentru reumatism, hemoroizi, arsuri, opareli si acnee. Sotul meu s-a ars groaznic odata, de
la o butelie. L-am dat cu tinctura de propolis si cu alifia asta si n-a mai facut basici, iar pe piele na ramas nici urma de arsura. Si mai am si un energizant, facut din propolis, polen si miere, bun pentru oamenii care muncesc mai mult si sunt epuizati si stresati. Laptisorul de matca e o adevarata minune a stupului. Cu el se hraneste regina stupului, si o tine in viata 8 ani, in vreme ce o albina obisnuita - nascuta din acelasi ou cu regina, dar care se hraneste numai cu miere - traieste doar 21 de zile. De asta zic eu ca Dumnezeu i-a dat laptisorului puteri miraculoase, datatoare de viata. Laptisorul de matca e folosit pentru astenii nervoase, oboseala, TBC, hepatita, ciroza, impotenta, frigiditate, si e un tonic cardiac nemaipomenit. Acum doi ani, a venit la mine un domn care mi-a spus ca sotia lui nu poate ramane insarcinata. La trei luni avorta mereu, din pricina unei tumori aflate pe uter. L-am invatat sa-i dea asa, sa tina sub limba, cate un gram zilnic, timp de doua luni. Era insarcinata in luna a doua si se temea sa nu piarda copilul. Dar femeia s-a simtit bine, n-a mai avut greturi, a inceput sa manance, a trecut de patru luni si copilul a miscat. Fatul a crescut, iar tumora de pe uter s-a facut cat o aluna. Dumnezeu a avut grija de ea si i-a daruit un copil perfect sanatos. A venit asta vara cu el pe la piata - o mandrete de baiat, cu zulufi aurii, care chinuia in carucior o jucarie de cauciuc. Tare mam bucurat pentru ea... ...Dar cele mai bune rezultate le are laptisorul de matca la bolile de ochi. Sotul meu avea inceput de glaucom si nu mai vedea. I-am pus in ochi laptisor de matca proaspat, abia scos de la regina. L-a usturat ingrozitor, a tipat de durere. Nu mai voia nimic, spunea ca fac experiente pe el... Dar nu m-am lasat; am continuat sa-i dau laptisor de matca pe cale bucala, timp de doua luni, cate doua grame zilnic, tinut sub limba. Asa, laptisorul nu se duce direct in stomac, ci actioneaza in zona capului si apoi la inima. Acum, multumesc lui Dumnezeu, are 80 de ani si citeste fara ochelari. Tot asa se vindeca si cataracta. O fetita facuse albeata la un ochi si doctorii nu i l-au mai putut salva, i-au pus ochi de sticla. Dar, dupa operatie, albeata i-a cuprins si celalalt ochi. Nu mai vedea deloc. Am invatat-o pe maica-sa sa-i puna laptisor de matca in ochi. Dupa vreo doua saptamani, mama fetitei a venit sa-mi multumeasca. Fetita incepuse sa vada din nou lumina soarelui. Acum vede bine, slava Domnului! Fata mea mi-a spus ca si-a pus in ochi si miere simpla, de salcam, si i s-a limpezit privirea. Ea sa convins singura de puterea vindecatoare a stupului. Cand a nascut, a facut septicemie. Cu toate antibioticele si ce i-au mai dat la spital, tot n-a scapat. Avea sangele otravit si a facut cancer, cu metastaze in tot corpul. Cand a aflat, n-a mai pus carne in gura; numai vegetale si produse apicole. De zece ani numai asa mananca. Si uite ca a scapat. Apilarnilul il fac din laptisor de matca si miere, si-i bun pentru copiii anemici, slabi, fara pofta de mancare. Da-le apilarnil, si nu-i mai poti stapani, asa energie capata... Capaceala e pusa de albine peste mierea din fagure, ca sa nu se altereze. Albina astupa celula cu ceara, pune pastura si la urma inteapa si putin venin, sa se pastreze bine. Capaceala e buna pentru sinuzita, bolile cailor respiratorii (bronsita, astm), paradontoza, dar si pentru bolile hepatice. Se mesteca bine, iar ceara care ramane in gura se inghite cu un mar sau alt fruct, ca face bine la stomac. - Cum ati invatat sa folositi aceste produse? - Incetul cu incetul, ti le arata Dumnezeu pe toate. Mai inveti cate ceva de la altii, pe altele le afli
tu, chiar fara sa le cauti. Eu am avut reumatism, nu puteam sa merg, ca ma injunghia tot corpul. Dar, de cate ori ma duceam la stupina, ma alegeam cu cate 4-5 intepaturi de albine. Si tot asa, pana intr-o zi, cand mi-au mai slabit durerile. Simtind eu ca-mi fac bine intepaturile, am experimentat, asa, o formula de tratament care a dat rezultate nemaipomenite. Am luat o albina si mi-am intepat incheietura umarului, ca ma durea tare acolo. A doua zi am pus doua, apoi trei albine, pana am ajuns la 15 intepaturi pe zi. Dupa aceea, am inceput sa scad: 14, 13, pana am ajuns in ultima zi la o singura intepatura. Dupa asta, eram ca noua. Miscam mana in voie. Asta-i un adevarat vaccin. Am facut tratamentul si la alti oameni. La lombosciatica si la bolile reumatice, face adevarate minuni. Dar unii sunt alergici si nu pot face asa tratament. - E grea munca la stupina? - E multa treaba la stupina. Nu-i munca grea, dar e migaloasa. Trebuie sa iubesti cu adevarat fapturile astea minunate - albinele - ca-ti ofera si ele satisfactii pe masura. Acum, sunt batrana si nu mai am puterea pe care o aveam cand eram ca dumneata. Dar atat cat mai pot, ma voi ingriji de ele, ca si ele mi-au dat sanatate atunci cand aveam mai mare nevoie... * Daca treceti prin Piata Unirii joia sau vinerea, n-o ocoliti pe mama Paraschiva. O sa va invete multe despre stupi, albine si miere, dar o sa va si dojeneasca cu blandete: "Voi, domnisorilor, nu stiti sa traiti"... Sa nu va suparati pe ea, ca-i inteleapta si stie ce spune.
Vitaminele din farmacia albinelor

Harnicele albinute si-au pornit din nou colinda prin flori. In curand, din stupi se va revarsa mierea noua. Folositi aurul dulce si parfumat ca pe un elixir de viata lunga. Nici un preparat de sinteza nu egaleaza forta energizanta a produselor stupului ustul si virtutile mierii sunt cunoscute de mii de ani. Cu doua milenii inainte de nasterea lui Hristos, egiptenii se hraneau si isi ingrijeau sanatatea cu miere. Chinezii si persii ii recunosteau si ei calitatile nutritive si curative. Grecii si romanii preparau din miere ambrozie, pe care o considerau hrana zeilor, un elixir pentru viata eterna... Getii si dacii erau si ei cunoscuti pentru albinarit. Textul de fata insa nu isi propune sa realizeze un istoric al acestui miraculos produs natural, ci doar sa atraga atentia asupra uneia dintre virtutile lui capitale: capacitatea de a substitui carenta de vitamine din organism si de a vindeca bolile provocate de lipsa lor. Medicamentele albinelor n-au nici un efect secundar Lipsa din organism a uneia sau a mai multor vitamine poate declansa un sir de fenomene patologice, care pot merge de la anemie si slabirea sistemului imunitar, la tulburari oculare, hemoragii si pelagra, rahitism, osteomalacie (inmuierea oaselor) si chiar tetanie. Aici, cred, este locul sa vorbim despre una dintre cele mai sensibile probleme ale omului contemporan: alimentatia incorecta. Dar - si acest lucru trebuie subliniat de la inceput - notiunea "alimentatie incorecta" presupune o paleta larga de interpretari: a) hrana zilnica poate fi insuficienta cantitativ si calitativ; b) chiar daca este indestulatoare cantitativ si calitativ, nu este suficient de diversificata, de echilibrata; c) chiar daca ar indeplini conditiile de la punctul b, chimizarea si prelucrarea excesiva saracesc grav alimentele in principiile lor vitalizante - saruri, acizi, oligoelemente, vitamine etc.; chiar daca se indeplinesc conditiile unei alimentatii rationale si echilibrate, sunt situatii in care, din diverse cauze metabolic-functionale, organismul uman nu asimileaza anumite saruri, acizi, vitamine etc. etc. Sunt extrem de numeroase - ca sa dam numai un exemplu - cazurile de hipocalcemie. Medicii recomanda produsele farmaceutice care pot completa lipsa de calciu din organism si o dieta cu multe lactate, dar calcemia continua sa se agraveze. Motivul? Organismul nu asimileaza calciul. Din studiile si cercetarile apiterapeutice, dar si dintr-o experienta personala de peste 20 de ani, stiu cu certitudine ca nu exista nici un medicament de sinteza chimica si nici un produs sau preparat naturist care sa "fixeze" si sa favorizeze asimilarea calciului mai repede si mai bine decat propolisul. Daca oamenii ar sti un lucru atat de simplu, hipocalcemiile ar putea fi evitate cu siguranta. Cele mai grave anemii, a caror "baza de pornire" trebuie cautata indeosebi in alimentatie si metabolism, sunt tratate
medical cu tot felul de polivitamine. Apiterapeutic, anemia se vindeca in 90 de zile folosind pastura sau in 180 de zile folosind polenul. Daca insa li se alatura si alte produse apicole, anemiile se vindeca mult mai repede. Tratand farmaceutic lipsa de vitamine si starile patologice provocate de ea, indiferent daca vindecarea se petrece sau nu, apare un inconvenient: prin contraindicatiile si efectele secundare pe care le poarta in sine, medicamentele creeaza alte dezechilibre, alte organe avand de suferit. Sunt sigur ca fiecare a auzit pe cineva spunand: "Luand cutare medicament, mi-am vatamat cutare organ". Nimeni nu trebuie sa vada in aceasta afirmatie perfect adevarata, indemnul de a ocoli medicul si farmacia. Astept cu nerabdare insa momentul in care medicul insusi, cu autoritatea stiintei, sa stabileasca cazurile in care: a) terapia naturista este suficienta pentru a vindeca o afectiune; b) situatiile in care aceasta este un adjuvant al chimioterapiei sau invers. Datorita unor mentalitati pagubitoare noua, tuturor, medicii nu se "coboara" la nivelul medicinii complementare. Pusi in fata evidentelor, a vindecarilor obtinute prin apelul la "farmacia Domnului", cum ar spune admirabila Maria Treben, medicii vor ricana: "Statistic, vindecarile nu sunt concludente!". Dar cine a intocmit o statistica a lor? Cine, oare, nu stie cazuri in care oamenii au parasit spitalele fara speranta de viata si acum se plimba sanatosi, de multi ani, printre noi? Stiu bine: daca oamenii ar apela - acolo unde este cazul - de la inceput la terapia naturista, vindecarile ar fi cu mult mai rapide si mai numeroase. In cele mai multe cazuri, insa, bolnavii se indreapta spre aceasta abia atunci cand medicina alopata si chimioterapia nu le mai dau nici o speranta. Nu voi obosi niciodata sa repet: o cura profilactica cu produse apicole previne orice fel de imbolnaviri. Dar chiar daca a aparut o afectiune, o cura de produse apicole, practicata sau nu in paralel cu chimioterapia, va fi benefica. Produsele stupului nu au contraindicatii, nu au efecte secundare, nu creeaza dependenta. Dimpotriva, apiterapia poate potenta chimioterapia, poate proteja organismul uman fata de efectele secundare ale acesteia sau il poate vindeca prin actiunea lor. Avantajul imens al produselor apicole este acela ca, in timp ce vindeca, ele si hranesc, energizeaza, vitaminizeaza si imunizeaza. Cunoasteti, oare, vreun medicament farmaceutic inzestrat cu atatea valente? Nu am incotro si trebuie sa mai fac o precizare de maxima importanta: produsele si preparatele apiterapeutice au un spectru deosebit de larg de actiune impotriva afectiunilor stiute sau ascunse ale organismului uman. Spre exemplu, daca folositi propolisul pentru a combate hipocalcemia, acesta va actiona benefic fata de cel putin alte 40 de afectiuni. Cunoaste cineva vreun medicament cu o asemenea "paleta" de actiune? Si, in plus, trebuie stiut ca cele mai multe minuni ale stupului - mierea, polenul, pastura, laptisorul de matca si apilarnilul - sunt considerate, prin chiar legislatia in vigoare, alimente si nu medicamente, desi pot rivaliza cu succes in tratarea celor mai diferite afectiuni. Sa revenim la vitaminizare, propunandu-va o terapie care nu a inregistrat, in nici unul din cazuri, vreun esec. PROGRAMUL PENTRU O ZI Dimineata. Cu un sfert de ora inainte de masa: a) se mananca doua lingurite de polen sau zece pastile de pastura; b) se iau doua lingurite de miere cu laptisor de matca; c) se bea un amestec din 30-40 picaturi de tinctura de propolis si 30-60 picaturi de apa; d) se bea o cana de ceai de macese indulcit dupa gust cu miere poliflora. Dupa masa de dimineata se iau doua lingurite de miere propolizata. Dupa maza de pranz se iau doua lingurite de miere cu germeni de grau. Dupa masa de seara se iau doua lingurite de miere cu suc de orz verde. In timpul fiecarei mese se bea un pahar de apa (de marimea celui pentru vin) in care se dilueaza doua lingurite de otet din mere si miere, indulcind cu miere poliflora, dupa gust. Seara, inainte de culcare, se iau doua-trei lingurite de miere cu drojdie de bere (doua
lingurite de drojdie se amesteca cu o lingurita de miere). In fiecare zi se bea un litru de infuzie de: urzica 50%, coada-calului 20%, catina 10%, ciubotica-cucului 10%, busuioc 5% si cimbru 5%. Se prepara dimineata pentru toata ziua, se indulceste putin cu miere, iar pentru gust se poate condimenta cu menta. Masajul reflexogen al talpilor. Nu toata lumea are la indemana un reflexoterapeut, dar exista doua modalitati extrem de simple si de eficiente: a) se merge descult, dimineata si seara, pe prundis sau pe un teren cu denivelari marunte; b) intr-un colt al unei incaperi se pot pune boabe de porumb sau de fasole ori pietricele de rau, peste care se fac "plimbari" cu sosetele in picioare. Se incepe cu cate 10 minute, si se prelungeste zilnic durata "sedintei" cu cate doua minute, pana se ajunge la 30 de minute, apoi se reduce zilnic tot cu cate doua minute, pana se revine la timpul initial. Se elimina din alimentatie zaharul si orice preparate in care ar fi incorporat, otetul "de stat", mezelurile, conservele, fainoasele si grasimile animale. In schimb, painea neagra si malaiul, lactatele si cruditatile nu trebuie sa lipseasca dintr-o alimentatie echilibrata. Nu uitati indeosebi ficatul de vita si pestele. O alimentatie echilibrata trebuie sa cuprinda alimente bogate in fibre vegetale, care actioneaza asupra peretilor aparatului digestiv, il impiedica sa devina aton (lenes), previn constipatiile, absorb si transporta toxinele in afara organismului. Se impun cateva precizari. Este bine ca, profilactic, sa se faca o cura de vitaminizare, cu durata de cate 30 de zile, primavara si toamna, inainte de venirea iernii. Dar, intre timp, nu renuntati sa consumati zilnic minimum unu-doua grame de miere poliflora pentru fiecare kilogram greutate corporala - mierea poliflora fiind un veritabil cocktail de plante medicinale. Valoarea ei profilactica si terapeutica o depaseste pe cea a ceaiurilor, dintr-o mie de motive bine intemeiate. Cel mai important dintre acestea insa este acela ca va ofera virtutile tamaduitoare ale multimii de plante din care este colectionata de catre albine, fara sa fie saracita prin fierbere. Ma veti intreba: de unde sa ne procuram o miere poliflora de calitate? Apelati constant la un apicultor din zona subcarpatilor. Cumparati, atunci cand extrage mierea poliflora, intreaga cantitate care va este necesara pana la urmatoarea recoltare. Trebuie stiut ca mierea poliflora se "zahariseste" in douatrei luni de la extragerea din faguri. Faptul este perfect natural si nu-i scade cu nimic calitatile: poate fi consumata ca atare, dupa cum poate fi "dezghetata". Ideea gresita a consumatorilor, ca mierea zaharisita este falsa, ii determina pe unii apicultori sa o fiarba la temperaturi de peste 90?C. Astfel, mierea nu se va mai zaharisi niciodata, dar va fi saracita in principiile sale vitale. In piete, se pot vedea borcane cu miere galbena, avand in partea de sus un "guler" din bule de aer: este mierea fiarta bine. Cea mai "sigura" miere e mierea zaharisita. De altfel, fiecare poate sa o lichefieze acasa, supunand-o la temperaturi care sa nu depaseasca 40?C. Desigur, trebuie sa va asigurati ca mierea zaharisita pe care o cumparati este o miere poliflora si nu monoflora (floareasoarelui, tei, zmeur etc.).
AS 616 Farmacia albinelor

Dr. TEFAN STNGACIUIubiti albinele i ceea ce fac pentru om i natura Farmacia albinelor. Una din marile taine ale naturii este iubirea dintre albine i flori. Dezlegat la semn, odat cu primii boboci care i deschid corolele ctre soare, rodul ei este un dar ceresc pentru om, un elixir de sntate i viaa lunga pe care nu tim s-l preuim indeajuns. i pentru c afar e primvara i mierea primelor flori se aduna deja n faguri, l-am rugat pe unul din marii specialiti ai tratamentelor cu produse apicole s ne prezinte cele mai importante medicamente din farmacia albinelor. Cunotinele dvs. legate de farmacia albinelor v-au propulsat printre cei mai apreciAi apifitoterapeui din lume. Zburator, asemenea lor, dintr-un colt n altul al globului, nu lipsiti de la nici o manifestare tiinific dedict tratamentelor cu produse apicole. Exista un interes real fa de aceasta problema n Occident? Apiterapia a castigt n ultimii 50 de ani o foarte bun reputatie, nu numai n Europa, ci n ntreag lume. Exist n prezent foarte muli cercettori i practicieni care se ocup exclusiv de proprietile curative ale produselor stupului i ale veninului de albine, asezandu-le pe o baza tiinifica. De fapt, apiterapia modern s-a nscut n Romnia, prin cercetrile dr. Alexandru Partheniu, care, ncepnd cu anul 1954, i-a publicat rezultatele remarcabile obinute n studiul i utilizarea experimentala i apoi terapeutic a veninului de albine. Pentru cei care doresc sa studieze n prezent apiterapia, Romnia deine o banc de date uriaa n domeniu. Important este i faptul c suntem prima ar din lume care organizeaza n mod oficial, sub coordonarea Ministerului Sntii i Familiei, cursuri de obinere a competentei medicale ori farmaceutice n apifitoterapie. La noi n ar exista cu mult peste 300 de medici care practica apiterapia, ca metoda adjuvnta sau principala, n activitatea de zi cu zi.
Patru campioni: MIEREA, PROPOLISUL, lptiorul DE MATC, APILARNILUL

Care sunt cele mai apreciate produse apicole? Mierea este produsul apicol cel mai cunoscut i mai apreciat din cele mai vechi timpuri. Dup o perioad n care zahrul o eclipsase, mierea revine n alimentaia oamenilor, fiindu-i apreciate tot mai mult calitile nutritive i terapeutice. Mierea proaspt se prezint de obicei sub form unei substane dense, semilichide, semitransparente, care ncepe treptat s se cristalizeze i s se ntreasca. Culoarea mierii difer de la incolor pn la negru. Nu ntotdeauna mierea de culoare deschis este superioara celei de culoare nchisa. Aroma mierii este determinat de coninutul n uleiuri eterice i depinde de speciile de plante din care provine nectarul. Mierea fcut de albinele hrnite cu sirop de zahr sau cea direct falsificata, fiind lipsita n mare msura de substane organice volatile, nu va avea aroma ntlnit la mierea natural. n general,
aroma tuturor sortimentelor de miere este plcut, dar cea mai accentuata aroma o are mierea din faguri sau mierea proaspt extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cele mai pronuntate arome le au mierea de tei i cea de fneata de deal, iar cele mai discrete de salcie, castan i rapita. Din punct de vedere biochimic, mierea conine: apa, glucide (glucoza, fructoza, zahroza, maltoza, dextrine), acizi organici, aminoacizi, enzime, sruri minerale, vitamine, uleiuri volatile, flavonoide. Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de proprietile plantelor vizitate de albine, respectiv de principiile active ale acestora. Iat cteva din proprietile farmacologice i indicaiile unor sorturi de miere: mierea de tei (sedativ nervos, antispastic, fortifiant al cordului) indicat n tuse uscat, insomnii, bronite, laringite, traheite, astm bronic, tuberculoza pulmonara, diskinezie biliara hipertona, rni purulente i arsuri; mierea de ment (carminativa, analgezica, tonica, antiseptica) indicat n spasme pilorice, diskinezii biliare i gastrointestinale; mierea de salcm (expectoranta, excelent calmant al tusei, antiseptica, diuretica, antidiareica) se poate folosi, n doze mici (pn n 5 grame pe zi), chiar i n diabet, desigur cu acordul diabetologului i reducerea aportului altor glucide din alimentaie; mierea de floarea-soarelui indicat n ateroscleroza, tulburri de dinamic sexuala; mierea de pomi fructiferi (antimicrobiana, ndeosebi fa de bacteriile Gram pozitive i Gram negative) indicat n maladii gastrointestinale i ale rinichilor; mierea de conifere aciune antiseptica i antiinflamatoare att pentru cile respiratorii, ct i pentru cele urinare, aciune diuretica; mierea de munte indicat n afeciunile inflamatorii i alergice ale cilor respiratorii; n tratarea rnilor purulente; deficiene imunitare; mierea poliflor antiseptica, sedativa. Oamenii care consum acest adevrat miracol al naturii trebuie s tie ca, pe lng multiplele beneficii aduse sntii, mierea poate avea i contraindicaii. Reinei: consumul de miere este contraindicat pentru toi bolnavii la care este necesar limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate fa de miere. Nu se recomand celor cu tulburri glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum i celor cu insuficiena pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat, de exemplu, bolnavilor de astm bronic alergic, insuficiena cardiac, cord pulmonar, dereglri majore ale miocardului, stri febrile, hemoragii repetate ale cilor respiratorii. Este dificil sa faci o clasificare precisa a produselor stupului dup efectele terapeutice pe care le au. Putem spune c produsele apicole, n totalitatea lor, se completeaz reciproc i ofer astfel efecte terapeutice amplificte. Dr. constantin Neacsu, unul din marii specialiti romni n apiterapie, citeaza numeroase cazuri n care produsele stupului sunt folosite cu rezultate remarcabile. Boli respiratorii mierea poate fi folosit cu succes n bronite cronice, bronite astmatiforme, astm bronic, traheite, bronsiectazii, rinite, rinite alergice, faringite, sinuzite, laringite. n TBC pulmonar i bronic, utilizarea propolisului (unt cu propolis 15%, propolis n soluie alcoolica 20%) da rezultate foarte bune. Asocierea propolisului cu antibiotice grabeste resorbtia focarului de boal. Polenul poate fi utilizat n tratamentul asociat al bronhopatiilor cronice. Boli cardiovasculare se utilizeaz mierea cu adaos de extract de propolis (2%), polen eficiena acestuia dovedindu-se remarcabila n ateroscleroza i n combaterea
aterogenezei. Prin administrarea propolisului sub form de soluie alcoolica 30% s-au obinut efecte terapeutice foarte bune n maladiile hipertensive stadiile 2 i 3: diminuarea cefaleei, oprirea vertijurilor, a zgomotelor n urechi, a palpitaiilor. Boli dermatologice propolisul este folosit frecvent att ca adjuvant n terapiile specifice, ct i pentru proprietile terapeutice proprii. Este utilizat n tratarea micozelor (Candida albicans), n asociere cu medicamente aplicate local, n piodermite (Staphylococcus pyogenes). n tratamentul tuberculozei pielii, la formele varicoase i cele de infiltraie, folosirea extractului de propolis 50%, a propolisului brut amestecat cu unt din lapte de vaca sau a propolisului dizolvat n alcool a dus dup 2-3 luni la dispariia secretiei purulente i resorbtia total a infiltratului. Dei tratamentul cu propolis nu poate fi considerat mijloc principal n tratamentul tuberculozei pielii, totui, analgezia la distrugerea nodulilor tuberculoi, accelerarea vindecrii ulceraiilor i aspectul cosmetic al cicatrizarii asigur superioritatea certa a propolisului fa de alte remedii. Este de preferat folosirea unguentelor cu propolis de ctre bolnavii care trebuie s fac tratament prin iradiere (pentru prevenirea aparitiei reaciilor esuturilor cutanate), dar i dup iradiere. Unguentul cu propolis influeneaz favorabil atenuarea reaciilor la iradiere, ceea ce reduce durata tratamentului bolnavilor i permite aplicarea dozelor necesare fr intrerupere; Numeroase psihonevroze reacioneaza bine la tratamentul cu lptior de matc. Acesta stimuleaz stri psihice pozitive (orientare ctre optimism i relaxare) i diminueaz emotivitatea. Este indicat, de asemenea, n neuroastenie (etapa de oboseal nervoaa predominanta), n stri depresive minore, n tulburri ale strii psihice. Este utila i includerea apilarnilului ca tratament, sub aspectul tonifiant i psihotonic n patologia nevrozelor, a depresiilor, a asteniilor fizice, psihice, precum i a celor care interfereaza cu tulburri de dinamic sexuala la brbai. Pentru unele afeciuni neuro-psihice trebuie Menionat i propolisul, pentru c are o influen pozitiv de netagaduit, datorit implicarii componentelor sale flavonice i flavonoidice n metabolismul neuronal. Pe lng lptior de matc, apilarnil i propolis, tratamentele cu produse apicole pot include mierea i polenul, pentru adolescentii cu probleme de inadaptare familiala, scolara i sociala.
Terapia cu venin de albine

A evoluat mult n ultimii 50 de ani. De la nepturile practicate relativ la ntmplare n trecut, aceasta terapie presupune acum cunoaterea precisa a meridianelor energetice i a punctelor de acupunctura, pentru tratarea mai eficient a organului-tinta. Industria farmaceutic produce preparate cu venin de albine, ceea ce face ca dozarea acestuia s se realizeze n mod tiinific. Tratamentul cu venin de albine poate fi benefic n afeciuni reumatice (poliartrite, miopatii, cardiopatii, reumatisme), poliartrite infecioase nespecifice, spondilartroza deformanta, afeciuni ale sistemului nervos periferic, inflamaii ale nervilor (sciatic, femural, facial), nevralgii intercostale, irite i
irido-ciclite, sindromul migrenos i alte afeciuni. Veninul de albine are numeroase proprieti, dintre care se pot enumera: efect hipotensor (dilata capilarele cerebrale i amelioreaza, n doze terapeutice, microcirculatia); provoac dezvoltarea diferitelor reflexe protectoare; efect de stimulare a funciei foliculinice la femei, prin activarea glandelor suprarenale; efect antiviral (inclusiv contra HIV), antimicrobian, antiinflamator. Remarcabilele caliti ale produselor stupului au eficiena i n boli grave, precum cancerul? n topul listei bolilor cauzatoare de deces, cancerul ocup locul al doilea, dup bolile cardiovasculare. Care sunt cauzele deja tiute ale cancerului? S le enumeram: tendina erediar spre cancer; greseli majore de dieta, de exemplu, consumul n exces al produselor animale (carnea, laptele crud i branzeturile, carnea de porc grasa), hrana prelucrata, conservani chimici, lipsa vitaminelor, a fibrelor antioxidante (celuloza) din hrana proaspt; sistem imunitar slbit; probleme psiho-emoionale n exces (ingrijorari, obsesii, depresii nervoase, tristete, neliniste, lipsa vointei i a capacitii psihice de a lupta cu Dificultile vieii); expunerea la diverse substane chimice, radioactive; diferite virusuri, bacterii, parazii intestinali; funcionarea lenesa a organelor interne, cu acumulare de reziduuri n interiorul i n afar celulelor, deficit de oxigen etc. Majoritatea acestor factori conduc la o intoxicare lent a celulelor i la o alimentare redus cu substanele necesare vieii (apa, oxigen, nutrienti, vitamine, enzime, minerale, oligoelemente). Problema principal este insuficiena circulaie a sngelui sntos la i de la esuturi, care va crete n cele din urm riscul de transformare a celulelor sntoase n celule canceroase. Bazandu-ne pe aceste lucruri, putem sa nelegem cum albina i folositoarele produse ale stupului pot s ajute, deoarece n afar de evidentierea multor proprieti pozitive, savntii din ntreag lume au dovedit ca: veninul de albine mbuntete circulaia sanguina n organism; mierea aduce n trupul uman cea mai bun energie (combustibil curat); propolisul ajut sistemul imunitar; lptiorul de matc i polenul aduc cele mai bune nutriente i vitamine la celule. Desigur, n cazul bolnavilor de cancer, tratamentul cel mai bun este cel individualizat, dar se pot oferi totui cteva principii generale. Terapia cu venin de albine ar trebui s fie administrat numai de doctori specializAi n apiterapie. Produsele apicole trebuie s fie foarte proaspete, n special lptiorul de matc i polenul de albine (administrarea lor ideal este cea sublinguala). Propolisul trebuie s fie administrat n toate modurile posibile (crud, tincturi, supozitoare, alifii etc.). Alturi de produsele apicole ar trebui s se foloseasca, n funcie de situaia specifica fiecrui pacient, plante medicinale i alte remedii naturale. O bun psihoterapie poate s fac minuni; discutiile ar trebui s fie orientate spre iubirea naturii i a semenilor, pentru a aduce mai mult lumina, optimism i motive pentru a tri mai mult i mai sntos. Regimul alimentar este, de asemenea, foarte important; ideal este un regim predominant vegetarian, proaspt, 100% bio i plin de energie.
Purificarea corpului, a sufletului i a mintii, n orice mod posibil, sunt imperative! Apicultorii (care folosesc toate produsele apicole) sunt persoane longevive i rareori am auzit de vreunul bolnav de cancer. Ce sfaturi le dai cititorilor notri, care doresc sa foloseasc produsele stupului pentru tratarea anumitor boli? nainte de nceperea oricrui tratament cu produsele stupului, asigurai-v de urmtoarele lucruri: ca avei un diagnostic clar i sigur, stabilit de medicii specialiti; c nu avei alergie sau intoleran la substanele prezente n produsele apicole; ca produsele apicole pe care le folosii sunt foarte proaspete, corect procesate i ambalate, fr pierderea excesiva a principiilor active; c tratamentul va este coordonat de o persoan specializata n apifitoterapie sau avnd cel puin o mare experiena personal atestata prin numeroase vindecri recunoscute oficial de personalul medical; ca folosii apiterapia ca pe o valoroaa metoda complementar, alturi de orice alta terapie care va poate fi de folos, dup sfatul medicului; ca avei suficient voina i rbdare de a folosi produsele apicole pn la vindecare ori cel puin pn la ameliorarea neta ori stabilizarea bolii (reinei ca apiterapia nu este un panaceu); nainte de a ncepe orice tratament apiterapic, informai-va la modul cel mai detaliat despre cum ar putea aciona produsele apicole n cazul dvs. specific (educaia medicala, i n acest caz, va poate fi de mare folos); apelai la terapia cu venin de albine, relativ dura, numai dac celelalte terapii i-au dovedit n mod repetat ineficiena; fiti optimisti, iubiti albinele i ceea ce fac de milioane de ani pentru om i natura, respectAi i ajutAi apicultorii i vei obine nu numai o vindecare fizica, ci i una sufleteasc, de mult mai mare valoare... FLORENTIN POPA D-l dr. tefan Stngaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic i Tratament Aly Crys Med, str. Roia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, Bucureti, tel. 021/430.33.65
Un ajutor de exceptie in bolile cardiovasculare
PRODUSELE STUPULUI
Dr. Stefan StAngaciu Putine medicamente de origine chimica pot rivaliza cu <<farmacia albinelor>> Pentru multi dintre dvs., d-l dr. Stefan Stangaciu nu mai are nevoie de prezentare. Cartea sa de vizita este impresionanta: medic de medicina generala din 1985, cu competenta in acupunctura, expert in fitoterapie si apiterapie. Cunostintele si experienta lui in domeniul apiterapiei sunt recunoscute pe plan international, din 1999 fiind presedinte al Societatii Germane de Apiterapie. Cu toate ca tratamentele sale acopera o arie mare de boli, interviul de fata se rezuma la un singur capitol: bolile cardiovasculare, care conduc detasat in sumbrul top al mortalitatii. - D-le doctor, si bietii romani sunt secerati de afectiunile cardiovasculare. Care sunt factorii declansatori? - Omul face inca foarte multe greseli, care ii afecteaza direct sau indirect inima si vasele sanguine. Iata cateva dintre acestea: - alimentatia necorespunzatoare (consumul exagerat de grasimi si proteine de origine animala, sare, dulciuri pe baza de zahar, conservanti si coloranti chimici, alcool in detrimentul fructelor, legumelor, cerealelor, pestelui, iaurtului, recomandate in bolile cardiovasculare); - poluarea aerului; - calitatea apei potabile (care nu mai intruneste conditiile de puritate necesare consumului uman); - stresul (din pacate, nu numai saracia este un factor de stres, ci de multe ori ambitia nesabuita de a castiga cu orice pret, de a avea cat mai multi bani, functii sau putere; nervozitatea, grijile excesive si mai ales frica sunt cei mai mari dusmani ai inimii, care duc la imbolnavire prematura); - lipsa unui somn indestulator (care poate contracara stresul zilnic); - lipsa iubirii sau a prieteniei celor din jur; - lipsa miscarii, excesul de sedentarism, lenea; - mostenirea genetica slaba; - afectiuni ale organelor interne (de exemplu o vezicula biliara puturoasa, rinichi lenesi, un intestin gros care nu elimina la timp toxinele acumulate in tubul digestiv, plamani care functioneaza cu jumatate de norma etc.). - Produsele stupului, ca remedii in bolile cardiovasculare, sunt putin cunoscute. Ce argumente le sustin eficacitatea?
- Insisi apicultorii! Un studiu statistic a aratat ca apicultorii au o inima foarte sanatoasa, care le permite sa traiasca in medie cu opt ani mai mult decat restul oamenilor. Cum se explica longevitatea si puterea de munca extraordinara a apicultorilor? Iata numai cateva exemple: - consumul frecvent de produse apicole, in special de miere, polen si laptisor de matca; - folosirea repetata a propolisului pentru a inlatura nu numai racelile, durerile de stomac ori ranile, ci si pentru a intari sistemul imunitar si a ajuta la formarea unor artere, vene si capilare flexibile, dar si rezistente in acelasi timp; - intepaturile de albine considerate de majoritatea apicultorilor nu un risc profesional, ci o binefacere pentru propria sanatate. Concluzia: stupul ofera suficiente remedii cu care putem ajuta inima si vasele sanguine sa functioneze armonios pana la adanci batraneti. - Cum explicati mecanismul de actiune al produselor apicole in bolile cardiovasculare ? - Scoala romaneasca de apiterapie (reprezentata cu cinste pe plan international de fostii si actualii medici si cercetatori de la Centrul de Apiterapie si de Institutul de Cercetare-Dezvoltare in Apicultura din Bucuresti), precum si numerosi cercetatori din intreaga lume au demonstrat ca produsele apicole contin substante nutritive extrem de utile functionarii directe a inimii si vaselor sanguine, precum si substante cu efect tamaduitor imediat. - Mierea ofera din abundenta glucoza, fructoza, acizi organici, apa biologica, minerale; toate acestea pot trece direct in circulatia sanguina, fara a mai fura energie de la organele digestive. Pentru un bolnav care tocmai a suferit un infarct de miocard ori a paralizat datorita unui accident vascular cerebral, mierea aduce o binefacere extraordinara. - Polenul contine toata gama aminoacizilor esentiali, acele caramizi din care se construiesc proteinele, tesuturile, organele interne. Polenul mai are o functie extraordinar de importanta pentru cardiaci: ajuta la acumularea vitaminei C in organele interne. Dr. Rath din Germania sustine ca principala cauza declansatoare a bolilor cardiovasculare o constituie insuficienta vitaminei C si nu excesul de grasimi, colesterol sau infectiile microbiene localizate pe interiorul peretilor vasculari. Vitamina C, alaturi de bioflavonoide (pigmentii vegetali) protejeaza peretii interiori ai inimii si vaselor sanguine de coroziunea creata de diverse substante nocive, cum ar fi binecunoscutii radicali liberi. - Propolisul, prin concentratia foarte mare in balsamuri, rasini, minerale si pigmenti vegetali (bioflavonoide), este cel mai bun protector contra ruginii interne, contra periculosilor radicali liberi. Propolisul este in acelasi timp un minunat produs apicol care poate relaxa vasele sanguine, ajutand la mentinerea unei circulatii mai usoare a sangelui si la normalizarea concentratiei grasimilor din sange. Propolisul actioneaza in acelasi timp ca un foarte eficient antibiotic si antiviral natural, precum si ca imunomodulator, putand reduce sau elimina astfel riscul dat de infectiile cu diverse microorganisme care pot ataca un perete vascular slabit. - Laptisorul de matca, prin substantele lui usor asimilabile, actioneaza ca energizant si regenerator al celulelor cardiace. Laptisorul de matca este in acelasi timp un excelent stimulator al productiei de globule rosii, globule albe si trombocite, precum si un foarte puternic antiviral natural, care ajuta la crearea si mentinerea unui sange curat. - Veninul de albine este un extraordinar
stimulator al sistemului nervos, endocrin si imunitar, un complex de substante care, in doza bine aleasa, poate ajuta la fluidifierea sangelui si la deschiderea vaselor coronariene. Veninul de albine este cel mai puternic incalzitor de origine apicola. Oricine stie ca, dupa o intepatura de albina, locul devine rosu, zona se incalzeste, sangele circula mai usor si mai repede. - In ce afectiuni cardiovasculare este utila apiterapia ? - In primul rand, in prevenirea acestor afectiuni extrem de periculoase, indiferent de localizarea lor: inima, artere, capilare, vene. A preveni boala ori raul, ca oriunde in medicina ori in viata de zi cu zi, este mult mai usor decat a trata ori a corecta. In cazurile acute (de exemplu infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral sau tromboflebita acuta), produsele apicole se pot folosi doar ca adjuvante, alaturi de medicatia de urgenta stabilita de medicul cardiolog ori de terapia aleasa de chirurgul specializat in boli cardiovasculare. In asemenea cazuri grave, numai cu acordul medicului curant si sub supravegherea directa a acestuia, se pot folosi produse apicole sub forma de extracte, care se absorb foarte usor si ajung rapid la zona bolnava. Dintre aceste extracte pot enumera: tinctura de propolis (in doza de 1-2 picaturi pe kilogram/corp zilnic); - extract de polen (Revipol - 6-10 tablete/zi); - laptisor de matca in forma buvabila (6-10 fiole/zi). Daca pacientul nu este diabetic (mai ales insulinodependent), se recomanda ca extractele de mai sus sa se amestece cu miere. Doza zilnica de miere poate fi, la alegerea medicului, intre 20-100 g, in functie de gravitatea bolii si de caracteristicile specifice fiecarui caz in parte. Important este ca mierea sa fie proaspata, nefiltrata, neincalzita si neexpusa la lumina soarelui. Cea mai buna miere este cea obtinuta prin stoarcerea fagurilor de miere intr-un tifon curat. Daca pacientul a iesit din criza si poate sa inghita sau sa bea lichide in mod constient, se recomanda mestecarea fagurilor de miere. In sezonul rece, cea mai buna miere este cea de salcam, datorita continutului ei bogat in fructoza. Pentru o absorbtie mai rapida in circuitul sanguin, este foarte important ca pacientul sa tina produsele cat mai mult timp sub limba, inainte de a inghiti. In cazurile cronice (cum ar fi arterita, hipertensiunea arteriala esentiala, ateroscleroza, varicele, aritmiile cardiace) sau la pacientii care au trecut deja de cateva luni bune prin spaima unui infarct de miocard ori a unui accident vascular, lucrurile sunt in principiu mult mai usoare. La acesti pacienti, tratamentul apiterapic se poate adapta fiecarui caz in parte. La inceput, este bine sa se mearga pe formule de tratament mixte - clasic medicamentos ori chirurgical cu tratament apifitoterapic, acupunctura, ayurveda ori homeopatie. Ulterior, pe masura ce evolutia pacientului devine din ce in ce mai favorabila, se poate renunta treptat (desigur, cu acordul medicului) la medicatia de sinteza. Oricum, cuvantul medicului cardiolog trebuie sa fie lege! - Care sunt dozele si metodele de aplicare recomandate? - Produsele apicole se administreaza oral (se inghit), dupa ce se tin 3-5 minute sub limba. - Laptisor de matca - 100-200 mg zilnic (1-2 drajeuri sau 1-2 fiole). - Polen granule - 20-30 g zilnic in prima saptamana, dupa mese si numai dupa ce a fost bine diluat cu lichide (apa, suc de morcovi, suc de sfecla rosie) ori
in iaurt. Dupa ce tubul digestiv s-a obisnuit cu polenul, se poate administra cu 15 minute inainte de mese. - Miere de salcam, de tei, poliflora sau de padure (de exemplu mierea de padure sau de mana, mai inchisa la culoare, contine mai multe minerale si este mai utila decat mierea de salcam in cazul pacientilor demineralizati datorita functionarii deficitare a rinichilor; mierea de tei este mai buna pentru pacientii foarte nervosi, iritabili ori anxiosi). Doza medie de miere recomandata este de 20-40 g zilnic (3-5 lingurite). - Propolis in forma bruta, direct de la apicultor, ideal proaspat colectat din stup (cu miros si gust puternice) - 3-5 g zilnic (se mesteca minimum 20-30 de minute inainte de inghitire!). Cei care au lucrari dentare recente mai bine sa evite propolisul brut, pentru ca acesta este foarte lipicios. Daca situatia o impune totusi, propolisul brut se poate suge pe limba, cu atentie, iar daca se lipeste de gingie ori de dantura, se poate topi mestecand 1-2 nuci, alune ori migdale, care creeaza aproape instantaneu un extract vegetal gras fluid. - Tinctura de propolis se foloseste in doza zilnica de circa 1 picatura pe kilogram de greutate corporala (o persoana care are, de exemplu, 72 de kilograme va lua cate 18 picaturi de propolis, de 4 ori pe zi). Este bine ca tinctura sa se ia pe o lingurita de miere, pe o bucatica de paine sau cu apa. Inainte de inghitire, se tine cat mai mult timp in gura, eventual facand o usoara gargara. Tratamentul extern cu produse apicole trebuie neaparat asociat celui intern, pentru a creste si mai mult sansele de vindecare. Foarte eficient este unguentul cu venin de albine Apireven, care poate fi folosit pentru masaj si presopunctura aproape in toate tipurile de boli cardiovasculare. Ideal este sa cereti sfatul unui medic specializat in acupunctura, inainte de a incepe folosirea acestui produs extraordinar, cel mai bun din lume la ora actuala. Tot la nivelul punctelor de acupunctura, dar si in aplicare locala, se poate folosi unguentul de propolis. Acesta este util in toate complicatiile bolilor cardiovasculare care duc la leziuni superficiale ale pielii (ulcerul varicos incipient si arterita obliteranta). In cazul unor leziuni mai profunde (ulcerul varicos ori arteritele obliterante avansate), se poate folosi direct mierea de albine, ideal proaspata, poliflora sau de salcam. In cazul unei suprainfectari a ranii, se poate adauga in mierea proaspata pana la 2-5 g tinctura de propolis si 5-10 picaturi de ulei de cimbru la 100 g de miere. Ungerile se fac de doua ori pe zi, sub strict control medical. Vindecarea apare in cele mai multe cazuri in maximum doua luni de tratament (in special la acei pacienti care sunt tratati integral si la care cauzele bolii au fost in mare masura neutralizate sau chiar eliminate). In sinteza, se poate spune ca, datorita proprietatilor benefice enumerate anterior, produsele apicole pot fi un ajutor extraordinar pentru aproape toti bolnavii cardiovasculari. Exista putine medicamente de origine chimica ce pot rivaliza cu farmacia albinelor. Produsele apicole nu sunt totusi un panaceu. Numai medicul poate decide, in special in cazurile grave, acute, cea mai buna conduita terapeutica ce trebuie urmata. In astfel de cazuri, apiterapia este doar o sora mai mica a metodelor clasice, medicale ori chirurgicale. FLORENTIN POPA
D-l dr. STEFAN ST-NGACIU poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament ALY CRYS MED (str. Rosia Montana nr. 6, bl. O.7, sc. B, ap. 6, sector 6, Bucuresti, tel. 01/430.33.65) sau prin e-mail: apither@gmb.ro
Un medicament redutabil in farmacia naturii -
PROPOLISUL Propolisul este o substanta adunata de albine de pe mugurii de plop negru, care contin o secretie rezinoasa. Materiilor rasinoase adunate, albinele le adauga secretii proprii si ceara. Prelucrat de albine, propolisul devine o materie lipicioasa, parfumata, de culoare galben-roscata. Propolisul este folosit de albine la izolarea stupului si la dezinfectarea celulelor fagurilor destinati cresterii puietului. Tot cu propolis acopera cadavrele unor raufacatori intrati nepoftiti in stupi si omorati prin intepaturile cu venin.
Cateva curiozitati privind propolisul Preotii Egiptului Antic foloseau propolisul la imbalsamarea mumiilor. In timpul razboiului anglo-bur, medicul Pavel Meyer, in lipsa unor medicamente, a folosit in spitalele de campanie o alifie din vaselina si propolis (propolis vasogen) in tratarea ranilor. Spre surprinderea tuturor, a dat rezultate mai bune decat medicamentele farmaceutice in actiunea de cicatrizare si formare a tesuturilor noi. De asemenea, pe scara larga, propolisul a fost folosit de medicii rusi in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Privind valoarea bactericida si bacteriostatica a propolisului, este suficient sa amintim ceea ce pateste bietul soarece de camp care, in cautarea comorilor stupului, intra in el. Ucis cu intepaturi veninoase si fiind prea greu pentru a fi carat afara, cadavrul nefericitului pofticios este invelit intr-un giulgiu de propolis si apoi acoperit cu un strat de ceara. Astfel "imbalsamat", pentru a nu infesta casa albinelor, cadavrul nu se descompune, neintrand in putrefactie timp de 5-6 ani. Compozitia propolisului: 55% rasini vegetale, balsamuri, flavone, acid ferulic, 25-30% ceara, 10% uleiuri eterice volatile, 5% polen, 5% substante organice si microelemente (aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu, nichel, plumb). Cum poate fi utilizat terapeutic propolisul? - In stare naturala, prin mestecarea indelungata (timp de cateva ore) a unui fragment dintr-un baton de propolis natural: saliva umana este una din putinele substante care il solubilizeaza. - Sub forma tincturii de propolis, in diferite concentratii: 5%, 10%, 20% si 30%. - Sub forma extractului moale de propolis inglobat in miere (miere propolizata) sau folosit la prepararea diferitelor unguente si a supozitoarelor. - Sub forma diferitelor unguente, in compozitia carora intra extractul moale de propolis, cum este spre exemplu, unguentul Nikeprop.
TINCTURA DE PROPOLIS Preparare: la 100 g alcool de 80?-86?, adaugam 20 g propolis intarit, tinut in frigider. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr-un vas, se incalzeste la 30?C-40?C si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta intr-o saptamana de 6-7 ori. Dupa aceea, lasam sa se aseze, apoi turnam cu grija lichidul curat. Tinctura s-a dovedit folositoare la vindecarea urmatoarelor boli: 1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi. 2. La menopauza, timp de un an, zilnic 10 picaturi. 3. Se recomanda la inflamarea prostatei, zilnic 30 de picaturi. 4. La hipertensiune, zilnic 30 de picaturi pana la vindecare. 5. La inflamarea rinichilor si ficatului, de doua ori pe zi, cate 40 de picaturi puse intrun pahar de 100 ml apa calda. Se repeta pana la vindecare. 6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic, de doua ori cate 40 de picaturi puse in 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori gargara. 7. In cazul ulcerului de stomac sau enterite, 40 picaturi de tinctura puse in 100 ml lapte cald. Se bea pe stomacul gol. 8. Bataturile si cheratitele sunt tratate in felul urmator: daca este posibil, inainte de culcare imbibam o bucata de vata in tinctura de propolis si o asezam pe locul dureros. Ziua, putem folosi alifia de propolis (atentie, cheratitele raman inca dureroase zile intregi). 9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctura. Afectiunile dispar repede (in cazul cand spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat intr-o crema). 10. In 100 ml de apa calda adaugam 40-50 picaturi de tinctura de propolis si dupa barbierit ne spalam pe fata. 11. In cazul TBC-ului pulmonar, folosim de trei ori pe zi cate 30 de picaturi si, saptamanal, de doua ori facem inhalatii. Cu ocazia inhalatiei, la 1/4 litru de apa fierbinte adaugam 100 picaturi de tinctura. 12. Omul beat se poate trezi din betie daca ii dam 100 ml apa rece, cu 50 picaturi de tinctura. 13. Daca avem boli micotice intre degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura. 14. Daca avem dureri de stomac, se recomanda sa bem 100 ml de apa cu 50 picaturi de tinctura. Durerile ne lasa repede. Compozitia este recomandata si in cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol. 15. La dureri de masele, punem o vata imbibata cu tinctura (propolisul curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia).
16. Tinctura se poate folosi in cazul ranilor vechi. Rana trebuie spalata cu extractie de lipan, apoi ungem de mai multe ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar. 17. Tinctura se foloseste si in cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura. In aceste cazuri, nu se formeaza vezicule. 18. Tinctura se poate folosi in cazurile cand medicamentele facute din plante sau din materiale sintetice nu dau rezultate. Nu se recomanda in cazul persoanelor alergice. Cei care sunt sensibili la propolis nu le folosesc. Bautura cu propolis: Se recomanda mai mult din cauza influentei sale pozitive in prevenirea bolilor in perioadele reci! Radem 15-20 g propolis solid si il introducem intr-un litru de palinca de buna calitate. Dupa ce am pus capacul, solutia se agita de mai multe ori. Peste cateva saptamani, vom obtine o bautura amaruie. Se bea un paharel, inainte de culcare.
PROPOLISUL - panaceul primaverii

Cel mai puternic medicament al naturii e preparat in stupul albinelor Nici n-apuca primavara sa vina, cu cortegiul ei de muguri si flori, cand roiurile de albine isi pornesc deja colindatul prin lumina cruda a soarelui. Niciodata nu-i prea devreme, pentru ca zburatoarele harnice si aurii sa plece in cautarea nectarului. Dar prima urgenta de primavara o reprezinta propolisul, unul dintre cele mai puternice medicamente ale naturii. Amestec de substante de consistenta rasinii, culese de pe cel putin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevarata bariera de protectie. De altfel, cuvantul propolis vine din greaca si inseamna partea dinaintea cetatii. El a fost denumit asa de catre invatatii greci care, observand cum isi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia ca aceasta substanta joaca rolul de pavaza impotriva agresorilor externi, propolisul facand din stup o adevarata cetate. Studiile moderne privitoare la proprietatile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de stiinta: nu mai putin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzand si varietatile lor) sunt distruse de catre propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfectios cunoscut. Iar proprietatile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienta sa fiind demonstrata in nu mai putin de 200 de afectiuni. Iata de ce ne-am hotarat sa cunoastem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Cum se obtine si unde gasim propolisul

Propolisul este un cocteil de substante vindecatoare, adunat din mugurii si de pe scoarta plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a salciilor, a frasinilor, a aninilor si ale unor specii de pomi fructiferi. Cum stiu albinele sa dozeze acest elixir, sa-l combine si sa-i dea in final o compozitie unitara, asa incat diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii sa aiba proprietati practic similare, este o enigma. O enigma este si cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, sa identifice, fara a beneficia de mijloacele moderne, proprietatile sale terapeutice. Un lucru este cert: acum, primavara, albinele culeg un medicament exceptional, adunat cu un efort urias, din mugurii abia iesiti la lumina. Exista doua metode prin care apicultorii recolteaza acest medicament: razuindu-l direct de pe peretii stupului de albine sau, pentru o mai mare eficienta, construind un colector special, ce preia progresiv productia albinelor, care astfel sunt stimulate sa culeaga cantitati tot mai mari de propolis. Remediu de traditie in medicina naturista din Romania, propolisul se gaseste usor la apicultori, in piete sau in magazinele de profil, fie brut, sub forma unor bulgarasi maronii, fie lichid, ca tinctura alcoolizata. Propolisul brut de buna calitate se recunoaste printr-un miros specific (dulceag-amarui) foarte puternic, precum si prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multa ceara in el si, ca atare, proprietatile sale sunt mult diminuate).
Preparate din propolis
Tinctura Daca nu vrem sa luam acest remediu gata preparat din comert (se gaseste practic in toate farmaciile si magazinele naturiste), putem sa-l obtinem casnic: se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, timp in care se agita zilnic, dupa care se filtreaza. Tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu cate 50 de picaturi, puse pe putina paine uscata sau in miere, de patru ori pe zi. Cu foarte putine exceptii, pe care le vom preciza ulterior, tinctura de propolis nu se ia diluata in apa, deoarece anumite substante din compozitia sa precipita (se intaresc) in contact cu apa, devenind insolubile si ca atare trec prin organism fara efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simpla, deoarece in contact cu saliva se va produce acelasi efect ca in cazul diluarii in apa. Propolisul brut O bucatica de propolis de marimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cat putem de mult, asa incat principiile sale active sa isi faca efectul local. Este un tratament recomandat in infectii la nivelul gurii, in faringite si in amigdalite. Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca propolisul nu are o actiune ampla, asupra intregului organism, ci doar locala. Un alt inconvenient este ca propolisul adera foarte puternic pe dantura, necesitand apoi o spalare indelungata si repetata. Unguentul de propolis Intr-o cescuta (50 ml) de untura incinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctura de propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca incontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca in continuare pana cand se intareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate). Apa de propolis Asa cum afirmam anterior, in contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil, pierzand astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie obtinuta din cinci lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa (200 ml) are efecte terapeutice in anumite cazuri, cand tinctura simpla nu poate fi folosita, deoarece are o actiune prea dura asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta in proportiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente in combaterea stomatitelor si a cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare spalare pe dinti), precum si in tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita). Mierea propolizata
Se obtine prin combinarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Este un produs recomandat copiilor, carora li se va administra jumatate de lingura de 3 ori pe zi, pentru intarirea sistemului imunitar, pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale. 7 afectiuni specifice primaverii care se previn si se trateaza cu propolis Gripa, guturaiul - un studiu realizat de catre un cercetator german, A. Scheller, a aratat ca la pacientii care iau 50 de picaturi de tinctura de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infectie cu virusul gripal scade cu pana la 40%. De asemenea, la majoritatea pacientilor tratati astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, fata de 6-7 zile la lotul martor. Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - se ia de patru ori pe zi cate o lingura de miere propolizata, in cure de 3 saptamani. Propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv inhiband dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile lezate de catre acestea, favorizand eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Gastrita, ulcerul - se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis pe o felie de paine alba uscata se amesteca bine si se inghite pe stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra peretilor gastrici, regleaza cantitatea de sucuri acide secretate. Retineti, insa, ca daca nu se administreaza pe o cantitate suficient de mare de paine uscata, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care il contine, gastrita. Colita de fermentatie si de putrefactie - se pun 50 de picaturi de tinctura de propolis intr-o lingura de miere si se inghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, inainte de masa. Vindecarea apare in maximum 5 saptamani. La persoanele cu colita de fermentatie pe care mierea de albine o agraveaza, se va lua aceeasi cantitate de tinctura de propolis pe paine uscata. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu acest tratament pe 45 de pacienti suferind de colita, observand dupa o luna la 43 dintre ei reactii pozitive. In general, dupa maximum 20 de zile, durerea si celelalte simptome deranjante au disparut, tratamentul fiind continuat doar pentru consolidarea efectului. Astenia - anumite substante numite flavonoide din compozitia propolisului au efecte exceptionale in tratarea asteniei de primavara. Ele au efecte tonice nervoase, impiedica degradarea unor vitamine esentiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relanseaza activitatea hormonala. Contra asteniei de primavara se face o cura de trei saptamani cu miere propolizata, timp in care se iau 6 lingurite din acest preparat pe zi. Caderile imunitare - studii facute in paralel in Japonia, Statele Unite, Rusia au pus in evidenta faptul ca propolisul activeaza foarte puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis (adica tinctura) administrat sistematic mareste productia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai agresive, ceea ce determina o mult mai mare rezistenta la infectiile cu orice tip de germen. Pentru cresterea imunitatii se face o cura de 3 saptamani, timp in care se iau cate 30-40 de picaturi de tinctura de propolis, de 4 ori pe zi. Hipertensiunea si tulburarile de ritm cardiac - cercetarile facute in spitalul de cardiologie din Jiangsu, China, au pus in evidenta ca administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picaturi de tinctura) zilnic conduce la scaderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului cardiac, la scaderea cantitatii de colesterol din sange. De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticitatii vaselor de sange.
Alte boli care se trateaza cu propolis
Boala canceroasa - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decat promitatoare, cu extracte de propolis, folosite atat intern cat si extern, s-au facut in diverse laboratoare de medicina experimentala si spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis in tratarea cancerului la san, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. Un studiu facut in Iugoslavia mai pune in evidenta ca administrarea sistematica a propolisului inlatura o buna parte a efectelor nefaste ale aplicarii radioterapiei in cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plagile canceroase. Giardia - infectia cu protozoarul Giardia lamblia cedeaza la un tratament de 30 de zile facut cu tinctura de propolis. Se iau 50 de picaturi pe o bucatica de paine, de patru ori pe zi, inainte de masa. Tuberculoza - un studiu facut intr-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I. Rodionova pe 135 de pacienti cu tuberculoza a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni, cate 7-10 ml de tinctura pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25% dintre pacienti s-a constatat remisia completa a bolii, iar la ceilalti - cu exceptia a 12 pacienti -, imbunatatiri substantiale ale starii de sanatate. Toti cei 12 pacienti care nu au raspuns la acest tratament sufereau de tuberculoza renala.
Tratamente externe cu propolis
Herpes cu diferite localizari - se aplica pe locul afectat tinctura de propolis prin picurarea directa cu o pipeta, si nu prin stergerea cu un tampon de vata (deoarece propolisul tinde sa precipite mai rapid pe tampon), pana se creeaza o mica crusta pe suprafata tratata. Se repeta procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade in 80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidiva se injumatateste - asa suna concluziile unui studiu suedez efectuat in 1995. Eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis care se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste in comert), de 2-3 ori pe zi. Arsuri - in arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau unguent de propolis si tataneasa. In arsurile grave se aplica tinctura de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecatoare sunt uimitoare. Cosuri, acnee, furuncule, abcese - se aplica pe locul afectat tinctura de propolis cu un tampon de vata. Efecte uimitoare in tratarea cosurilor si acneei are un preparat numit Dermogent (produs de laboratoarele Dacia-Plant), pe baza de propolis si alte cateva plante (rostopasca, tataneasa, coada-soricelului etc.), care in 24-48 de ore provoaca disparitia formatiunilor tratate de pe piele. Cancer de piele, tumori exteriorizate - se pune, vreme de o ora pe zi, o compresa cu tinctura de propolis pe locul afectat. Dupa scoaterea compresei cu tinctura de propolis, pielea se lasa sa se zvante la aer vreme de minimum 30 de minute. Tratamentul se face 30-60 de zile incontinuu.
Ulceratii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienti cu ulcere de gamba, cu varste intre 23 si 98 de ani, au fost tratati cu tinctura de propolis si unguent. S-au facut aplicatii zilnice cu tinctura pe zona ulcerata si tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata tratamentului a fost intre 4 si 12 saptamani. La final, 19 din cei 64 de pacienti nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alti 39 de pacienti erau intr-o conditie mult imbunatatita. _________________________
* Precautii si contraindicatii
La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau in contact cu pielea, reactii alergice. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs este necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura si vazand care este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, nu se va face tratament cu propolis. Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop si tinctura de muguri de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de catre organism.
Preveniti bolile cu polen si pastura In conditiile alimentatiei moderne,

bogata in calorii dar tot mai saraca in principii vitalizante, alaturi de miere, curele cu polen sau pastura, cu durata de cate o luna la fiecare 3-4 luni, sunt mai mult decat necesare. Dozele profilactice zilnice se stabilesc in functie de varsta consumatorului: 1-3 ani - 8 g polen sau 2 pastile de pastura; 4-5 ani - 12 g polen sau 4 pastile de pastura; 6-16 ani - 18 g polen sau 6 pastile de pastura; peste 16 ani - 25 g polen sau 8-10 pastile de pastura. Asociate mierii obisnuite (preferabil, poliflora), mierii propolizate (cu sau fara apilarnil ori laptisor de matca), aceste doze inlatura dezechilibrele, mentinand metabolismul la parametri optimi, consolideaza sistemul imunodepresor, mentin un tonus fizic si psihic ridicat, previn anemiile, leucemiile, calcemiile, bolile cardiovasculare, digestive si intestinale, previn insomniile, nevrozele si depresiile anxioase, previn aparitia adenoamelor de prostata, a tumorilor, a hepatitelor si a cirozelor, protejeaza impotriva infectiilor virale si microbiene, imunizeaza aparatul respirator etc. Confortul fizic si psihic, starea de optimism pe care o induce cura cu polen si pastura ne vor face mai generosi, mai dispusi sa ne intelegem aproapele. Incercati si veti observa dvs. insiva.
Vindecati-va cu polen si pastura Forta curativa a polenului si pasturii este dincolo de orice indoiala. Daca sunt asociate cu alte produse ori preparate apicole, chiar si cele mai de temut boli bat in retragere. Pentru ca - subliniez acest lucru - una dintre cele mai valoroase insusiri ale acestor minuni ale albinelor este asociativitatea: nu numai cu alte produse apicole, ci si cu orice alta terapie complementara sau cu orice tratament alopat, pe care le potenteaza. Nu au nici un fel de efecte secundare, nici nu creeaza dependenta si - fapt de exceptie - bolile pe care le previn apiprofilactic le pot si vindeca! Pentru ca, reamintesc, niciunde in lume nu exista un alt medicament ori aliment-medicament care, intrunind calitatile enumerate mai sus, sa contina intr-un volum asa de mic, un numar atat de mare de principii vindecatoare. Folosite terapeutic, dozele de polen ori de pastura sunt altele decat cele
utilizate profilactic, depinzand de afectiune si de stadiul acesteia, de varsta, de sex, de greutatea corporala, de existenta unor alte afectiuni simultane. Spre exemplu, anemiile se vindeca: - in 90 de zile, luand cate 10-15 pastile de pastura zilnic; - in 180 de zile, luand cate 20-30 g de polen zilnic. Daca acestora li se asociaza miere cu laptisor de matca 2% sau miere propolizata 3%, timpul de vindecare se reduce la jumatate in ambele cazuri. - Afectiunile digestive si intestinale, de la colite la ulcere cu nisa, se vindeca in 30-40 de zile, consumand zilnic 2 lingurite de polen sau 10 pastile de pastura, in asociere cu alte produse apicole si - dupa caz - cu unele ceaiuri. - Afectiunile sistemului nervos se vindeca cu doze zilnice de 15-40 g polen ori 5-20 pastile de pastura, dar efectele sunt mai rapide si mai durabile daca li se asociaza propolisul si apilarnilul sau laptisorul inglobate in miere. Desigur, nu putem omite sa amintim otetul din mere si miere de albine, indicat in aceste boli. - Calcemiile (cu etapele acestora: hipocalcemia, spasmofilia si osteoporoza) afecteaza indeosebi femeile, caz in care apar, de regula, chisturi ovariene, utere fibromatoase si noduli mamari. Agentii terapeutici, in aceste situatii, sunt alte produse apicole, dar actiunea lor poate fi potentata, luand zilnic 20-30 g de polen sau 10-15 pastile de pastura. Exemplele ar putea continua, dar, inainte de a incheia, fie-mi ingaduit sa pun un ultim punct pe stiuta litera i: OAMENI, aparati mediul in care vietuieste minunata fiica a soarelui - ALBINA! Recunoscatoare voua, va va hrani, va va apara de boli si, la orice nevoie, va va vindeca!
Din farmacia albinelor Pastura, minunata sora a polenului

- Luna mai, anotimpul exploziilor florale, va porni cat de repede si iuresul albinelor peste paduri si campii. Mierea, nepretuitul dar al trudei lor neobosite, va curge iarasi din stupi. Dar, alaturi de ea, fagurii ascund si alte elixiruri de sanatate Farmacia albinelor ofera oamenilor un veritabil izvor de sanatate, cuprins intr-o gama larga de produse irepetabile prin sinteza: miere, polen, pastura, laptisor de matca, apilarnil, descapacitura, propolis, venin si ceara. In afara de ultimele trei enumerate, celelalte sunt alimente revitalizante fara egal, recunoscute ca atare de legislatia in vigoare. Toate la un loc insa, dar si fiecare in parte, sunt si veritabile medicamente. Din nefericire, foarte multi oameni stiu inca prea putine lucruri despre aceste produse absolut miraculoase.
Ce trebuie sa stim despre polen si pastura? POLENUL este elementul masculin al florilor, pe care albinele il culeg in granule masurabile in microni. La un singur zbor, vizitand intre cateva zeci si cateva sute de flori, albina aduce grauncioare de polen in cosuletele picioarelor posterioare. Greutatea acestora este cuprinsa intre 0,006 si 0,015 g. In cele maximum 50 de zboruri pe care le efectueaza zilnic o albina culegatoare, ea imbogateste tezaurul stupului cu aproximativ 0,750 g polen. Apicultorii recolteaza polenul la urdinis, inainte ca acesta sa ajunga in stup, apoi il usuca la temperaturi de 40C. Consumatorii acestui produs apicol trebuie sa stie ca exista polenuri monoflore - culese de la o singura planta (grauncioarele sunt monocolore), dar si polenuri poliflore - mult mai valoroase (grauncioarele de polen sunt culese de la o mare diversitate de plante si au cele mai diferite culori). Daca grauncioarele de polen nu curg unele peste altele, asemenea nisipului uscat, ci se leaga intre ele in mici conglomerate, fie ca au fost prost uscate, fie ca au fost necorespunzator depozitate. Consumat, un astfel de polen, devenit toxic, poate provoca grave deranjamente digestive. Fiecare granula de polen, din multele care compun un grauncior, este alcatuita dintr-un invelis exterior - numit exina si un invelis interior - numit intina, care cuprinde doi nuclei, miezul folositor continand acizi cu certe proprietati antianemice, antileucemice si anticancerigene. PASTURA. Descarcat in celulele fagurilor, polenul care ajunge in stup este preluat de catre albinele tinere (in primele sapte zile de viata, cand inca nu zboara). Ele il faramiteaza cu mandibulele, il framanta adaugandu-i enzime din corpul lor si il preseaza cu capul, prin lovituri aidoma celor ale berbecului, in celulele fagurilor, pe care le umplu in proportie de 2/3 din volumul lor. Sub influenta unor fermenti, a enzimelor adaugate la temperatura de 35C, in intunericul stupului, in conditii de umiditate atent controlate, are loc un limitat proces de fermentare. Albinele conserva acest preparat, adaugand miere in treimea goala a celulelor, apoi le astupa cu o pelicula fina de ceara. In felul acesta, cu un stagiu de minimum 30 de zile in stup, polenul devine pastura. Fireste, o pastila de pastura are forma celulei fagurelui si marimea a 2/3 din volumul acesteia, iar greutatea este cuprinsa intre 0,100 si 0,175 g, dar puterile ei sunt uriase pentru sanatatea puietului si a oamenilor. Numita de catre apicultori si painea albinelor, ea este folosita de catre albinele-doici, in proportii numai de ele stiute, la cresterea puietului. Daca pastura lipseste din hrana acestuia, albinele viitoare vor fi mai debile, vor trai mai putin, iar poverile de nectar, polen si apa pe care le vor aduce in stup vor fi mai mici. Foarte putini apicultori se incumeta sa recolteze pastura: colonia de albine risca sa ramana fara paine, scade productia de miere si ceara, fagureledepozit trebuie distrus inevitabil, extragerea din celule, migaloasa, cere prea mult timp, valoarea alimentara si terapeutica a pasturii este mai putin cunoscuta decat cea a polenului etc.
Compozitie chimica Pastura are, in general, compozitia chimica a polenurilor din care provine: glucide, lipide, proteine, aminoacizi, vitamine, 27 de minerale oligoelemente (sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, strontiu, bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu si fier), un factor antibiotic, un factor de crestere, hormoni naturali, enzime, arome si 3-4% materii neidentificate.
Valoare alimentara Nici un proces biologico-fiziologic normal nu este posibil fara prezenta a zece aminoacizi esentiali, continuti toti in polen si in pastura. Cate alte alimente pot fi totodata naturale si atat de complete? Din toate cate s-ar putea spune, este bine sa retinem: albina stie mai bine decat oamenii cu ce si cat sa-si hraneasca copiii (puietul!) complet si sanatos. Niciodata, nici un laborator din lume nu va reusi sa realizeze vreun aliment atat de bogat. O cura anuala de polen ori de pastura se recomanda tuturor oamenilor sanatosi, indiferent de varsta, ca o sursa inegalabila de confort fizic si psihic, de viata lunga si sanatoasa. O cura cu aceste minuni ale stupului este, in definitiv, o opera de profilaxie. Voi da un singur exemplu pentru copii: in perioada de crestere a sistemului osos (osteogeneza), vitaminele A, B, C, E si PP actioneaza eficient numai daca in organism exista suficiente cantitati de cobalt, cupru si calciu (iar asimilarea calciului conditioneaza pe cea a magneziului), in prezenta simultana a enzimelor si a celor zece aminoacizi esentiali. Care alt aliment poate oferi toate acestea intr-un volum atat de mic? Ingrasa sau nu ingrasa polenul si pastura? Ei bine, NU! Cele doua produse pot fi folosite cu succes si in slabiri (previn anemierea prin abstinenta), dar si in cresterile in greutate dorite, asigurand tot ceea ce ii este necesar metabolismului (pare paradoxal, dar japonezii trateaza atat diareea, cat si constipatia... cu miere!). Ingrasa zaharul, aluaturile si proteinele animale (proteine saturate de gradul I), nu si proteinele din polen sau pastura (proteine vegetale nesaturate de gradul II). Fiecare dintre aceste daruri, pe care natura (aveti grija de ea!), albina si apicultorul le ofera oamenilor, au certe proprietati biostimulatoare, imunodepresoare, antialergice, antialcoolice, antidepresive, decongestionante, depurative, inhibitorii, antibiotice, hematopoietice, osteogenetice, bactericide, antivirale si gerontologice. Spre exemplu, tulpinile de Staphylacoccus aureus, B coli, Salmonella B si D, ca si B. antracis sunt sensibile si inhibate de catre polen si pastura. Dar, luate impreuna cu miere, miere propolizata, tinctura de propolis,
miere cu laptisor de matca ori cu apilarnil, actioneaza si impotriva tulpinilor de Pastorella ovium, Proteus Sp., Listeria monocyogenes, B. cereus si Cl. perfrigenes tip B.
Superioritatea pasturii fata de polen Regretatul cercetator si apiterapeut dr. Mircea Ialomiteanu aprecia ca pastura este recomandata in toate cazurile in care este indicat si polenul, dar mai ales in cele in care este necesara realizarea unui efect puternic, intr-o perioada mai scurta de timp. Intr-adevar, daca polenul este un aliment si un medicament remarcabil, este net depasit de pastura, ale carei efecte, intr-o gama foarte larga de afectiuni, sunt spectaculoase.
Afectiuni in care pot fi folosite polenul si pastura Ar fi inutil sa facem o lista lunga de afectiuni care pot fi vindecate cu polen ori pastura. Inclusiv in miopatii, acestea dau rezultate neasteptate, indeosebi in asocierea cu alte produse apicole. Alaturi de propolis, pastura si polenul sunt singurele produse apicole eficiente in tratarea diabetului. De la anemii (vindecate cu pastura in jumatate din timpul necesar prin folosirea polenului), pana la epilepsii, leucemii si cancere, fara a mai aminti distrofiile, rahitismul, hipocalcemia, osteoporoza, bolile de piele, digestive, respiratorii, ori cardiovasculare - polenul si pastura au o valoare terapeutica incomensurabila. Desigur, dozele in care aceste produse apicole pot fi consumate se stabilesc in functie de varsta, de afectiune si de greutatea corporala.
Recoltarea Cel mai bun timp pentru producerea si recoltarea pasturii este primavara si inceputul verii. Oricat de multa pastura va fi recoltata, cu siguranta va fi cu mult mai putina fata de nevoile celor aflati in suferinta. Acum si pe aceasta cale, multumind revistei pline de suflet Formula AS, indemn pe toti apicultorii sa acorde atentia cuvenita recoltarii pasturii. In timp, munca lor va primi, sunt sigur, si recunoasterea materiala cuvenita. Prof. VASILE ANDRITOIU str. Unirii, bl. 4, sc. 3, et. 4, ap. 45, Targu-Jiu, jud. Gorj, cod 1400, tel. 053/21.21.04, 095/52.96.46
O minune a vietii:
Polenul
Pentru prima data in Romania se gaseste POLEN MEDICINAL MONOFLOR (extras dintr-o singura floare)
Polenul, supranumit de unii autori o minune a vietii, constituie una dintre marile dileme ale lumii vegetale. Fiecare grauncior de polen reprezinta un concentrat alimentar si, in acelasi timp, o farmacie a naturii foarte bine pusa la punct. Cu alte cuvinte, un concentrat datator de viata. Polenul este un aliment extraordinar de hranitor, dar, datorita compozitiei sale extrem de diverse, poate fi folosit si ca remediu natural, fiind un produs foarte bine tolerat. Astfel, polenul ajuta la cresterea rezistentei organismului fata de agresiuni externe de tip fizic, chimic ori biologic; ne ofera din abundenta substante necesare sistemului nervos pentru a putea rezista, cu o flexibilitate mai mare, stresului zilnic; in practica medicala curenta, este folosit in special in scop profilactic (de prevenire a bolilor), dar si terapeutic - pentru ameliorarea ori chiar vindecarea a numeroase afectiuni. Cand vorbim despre polen, avem in minte reprezentarea polenului poliflor - un veritabil curcubeu de culori, provenind de la diverse plante. In literatura de specialitate s-a discutat insa, inca din anii 70, despre polenurile monoflore. Alin Caillas, unul din cei mai cunoscuti autori francezi de carti apicole, face in lucrarea sa Polenul o clasificare a acestora si a proprietatilor lor, dupa cum urmeaza: polenul de salcam - bun pentru stomac si calmant; polenul de busuioc - stimuleaza stomacul si functiile gastrice; polenul de albastrita - favorizeaza diureza; polenul de limba-mielului - actioneaza benefic asupra aparatului pulmonar; polenul de visin - este un excelent diuretic; polenul de castan dulce - decongestioneaza ficatul si prostata si ajuta la retragerea varicelor; polenul de rapita - actioneaza asupra ulcerelor varicoase; polenul de mac eficace contra tusei in general si in special contra bronsitelor, a anginelor si chiar a tusei convulsive; foarte usor narcotic, deoarece contine putin opium, se recomanda persoanelor nervoase, care sufera de insomnii; polenul de lavanda - actioneaza favorabil asupra stomacului si in cazurile de inapetenta (lipsa poftei de mancare); polenul de papadie - diuretic, depurativ si usor laxativ; polenul de mar - intaritor general; are actiune benefica asupra inimii; polenul de mur este pretios ca tonic general, eficace in diaree si dizenterie; polenul de salvie - diuretic, regularizeaza menstrele; polenul de salcie - tonic, sedativ si anafrodisiac; polenul de cimbrisor pretios pentru activarea circulatiei; tonic, usor afrodisiac; polenul de tei - un calmant indicat pentru persoanele nervoase si suferinde de insomnie; polenul de paducel - tonic cardiac, echilibrant al sistemului nervos si sedativ, util in ameteli, palpitatii, tulburari circulatorii, angina pectorala.
Care este cel mai bun polen?

Cel mai bun polen este acela care se potriveste cu necesitatile organismului uman. Pentru o persoana sanatoasa, cel mai bun polen poate fi cel poliflor, uscat traditional. Persoanele care sufera insa de diverse afectiuni, in special cronice, este bine sa consume polenul proaspat recoltat si imediat bagat la congelator si/sau conservat in miere. Suntem bucurosi sa anuntam ca, pentru prima data in Romania (si printre primii in lume!), in mod organizat si pastrand o calitate maxima, s-a inceput recoltarea polenului medicinal monoflor.
Ovidiu Bodea, un tanar intreprinzator din Baia Mare, a demarat un amanuntit studiu al polenului apicol romanesc, destinat tratamentelor diferitelor boli. Studiul are ca scop identificarea si sortarea polenurilor in functie de culoare, provenienta si perioada in care a fost cules; ulterior, in colaborare cu farmacisti si medici, se studiaza amanuntit efectele specifice in tratarea diferitelor afectiuni. Domnul Bodea ofera, in premiera in Romania, polen proaspat (nu uscat), conservat la rece (congelator), imediat dupa colectare. Aspectul, gustul, mirosul sunt superioare fata de ale celui uscat, efectele terapeutice fiind mult superioare. Inainte de a cumpara si consuma polen, este bine sa stim urmatoarele lucruri: polenul este un produs natural, recoltat natural, dar poate cauza uneori reactii adverse; consultati-va medicul curant (ideal sa fie specializat in apifitoterapie) inainte de a incepe o cura cu polen; polenul este in mod normal foarte bine tolerat de organism, in special daca se ia in primele 710 zile dupa mese, bine diluat in iaurt sau lapte prins; se poate asocia cu alte terapii clasice ori naturiste; este usor de administrat si se integreaza usor in alimentatia zilnica.
Cum sa ne folosim de http://www.terapii-naturiste.com miere ca sa fim sanatosi

Mierea si antichitatea Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor. Produsele epocii contemporane In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri). Cum este fabricata mierea Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine
1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul http://www.terapii-naturiste.com
ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii. Compozitie si actiune terapeutica Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie. 100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta). Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari
ale
mierii de albine
in diverse afectiuni
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei. In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii. In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa),
miere si suc de lamiie. http://www.terapii-naturiste.comAmestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara). In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare. In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi. Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere. In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.
Miere, lamiie si floare de tei http://www.terapii-naturiste.com

Virtutile ceaiului de tei Cunoastem cu totii virtutile ceaiului de tei - infuzia preparata din floare de tei este un remediu impotriva racelii, a gripei si un bun calmant al sistemului nervos, de aceea este recomandat ceaiul de tei in tratamentul racelii, gripei si in insomnii. Dar virtutile florilor de tei si ale ceaiului preparat din ele nu au fost epuizate inca, de fapt nici nu au fost studiate pina la capat. Spre exemplu, teiul este pur si simplu de neinlocuit in numeroase afectiuni renale! Astfel, in pielonefritele cronice, aparute pe fondul calculozei renale, ceaiul de tei (decoctul) scade temperatura, astfel incit de la starea subfebrila, cu 37,3 grade, se ajunge la temperatura exterioara normala sub 37 grade. Ba chiar, uneori, dispare procesul inflamatoriu din interiorul rinichilor. In aceste conditii, dispare frisonul, senzatia de frig si raceala miinilor si picioarelor, caracteristice acestei afectiuni. Teiul are un efect de limpezire Daca seara bem o cana de ceai de tei, dimineata ne trezim cu capul limpede si cu o buna dispozitie de invidiat. Totodata, ceaiul de tei elimina excesul de uree din singe si, in acelasi timp, incalzeste rinichii. Combinatia de miere, lamiie si tei este un remediu sigur contra gripei. Ceaiul de tei, indulcit cu multa miere - de preferat de tei sau salcim, dar merge si mierea poliflora sau de conifere - si cu o felie de lamiie, strivita in el, baut cald seara, inainte de culcare (dar se poate si peste zi), ne scapa de gripa sau raceala care ne chinuie, fara sa mai apelam la medicamentele cu care si asa sintem intoxicati, majoritatea. Cite un ceai de tei parfumat Bind, din cind in cind, cite un ceai de tei parfumat, care ne aminteste de zilele insorite ale verii, vom avea o dispozitie calma, o stare de spirit binevoitoare. Putini dintre noi stiu ca teiul, pe care cei vechi il considerau un copac sfint, are o influenta binefacatoare asupra psihicului. Daca avem neplaceri, necazuri, nelinisti, inainte de a ne repezi la pachetul de tigari sau la flaconul cu calmante, sa bem mai bine o cana de ceai de tei - neindulcit sau cu putina miere si, dupa numai o ora, vom privi lumea cu problemele ei altfel, cu alti ochi!
Elixiruri cu ierburi si miere

Pe rafturile din camarile toamnei se afla miere proaspata de albine si plante de leac culese pe soare plin. Prieteni de nadejde ai sanatatii, sa invatam sa le folosim, inainte ca brumele si lapovitele anotimpului rece sa ne taie picioarele
Afectiuni cardiace
Miere de albine (tei si salcam) - 3 lingurite pe zi. Capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis), care trebuie mestecata ca o guma, chiar dupa ce s-a terminat mierea din ea, deoarece ceara intrata in tractul digestiv are un puternic rol de lubrifiant al vaselor de sange, ajutand in acelasi timp si la optimizarea functionarii cordului. Laptisor de matca in amestec cu miere, care are functii vasodilatatoare - 1 lingurita pe zi.
Afectiuni gripale
Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza pe ochiul de aragaz o placa de tabla curata, pe care, dupa ce s-a infierbantat, se pune cate o bobita de ceara de marimea unui bob de grau. Se va ridica un firicel de fum, pe care il vom inhala: o inspiratie pe nas si una pe gura, pana la topire, apoi se repeta inca de cinci ori. Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii doua picaturi, cate una de fiecare parte. Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis in concentratie de 30% intr-un pahar cu ceai de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cat mai profunda si de durata, apoi se inghite solutia. In cazuri de nas infundat, rinite etc., se face un amestec in parti egale (cate un varf de cutit) de galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se opareste o lingurita de plante cu 100 ml apa, apoi se adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se amesteca bine dilutia, apoi se pune in fiecare nara continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, in asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5 minute.
Afectiuni hepatice
In afectiunile hepatice se foloseste siropul de rostopasca. Acest leac reface celulele hepatice. Se pune sa fiarba un litru de apa - seara la ora 7- si dupa ce da in cateva clocote, se adauga in el 5 grame de rostopasca maruntita (uscata). Se acopera vasul cu un capac si se aseaza la cald, intre perne, pana a doua zi dimineata la ora 7. Atunci se strecoara si se amesteca cu 200 g miere de albine, pana ce se dizolva complet, si se pune intr-o sticla. Din ora in ora, se ia cate o lingura (de lemn) de sirop, de zece ori pe zi. Acest tratament se poate repeta doar dupa sase luni.
Angina pectorala
Sirop: ceapa rosie de Fagaras (care contine multa biotina), in amestec cu miere de albine (de tei sau salcam), suc de lamaie si suc de usturoi. Se lasa la plamadit, intr-un litru de apa fiarta, timp de 2-3 zile, si apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi. Produse apicole: otet de mere cu miere de albine de tei sau salcam, capaceala (mestecata pana la consumarea totala) si propolis.
Arsuri
Se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de plastic, dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o perioada mai lunga. Inaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de tei.
Caderea parului
- Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau seva), tintaura, iedera, menta, patlagina si zeama de lamaie. - Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate cu miere de albine. - Utilizare: in prima zi, dupa ce se spala parul bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea capului cu ceaiul obtinut circa 10 minute. In a doua zi, se foloseste la masaj a doua solutie. De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si sa se faca pana se incalzeste pielea capului. Dupa aceea trebuie invelit capul cu un prosop pana la uscarea parului si disparitia efectului revulsiv.
Constipatie
In fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un pahar de apa calduta statuta (cel putin 24 de ore). Dupa aceea, se mananca un mar ras amestecat cu doua lingurite de miere si tarate cat cuprinde, pentru ca preparatul sa ramana moale ca o crema. Excludeti din alimentatie mezelurile, prajelile, conservele, painea alba, zaharul, cafeaua, alcoolul, tutunul, carnea si branzeturile fermentate. Bazati-va alimentatia pe fructe si legume proaspete. In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita de miere cu un pahar de apa minerala (nu ceai), timp de o saptamana, pana se formeaza obisnuinta. l 1/2 kg de prune uscate se spala bine si se pun la fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se scot samburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si cate linguri rezulta atatea se pun de miere (la 1/2 kg de prune sunt 8-9 linguri, deci tot atata miere). Se amesteca totul bine si se pune intr-un borcan de 800 g (care se tine la frigider). Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Degeraturi
De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei cu proasta circulatie periferica, sau mai bine
zis, cei ce au maini si picioare reci, cei anemici si cei hipotensivi, deci cei care nu au o irigatie sanguina normala in locurile ce vin in contact cu factorii externi. Reactia normala a multora dintre noi este aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest lucru este gresit, deoarece poate provoca leziuni care vor trena in timp. Locurile vatamate trebuie tinute un timp la o temperatura usor peste zero grade; se vor face frictiuni cu zapada sau lichide reci, aceasta pana cand se va observa o inrosire a pielii, ceea ce inseamna ca sangele este prezent in tesuturi in cantitate mai mare. Regiunea respectiva se badijoneaza apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu miere de albine dizolvata in ceai din coaja de salcie, pelin, frunze de nuc, catina alba sau paducel. Se mai frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamaie. Trebuie evitate incaltamintea stramta, frigul, umezeala.
Fisuri anale
O igiena locala stricta. Lenjerie mereu curata. Un regim alimentar lejer, fara condimente, alcool, cafea, alimente iritante. Spalaturi cu ceaiuri din: galbenele, coada-soricelului, patlagina, papadie, soc, rostopasca si pelin. Utilizarea de supozitoare cu propolis. Evitarea sedentarismului, multa miscare pentru revigorarea muschilor.
Insomnie
Se folosesc 100 g de ceapa data prin razatoare. Se fierbe la foc mic 15 minute, intr-un vas acoperit. Se lasa sa se raceasca putin, se stoarce, se strecoara si la lichidul obtinut se adauga 50 grame de miere. Se amesteca bine pana la omogenizare. Se bea caldut (toata cantitatea), seara, inainte de culcare. Se repeta pana la vindecare.
Prostatita
Ceaiuri: urzica moarta, spin (1 gram la 200 ml apa), busuioc, galbenele. Bai de sezut: tataneasa, musetel, galbenele. Ulei de dovleac: se ia cate o lingura seara, la culcare. Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de albine cu acid lactic, pentru a-l conserva si pastra pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute (atentie la alergici, poate provoca pareze temporare), supozitoare cu propolis. Sunt indicate si masuri foarte severe de dieta alimentara: trebuie eliminate din consum bauturile, tutunul, cafeaua, condimentele, preparatele alimentare iritante, sarea in exces, consumul exagerat de lichide.
Reumatism
Cataplasme: frunze de varza, paie de ovaz, argila, cartofi cruzi taiati felii, hrean cu faina de mustar, ceapa taiata marunt si amestecata cu ulei de in (sau seminte fierte). Bai: frunze de frasin, fan, castan, radacina de stuf, radacina de papura. Gimnastica medicala pentru intretinerea musculaturii, care datorita durerilor se atrofiaza. Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere, impachetari cu ceara, unguent pe baza de venin de albine. Regim dietetic care sa elimine factorii de risc: fumat, bauturi alcoolice, exces de sare, evitarea spanacului si a steviei (care contin oxalati de calciu) si inlocuirea acestora cu loboda si urzica.
Spasmofilie
Se iau 7 oua, de preferinta de la gaini crescute acasa sau cele cu coaja rosie, si se aseaza intr-un borcan de 0,800 kg. Peste ele se pune zeama de lamaie pana se acopera totul. Se pune capacul si se lasa 7-8 zile. In acest timp, cu coada unei linguri de lemn se mai agita usor. Dupa dizolvarea cojilor de oua in zeama de lamaie, se trece lichidul prin strecuratoare. In final, se strecoara si prin tifon, astfel ca raman doar cateva mici resturi gelatinoase. Lichidul obtinut se amesteca cu un litru de miere de albine naturala. Din acest amestec se iau trei linguri pe zi. (Tratamentul se face mai ales in lunile calendaristice care contin in denumire litera R.)
Tuberculoza pulmonara
Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa in ceai de busuioc, brad, pin sau menta. Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de picaturi in 50 g din ceaiul mai sus mentionat. Crema de propolis: 30 g propolis in 50 g miere de tei sau de munte. Fagure de miere sau capaceala, mestecate pana la consumarea totala. Usturoi (4-5 catei), consumat ca atare sau sub forma de suc. Se indica consumul in paralel cu putina slanina de porc si un pahar de bors. Regim dietetic: una pana la trei zile pe saptamana se va tine un regim de cruditati. Sunt interzise fumatul, consumul bauturilor alcoolice, al cafelei si al condimentelor in exces.
Tuse banala
Se fierbe o lamaie la foc moale, timp de 10 minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie, astfel incat se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, in acelasi timp, se inmoaie si coaja. Lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinut se adauga doua linguri de glicerina (din punct de vedere farmaceutic, doua linguri echivaleaza cu 30 g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca avem un acces de tuse in timpul zilei, luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine continutul. Daca suntem treziti noaptea
de tuse, luam cate o lingurita de sirop la culcare si una noaptea, cand ne trezim. Daca suferim de o tuse rebela, luam 6 lingurite de sirop pe zi si anume: dimineata dupa sculare, inainte de pranz, dupa masa de pranz, la cateva ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la culcare. Pe masura ce tusea cedeaza, micsoram numarul dozelor pe zi.
Tuse convulsiva
Tinctura de propolis: intr-un pahar mic cu ceai de ienupar se adauga 30 de picaturi de tinctura de propolis. Se face gargara cat mai mult, apoi se inghite. Miere de albine de tei: in acelasi tip de ceai se adauga doua linguri de miere la o cana de 0,250 l si se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie! Este contraindicata la diabetici.) Capaceala: se mesteca pana la consumarea totala. Inhalatii cu ceara de albine (dupa metoda descrisa in reteta impotriva afectiunilor gripale), inhalatii cu ceai de tei, menta, muguri de brad, busuioc si marar. Acestea se realizeaza prin asezarea pe o cana de tabla a unei palnii cu gura in jos si inhalarea aburului degajat.
http://www.terapii-naturiste.com Mierea si produsele
apicole
Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii medicament si aliment pretios in acelasi timp sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie. Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman. Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui utila in bronsite si boli de stomac. Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva. Produsele apicole mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.
http://www.terapii-naturiste.com de bere. Are un rol deosebit in B mai ridicat decit drojdia
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna. Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile. Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura. Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei. Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i sau recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.
Ofranda de la capatul verii - MIEREA

Un dar al albinelor, prea putin folosit
Am vazut de curand, intr-o padure de mesteceni, un stup de albine salbatice pradat de urs. Pentru om, un asemenea stup ar fi fost invizibil, fiind plasat la baza unei buturugi batrane si prelungindu-se adanc in pamant, asa incat abia i se vedea intrarea. Ursul insa a simtit mirosul de miere, care l-a atras atat de puternic, incat s-a incumetat sa dezgroape stupul, luptand aprig cu albinele. Presupun ca in cele din urma lupta a fost castigata de urs, care a rezistat stoic la zecile de intepaturi, prada sa de razboi fiind vreun kilogram de miere, pe care l-a consumat pe nerasuflate, cu tot cu fagure. Privesc urmele luptei - un crater maricel, sapat de Mos Martin cu o truda considerabila, si ma intreb ce forta irezistibila exercita mierea asupra ursilor, daca-si risca pentru ea chiar si viata. Sa fie doar gustul dulce si parfumat? Cu intuitia lor, care o depaseste pea omului, animalele stiu ca mierea este o sursa de hrana, dar si de energie, fara de care n-ar putea rezista in conditiile, dure adesea, ale mediului in care traiesc. O informatie simpla, pe care ele o preiau si-o transmit fara nici un efort, la oameni are nevoie de experiente, de studii, de zeci de confirmari. Reinvatam foarte greu lectia simpla a naturii. Tocmai de aceea ne-am propus sa vorbim pe larg despre miere, un dar gratuit al albinelor, dar prea putin folosit.
Ce este mierea
Grecii antici spuneau despre miere ca este un dar al zeilor, care este adunat de catre albine din roua de pe flori, fiind o ramasita de la ospetele nocturne ale nimfelor. Indienii considerau mierea o materializare a razelor de lumina, materializare care hraneste nu doar corpul, ci si mintea si sufletul, fiind din acest motiv cel dintai dintre alimente. In Evul Mediu, se credea ca mierea este sintetizata de catre albine dintr-o esenta subtila a florilor, pe care doar ele aveau puterea sa o capteze si apoi sa o transforme in acel lichid chihlimbariu. Prin secolul al XIX-lea, sau facut primele analize care au stabilit ca mierea este o combinatie de zaharuri simple, incercandu-se inlocuirea sa cu zahar din trestie si, mai apoi, din sfecla. Multa vreme s-a facut in mod fals o echivalare intre miere si zahar, cele doua fiind insa extrem de diferite. Mierea este mult mai complexa. Un biochimist american, B. H. Weller, afirma ca nici cu aparatura supersofisticata din secolul al XXI-lea nu poate fi inca sintetizat un produs care sa se apropie prin compozitia sa biochimica si prin calitatile biologice de miere, care constituie inca un mare mister pentru stiinta.
Mierea si zaharul
Mentionam faptul ca in secolul al XIX-lea s-a facut o echivalare total incorecta intre zahar si miere, ele neavand aproape nimic in comun, in afara faptului ca ambele joaca rolul de indulcitor. Zaharul este format dintr-o singura substanta, in timp ce mierea este o combinatie de aproape o suta de substante organice (conform ultimelor studii), dintre care unele, cum ar fi hormonii de crestere sau enzimele, au o mare complexitate, neputand fi reproduse in laborator prin mijloacele actuale. Apoi, efectele biologice ale consumului celor doua produse este fundamental diferit. Mierea este un produs viu, natural, care poate fi consumat in mari
cantitati, fara a produce tulburari de sanatate, in timp ce zaharul este o substanta de semisinteza, care pe termen lung nu poate fi metabolizata de organism decat cu niste costuri considerabile pentru starea de sanatate. De pilda, din momentul in care a fost inlocuita mierea cu zaharul, numai frecventa cariilor dentare a crescut de patruzeci de ori, iar cea a diabetului, de peste o suta de ori. In 150 de ani, dulciurile au devenit din delicatesa un aliment de baza pentru societatea de consum, ceea ce si explica multitudinea de probleme de sanatate a omului modern, de la banalele migrene si sensibilitati, la infectii, la obezitate si tulburarile imunitare grave. Mult prea complexe si importante, efectele negative ale zaharului asupra sanatatii vor fi obiectul unui articol separat. In cele ce urmeaza, vom vorbi strict despre efectele mierii in terapie, atat ca medicament de sine statator, cat si ca inlocuitor al zaharului, calitate in care are cele mai puternice efecte terapeutice.
Mica farmacie cu miere

Mierea ca excipient Excipientii sunt acele ingrediente ale medicamentelor care au un rol de transportor pentru substanta activa. Fara doar si poate ca mierea este cel mai bun excipient din lume, pentru ca nu are nici un fel de reactii adverse, se combina usor cu orice fel de extract si, important, face remediile mai usor asimilabile. Atunci cand administram uleiuri volatile din plante, tincturi (de propolis, rasina, muguri etc.), laptisor de matca, sucuri de plante, mierea este un intermediar de neinlocuit, fiind un vehicul mult mai bun decat apa. Se amesteca oricare din aceste extracte cu 12 lingurite de miere si se administreaza pe stomacul gol; nu numai ca gustul va fi mai bun, dar efectele vor fi considerabil mai puternice. Din farmacia casei nu trebuie sa lipseasca acest produs al stupului, care accentueaza actiunea remediilor. Hidromelul Intr-o sticla de jumatate de litru se pun 3-4 linguri de miere lichida, un sfert de lingurita de polen de albine si se completeaza restul cu apa de izvor. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de doua zile, la temperatura camerei, agitandu-se din cand in cand. Rezulta o bautura acrisoara, foarte slab alcoolizata, cu efecte stimulente si tonice cu totul deosebite. Mierea propolizata Este un remediu antiinfectios exceptional pentru gat si pentru caile respiratorii medii, avand si efecte imunostimulatoare foarte puternice. Se obtine punand in 8 linguri de miere poliflora - 4 lingurite de tinctura de propolis (se gaseste in magazinele naturiste si apicole), dupa care se amesteca bine, pana se omogenizeaza. Se ia cate o lingurita din acest preparat de 4-6 ori pe zi, pe stomacul gol. Fiecare lingurita de miere se tine in gura pana se dizolva si aluneca incet pe gat, asa incat sa-si exercite din plin efectele antiinfectioase asupra acestei zone. Unguentul cu miere Un pachet de unt este incalzit intr-o cratita, la foc mic, pana se incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute pana cand devine limpede, asa incat sa se vada fundul vasului de fierbere. Se ia de pe foc si se toarna fara sedimentele de pe fundul cratitei intr-un vas separat. Cat untul este fierbinte, se mai adauga o lingurita de ceara de albine (se gaseste la apicultori), dupa care se lasa sa se raceasca. Cu putin timp inainte ca untul cu ceara sa se intareasca, se adauga 4 lingurite de miere si se amesteca bine, dupa care preparatul se pune intr-un borcan. Este un excelent unguent de intretinere a pielii, cu o putere de patrundere fara egal, in comparatie cu produsele de acest gen. Se poate combina si cu diferite tincturi, din care se amesteca cate 10 picaturi la o lingurita de unguent: musetel pentru afectiuni alergice, sunatoare pentru arsuri, arnica pentru sensibilitate la frig, tataneasa pentru entorse si luxatii etc.
UTILIZARI INTERNE ALE MIERII

Caria dentara - acum aproape sapte ani, impreuna cu un prieten, am luat hotararea de a manca numai miere si produse indulcite cu
miere, fara a mai consuma deloc zahar, sub nici o forma. Si pentru ca lucrurile sa fie clare, ne-am abtinut chiar din acea zi de la toate bunatatile care contineau zahar, performanta mentinuta pana in prezent. Sincer sa fiu, am facut acest lucru mai mult ca exercitiu de vointa decat din convingere, insa rezultatele care au aparut m-au convins ca renuntarea la zahar in favoarea mierii nu este o simpla superstitie naturista. Primul care a remarcat efectele alimentatiei cu miere a fost dentistul meu, care a observat ca, in cativa ani, cariile aflate in formare au stagnat in marea lor majoritate, fara a mai evolua, iar alte carii noi nu au aparut. Acest lucru a fost remarcat si la prietenul meu si, mai recent, la... dentistul meu, care a fost atat de impresionat de rezultatele obtinute, incat a renuntat si el, de trei ani, la zahar in favoarea mierii. Mai ales cei care au probleme dentare grave ar fi bine sa adopte dieta cu miere, care este un adevarat elixir de sanatate pentru dinti. Prevenirea diabetului - un grup de cercetatori americani a studiat pe doua loturi a cate 200 de voluntari, toti avand parinti diabetici si deci avand o puternica predispozitie genetica spre diabet, efectele inlocuirii totale a zaharului cu miere. Rezultatele i-au uluit pe cercetatori: dupa 20 de ani, rata imbolnavirii de diabet era 0 la lotul de consumatori de miere, in timp ce la lotul martor, 40% dintre participanti sufereau in diferite grade de diabet. Mai mult, studii facute pe bolnavii cu diabet de tip I si II au aratat ca boala da mult mai putine complicatii la cei care au inlocuit complet zaharul cu mierea decat la cei care au continuat sa aiba o dieta cu zaharicale, chiar masurata strict. Constipatia - un excelent mijloc de reglare a tranzitului intestinal este consumul pe stomacul gol a doua-trei lingurite de miere, dimineata, imediat dupa trezire. Prin enzimele pe care le contine, mierea este un bun activator al proceselor de eliminare, avand si un efect de reglare a florei intestinale. Frigiditatea si impotenta - un remediu excelent este hidromelul, obtinut dupa reteta de mai sus, care are efecte tonice, afrodiziace si chiar usor euforizante, ceea ce explica folosirea sa pe scara larga, in traditiile anumitor popoare meridionale. Se beau 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Oboseala, iritabilitatea psihica - mai ales dupa un efort intelectual sau fizic intens, doua lingurite de miere luate cu putina apa fac minuni in recapatarea fortelor si in imbunatatirea tonusului psihic. Insomnia - un leac traditional pentru un somn bun si odihnitor este o cana de lapte cald, indulcit cu 2-3 lingurite de miere lichida. Daca adaugam si o jumatate de lingurita de praf de seminte de fenicul, somnul va veni negresit. Obezitatea - in timpul curelor de slabire, doua linguri de miere lichida luate pe stomacul gol, cu putina apa, accelereaza procesul pierderii in greutate si diminueaza considerabil stresul curelor de infometare. Pe termen lung, inlocuirea zaharului cu miere ajuta la dobandirea si pastrarea unei greutati corporale echilibrate. Ciclul menstrual dureros sau cu sangerari abundente - cu cinci zile inainte si pe toata perioada ciclului, nu consumati deloc zahar sau produse cu zahar, ci folositi doar miere. Daca in acest interval de timp renuntati si la prajeli, la produsele de origine animala, este foarte posibil ca ciclul sa se regleze de la sine, fara nici un alt medicament. Tusea, durerile de gat, gripa in faza incipienta - se consuma sase lingurite pe zi de miere propolizata (obtinuta dupa reteta de mai sus).
RETETE DE FRUMUSETE CU MIERE

Tenul cu pori dilatati, patat sau obosit - se face o baie de aburi vreme de 10 minute deasupra unei infuzii fierbinti de musetel si salvie, dupa care se aplica pe obraz un strat subtire de miere lichida, care se pastreaza vreme de 30-60 de minute, dupa care se sterge cu un tampon inmuiat in lapte. Tenul sensibil - se aplica o masca formata din doua lingurite de miere lichida, 2 lingurite de smantana si un galbenus de ou. Se tine vreme de o ora, dupa care se indeparteaza cu un tampon
inmuiat in infuzie de musetel. Pentru cresterea parului - se face un masaj la radacina parului cu miere diluata cu apa cat sa devina lichida. Dupa masaj, se lasa mierea sa actioneze vreme de 30 de minute la radacina parului, dupa care se spala parul, dar nu cu sampon, ci cu o combinatie de galbenus de ou si coniac in proportii egale. Intretinerea pielii uscate - imediat dupa baie, se aplica unguentul din unt si miere, a carui reteta am descris-o mai sus. Acest preparat hraneste pielea si o protejeaza, facand-o catifelata si mult mai rezistenta la factorii de mediu agresivi. Masajul pe tot corpul cu acest preparat facut dupa baie este un foarte bun mijloc de intarire a sanatatii, mai ales la venirea sezonului rece.
Retete diverse cu miere http://www.terapii-naturiste.com

1. Diuretic preparat din ceapa si miere Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml apa. Ceapa curatata si spalata se taie in citeva bucati (in 4) si se pune la fiert, timp de 15 minute, intr-un vas acoperit, la foc domol. Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se strecoara, iar in lichidul obtinut se adauga mierea. Se amesteca bine, pina la omogenizare. Preparatul se bea caldut, toata cantitatea, seara la culcare. Leacul se prepara de cite ori este nevoie. Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat insa bolnavilor de diabet, ulcer gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau intoleranta (la miere, ceapa). 2. Tonic din aloe cu miere Se iau 750 g frunze proaspete de aloe, 1.250 g miere si 500 ml suc de lamiie (se pot reduce cantitatile, proportional). Frunzele se iau de la un aloe de peste 3 ani, care nu s-a udat 5 zile. Se spala bine, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se adauga peste frunze mierea si se omogenizeaza bine, apoi se adauga sucul de lamiie si se amesteca din nou. Vasul se acopera si se lasa la macerat timp de 5 zile, in frigider (sau alt loc uscat, intunecos si rece). Preparatul este un excelent tonic. Medicina populara din Rusia si celelalte tari vecine recomanda acest leac in boli nervoase, astenii, in tulburari de crestere la copii, in convalescenta dupa boli infectioase, in ulcere gastrice si duodenale sau in astm bronsic. Se poate pastra cel mult doua saptamini, de aceea este mai bine sa se prepare cit se poate consuma in acest interval. Leacul se administreaza numai copiilor peste 3 ani cite o lingurita dimineata. Copiilor de 6-9 ani li se da cite o lingurita dimineata si seara, de 3 ori pe zi, dupa mese, timp de o luna. Apoi, dupa o luna pauza, se poate repeta cura inca o luna. Adultii vor lua cite o lingura de 3 ori pe zi, inaintea meselor, in cure de cite o luna intre ele. 3. Unt cu miere Intr-un vas de sticla sau portelan se amesteca 100 g unt cu 100 g miere. Se freaca bine pina se omogenizeaza ca o crema. Este un leac pentru fixarea calciului, indicat in spasmofilii, crize tetanice, la copiii cu debilitate, cu lipsa a poftei de mincare, slabiciune, pierderi de greutate sub valoarea normala, in convalescenta si in graviditate si lehuzie. Contraindicat alergicilor la unt si miere, precum si bolnavilor de diabet, celor cu afectiuni renale, colibaciloza, obezitate sau icter si alte boli de ficat. Copiilor intre 6 luni si 3 ani li se va da cite o lingura pe zi. Copiilor de peste 3 ani si adultilor li se vor administra de la 2 la 6 lingurite zilnic, in functie de virsta si greutate corporala.Se poate pastra cel mult 12 ore la frigider. 4. Suc de ceapa cu miere Se prepara dintr-un kilogram ceapa rosie si 300 g miere de munte (din flora montana). Ceapa se curata, se spala, se taie nu foarte marunt si se zdrobeste (in robot, storcator de fructe si legume sau chiar in masina de tocat). Trebuie sa rezulte 600 ml suc limpede de ceapa (pulpa se stoarce printr-o bucata de pinza). Se transfera sucul intr-o sticla curata, apoi se adauga si cele 300 g miere. Se amesteca bine, se inchide Page 50 / 81 si se pastreaza la frigider.
Copyright 2011, Dan Paunescu
Zilnic se iau cite 150 ml din acest amestec - cit 50 g inaintea sau in timpul celor trei mese http://www.terapii-naturiste.com principale. Cura dureaza o luna, cu o saptamina pauza, apoi se poate repeta, la nevoie. Leacul este recomandat pentru compensarea si disparitia varicelor, caci actioneaza favorabil asupra circulatiei mai ales periferice venoase. Este util si in alte probleme de circulatie, in congestie cerebrala, arterioscleroza cerebrala sau generala, astenii. Este contraindicat pentru diabetici, pentru cei ce sufera de gastrite, duodenite, ulcere gastrice si duodenale sau pentru alergii la una din componente. Se poate pastra la frigider timp de o saptamina. 5. Valeriana (odolean) cu miere Din radacina uscata de odolean (valeriana), pisata in piulita, se ia o lingurita care se pune intrun pahar. Se adauga o lingura de miere si se amesteca bine, pina la omogenizare. Toata cantitatea preparata se consuma dintr-o data la o singura priza. Este un leac recomandat in crize de nervi, agitatie, dureri de cap, in momentul crizei. Aceeasi doza se poate da seara la culcare, cu o ceasca de ceai de tei, celor ce sufera de insomnie. Este un foarte bun calmant. Nu se recomanda alergicilor, conducatorilor auto, iar la copii - cu avizul medicului. Este un preparat ce nu poate fi pastrat. Trebuie consumat imediat dupa preparare, caci daca se tine o ora la temperatura camerei devine toxic. 6. Siropul de propolis Acest sirop se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere. Propolisul, bine curatat, se pune intr-o cratita smaltuita cu cele 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se omogenizeaza preparatul cit este caldut. Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider cel mult doua saptamini. Siropul acesta are actiune bactericida, bacteriostatica, este usor antibiotic, dezinfectant, antitusic. De aceea, este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale cailor respiratorii - bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsite astmatiforme, astm bronsic. Nu se administreaza copiilor sub 2 ani, de asemenea persoanelor cu hepatite cronice, alergii la propolis sau miere (si la polen), precum si in diabet. 7. Baie tonifianta cu plante si miere La aceasta baie se folosesc frunze de izma (menta), frunze de nuc, miere si apa. Intr-un recipient se pun 100 g frunze de izma verzi sau uscate si 100 g frunze de nuc. Peste frunze se toarna 3 litri apa clocotita si se lasa sa se raceasca la temperatura miinii. Apoi se adauga 100 g miere si se amesteca bine, pina se topeste toata mierea. Picioarele sau miinile obosite se spala cu apa calduta si sapun, apoi se introduc in aceasta apa calduta. Se mentin cel putin 30 de minute. Procedura se poate repeta ori de cite ori este nevoie. Baia aceasta este un remediu faimos in medicina populara impotriva oboselii miinilor si picioarelor. Nu se recomanda persoanelor alergice la una din componente.
Bolile ficatului si tratamentele naturiste
Farmacia albinelor
Dupa cum le-am promis cititorilor nostri, prindem noi file la dosarul bolilor de ficat, prin implicarea unor terapeuti cu mare experienta in domeniu. Pentru inceput, dr. Stefan Stangaciu, un medic de renume international, si Gheorghe Motorca, un fitoterapeut din Oradea, cu rezultate notabile in tratamentul bolilor hepatice.
Dr. Stefan Stangaciu Terapiile complementare cer rabdare si perseverenta Inainte de a descrie cele mai bune remedii ale stupului de albine si cele mai utile plante medicinale, este extrem de important sa intelegem si sa aplicam foarte bine regulile de aur ale apifitoterapiei in bolile hepatice: - Tratamentul trebuie coordonat de la inceput de medic, ideal de un medic specializat in terapii complementare. - Diagnosticul trebuie sa fie cat mai exact si sa includa nu numai un simplu si expeditiv diagnostic de tip clasic (de exemplu hepatita cronica tip B), ci si diagnosticul energetic de tip acupunctural (deficit energetic in meridianul ficat), diagnosticul de tip ayurvedic (exces ocazional de <<Pitta>> pe o structura afectiva de tip <<Vata>>), informational (ca in homeopatie), diagnosticul psihologic al personalitatii pacientului s.a.m.d. - Inainte de inceperea tratamentului propriu-zis, daca timpul o permite (in special in fazele initiale sau de mijloc ale bolii), este bine sa se aplice individualizat, de la caz la caz, diverse tehnici de eliminare rapida a toxinelor din organism si in special din tubul digestiv, plamani, rinichi si ficat. Dintre aceste metode de dezintoxicare, enumeram: diete speciale, bogate in sucuri de fructe si legume + produse apicole; post (daca persoana are suficiente rezerve, nu este prea slabita si medicul o permite); remedii homeopatice care ajuta la dexintoxicare (remedii drenoare); clisme; tehnici de presopunctura (stimularea unor puncte bioactive si zone reflexogene recomandate de medicul acupunctor care ajuta dezintoxicarea); psihoterapie etc.
- Terapia trebuie sa se adreseze in principal nu simptomelor, ci cauzei: virusuri, alcool, boala autoimuna, greseli alimentare grave, obiceiuri de viata toxice (cum ar fi fumatul), dar si stresul emotional excesiv, care induce sau ajuta starile de teama si anxietate sau starile colerice (in medicina traditionala chineza se afirma de mii de ani ca bolile ficatului pot aparea sau se pot agrava datorita tulburarilor emotionale din viata de zi cu zi). - Trebuie asigurat aportul de substante nutritive vitale pentru o functionare cat mai buna a ficatului (apa, aminoacizi, acizi grasi, glucide, vitamine, enzime, oligoelemente, minerale, hormoni, oxigen). - Trebuie asigurat aportul de substante protectoare: bioflavonoide, antioxidanti, compusi bioactivi din plante medicinale. - Pe langa toate aceste substante vitale, trebuie asigurat si aportul energetic optim, inclusiv cel reprezentat de caldura, energie bioelectrica, camp magnetic, bioenergie (Qi) si, de ce nu, iubire, afectivitate, compasiune. - Plantele medicinale, produsele apicole si orice alte remedii trebuie selectate cu mare grija, in functie de originea, compozitia si proprietatile lor farmacologice utile cazului respectiv, strict individualizat. Astfel, fiecare pacient trebuie sa primeasca reteta lui personala, si nu o reteta universala, cu pretentia de a vindeca orice boala de ficat. - Incepeti orice tratament cu produse sau remedii noi - initial cu doze mici, apoi cresteti doza treptat, pana ajungeti la doza recomandata de catre medicul curant. - Este mai bine sa se utilizeze mai multe tratamente simultan (actioneaza sinergic) si mai multe cai de administrare a remediilor - oral (ceaiuri, sucuri de fructe si legume, produse apicole), injectabil (vitamine, aminoacizi, glucoza), unguente cu efect de ameliorare a circulatiei sanguine locale si generale (Apireven), supozitoare (Miprosept, Carpicon), inhalatii (uleiuri eterice cu efect antiviral) etc. Nici una dintre metodele de mai sus nu este suficienta pentru a inlatura sau ameliora toate bolile hepatice, de aceea utilizarea combinata a mai multor asemenea metode are sanse mult mai mari de succes. - Este foarte important sa se amelioreze fluxul de sange prin ficat, pentru a permite o mai buna hranire si incalzire a acestuia, dar si pentru a elimina mai bine toxinele din el. In acest sens, metode precum masajul, presopunctura, gimnastica medicala, Taiji Quan-ul, Qi-gong-ul (descrise in medicina traditionala chineza) si Yoga medicala pot fi de un real folos si trebuie aplicate zilnic. - Somnul odihnitor si o buna relaxare in timpul zilei, prin metode speciale (cum sunt cele descrise in Yoga de mii de ani si mai recent in psihoterapia moderna), pot ajuta enorm in procesul de vindecare sau de stabilizare a bolii. - Mediul inconjurator al bolnavului trebuie sa fie cat mai curat, ordonat, iar aerul din camera - cat mai proaspat. Este foarte important sa i se induca sau sa i se intareasca pacientului gandirea pozitiva, optimista, dinamizatoare. In acest sens, familia si prietenii bolnavului pot avea un rol extraordinar de important. Sfatul psihoterapeutului trebuie cerut si apoi urmat cu strictete de catre fiecare pacient in parte! - Terapiile complementare, inclusiv in bolile hepatice, nu pot fi considerate
metode blitz, cu efect imediat; in cele mai multe cazuri este nevoie de rabdare si perseverenta, pentru a acorda suficient timp celulelor hepatice sa isi elimine mai intai toxinele, sa neutralizeze virusurile sau factorii nocivi si apoi sa reinceapa sa se regenereze in mod normal, asa cum o faceau inainte de aparitia bolii. - Pacientul educat este cel mai usor de tratat si vindecat. De aceea, terapeutul trebuie sa investeasca mult timp pentru a-i arata pacientului cauzele care au dus la aparitia bolii lui, factorii care ii sunt cei mai redutabili inamici si mai ales care ii sunt cei mai importanti prieteni. In timp, fara a exagera totusi, fiecare pacient trebuie sa devina propriul lui medic si un mare iubitor al remediilor si metodelor naturale de tratament, metode care implica din start un mare respect pentru Mama Natura!
Apiterapia in bolile hepatice Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta polenul. In literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si nutrient apicol in bolile de ficat. Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral si de stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor). Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar avand si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente, efect antiviral. Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice, prin marea lui concentratie in bioflavonoide.
Cum se administreaza produsele apicole? In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi este bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de exemplu, produsul Hercules - contine miere, polen si catina sau produsul Apivitas forte - contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta dozele recomandate de producator. Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele: - Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa diabeticilor insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la diabeticii insulino-independenti).
- Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat de domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In absenta polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si polenul existent pe piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in suc proaspat de fructe si legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina, struguri, banane). - Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual. - Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de greutate corporala. Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si 5 ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele apicole (ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte de inghitire. Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in cantitate foarte mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului organism, inclusiv a ficatului.
Fitoterapia in bolile hepatice Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de ajutorare a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai importante sunt: semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se vor pisa inainte de utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii biliare), rostopasca (efect favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun efect antibacterian), sunatoarea, sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ si mineralizant), coada-calului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de porumb (efect diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea (antiobstruante). In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin (frunze si fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de piatra, radacina si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita cu flori mici, sulfina, sunatoare, urzica vie. In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel, traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice). Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare este acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile si numai el poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate fiecarui caz in parte. FLORENTIN POPA
D-l dr. Stefan Stangaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Aly Crys Med din Bucuresti, str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, tel. 021/430.33.65
Gheorghe Motorca Bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate Pentru bolile hepatice, cabinetul oradean Farmacia Verde recomanda bolnavilor tratamente complexe, care constau in amestecuri de plante medicinale pentru ceaiuri, extracte si tincturi din plante si produse apicole. Din pacate, nu putem oferi exemple de combinatii de plante, retete pe care sa le aplice cititorii dvs., fiindca noi individualizam foarte strict tratamentul. La Farmacia Verde nu exista doi pacienti care sa fi beneficiat de aceleasi combinatii de plante si tincturi. Dupa o experienta de peste 25 de ani in domeniul fitoterapiei, putem spune ca bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate. De exemplu, o steatoza hepatica se vindeca in 3-6 luni de tratament, o hepatita - intre 6 luni si un an, iar in cazul cirozelor sau tumorilor hepatice tratamentul poate dura intre 1 si 2 ani. In aproape toate cazurile, analizele de laborator arata imbunatatiri substantiale dupa prima luna de tratament, simptomele suparatoare ale bolii disparand treptat. Important este faptul ca tratamentul fitoterapic nu are contraindicatii, putand fi urmat in paralel cu orice alt tratament, naturist sau alopat. Si fiindca cei mai buni martori ai vindecarilor sunt insisi pacientii, voi enumera cativa dintre cei care au urmat tratamentul nostru: - Hepatita cronica cu virus C: Zamfira Lichtl (34 ani) - Bucuresti, tel. 021/655.56.76. - Ciroza hepatica: Constantin Coman (60 ani) - Bucuresti, tel. 021/220.43.88; Gavrila Coman (70 ani) - Brasov, tel. 0268/13.45.17; Alexa Rus (66 ani) - Cluj-Napoca, tel. 0264/16.89.18; Stanciu Ana (59 ani) - Tulcea, tel. 0240/51.61.88. - Hepatita cu virus B si C: Ioan Baciu (44 ani) - Voluntari, S.A.I., tel. 021/655.07.75. - Tumora hepatica: Vasile Patrasca (47 ani) - Campina, jud. Prahova (tumora inoperabila - vindecat in 10 luni); Ioan Necula - Ivesti, jud. Galati (metastaze hepatice - au disparut dupa tratament); Florica Zdrinca (36 ani) -
Beius, jud. Bihor, tel. 0259/21.11.26 (medicii ii mai dadusera o luna de trait vindecata). D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la cabinetul Farmacia Verde Oradea, str. Leonardo da Vinci nr. 30, bl. PC 38, ap. 1, Cartier Nufarul II, tel. 0259/12.52.52, 46.77.04, 0744/57.05.85, 0745/52.19.88
MEDICINA NATURII Un "medicament" fabulos: Intepaturile de albine

Terapiile naturale continua sa surprinda si sa faca minuni: cine sa fi crezut ca veninul albinelor are forta de-a vindeca o multime de boli, inclusiv cancerul? Ce-i drept, e nevoie de stiinta unui medic adevarat, pentru ca substanta miraculoasa sa fie introdusa in doze si in locuri precise in organism. Maestru al tehnicilor medicale orientale, doctorul constantean STEFAN STANGACIU (mult mai cunoscut in strainatate decat in tara) explica, pentru cititorii revistei noastre, principiile tratamentelor sale, cu ajutorul carora a izbutit sa salveze vietile a mii de bolnavi Dr. Stefan Stangaciu are 39 de ani si, in pofida celebritatii sale internationale, este un om generos si modest. Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, este atras inca din anii studentiei de tratamentele naturiste, pe care incepe sa le aprofundeze indeaproape, devenind un mare specialist. La cabinetul sau din Constanta, dr. Stangaciu aplica deopotriva homeopatia, acupunctura, apiterapia, fitoterapia, aromoterapia, diagnosticarea de tip Ayurveda, fiind totodata si un eminent iridiolog. In calitate de specialist in apiterapie, Stefan Stangaciu este membru de onoare si presedinte al mai multor institutii medicale internationale, a publicat carti de specialitate si studii, a participat la numeroase congrese si conferinte (in prezent se afla in Canada), tinand comunicari de larga audienta. Una dintre cele mai spectaculoase performante ale doctorului Stangaciu este tratamentul cu intepaturi de albine, al caror venin are efecte benefice asupra organismului uman. Prin aceasta terapie alternativa, medicul a vindecat cazuri grave de cancer, precum si alte maladii considerate drept incurabile. In cabinetul lui din Constanta, zeci de oameni il viziteaza cu recunostinta si afectiune, pentru a-i multumi ca i-a vindecat. Succesele sale in acest domeniu i-au atras o popularitate uriasa si o colaborare intensa cu organisme medicale dintre cele mai prestigioase pe plan mondial. Aproape ca este de necrezut, avand in vedere anvergura realizarilor sale, lipsa de ecou a acestora in Romania... Cordial, amabil, devotat tot mai numerosilor sai pacienti, tanarul medic duce o viata "sportiva", care poate sa fie luata model: este nefumator, vegetarian, ii plac marea si scufundarile subacvatice. Tocmai pentru ca iubeste atat de mult viata, Stefan Stangaciu vrea sa ii ajute si pe altii sa traiasca fericiti. "Paza buna trece primejdia rea", ne avertizeaza medicul constantean. E mult mai usor sa preintampini o boala, decat sa lupti pentru a o vindeca. STEFAN STANGACIU "Apiterapia este regina tratamentelor naturiste" Dirijorii si apicultorii detin recordul de longevitate - Cine sunteti, de fapt, domnule doctor Stangaciu?
- Un medic generalist absolut obisnuit, dar care are meritul de-a fi indraznit sa aiba idei si care a fructificat, in egala masura, ideile sau sugestiile unor traditii medicale multimilenare. - Cum ati descoperit miracolul apiterapiei? - Curiozitatile mele fata de acest subiect, pe care il consider de-a dreptul fascinant, au debutat acum doua decenii, chiar la inceputul studentiei bucurestene. Atunci m-am apropiat de tehnicile orientale. Am facut yoga, am descoperit acupunctura si am inventat "iridiologia". Pe masura ce continuam studiile medicale clasice, mi-am largit aria interesului. Inca din acei ani, m-am indreptat spre cercetarea terapiilor alternative. In cele din urma, m-am confruntat cu exemple dintre cele mai concrete, absolut surprinzatoare. Spre sfarsitul anilor 80, am descoperit ca apicultorii sunt cei mai putin bolnavi oameni si se incadreaza, conform standardelor medicale internationale, in a doua grupa de longevitate, din punct de vedere profesional, dupa... dirijorii de orchestra! La cei din urma lucrurile se explica prin satisfactia emotionala coplesitoare, care intretine dinamica vitalitatii organismului. In ce-i priveste pe cei dintai, singura explicatie o constituie nenumaratele intepaturi de albine, la care sunt supusi, involuntar, in timpul vietii. Asa am inceput o cercetare sistematica, prin care am ajuns la Centrul de Apiterapie din Bucuresti, despre care habar nu aveam atunci, ca este unic in lume... Printr-un concurs fericit de imprejurari, am avut acces la manuscrisele si rezultatele cercetarilor lui Alexandru Parteniu, un mare savant al acestui domeniu, care studia apiterapia de 45 de ani si care a murit dupa Revolutie aproape necunoscut. Din acest punct de vedere, este o obligatie morala pentru mine, insa si o aleasa onoare, sa recunosc public ca ma consider discipolul postum al regretatului profesor doctor Alexandru Parteniu. Apoi, am mai cunoscut cativa, hai sa le zicem asa, "apiterapeuti populari" - cum este, de pilda, doamna Ferencz Shapira - si experienta mea s-a imbogatit considerabil. Intre timp, devenisem "acupunctor" licentiat, studiasem homeopatia, fitoterapia si avansasem in aprofundarea medicinii naturiste. Nu in ultimul rand, o importanta fundamentala au avut-o propriile vindecari, fapt ce m-a facut sa-mi castig increderea in mine insumi si m-a convins definitiv. M-am vindecat singur de faringita cronica, dupa o cura de Proposept (un fel de Faringosept pe baza de propolis) si m-am lecuit de o spondilita grava, cu venin de albine, intr-o luna. Asa se face ca, in 1991, m-am hotarat sa ma despart de medicina traditionala, fara sa o abandonez total, si mi-am deschis cabinetul de "Medicina Naturii", la Constanta. Cele 9 "minuni" - De ce tocmai apiterapia, domnule doctor? - Va pot spune, in totala cunostinta de cauza, ca apiterapia este "regina tratamentelor naturiste" si exact asa o numesc astazi specialistii din intreaga lume. Ca tehnica medicala de granita, ea este singura care include toate celelalte metode naturiste, dar ramane in egala masura o punte intre medicina naturii si cea clasica, deoarece nu poti folosi cu eficienta metodele naturiste ale apiterapiei, daca nu cunosti foarte bine medicina traditionala. Apiterapia inglobeaza in larga masura fitoterapia, fiindca albina culege din flori si din rasini cele mai importante informatii genetice ale lumii vegetale, pe care le poate folosi omul prin intermediul mierii si al celorlalte derivate apicole. Exista, de fapt, noua produse de baza cu efecte profilactice sau curative unanim acceptate: polenul, pastura, veninul de albine, mierea, mierea de mana, propolisul, ceara,
laptisorul de matca si apilarnilul. Asa au aparut "apifitoterapia" si "dietoterapia", ca metode conexe ale apiterapiei. De pilda, detractorii naturismului sustin ca vegetarienii sunt niste nebuni, pentru ca isi anemiaza organismul, deoarece vitamina B12 ar exista doar in carne, ceea ce este complet fals. Laptisorul de matca si polenul contin aceasta vitamina esentiala. In Ucraina s-a facut chiar un experiment edificator: timp de sase luni, un grup de subiecti s-au hranit exclusiv cu miere si polen, iar in finalul perioadei se simteau excelent! Apoi urmeaza "aromoterapia"... Propolisul, de exemplu, contine parfumurile esentiale ale lumii vegetale si iti ofera posibilitatea unor tratamente efective cu parfumuri naturale. Eu am avut pacienti care s-au vindecat de astm bronsic, respirand parfumul unui stup! Vine, pe urma, la rand, homeopatia, ce intra in balonul apiterapiei fiindca propolisul, polenul si mierea contin doze minuscule de informatii genetice, care actioneaza la nivelul organismului uman exact in formula homeopata. Cea de-a cincea metoda naturista, cuprinsa in apiterapie, este acupunctura. Administrarea veninului de albine, prin intepaturi fixate dupa regulile acupuncturii chinezesti multimilenare, a dus la aparitia "apipuncturii". Iata, asadar, de ce afirmam ca apiterapia este regina tratamentelor naturiste! - Haideti sa intram in amanunte, dar pe intelesul tuturor! Cum procedati? - In primul rand, ii cer pacientului un set complet de analize medicale traditionale. Pe urma, ii pun la randul meu un diagnostic de tipul "Ayurveda", care este medicina traditionala indiana, ce clasifica bolnavii in trei tipuri de baza: aer (slab, agitat, creativ, predispus la spondiloza sau boli de rinichi, de pilda), foc (iute, agil, inteligent, chiar agresiv) si apa. In functie de diagnosticul ayurvedic, pe care il confrunt cu diagnoza clasica si cu o examinare atenta a pupilei, inclusiv a irisului, dupa principiile "iridiologiei" inventate de mine, stiu care sunt produsele apicole de care are nevoie pacientul. De exemplu, laptisorul de matca se potriveste tipului "aer". In aceeasi ordine, am constatat ca marea majoritate a gastritelor se vindeca in proportie de 99% cu propolis, iar ulcerul dispare dupa 2-3 sedinte de apipunctura. MARIUS PETRESCU Fotografii de EMANUEL TANJALA (In numarul viitor: Cancerul si intepaturile de albine) Materiale documentare si informative inedite, puse la dispozitia revistei de doctorul Stangaciu Alimente si bauturi vindecatoare Proaspete, selectate dupa miros si gust, consumate numai cu placere, foarte bine mestecate, urmatoarele "alimente-medicament" va pot reda Sanatatea: Fructe bine si natural coapte. Sucuri de fructe si/sau legume foarte proaspete. Mierea de albine: 1-6 linguri/zi, in ceaiuri, limonade. Polen, pastura: 1-6 lingurite/zi. Laptisor de matca: 100-400 mg/zi. Legume si zarzavaturi netratate chimic. Verdeturi (patrunjel, marar, leustean, urzici, salata etc.). Radacinoase (morcovi, telina, sfecla rosie, hrean ras etc.). Condimente usoare (coriandru, anason, busuioc, tarhon, chimion, ghimbir). Condimente tari (usturoi, ceapa, hrean, praz, mustar). Otet de mere: 1-3 lingurite/zi + apa + miere. Sare grunjoasa sau sare de mare, maximum 3-5
g/zi (daca medicul permite!). Drojdie de bere proaspata: o lingurita/zi. Ciuperci comestibile proaspete, soia (sub orice forma: coapta, germinata etc.). Cereale (grau, orez, porumb, hrisca, secara), germeni de grau: 1-3 lingurite/zi. Graul incoltit, painea graham, painea integrala, painea neagra. Tarate de grau (2-3 linguri inmuiate 8-10 ore in 500 ml apa; se consuma integral pe parcursul unei zile). Bors din tarate de grau: 1-2 cani/zi. Braga. Seminte crude (dovleac, floarea-soarelui, nuci, alune, migdale, arahide etc.). Ulei crud de masline si/sau floarea soarelui (ideal, presate la rece): 1-4 lingurite/zi. Supe, ciorbe de legume si zarzavaturi, cartofi fierti in coaja sau copti. Piure de cartofi cu ulei crud de floarea-soarelui si/sau mujdei de usturoi. Lapte prins, iaurt, sana, chefir, unt clarificat, branza foarte proaspata, urda, cas, zer. Fructe de mare (midii, stridii, crabi, rapana, creveti). Peste foarte proaspat ori congelat, icre de peste proaspete. Galbenus de ou crud: 1 la micul dejun + miere (iaurt, lapte batut). Oua de prepelita crude: 3-5 inainte de micul dejun. Surse vegetale de proteine: polen, fasole, linte, mazare, bob, alune, arahide, nuci, seminte crude comestibile, germeni de grau, ciuperci, drojdie de bere etc. Fiecare imbucatura trebuie mestecata de cel putin 30 de ori inainte de inghitire. Alimentele solide trebuie mestecate pana devin lichide, iar cele lichide, inainte de a fi inghitite, trebuie "mestecate"! Cumpatarea este calea cea mai sigura spre sanatate. Mancati intotdeauna numai cand va este foame si sculati-va de la masa pe jumatate satui). Uneori, cantitatea este mai importanta decat calitatea... In fiecare miercuri si vineri, daca medicul curant va aproba, tineti post.
APITERAPIA SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR DE STUP
MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva dect o raza de caldura transformata odinioara si care acum, si recapata forma cea dinti... Ea tine loc de soare si flori pna cnd fratele ei mai vrstnic, soarele... strecurndusi prin portile ntredeschise primele mngieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate din toropeala si lucratoarele (albinele) spunndu-le ca ozonul a pus din nou stapnire pe lume si ca cercul nentrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol n jurul sau si iar a nviat." MAURICE MAETERLINCK
Produsele albinei s-au nscris de la nceputul preistoriei n rndul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 .H. n cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa ntre anii 3000-2000 .H., att mierea ct si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecnd la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, nca din timpul primei dinastii, anul 3200 .H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea n spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata n Iliada si Odiseea, de mai multe ori. Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, propolisul, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, n vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc. Astfel, mierea de salcm obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favoriznd circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso laxativa; mierea de rapita este indicata n tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcm galben japonez este antihemoragica, micsornd timpul de coagulare si regleaza menstruatia, influenteaza de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca. Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu 50 de oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios si foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte bauturi, sub forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri perfect tolerabile, care, dupa opinia nutritionistilor, pot nlocui prajiturile obisnuite, care sunt n general stimulatoare ale aciditatii. Produse apicole Daca n trecut, milenii de-a rndul, mierea a fost folosita ca atare n terapeutica, astazi stau la dispozitie n afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi mpartite n doua categorii:
1. Produse apicole naturale, directe

mierea ceara propolisul polenul laptisorul de matca veninul de albine
2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate.

hidromelul otetul de miere turtele si prajiturile din miere cremele de ceara preparatele cosmetice pe baza de produse apicole diversele sortimente vitalizante alcatuite pe baza de produse apicole.
n domeniul sanatatii un rol deosebit l ocupa combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a sanatatii adultului, n convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, n afectiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate. Gama produselor apiterapice cu afectiuni medicamentoase si nutritive, fabricate la noi este foarte larga, cuprinznd drajeuri de laptisor de matca, comprimate de laptisor de matca sau granule de laptisor de matca cu miere si calciu, omogenizat n miere. La noi n tara se fabrica si un larg sortiment de produse cosmetice si de ngrijire igienica cum ar fi: cremele de fata cu laptisor de matca, cu propolis, cu miere, lotiuni nutritive, demachiante, apa de gura si altele. n medicina se foloseste un spray cu propolis pentru tratarea afectiunilor dermatologice, a escarelor, ranilor care nu se mai nchid si care apar pe partile dorsale ale bolnavilor care stau mult timp n pat.
Mierea si produsele apicole
Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie. Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman. Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea
de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac. Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva. Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune. Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna. Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile. Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura. Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor. Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi
Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea grecoromana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor. Produsele epocii contemporane In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri). Cum este fabricata mierea Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Compozitie si actiune terapeutica Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie. 100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta). Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare. Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni - Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei. - In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii. -In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit. - Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara). - In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare. - In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de
culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi. Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere. - In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi. Acest articol a aparut in revista Leacuri si terapii
Ceara
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.
Laptisor de marca
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Retete cu Miere
Afectiuni cardiace . Miere de albine (tei si salcam) - 3 lingurite pe zi. . Capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis), care trebuie mestecata ca o guma, chiar dupa ce s-a terminat mierea din ea, deoarece ceara intrata in tractul digestiv are un puternic rol de lubrifiant al vaselor de sange, ajutand in acelasi timp si la optimizarea functionarii cordului. . Laptisor de matca in amestec cu miere, care are functii vasodilatatoare - 1 lingurita pe zi. Afectiuni gripale . Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza pe ochiul de aragaz o placa de tabla curata, pe care, dupa ce s-a infierbantat, se pune cate o bobita de ceara de
marimea unui bob de grau. Se va ridica un firicel de fum, pe care il vom inhala: o inspiratie pe nas si una pe gura, pana la topire, apoi se repeta inca de cinci ori. . Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii doua picaturi, cate una de fiecare parte. . Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis in concentratie de 30% intr-un pahar cu ceai de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cat mai profunda si de durata, apoi se inghite solutia. . In cazuri de nas infundat, rinite etc., se face un amestec in parti egale (cate un varf de cutit) de galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se opareste o lingurita de plante cu 100 ml apa, apoi se adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se amesteca bine dilutia, apoi se pune in fiecare nara continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, in asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5 minute. Afectiuni hepatice In afectiunile hepatice se foloseste siropul de rostopasca. Acest leac reface celulele hepatice. Se pune sa fiarba un litru de apa - seara la ora 7- si dupa ce da in cateva clocote, se adauga in el 5 grame de rostopasca maruntita (uscata). Se acopera vasul cu un capac si se aseaza la cald, intre perne, pana a doua zi dimineata la ora 7. Atunci se strecoara si se amesteca cu 200 g miere de albine, pana ce se dizolva complet, si se pune intr-o sticla. Din ora in ora, se ia cate o lingura (de lemn) de sirop, de zece ori pe zi. Acest tratament se poate repeta doar dupa sase luni. Angina pectorala . Sirop: ceapa rosie de Fagaras (care contine multa biotina), in amestec cu miere de albine (de tei sau salcam), suc de lamaie si suc de usturoi. Se lasa la plamadit, intr-un litru de apa fiarta, timp de 2-3 zile, si apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi. Insomnie Se folosesc 100 g de ceapa data prin razatoare. Se fierbe la foc mic 15 minute, intr-un vas acoperit. Se lasa sa se raceasca putin, se stoarce, se strecoara
si la lichidul obtinut se adauga 50 grame de miere. Se amesteca bine pana la omogenizare. Se bea caldut (toata cantitatea), seara, inainte de culcare. Se repeta pana la vindecare. Prostatita . Ceaiuri: urzica moarta, spin (1 gram la 200 ml apa), busuioc, galbenele. . Bai de sezut: tataneasa, musetel, galbenele. . Ulei de dovleac: se ia cate o lingura seara, la culcare. . Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de albine cu acid lactic, pentru a-l conserva si pastra pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute (atentie la alergici, poate provoca pareze temporare), supozitoare cu propolis. Sunt indicate si masuri foarte severe de dieta alimentara: trebuie eliminate din consum bauturile, tutunul, cafeaua, condimentele, preparatele alimentare iritante, sarea in exces, consumul exagerat de lichide. Reumatism . Cataplasme: frunze de varza, paie de ovaz, argila, cartofi cruzi taiati felii, hrean cu faina de mustar, ceapa taiata marunt si amestecata cu ulei de in (sau seminte fierte). . Bai: frunze de frasin, fan, castan, radacina de stuf, radacina de papura. . Gimnastica medicala pentru intretinerea musculaturii, care datorita durerilor se atrofiaza. . Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere, impachetari cu ceara, unguent pe baza de venin de albine. . Regim dietetic care sa elimine factorii de risc: fumat, bauturi alcoolice, exces de sare, evitarea spanacului si a steviei (care contin oxalati de calciu) si inlocuirea acestora cu loboda si urzica. Spasmofilie Se iau 7 oua, de preferinta de la gaini crescute acasa sau cele cu coaja rosie, si se aseaza intr-un borcan de 0,800 kg. Peste ele se pune zeama de lamaie pana se acopera totul. Se pune capacul si se lasa 7-8 zile. In acest timp, cu coada unei linguri de lemn se mai agita usor. Dupa dizolvarea cojilor de oua in zeama de lamaie, se trece lichidul prin strecuratoare.
In final, se strecoara si prin tifon, astfel ca raman doar cateva mici resturi gelatinoase. Lichidul obtinut se amesteca cu un litru de miere de albine naturala. Din acest amestec se iau trei linguri pe zi. (Tratamentul se face mai ales in lunile calendaristice care contin in denumire litera R.) Tuberculoza pulmonara . Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa in ceai de busuioc, brad, pin sau menta. . Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de picaturi in 50 g din ceaiul mai sus mentionat. . Crema de propolis: 30 g propolis in 50 g miere de tei sau de munte. . Fagure de miere sau capaceala, mestecate pana la consumarea totala. . Usturoi (4-5 catei), consumat ca atare sau sub forma de suc. Se indica consumul in paralel cu putina slanina de porc si un pahar de bors. . Regim dietetic: una pana la trei zile pe saptamana se va tine un regim de cruditati. Sunt interzise fumatul, consumul bauturilor alcoolice, al cafelei si al condimentelor in exces. Tuse banala Se fierbe o lamaie la foc moale, timp de 10 minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie, astfel incat se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, in acelasi timp, se inmoaie si coaja. Lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinut se adauga doua linguri de glicerina (din punct de vedere farmaceutic, doua linguri echivaleaza cu 30 g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca avem un acces de tuse in timpul zilei, luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine continutul. Daca suntem treziti noaptea de tuse, luam cate o lingurita de sirop la culcare si una noaptea, cand ne trezim. Daca suferim de o tuse rebela, luam 6 lingurite de sirop pe zi si anume: dimineata dupa sculare, inainte de pranz, dupa masa de pranz, la cateva ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la culcare. Pe masura ce tusea cedeaza, micsoram numarul dozelor pe zi. Tuse convulsiva . Tinctura de propolis: intr-un pahar mic cu ceai de ienupar se adauga 30 de picaturi de tinctura de
propolis. Se face gargara cat mai mult, apoi se inghite. . Miere de albine de tei: in acelasi tip de ceai se adauga doua linguri de miere la o cana de 0,250 l si se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie! Este contraindicata la diabetici.) . Capaceala: se mesteca pana la consumarea totala. . Inhalatii cu ceara de albine: inhalatii cu ceai de tei, menta, muguri de brad, busuioc si marar. Acestea se realizeaza prin asezarea pe o cana de tabla a unei palnii cu gura in jos si inhalarea aburului degajat. Arsuri Se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de plastic, dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o perioada mai lunga. Inaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de tei. Caderea parului - Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau seva), tintaura, iedera, menta, patlagina si zeama de lamaie. - Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate cu miere de albine. - Utilizare: in prima zi, dupa ce se spala parul bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea capului cu ceaiul obtinut circa 10 minute. In a doua zi, se foloseste la masaj a doua solutie. De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si sa se faca pana se incalzeste pielea capului. Dupa aceea trebuie invelit capul cu un prosop pana la uscarea parului si disparitia efectului revulsiv. Constipatie . In fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un pahar de apa calduta statuta (cel putin 24 de ore). Dupa aceea, se mananca un mar ras amestecat cu doua lingurite de miere si tarate cat cuprinde, pentru ca preparatul sa ramana moale ca o crema. Excludeti din alimentatie mezelurile, prajelile, conservele, painea alba, zaharul, cafeaua, alcoolul, tutunul, carnea si branzeturile fermentate. Bazati-va alimentatia pe fructe si legume proaspete.
. In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita de miere cu un pahar de apa minerala (nu ceai), timp de o saptamana, pana se formeaza obisnuinta. l 1/2 kg de prune uscate se spala bine si se pun la fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se scot samburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si cate linguri rezulta atatea se pun de miere (la 1/2 kg de prune sunt 8-9 linguri, deci tot atata miere). Se amesteca totul bine si se pune intr-un borcan de 800 g (care se tine la frigider). Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. Degeraturi De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei cu proasta circulatie periferica, sau mai bine zis, cei ce au maini si picioare reci, cei anemici si cei hipotensivi, deci cei care nu au o irigatie sanguina normala in locurile ce vin in contact cu factorii externi. Reactia normala a multora dintre noi este aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest lucru este gresit, deoarece poate provoca leziuni care vor trena in timp. Locurile vatamate trebuie tinute un timp la o temperatura usor peste zero grade; se vor face frictiuni cu zapada sau lichide reci, aceasta pana cand se va observa o inrosire a pielii, ceea ce inseamna ca sangele este prezent in tesuturi in cantitate mai mare. Regiunea respectiva se badijoneaza apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu miere de albine dizolvata in ceai din coaja de salcie, pelin, frunze de nuc, catina alba sau paducel. Se mai frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamaie. Trebuie evitate incaltamintea stramta, frigul, umezeala. Fisuri anale . O igiena locala stricta. Lenjerie mereu curata. . Un regim alimentar lejer, fara condimente, alcool, cafea, alimente iritante. . Spalaturi cu ceaiuri din: galbenele, coada-soricelului, patlagina, papadie, soc, rostopasca si pelin. . Utilizarea de supozitoare cu propolis. . Evitarea sedentarismului, multa miscare pentru revigorarea muschilor.
Polen
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura. Cum se prepara si la ce foloseste tinctura de propolis Propolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umana fiind una din putinele substante care il solubilizeaza), sub forma extractului moale de propolis inglobat in miere, obtinindu-se mierea propolizata si folosit la prepararea diferitelor unguente. Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului ramine, totusi, tinctura de propolis. La 100 ml alcool de peste 80 de grade se adauga 20 g propolis. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr?un vas, se incalzeste la 30?35 grC si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta zilnic, timp de o saptamina. Dupa aceea, se lasa la decantat si se alege lichidul curat. Folosind acelasi dozaj, procedeul poate fi simplificat. Singura diferenta este ca, fara incalzire, propolisul se piseaza si se lasa la macerat timp de 14 zile. In urma experientelor clinice si de laborator s-a dovedit ca tinctura de propolis este folositoare in vindecarea tuturor bolilor interne infectioase (30 picaturi/zi, intr-un pahar cu apa calduta), combaterea tulburarilor de menopauza (10 picaturi pe zi, timp de un an), vindecarea inflamarilor prostatei (30 picaturi/zi), rinichilor si ficatului (de doua ori pe zi, cite 40 de picaturi; se repeta pina la vindecare), in tratarea TBC-ului pulmonar (de trei ori/zi cite 30 de picaturi, completate cu inhalatii -- la 1/4 litru apa fierbinte se adauga 100 picaturi de tinctura -- de doua ori pe saptamina), combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac
si tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picaturi puse in 100 ml lapte cald, remediu consumat zilnic, pe stomacul gol). La toate afectiunile pielii, in special la bataturi si cheratite, rani vechi, arsuri si micoze, locurile bolnave se pot vindeca suta la suta prin tamponare cu tinctura de propolis, aceasta avind actiune cicatrizanta, ajutind la formarea noilor tesuturi. Pentru prevenirea si tratarea afectiunilor specifice sezonului rece se poate prepara o bautura din 15-20 g de propolis ras introdus intr-un litru de tuica tare. Solutia se agita zilnic, iar dupa citeva saptamini se obtine o bautura amaruie, din care se bea un paharel inainte de culcare. Tinctura de propolis regleaza tensiunea, iar pusa pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia.
Veninul de albine
Un alt produs folosit n medicina este veninul de albine. Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din antichitate. Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca articulatiile dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a ntepaturilor de albine. Astfel s-a descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice. Acest venin are n componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati n sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid. Pentru tratarea reumatismului cu veninul de albine se procedeaza prin:

ntepaturi directe de albine; injectii intradermice cu venin n prealabil purificat si fiolat; administrarea de apitoxina sub forma de pomada; administrarea pe calea inoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine n organism cu ajutorul curentului electric continuu; practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola.
Este absolut necesar ca tratamentul sa fie facut sub control medical, evalundu-se periodic urina pentru a se vedea daca nu au aparut urme de zahar sau albumina. Exista posibilitatea ca veninul de albine sa produca reactii alergice, eruptii dermice sau soc anafilactic. In continuare, va invit sa cititi articolul "Reumatismul si veninul de albine" - un interviu cu Dr STEFAN STANGACIU, aparut in revista Formula As.
Veninul de albine
Veninul de albine se foloseste inca de pe vremea lui Hipocrat" - D-le dr. Stefan Stangaciu, sunteti unul dintre putinii medici alopati care utilizeaza cu predilectie medicina naturista in tratament. Cum se explica acest lucru?
- Pasiunea mea pentru medicina naturista este foarte veche: inca din primul an de facultate am avut aceasta "chemare".?Imi petreceam mai tot timpul liber prin biblioteci, studiind terapiile orientale, carti de fitoterapie si apiterapie. Mi-am dat seama atunci ca nu trebuie sa merg, in calitate de medic, pe liniile oarecum rigide ale scolii medicale clasice, ci trebuie sa am intotdeauna la indemana si alte metode terapeutice. Dupa terminarea facultatii, in 1995, am profesat ca medic militar generalist in unitati ale Marinei Militare. In 1990 mi-am luat competenta in acupunctura si m-am specializat - ca sa spun asa - in alte metode ale medicinei naturiste: fitoterapie, apiterapie, yoga medicala, iridologie diagnostica si terapeutica etc. Tot atunci am absolvit ciclul I de homeopatie. In 1991 am avut sansa extraordinara sa lucrez la Centrul de Apiterapie din Bucuresti. Acolo exista un colectiv de specialisti de renume international, de la care am invatat foarte multe lucruri utile, ceea ce m-a determinat sa pun accent pe apiterapie in metodele terapeutice pe care le utilizez. Dorind sa-mi pun cunostintele acumulate la dispozitia bolnavilor, am infiintat cabinetul "Medicina Naturii" din Constanta, unde imbinam in prezent toate aceste terapii, cu rezultate foarte bune. - Intr-un interviu precedent, cititorii revistei noastre au facut cunostinta cu metoda dvs. de tratare a cancerului cu ajutorul intepaturilor de albine. Aceeasi terapie originala pare sa dea rezultate si in tratarea reumatismului. Ce ne puteti spune in acest sens? - Reumatismul este o boala caracterizata prin inflamarea si degenerarea articulatiilor. Exista minimum 40 de forme diferite de reumatism: poliartrita, spondilartrita ankilopoietica (boala Bechterew), artrita urica (guta), artroze, spondiloze etc. Una dintre cauzele aparitiei reumatismului este legata de prezenta in organism a unor bacterii, de exemplu streptococul beta-hemolitic. O alta cauza este data de tulburarea functionarii sistemului imunitar. Totusi, principalul factor cauzator al reumatismului, din punctul de vedere al medicinei naturiste, este insuficienta circulatie sangvina in zona articulatiilor si prezenta in sange a unor reziduuri greu solubile, care se depoziteaza in timp in articulatii. Insuficienta hranire si oxigenare a articulatiilor, adaugata la otravirea lor lenta (prin imposibilitatea eliminarii substantelor reziduale), duce la aparitia unei game foarte variate de simptome, printre care cele mai frecvente sunt durerile chinuitoare, precum si imposibilitatea executarii unor miscari ale articulatiilor. Un alt simptom tipic este sensibilitatea la frig si la umezeala, precum si senzatia de frig prezenta in articulatii sau chiar in tot corpul (senzatia de "frig in oase"). Bolnavii au frecvent tulburari ale circulatiei sangvine si o slaba functionare a glandelor endocrine, in special a glandelor suprarenale si a tiroidei. - Ce v-a determinat sa extindeti apiterapia in tratamentul reumatismului? - Este cunoscut de mult timp faptul ca apicultorii nu se imbolnavesc de reumatism. Acest lucru a fost verificat si in mod stiintific, prin sute de studii. Unul dintre acestea, realizat cu ajutorul a peste 2000 de apicultori din SUA, a demonstrat ca dintre toate bolile existente, reumatismul este cel mai rar intalnit la un apicultor. De altfel, apicultorii au o sanatate mult mai puternica, sunt mult mai robusti, mai energici, au o circulatie a sangelui mai buna si traiesc mai mult decat restul populatiei. Un organism sanatos are nevoie, pentru a functiona perfect, de foarte multi factori si elemente. Dintre acestea, hrana si o buna circulatie a sangelui sunt cele mai importante. Fiecare dintre miliardele de celule ale corpului nostru, inclusiv cele prezente in articulatii, au nevoie de diferite substante pentru a functiona perfect: aminoacizi (in special cei esentiali), glucide, vitamine (in special vitaminele C si E), grasimi (in special nesaturate), oligoelemente, enzime etc. Produsele apicole sunt extrem de bogate in toate aceste substante. Oxigenul, fara de care viata nu poate exista, este transportat cu mai mare eficienta atunci cand se administreaza un alt produs faimos - veninul de albine.
Produsele apicole sunt utilizate inca din zorii omenirii. Mierea, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca si ceara sunt descrise nu numai in Biblie sau Coran, ci si in alte sute de documente importante ale Antichitatii. Hipocrat, parintele medicinei, recomanda in urma cu peste 2000 de ani folosirea veninului de albine in tratamentul reumatismului. Istoria mentioneaza ca regele Carol cel Mare, celebrul cuceritor din secolul al VIII-lea, a fost vindecat in mod miraculos de guta cu ajutorul intepaturilor de albine. In secolul trecut, medicul austriac Filip Terc a tratat peste o mie de pacienti prin aceeasi metoda. In anul 1935, medicul american de origine ungara Bodog Beck a emis pentru prima data ipoteza ca majoritatea formelor de reumatism, cancer sau boli degenerative au drept cauza primara tulburarile circulatorii generale sau locale. Cartea sa, "Bee Venom Therapy" ("Terapia cu venin de albine"), publicata in 1935, este inca si azi o adevarata "biblie" a terapiei cu venin de albine. Dr. Beck a avut succese uimitoare in tratamentul reumatismului cu ajutorul veninului de albine, administrat sub forma de injectii. In tara noastra, dr. Alexandru Partheniu (19151991) poate fi considerat parintele apiterapiei (in special a terapiei cu venin de albine), studiile sale fiind recunoscute in mediile de specialitate internationale.
- In ce consta tratamentul antireumatic pe care il recomandati bolnavilor? In cadrul tratamentelor aplicate de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca numai terapia cu intepaturi de albine nu este suficienta, deci trebuie facuta o terapie combinata, mergandu-se intotdeauna pe cauzalitate. Noi le facem tuturor pacientilor diagnosticul acupunctural si ayurvedic, apeland de multe ori si la homeopatie. Tratamentul incepe printr-o cura de dezintoxicare (post alimentar, cure de plante medicinale sub forma de ceai), care stimuleaza functionarea rinichilor, a ficatului si a plamanilor. Utilizam in tratament plante medicinale cu efect antiinflamator si regenerator, cum ar fi: scoarta de salcie, coada-calului, paducel, salvie, radacina de brusture, extract de ardei iute, frunze de afin, muguri si scoarta de plop, frunze de rozmarin, seminte de mustar, urzica vie etc. Dupa aceasta "spalare" a organismului, se face ameliorarea functiilor organelor interne (prin fitoterapie si apiterapie). Se realizeaza apoi hranirea si regenerarea celulelor din organism (printr-o alimentatie foarte proaspata, biologica, bogata in aminoacizi, vitamine, enzime etc.). Urmatoarea faza a tratamentului este presopunctura cu unguent de venin de albine, realizandu-se o ameliorare a circulatiei sangvine si energetice pe meridianele de acupunctura. Daca reumatismul nu cedeaza la aceste metode terapeutice blande, folosim acupunctura si numai apoi utilizam veninul de albine. Tratamentul se face initial cu venin de albine in forma injectabila, cu cresterea dozei progresiv, pana la obisnuirea organismului. Dupa aceasta se poate face apipunctura, deci tratamentul direct cu intepaturi de albine. Tot tratamentul descris se face strict individualizat, sub control medical. - Cum se aplica concret terapia cu venin de albine? - Se incepe intotdeauna treptat, de o maniera cat mai blanda, prin utilizarea initiala a unui excelent unguent pe baza de venin de albine: "Apireven". Acest unguent da rezultate maxime atunci cand se stimuleaza cu ajutorul lui si zonele reflexogene ale corpului, cunoscute de specialistii in presopunctura. Daca afectiunea nu se amelioreaza in mod semnificativ, se trece la terapia cu venin sub forma de injectii, care se aplica intradermic sau subcutan, in mare majoritate pe punctele de acupunctura. Daca nici aceasta metoda nu da rezultate majore, atunci se trece la terapia propriu-zisa cu intepaturi de albine, organismul pacientilor fiind deja
imunizat prin tratamentele anterioare. In cazul apipuncturii, aplicam serii de 10-12 sedinte lunar. Intre serii, pacientii trebuie sa faca presopunctura cu unguent Apireven, care contine venin de albine. Pe toata durata tratamentului, pacientii trebuie sa respecte anumite reguli de alimentatie (o dieta cat mai saraca in zahar - dusmanul nr. 1 al articulatiilor, cat mai putine proteine animale - deci carne si produse din carne; laptele dulce si branzeturile trebuie evitate, avand efect negativ in reumatism; sarea trebuie redusa cat mai mult sau eliminata total din alimentatie) si de viata (sa renunte la tutun, alcool, cafea etc.). Pe langa aceste terapii, pacientii pot beneficia si de curele balneo-fizioterapeutice cu namol terapeutic, de exemplu cu extraordinarul namol de la Techirghiol. Combinandu-se toate aceste metode, sansele de vindecare sunt mult mai mari. - Cat dureaza tratamentul? - Depinde de fiecare pacient in parte. Se stie ca afectiunile cu o vechime mai mica se vindeca mai repede. Este un lucru normal. O boala de lunga durata deregleaza mai multe organe, mai multe sisteme si necesita un tratament mai indelungat. In cazul reumatismului, tratamentul dureaza circa 5-6 luni. Statistica noastra a evidentiat faptul ca peste 70% din totalul pacientilor cu reumatism s-au vindecat prin aceste terapii combinate, nemaiavand nevoie ulterior de alte tratamente. - Care sunt avantajele tratamentului cu venin de albine? - Eficienta acestui tratament consta in faptul ca exista o rata infima de recidiva a bolii reumatice. Totodata, durerile se reduc foarte mult chiar de la primele sedinte, cunoscandu-se efectul analgezic si antiinflamator al veninului de albine. De asemenea, nu este nevoie de spitalizare sau medicamente si nu exista practic reactii adverse. Poate doar o potentiala alergie la venin, pentru care se face un test alergic inainte de inceperea tratamentului. Dintr-o cazuistica de aproximativ 15.000 de pacienti, am avut doar sapte cazuri de bolnavi alergici la veninul de albine. Acest articol a fost preluat din revista Formula As.
Bee Power Royal Jelly (laptisor de matca)
Tabelul de corespondenta produs-afectiuni Produsul CaliVita Afectiuni si simptome in care actioneaza Adolescent Bee Power Royal Jelly Anemie Anorexie Apetit (crestere) Astenie Batranete Obs.: - In asociere cu mierea de albine efectele sunt imbunatatite. - Persoanele alergice la polen sa inceapa cura cu prudenta. Ciroza Convalescenta Copii 1-14 ani - dezv. armon. Coxartroza Cresterea rez. musculare Crestere - stimulator Febra musculara (prevenire) Gastrita Hepatita Imunitate scazuta Inteligenta (ridicare coef.) Leucemie Leucopenie Malabsorbtie Oboseala Pojar, rujeola Pre si post operator Scrasnit din dinti Senilitate (dementa senila) Tuberculoza Varsat de vant Legenda: 1-1-1 = 1 dimineata, 1 la pranz, 1 seara. Mod de folosire 1-0-0 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-0 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-0 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1 1-0-1
Prezentarea in detaliu a produsului Laptisorul de matca este o substanta complexa, produsa de glandele salivare ale albinelor si este destinata hranirii reginei. Datorita bogatiei laptisorului in vitamine, proteine si aminoacizi, regina supravietuieste peste 5 ani, pe cand albinele lucratoare au o durata de viata mult mai mica. Tot acest aliment ii da posibilitatea reginei sa depuna 2000-3000 de oua in decurs de numai 24 ore, in perioada de inmultire. De remarcat este si faptul ca greutatea acestora intr-o zi este aproape egala cu cea a reginei. Laptisorul de matca contine toale vitaminele complexulul B, dintre care vitamina B5 (acidul pantotenic) si vitamina B6 se gasesc intr-o cantitate deosebit de mare. Totodata, laptisonrul este singura sursa naturala de acetilcolina (hormon si neurotransmitator). Mai contine si vitaminele A, C, D si E, precum si minerale, enzime, 18 tipuri de aminoacizi, diverse bacterii saprofite si substante antivirale. Are un efect curativ valoros in astmul bronsic, boli hepalice, boli dermatologice, fracturi si probleme osoase/articulare. Contribuie, in mare masura, la stimularea sistemulul imunitar. Cercetarile au demonstrat ca laptisorul de matca regenereaza organismul, creste vigoarea si mentine integritatea morfofunctionala a sistemului osteoarticular. Poate fi consumat de catre oricine, indiferent de varsta si sex. Nu este intamplator faptul ca laptisorul de matca este cunoscut si apreciat de multi ani, constituind un preparat ideal pentru adeptii alimentatiei naturiste. In tarile cu vorbitori de limba engleza se numeste Royal Jelly. Din punct de vedere chimic, laptisorul de matca este o emulsie compusa din proteine, zaharuri, lipide si alte substante. Cercetarile asupra efectelor sale benefice inca mai continua si in zilele noastre. In cele ce urmeaza, dorim sa atragem atentia asupra unor rezultate mai putin cunoscute: 1. Laptisorul de matca protejeaza pielea. Cercetatorii japonezi au observat ca laptisorul de matca purificat este similar altor substante care sprijina productia, in organismul uman, a unui factor important in sinteza colagenului. Cercetarile acestora au demonstrat ca laptisorul de matca amplifica, de fapt, productia de colagen din piele. 2. Laptisorul de matca are actiune antiinflamatoare. Cercetatorii japonezi au descoperit, de asemenea, in cadrul unui experiment pe culturi de celule, ca laptisorul de matca poate avea o actiune antiinflamatoare. 3. Laptisorul de matca poate ameliora dermatita atopica deoarece laptisorul de matca blocheaza dezvoltarea simptomelor dermatitei atopice (dermatita, eczema). 4. Laptisorul de matca are efecte antioboseala, cantitatea de lactat si amoniac dezvoltata dupa un efort fizic este mult mai scazuta, ameliorandu-se astfel oboseala. 5. Laptisorul de matca are efecte antibacteriene. In 2004, in Brazilia, s-au identificat in laptisorul de matca patru peptide cu efecte antimicrobiene.
Atentie! Avand in vedere ca laptisorul de matca este produs din diferite polenuri, miere si secretia glandelor salivare ale albinelor, acesta poate fi alergizant pentru unele persoane; de aceea, la aparitia reactiilor adverse se va sista consumul. Administrarea concomitenta cu mierea de albine ii potenteaza actiunea. A se pastra in locuri racoroase, deoarece se descompune usor la caldura. Un flacon de Bee Power Royal Jelly are 50 de capsule si costa 38,50 lei (cel mai mic pret de distributie). O capsula contine
- Concentrat de laptisor de matca (corespunde la 150 mg laptisor de matca): 50 mg
La adresa: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/produse-naturiste-afectiuni-tratamente.htm veti gasi o lista cu peste 300 de afectiuni, grupate pe categorii, pentru a putea fi gasite mai usor. La aceasta adresa veti gasi un catalog cu toate produsele Calivita: http://www.terapii-naturiste.com/calivita/index-produse-naturiste.htm avize si certificari http://www.terapii-naturiste.com/calivita/avize-produse-naturiste-calivita.htm si recomandari primite de la cei care au cumparat aceste produse http://www.terapii-naturiste.com/calivita/marturii-consumatori.htm aici http://www.terapii-naturiste.com/calivita/articole-despre-produse.htm veti gasi foarte multe articole despre aceste produse. aici: http://www.terapii-naturiste.com/gratis/cursuri.htm va puteti inscrie la cursuri online gratuite si aici http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti.htm puteti citi zeci de carti electronice gratuite Daca doriti sa comandati produsele Calivita, sau daca aveti nevoie de alte informatii suplimentare va rog sa ma contactati prin mail sau telefon Dan Paunescu - Manager Calivita Web: www.terapii-naturiste.com Email: info@terapii-naturiste.com Tel: 0727 35 97 97

APITERAPIA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

APITERAPIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://www.terapii-naturiste.

Page 1 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 2 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 3 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 4 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 5 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Vitaminele din farmacia albinelor

Page 6 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 7 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 8 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

AS 616 Farmacia albinelor

Patru campioni: MIEREA, PROPOLISUL, lptiorul DE MATC, APILARNILUL

Page 9 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 10 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Terapia cu venin de albine

Page 11 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 12 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 13 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Un ajutor de exceptie in bolile cardiovasculare

Page 14 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 15 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 16 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 17 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 18 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Un medicament redutabil in farmacia naturii -

Page 19 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 20 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 21 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

PROPOLISUL - panaceul primaverii

Cum se obtine si unde gasim propolisul

Page 22 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Preparate din propolis

Page 23 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Alte boli care se trateaza cu propolis

Page 24 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Tratamente externe cu propolis

Page 25 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 26 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Preveniti bolile cu polen si pastura In conditiile alimentatiei moderne,

Page 27 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Din farmacia albinelor Pastura, minunata sora a polenului

Page 28 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 29 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 30 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 31 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 32 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Care este cel mai bun polen?

Page 33 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 34 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Cum sa ne folosim de http://www.terapii-naturiste.com miere ca sa fim sanatosi

1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul http://www.terapii-naturiste.com

Page 36 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 37 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Miere, lamiie si floare de tei http://www.terapii-naturiste.com

Page 38 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Elixiruri cu ierburi si miere

Page 39 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 40 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 41 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 42 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

Page 43 / 81 Copyright 2011, Dan Paunescu

http://www.terapii-naturiste.com Mierea si produsele

http://www.terapii-naturiste.com de bere. Are un rol deosebit in B mai ridicat decit drojdia

Ofranda de la capatul verii - MIEREA