INTRODUCERE

Botanica este o disciplină fundamentală pentru ştiinţele agricole moderne. Caracterul

fundamental al botanicii derivă din faptul că majoritatea specializărilor (Floricultura, Viticultura,
Pomicultura, Legumicultura, Fitotehnie, Ameliorarea plantelor, Silvicultură etc.) au la bază
noţiuni de botanică. Necesitatea obţinerii unei productivităţi vegetale cât mai mare şi de calitate
superioară impune cercetări ştiinţifice tot mai complexe. În acest sens rezultatele ştiinţifice din
domeniul botanicii, obţinute pe baza utilizării tehnologiei moderne, vin să sprijine realizarea
acestui obiectiv din domeniul agricol şi horticol.1
Inca de la inceputul existentei umane, s-a observant o anumita dorinta de a cunoaste tot
ce ne inconjoara, dar in mod special plantele, scopul principal fiind acela de a sti daca putea fi
consumat sau nu, ulterior daca poate fi utilizat pentru anumite efecte terapeutice sau in domeniul
confectiilor pentru obtinerea de tesaturi.
La inceput o planta era caracteristica unei anumite zone ( un continent, o tara sau
o forma de relief), in prezent acestora li s-a extins habitatul prin schimburile de seminte care au
fost purtate de vant sau transportate de anumite pasari si chiar animale, iar omul a avut un rol
deosebit de important in cresterea adaptabilitatii plantelor la noile conditii de mediu.
Un astfel de exemplu este si Rhododendron Simsii simsii in Romania, planta care
reprezinta si subiectul abordat de mine in aceasta lucrare. Aceasta planta provine din Japonia, a
fost cultivata in colectiile botanice pentru frumusetea ei deosebita, si in gradinile Romaniei
pentru calitatile ei melifere si pentru proprietatile acesteia.
Am ales aceasta planta in primul rand datorita aspectului, si in al doilea rand am fost
curioasa sa aflu mai multe despre aceasta si despre proprietatile sale. La o prima vedere se
observa florile acesteia care sunt numeroase si in culori vii, de un roz aprins, rosu si chiar si alb.

1
Ciocarlan V., Simeanu V. – Botanica, vol. 1, 2009

1
A.PARTEA GENERALA

2
 Rhododendron simsii i
Scopul lucarii mele este de a verifica identitatea speciei recoltate, de a analiza-o atat
microscopic, macroscopic, prin analiza macroscopică a caracterelor morfologice, microscopică a
caracterelor anatomice cat si chimic cantitativ si calitativ, si de a investiga eventuala toxicitatesi
de a obține extracte ce pot fi ulterior caracterizate chimic si biologic.

I. Generalitati Date din literature de specialitate privind

specia studiata
I.1. Istoric
Cea mai veche dovadă scrisă a utilizării plantelor medicinale pentru prepararea
medicamentelor a fost găsită pe o placă de argilă sumeriană din Nagpur, cu o vechime de
aproximativ 5000 de ani. Aceasta placă cuprindea 12 rețete de preparare a medicamentelor care
conțineau peste 250 de plante diferite, cum ar fi macul, măselarița și multe altele. Cartea chineză
despre rădăcini și ierburi “Pen T’Shao” scrisă de împăratul Shen Nung în 2500 î.H. care
cuprindea circa 365 de medicamente ( părți uscate ale plantelor medicinale), multe dintre acestea
fiind utilizate chiar și în zilele noastre , cum ar fi: Rhei rhisoma, camfor, Theae folium,
Podophyllum, scorțișoara, ginseng etc.

3
 Începuturile utilizării plantelor medicinale au fost instinctive, așa cum este cazul animalelor.
Având în vedere faptul că, la momentul respectiv, nu existau suficiente informații privind
motivele bolilor sau care au legătură cu planta și modul în care aceasta ar putea fi utilizată ca un
leac, totul s-a bazat pe experiență. În timp, au fost descoperite motivele pentru utilizarea
anumitor plante medicinale pentru tratarea anumitor boli. Astfel, utilizarea plantelor medicinale a
abandonat treptat cadrul empiric și a devenit fondată pe fapte explicatorii. Până la apariția
iatochimiei în secolul al XVI-lea, plantele au fost sursa de tratament și profilaxie. Cu toate
acestea, reacțiile adverse ale medicamentelor sintetice și contraindicațiile tot mai mari ale
utilizării lor fac din nou ca utilizarea medicamentelor naturale să fie de prima alegere în anumite
cazuri. În Evul Mediu, abilitățile de vindecare, cultivare a plantelor medicinale și de
pregătire a medicamentelor s-au mutat la mănăstiri. Terapia s-a bazat pe 16 plante
medicinale, pe care medicii călugări le-au dezvoltat în mod obișnuit în mănăstiri, după cum
urmează: salvie, anason, mentă, semințe grecești etc.2
Pe dealurile din vestul Chinei crește un arbust care explodează în culori stralucitoare de un
roșu aprins la sfârșitul primăverii, cu numele de “Yang Shan-hated”, ceea ce înseamnă că “tot
muntele s-a transformat in rosu” sau “muntele reflectă roșu”. Horticultorii ar numi aceasta planta
azalee, în timp ce botaniștii ar numi-o Rhododendron, în special Rhododendron simsii. Oamenii
dinastiei T’ang, care a condus China între 616 și 906 d.H., au considerat această floare drept
simbolul perfect al religiei lor, este unul dintre surprinzător de puțini Rhododendroni care au o
istorie îndelungată în grădinile chineze. Rododendroni, inclusiv R. simsii, au de asemenea, in
traditia chinezeasca, nume care pot fi traduse drept „capra ametita”. Nu este nimic poetic in
aceasta denumire, ea descrie pur și simplu paralizia parțială a animalelor care consuma aceasta
planta. 3

2
Petrovska B.P. Historical review of medicinal plants’ usage, SS Cyril and Methodius University,
“Pharmacognosy review” 2012 ;6(11):1-5.

3
Milne R. , Rhododendron , Ed.Reaktion Books, Londra, 2017 ,disponibil la books.google.ro. accesat 11/05.2020

4
 Fig. 1- Rhododendron sSimsii [original]
I.2. Habitat
Majoritatea speciilor de Eericaceae prefera sa creasca in solurile acide si sunt adesea denumite
“plante iubitoare de aciditate”. Solurile care au un pH cuprins intre 4,5 si 5,5 sunt de obicei
recomandate pentru culturile de rRhododendroni. Deoarece solurile acide sunt asociate cu
disponibilitatea redusa a nutrientilor cheie precum N, P, Ca si Mg, radacinile plantelor
Eericaceae au evoluat in asociere cu anumite ciuperci care cresc in contact cu radacinile si
furnizeaza nutrienti din sol plantei gazda in schimbul carbohidratilor din fotosinteza.
Plantele din aceasta familie sunt specii de plante perene caracterizate de o adaptare la
solurile sarace in nutrienti. Radacinile rRhododendronilor si a altor plante ericoase
formeaza un covor fibros ce se raspandeste la cativa centimetri de suprafata solului care ii
permite extragerea nutrientilor din solurile bine drenate, dar sunt sensibile la conditii de
seceta.4
Azalea de gradina sau rRhododendronul este o planta originara din zonele cu ierni mai
blande din Japonia, China, India, SUA si Europa. In Romania exista o specie de Rhododendron
denumita popular „Smirdar” sau „Bujor de munte” si stiintific Rhododendron sSimsii sau Indica,
si acesta creste spontan pe solurile acide din pasunile montane in zone ca Muntii Banatului,
Muntii Piatra Mare sau Muntii Rodnei, atingand inaltimi pana la 50 de cm.5

4
Huylenbroeck J.V., Ornamental Crops, Volume 11, Krebs S. L. Cap Rhododendron . Ed.Springer, p 674, 2018

5
https://www.horticultorul.ro/arbori-arbusti-ornamentali-peisagistica/rododendron-azalee-ingrijire-inmultire/

5
 Mediu natural Rhododendron sSimsii- wikipedia
Partea teoretică urmăreşte date din studii de specialitate privind încadrare
sistematică,
caracterizare botanică, chimică şi farmacologică pentru a vedea stadiul actual al
cercetării
acestei specii.
Partea experimentală cuprinde verificarea identităţii materiei prime vegetale,
obţinerea
unor soluţii extractive prin metode convenţionale şi neconvenţionale precum şi
verificarea
citotoxicităţii şi genotoxicităţii acestora.

I.3. Etimologie
Numele de Rhododendron provine din cuvintele grecesti “rhodo” care inseamna trandafir si
“dendron” care inseamna arbore sau copac. 6 Cand infloreste complet, rhododendronul este la fel
de frumos ca un trandafir, dar cu toate acestea nu se poate compara cu el in ceea ce priveste
popularitatea si raspandirea culturala. Trandafirii au dimensiuni mult mai accesibile si sunt mai
usor de intretinut decat majoritatea rhododendronilor si au un sezon de inflorire mai lung. Cu

6
https://www.missouribotanicalgarden.org/PlantFinder/PlantFinderDetails.aspx?
taxonid=280025&isprofile=0&

6
toate acestea, dominatia culturala a trandafirilor se reduce la cresterea naturala a acestora in
Europa de Nord, facandu-l sa apara in operele unor scriitori (Shakespeare).7

I.4. Conditii de crestere si cultivare

Azaleea de gradina ( Rhododendron spp.) vegeteaza bine pe solurile acide si bogate in materie
organica (humus). La plantare in gradini si parcuri se poate adauga un amestec de scoarta de
copac (preferabil rasinos- brad, molid), pamant de padure ( de sub specii de rasinoase au de
pajiste alpine) si nisip. Se poate folosi si pamant gata preparat special penru rhododendron-azalee
sau rasinoase( un substrat echilibrat, al carui pH trbuie sa fie unul acid 4,5-5,5). Mulcirea solului
se poate face cu rumegus de rasinoase. Azalea sau rhododendronii nu sunt compatibili cu solurile
calcaroase sau cu solurile in care sunt prezenti carbonati.

Fertilizarea (administrarea de ingrasaminte) se recomanda sa se faca o data- de doua ori pe luna

in perioada cand planta infloreste. La azalee se vor administra ingrasaminte specifice Azaleelor
sau Rhododendronilor. Acestea sunt ingrasaminte ce pastreaza un pH acid in substrat.

Rhododendronul este o specie sensibila la gerurile din timpul iernii (ingheata la temperaturi mai
scazute de -15°C).8

I.5. Sinonime conform “The Plant List”

Conform acestei liste Rhododendron simsii are 14 sinonime acceptate datate in 2012, acestea
sunt:
- Azalea indica var. simsii (Plach.) L.H. Bailey
- Azalea indica var. simsii (Plach.) Rehder
- Azalea prolifera Poit.
- Azalea simsii (Plach.) H.F. Copel
- Rhododendron Bellum W.P. Fang & G.Z. Li
- Rhododendron bicolor P.C. Tam
- Rhododendron calleryi Planch.
- Rhododendron indicum var. formosanum Hayata

7
Milne R., Rhododendron, 2017
8
The Royal Horticultural Society A-Z encyclopedia of garden plants, Metcalf J., Cross P., Stradins I., 1996, p 869

7
 - Rhododendron indicum var. ignescens sweet
- Rhododendron indicum var. puniceum sweet
- Rhododendron indicum var. simsii (Planch.)
- Rhododendron petilum P.C. Tam
- Rhododendron simsii var. simsii,
Rhododendron viburnifolium. W.P. Fang9

I.6. Incadrarea sistematica a plantei

Rhododendron simsii
Subgen: Azaleastrum
Gen: Rhododendron
Familie: Ericaceae
Ordin: Ericales
Subclasa: Ericoideae
Clasa: Magnoliopsida – Dicotiledonate
Subgen: Azaleastrum
Subregn: Tracheobionta
Regn: Plantae 10
Rhododendron sSimsii este originar din Japonia. Este o planta densa, perena care poate ajunge
pana la aproximativ 1 metru inaltime, cu flori in forma de palnie care variaza de la alb la rosu si
chiar visiniu (diametrul florilor este de 6-7 cm) si infloreste in manunchiuri la sfarsitul lunii mai.
Frunzele lanceolate pana la oblanceolate, usor dintate care au dimensiunea de 4 cm, sunt de un
verde inchis lucios. Frunzele dobandesc nuante usor rosiatice iarna.11

I.7. Date generale privind ordinul si familia

I.7.1. Ordinul Ericales

9
The plant list(2018). Version 1.1. Published on the interner; http://www.theplantlist.org/
10
https://www.discoverlife.org/
11
https://www.missouribotanicalgarden.org/PlantFinder/PlantFinderDetails.aspx?
taxonid=280025&isprofile=0&

8
Ordinul Ericales cuprinde 25 familii, 346 genuri şi mai mult de 11000 de specii. Relațiile dintre
ordine nu sunt bine clarificate. Nu aparţine grupului Asterides I sau II ci grupului
Cornales conform clasificarii botanice APG II. Familiile care aparțin acestui grup au fost
mai întai plasate în alte ordini inclusiv Theales.
Din punct de vedere morfologic majoritatea au petale slab condensate. Simetria florii este
radială, cu gineceu superior, 3/5 locular şi 5-1 stamine (uneori şi mai multe), de obicei
separate de petale. Fructele sunt, de cele mai multe ori, capsule iar invelişul seminal (seed
coat) este de obicei subţire. Iridoidele apar la diferite specii în scop protectiector faţă de
ierbivore.
Studii moleculare sugerează că există opt familii plus una izolată (Theaceae):
• Fam. Ericaceae conţine: Ericaceae, Clethraceae, Cyrillaceae
• Fam. Balsamicaceae conţine: Balsamicaceae, Margraviaceae, Tetrameristaceae
(inclusiv Pelliciera).
• Fam. Polemoniaceae conţine: Polemoniaceae, Fouuieraceae.
• Fam. Pentaphylacaceae conţine: Pentaphylacaceae (inclusiv Ternstroemiaceae),
Sladeniaceae.
• Fam. Styracaceae conţine: Symplocaceae, Diapensiaceae.
• Fam. Lecythidiaceae conţine: Lecythidiaceae.
• Fam. Primulaceae conţine: Primulaceae, Theophrastaceae, Myrsinaceae,
Maesaceae, Sapotaceae, Ebenaceae.
• Fam. Sarraceniaceae conţine: Sarraceniaceae, Actinidiaceae, Roridulaceae12

12
Stevens P., Luteyn J., Encyclopedia Britannica online, 2015

9
 Distributia pe glob a Ericaceaelor 13

I.7.2. Familia Ericaceae

Familia Ericaceae cuprinde arbusti, subarbusti de talie mica, cu frunze alterne, simple, intregi,
nestipelate, de regula persistente. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe, pe tipul
4 sau 5, cu corola gamopetala, rar dialipetala. Fructul poate fi capsula, baca sau drupa. Genul
Rhododendron din aceasta familie cuprinde specii cu flori zigomorfe, fruct capsula, de exemplu
Rhododednron myrtifolium cu denumirea populara “smirdar”. Acesta este un arbust de talie
mica (circa 50 cm), frunzele sunt persistente, mici, eliptice, pieloase, pe dos cu glande solzoase,
ruginii. Florile sunt rosii, grupate in umbele terminale.

Ca plante ornamentale de apartament, la ghiveci, se cultiva urmatoarele specii:

 Rhododendron indicum – azalee; arbust cu flori roz-purpurii, solitare

 Rhododendron simsii – arbust cu flori grupate cate 2-6, umbeliform

Un alt gen al acestei familii este Vaccinium si cuprinde specii cu flori actinomorfe, corola
campanulat-urceolata, fruct baca.

Vaccinium myrtillus (afin negru)- subarbust cu inaltimea de 15-50 de cm, cu ramuri muchiate.
Frunzele sunt ovate, cu marginea serata, cazatoare; florile sunt verzui cu nuante de roz.

13
http://www.mobot.org/mobot/research/apweb/orders/ericalesweb.htm

10
Baca este neagra-albastruie. Acestea se consuma proaspete sau preparate. Aceasta planta

are proprietati medicinale.14 15

Familia Ericaceae este cea mai mare familie din ordinul Ericales si contine mai mult de o
treime din genurile sale (128) si aproximativ 4000 de specii, multe specii noi inca fiind
descoperite. O parte din speciile acestei familii apar mai ales in regiunea tropicala montana,
mediteraneana si temperata pama la climatul arctic. Genurile majore include sunt
Rhododendron (aproximativ 850 de specii, inclusiv Azalea, Ledum, Menziesia si
Tsusiophyllum), Erica (aproape 800 de specii, inclusiv Philippia si alte genuri mici),
Vaccinium (aproximtiv 400 de specii), Gaultheria (235 de specii, inclusive Pernettya),
Leucopogon (aproximativ 230 de specii), si Cavendishia (155 de specii).

14
Savulescu E., Botanica sistematica, p 101-102. 2010
15
Hodişan I.,Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit Did. şi Ped., Bucureşti

11
 Ericaceaele prefera habitatele acide, conditii bine luminate sau in lumina difuza si un
climat temperat. Majoritatea familiei traieste in stransa asociere (simbioza) cu ciuperci care
locuiesc in radacini; cu toate acestea, hifele fungice nu patrund in cellule. De fapt, aceste
ciuperci faciliteaza absorbtia plantelor de nutrient, in special de azot, un element adesea cu o
resursa saraca in habitatele acide pe care le favorizeaza familia. Rezultatul general este ca familia
Ericaceae, desi este numeroasa are o ecologie destul de distincta. Unele specii, cum ar fi
Monotropa (teava Indiana sau planta stafie), nu au clorofila si depind complet de ciupercile lor
pentru nutrienti. Aceste ciuperci sunt, de asemenea, asociate cu copacii, iar substantele
nutritive se transmit de la copaci la planta prin ciuperci.16

Deosebirile între Rhododendron și Azalee

Rododendronii și azaleele se numără printre cele mai importante plante de grădină.
Majoritatea speciilor naturale sunt originare din zonele din Asia de Sud-Est din nord-vestul
munților Himalaya, Tibet și din vestul și centrul Chinei, extinzând sudul și estul spre Malaysia și
Filipine. Membrii genului Rhododendron, ale căror specie și hibrizi îi cunoaștem ca azalee și
rododendroni, aparțin unui grup vechi de plante din familia Ericaceae. În prezent, recunoaștem
aproximativ 1,000 de specii terestre și epifite combinate. Acestea variază de la plante mici,
asemănătoare covorului, la copaci mari care cresc până la 18 m. Începutul cultivării de
rhododendroni datează din perioada 1600. Mulți dintre hibrizii de grădină erau produși din specii
nord-americane de reproducere, iar caracterul acestora este bine reprezentat în rododendronul de
grădină pe care îl avem astăzi la dispoziție. Din punct de vedere taxonomic, toate azaleele și
rododendronii sunt clasificate ca aparținând genului, Rhododendron; acesta este un punct de
confuzie pentru multe persoane.
Denumirea azaleea este utilizată în mod obișnuit pentru a distinge plantele care își pierd
frunzele la sfârșitul sezonului (foioase) și au flori în formă de pâlnie cu 5 stamine. Pe de alta
parte, rododendronii sunt considerați plante mai mari, perene, un tip de arbust cu flori în formă
de clopot cu 10 sau mai multe stamine. Există excepții de la aceste norme, de exemplu, multe
azalee de grădină își păstrează frunzele pe tot parcursul anului, în funcție de locul în care se
cultivă planta și de condițiile climatice. Cultivarea rhododendronilor este destul de simplă dacă
sunt îndeplinite anumite condiții și dacă soiurile sunt foarte grandive. Sunt în mare parte plante
din zona de munte și de pădure și cresc foarte bine în condiții umede și reci. Acestea necesită
16
https://www.britannica.com/plant/Ericales

12
soluri acide și protecție împotriva frigului și vântului. Azaleele tolerează o expunere mai mare la
soare și condiții mai uscate decât rododendronii și, prin urmare, sunt mai ușor de crescut în
grădină.17

Genul Rhododendron face parte din familia Ericaceae si este cunoscut pentru frumusetea si
diversitatea formelor florale si vegetative din cele peste 1000 de specii ale sale. Genul cuprinde
arbusti de o mare frumusete si eleganta a infloririi, specii si soiuri obtinute prin hibridare, in
numar foarte mare, incluzand si azaleele. 18

Deoarece aceste gen cuprinde atat de multe specii, taxonomistii au facut mai multe
clasificari bazate pe morfologie (adica flori, fFrunze, perii acestora, etc). Acest gen este impartit
in opt subgenuri; cele mai importante patru subgenuri sunt Tsutsusi ( aAzaleele perene cu
exceptia Brachycalyx), Pentanthera (azalea cu frunze cazatoare), Rhododendron si
Hymenanthes.19,20

Subgenuri Sectiunea Observatii

Rhododendron Rhododendron 27 subsectiuni, 211 specii,
“scaled leaf”
Vireya 7 subsectiuni, 310 specii,
Specii “Malaysian”
Pogonanthum 21 specii
Hymenanthes Ponticum 24 subsectiuni, 302 specii,
“unscaled leaves” , hibrizi de
gradina cu flori mari
Pentanthera Pentanthera 23 specii, azalee cu frunze
cazatoare
Rhodora 2 specii
Viscidula 1 specie
Sciadorhodion 4 specii
Tsutsusi Tsutsusi 94 specii, azalee perene
Brachycalyx 23 specii, azalee cu frunze
17
Wiliiam T., Rhododendron and Azaleas, Missouri Botanical Garden, 2018
18
Iliescu A. F., cultura arborilor si arbustilor fundamentali, 2008, p 373
19
Cheon KS, Nakatsuka A, Tasaki K, Kobayashi N (2017a) Floral morphology and MADS geneexpression in double-flowered Japanese
Evergreen azalea. Hort J 86:269–276

20
Huylenbroeck J.V., Ornamental Crops,p. 241-242, 2018

13
 cazatoare
Azaleastrum Azaleastrum 11 specii
Choniastrum 19 specii
Therorhodion - 2 specii
Mumeazalea - 1 specie
Candidastrum - 1 specie
21

Toti rododendronii sunt plante lemnoase. Majoritatea sunt arbusti mijlocii (1-8 m), dar pot fi si
arbori mai inalti sau chiar subarbusti, formand movile sau rogojini cu partile lemnoase,
persistente. Toate plantele din acest gen, ramurile ca si frunzele sunt aranjate in spirala ( fig. x si
Y), dar din cauza modului in care acestea cresc, frunzele si ramurile tind sa fie legate strans,
formand un “vartej” fals care este separat de lastarii destul de lungi, acestea avand o arhitectura
foarte distinctiva. 22

Ramura de Rhododendron aranjata in spirala23

21
Chamberlain DF, Hyam G, Argent G, Fairweather G, Walter K (1996) The genus Rhododendron.Its classification &
synonymy. Royal Botanical Garden, Edinburgh
22
Cullen J., Hardy Rhododendron species, p 26
23
https://www.alamy.com/

14
Mugure de rRhododendron care prezinta frunzele aranjate in spirala24

Rhododendronii au fost numiti “Regii Arbustior” datorita frumusetii si a raspandirii

acestora. Diversitatea nuantelor florilor: rosu, portocaliu, galben, violet, roz si alb le fac pe
acestea sa fie alese si plantate de cat mai multi oameni.

Chiar daca majoritatea gradinarilor nu vor avea colectii mari precum cea descrisa aici,
rhododendronii si azaleele sunt plantele favorite perene si elementele de baza ale multor gradini
cu clima calda si rece.

In ultimele doua secole, horticultorii care s-au ocupat cu polenizarea incrucisata a

diverselor specii de Rhododendron au reusit sa obtina peste 25.000 de soiuri de rhododendroni si
azalee existente in prezent in registrul de verificare internationala a rhododendronului.
Rhododendronul este un gen care contine un numar mare de specii morflogic diverse, iar
taxonomia sa este destul de complexa. Plantele numite “azalee” sunt incluse in gen, desi
utilizarea comuna a acestui termen separate de rhododendron a provocat confuzii cu privire la
relatia lor. La un moment dat, Azalea a fost considerat un gen separate, dar acum speciile sale
member sunt plasate in 2 subgenuri si 4 sectiuni de Rhododendron, conform celei mai recente
revizuiri.25,26

24
https://www.alamy.com/
25
Chung JD, Lin TP, Chen YL, Chen YP, Hwang SY (2007) Phylogeographic study reveals the origin and evolutionary history of
Rhododendron species complex in Taiwan. Mol Phylogenet Evol 42:14–24.
26
Goetsch L, Eckert AJ, Hall BD (2005) The molecular systematics of Rhododendron (Ericaceae): a phylogeny based upon RPB2 gene
sequences. Syst Bot 30:616–626

15
 Multe parti ale plantei, in special frunzele, tulpinile, calicelecaliciul, corola si gineceul
pot suporta aparitia de noi proprietati sau specii in cursul evolutiei si astfel vor da un aspect
caracteristic organelor in cauza. In termeni generali, perii si “solzii” de pe suprafata inferioara a
frunzelor sunt cei mai importanti in identificarea generala, desi cei din alte locuri sunt uneori
semnificativi. Unele specii, sau parti individuale ale plantelor pot fi glabre.

Aparitia acestor noi proprietati in cursul evolutiei plantelor au fost studiate in detaliu de
catre cercetatorii Cowan (1950) si Seithe (1960,1980). Ele se incadreaza in 2 clase si anume: peri
si “solzi lepidote”. Desi ambele incep dezvoltarea intr-un mod similar, ele sunt foarte diferite in
formele lor finale si, in general, nu exista dificultati in a decide daca o anumita planta are peri
sau solzi. Orice specie particulara poate avea peri de 2 sau mai multe tipuri, la fel si solzi. Solzii
sunt in general foarte evidenti pe suprafata inferioara a frunzei, iar prezenta lor defineste
subgenul Rhododendron, speciile celorlalte subgenuri neavand solzi. Aceasa distinctie are o
importanta enorma in clasificarea si identificarea plantelor si este foarte importanta in biologia
plantelor, astfel este relativ usor de hibridizat o specie cu solzi cu o alta specie solzoasa sau o
specie fara solzi cu o alta specie fara solzi. Este mult mai dificil, dar nu este imposibil, de
hibridizat 2 plante diferite, una care are solzi, iar alta care nu are.

Cowan si Seithe au identificat mai multe tipuri de peri si de solzi din genul
Rhododendron, acestea sunt:

1) Peri unicelulari, simpli. Acestia sunt, in general, peri scurti formati din celule
unice. Ei se gasesc destul de rar, in principal in subgenul Rhododendron. Cand
sunt foarte scurti sunt denumiti sub numele de papile. Prezenta unor astfel de
papile confera o culoare alba verzuie suprafetei inferioare a frunzelor, ca si in
cazul frunzelor de R. zZaleucumand. (fig. W)27

27
https://epdf.pub/hardy-rhododendron-species-a-guide-to
identificationeb61fcf1f425540dbcbf4cc1c9c7e47264539.html

16
Fig X 28

2) Peri multicelulari, mari. In astfel de

peri, celulele sunt dispuse intr-o singura serie, adica perii sunt formati din mai
multe celule una deasupra celeilalte. Astfel de peri se gasesc adesea si pe
inflorescentele mugurilor.
3) Peri “teposi”. Acestia sunt duri si sunt formati din mai multe celule dispuse in mai
multe serii, astfel incat baza perilor are mai multe celule, in timp ce corpul perilor
au mai putine celule. Perii aplatizati se gasesc in majoritatea speciilor subgenului
Tsutsusi.
4) Peri glandulari. Glandele au osunt formati dintr-un picior mai lung sau mai scurt
si o glandamulticelulara tulpina lunga sau scurta care poarta un cap multicellular,
in general, lipicioasa si stralucitoare, de culoare maro-rosiatic sau galben cand
este proaspatsunt vii.
5) Peri veziculari. Acestia sunt peri destul de ciudati, cu o tulpina scurta,
multicelulara; ei se gasesc doar la R. vVesiculiferum (de unde provine si numele
acestora).
6) Peri stelati. Acestia au o tulpina destul de lunga, multicelulara, cu ramuri rigide si
raspandite in varf sub forma de stea.
7) Peri folioferi. Acesti peri au o tulpina lunga, cu bratele intinse in varf. Celulele
care formeaza bratele sunt relativ largi si conice, care apar superficial ca niste
frunze (de aici si numele).
8) Peri fasciculati. Acesti peri au o tulpina formata din celule mici.
9) Peri flagelati.
10) Peri ramiformi. Acestia au o tulpina scurta cu multe brate care ses ramifica in
varf.
11) Peri in forma de cupa. Acestia apar numai la speciile din subsectiunea Falconera.

28
https://plantsam.com/rhododendron-simsii/

17
Corola. Aceasta este partea care impresioneaza cel mai mult datorita frumusetii sale, iar
caracteristicile sale sunt printre cele mai bine observate la gen. In majoritatea cazurilor corola
este formata din 5 lobi, dar exista corole si cu 4 lobi la Rhododendron tTschonoskii, si pot
aparea corole pana la 10 lobi. Lobii pot fi mai scurti sau mai lungi. Dimensiunea corolei,
masurata de la baza ei pana la varful celui mai lung lob variaza de la aproximativ 6 mm pana la
20 cm. Corola poate fi complet glabra la exterior sau oarecum solzoasa sau acoperita cu peri, in
special la baza tubului. In Rhododendron lutescens, corola are perii indreptati spre spate pe toata
suprafata exterioara si in mai multe specii din sectiunea Pentameter si subsesctiunea

18
Rhodorastra intreaga corola este dens paroasa, cu peri scurti; in sectiuneaa Pentanthera acestea
acestia sunt de obicei glandularie, ceea ce face exteriorul corolei lipicioase la atingere.

In numeroase specii saculele de nectar sunt dezvoltate la baza tubului corolei. Exista
sacule de nectar cat numarul de lobi de corola si fiecare este un mic gol de culoare inchisa in care
se colecteaza nectarul.

Forma corolei, asa cum se vede din lateral, este deosebit de variabila si exista un grad
considerabil de terminologie asociata cu aceasta. Formele de corola sunt urmatoarele:

1) Campanulata. Corola este in forma de clopot, avand o baza destul de rotunjita, un

tub mai lung sau mai scurt, aproape paralel, iar lobii nu sunt uniti. De obicei
corolele campanulate ( de exemplu R. sSouliei) sunt descrise ca fiind deschis
campanulate sau chiar in forma de bol sau farfurie.
2) In forma de palnie. In corola de acest tip, tubul, vazut din lateral, porneste de la
baza ingusta pana la varful lobilor.
3) Tubulara. Aceasta corola are o baza rotunjita, un tub lung, paralel si lobi care se
deschid. Exista un anumit grad de variantie a raspandirii lobilor si a laturilor
tubului. In sectiunea Pogonantum corolele au tuburi relativ lungi , paralele si o
parte cu 5 lobi care se intinde mai mult sau mai putin in unghi drept cu tubul; o
corola de acest tip este descrisa cu denumirea de hipocrateriforma.

Acestea sunt categoriile principale de forme de corole. Cu toate acestea, este important de
mentionat ca multe specii au corola in forma intermediara intre acestea descrise mai sus; acestea
pot fi descrise ca forma tubular-campanulata, sau palnie-campanulata.

19
Cerinte ecologice pentru cultivarea speciilor de Rhododendronilor.

Cultura rhododendronilor in tara noastra este limitata de cerintele deosebite ale acestora fata de
umiditatea atmosferica si fata de sol si de sensibilitatea la iernile aspre. Au nevoie de multa apa
atat in sezonul cald cat si inainte de intrarea in iarna. Se pot acomoda pe sol usor, nisipos si
humifer, amestecat cu pamant de Frunze, eventual cu turba si total lipsit de calcar. Nu este
obligatorie cultivarea in amestec de turba decat daca materialul saditor a fost produs cu turba.

Folosire. Se pot planta in zonele umbrite de cladiri sau de arbori si ferite de curenti, alcatuind
grupuri sau mase de culoare.

Inmultire:

20
 - Prin seminte, pentru obtinerea speciilor si a portaltoaielor (R. flavum, R. smirnovii) : in
rasadnita (V-VI), la suprafata, unde plantele raman pe loc doi ani; apoi se repica, tot in
rasadnita si se cultiva inca doi ani. Cand ating circa 15 cm in inaltime, se planteaza in
ghivece, cu exceptia celor destinate altoirii;
- Prin butasi: in sera, in intervalul iunie-noiembrie (in functie de soi), pe substrat de turba
si nisip, sub protective suplimentara (adapost de sticla) sau in ceata artificiala si cu
caldura de fond 22-24° C. Se folosesc butasi din lastari laterali mici (9-12 cm), din partea
inferioara a plantelor mama. Se lasa numai 4-5 frunze superioare, iar baza se pregateste
prin ranire (scoaterea unei mici lame de scoarta) si pudrare cu hormoni. Butasii se
planteaza destul de strans si nu prea adanc (4-5 cm), pentru ca frunzele sa nu atinga
substratul. Durata de inradacinare depinde de soi, putand ajunge la 6-8 luni. Cand au
format radacini bune, butasii se planteaza in ghivece. Butasii neinradacinati se
replanteaza in substrat nou. Plantele in ghivece se pastreaza in sera o perioada, pentru o
buna prindere; apoi li se ciupeste mugurele terminal si se transfera in rasadnita, cu
ghivecele ingropate complet, unde raman peste iarna. In primavara se pot planta in sol
(pH usor acid).
- Rhododendronii se pot inmulti si prin marcotaj, dar metoda necesita conditii
pedoclimatice foarte favorabile.
- Altoirea este utilizata pentru soiurile cu florile mari; Perioadele de altoire sunt: ianuarie-
martie, in sera (cu puieti portaltoi fortati incepand din noiembrie) si mai sau iulie-august
in rasadnite.

Particularitati de cultura. Toamna intre plante se asterne un mulci de Frunze pentru pastarea
umiditatii. Dupa inflorire se inlatura inflorescentele. Pentru soiurile viguroase si plantele mai in
varsta se recomanda ingrasarea periodica, toamna, cu gunoi de grajd bine descompus, in strat de
3-4 cm, care se incorporeaza in sol. Ingrasamintele minerale se pot da numai primavara,
evitandu-se cele cu clor.29

VARIABILITATEA GENULUI

29
Iliescu A. F., cultura arborilor si arbustilor fundamentali, 2008, p 373, 374

21
Genul Rhododendron cuprinde plante cu o distributie larga, gasite in intreaga lume, cu exceptia
Africii si Americii de Sud, care contin peste 1000 de specii. In Taiwan, speciile de
Rhododendron sunt gasite de la campii la o altitudine de 3950 m.30

Prima planta care a fost cultivate din genul Rhododendron a fost R. hHirsutum in anul
1656, un mic arbust montan din centrul Europei, dar a ramas putin cultivat. A fost un aflux de
specii din estul Americii de Nord, care au adus in prim plan genul: Rhododendron maximum
(1736). Rhododendron catawbiense (1809), Rhododendron calandiulaceum (1806) si
Rhododendron occidentale (vestul Statelor Unite, 1851).
Rhododendron ponicum a aparut in Turcia in 1763, devenitnf
invaziv in anumite zone, iar Rhododendron cefacasticum in 1803.

Rhododendron ponicum31

Rhododendron catawbiense32

Dupa un timp a avut loc si hibridizarea plantelor, fie accidental, fie voit, de exemplu R.
catawbiense, R. maximum, R. ceauceasticum si R. ponicum, au dat nastere acelor soiuri
cunoscute acum ca hibrizi rezistenti, foarte dezvoltati in secolul al XIX-lea si inceputul secolului
al XX-lea. Mai tarziu, R. griffitianum si R. ghicitei au imbogatit gruparea genica din acest grup.
Japonia a contribuit cu mai multe specii, în special azalee: R. jJaponicum (1861), R. iIndicum
(1877). Creșterea modernă a rhododendronilor continuă rapid, în special în Europa și America de
Nord. Deși încă apar hibrizi de stil tradițional, accentual s-a schimbat pe dezvoltarea de plante

30
Chung J.D, Lin T.P., Chen Y.L, Cheng Y.P, Hwang S.Y.,Molecular phylogenetics and Evolution, 14-24 (2007)
31
https://www.bmn.co.nz/product/ponicum-huybrid/
32
http://canr.udel.edu/udbg/?plant=rhododendron-catawbiense

22
mai compacte, mai potrivite pentru micile grădini moderne. În Statele Unite și în Japonia, un alt
obiectiv este producerea de soiuri cu o toleranță crescută la căldură.33

Adesea este dificil să se facă distincția între soiurile ornamentale pe baza caracterelor
morfologice, în special atunci când planta nu este înflorită. Ca o completare la metodele
morfologice si fiziologice din ultimul deceniu, au fost introduce criteria bazate pe metode
chimice, biochimice si enzimatice, in scopul “culturilor de amprente digitale”. Markerii chimici
ai flavonoidelor (determinati prin tehnica cromatogragiei de lichide de inalta performante
(HPLC), o metoda care permite separarea si cuantificarea rapida a markerilor), compozitia
monoterpenica (determinate prin tehnica cromatografiei in faza gazoasa) si modelele solubile de
proteina si de izochinaza (determinate prin tehnica electroforezei gelului de poliacrilamida) se
numara printre cele mai cunoscute. Se mentioneaza de asemenea, microscopul electronic de
scanare, sau tehnica SEM care determina caracteristicile ultrastructurii suprafetei, de exemplu a
granulelor de polen (exine), a solzilor de pe muguri (structura de ceara) si a frunzelor.34

Descrierea horticola a sectiunilor de Rhododendron care sunt utilizate in mod obisnuit in

gradinile cu zona temperata:35,36

Rhododendron augustinii

Sectiunea Rhododendron (subgenul Rrhododendron)

Rododendronii Lepidoti ( frunzele acoperite cu solzi) sunt de obicei plante cu inflorire

timpurie, cu flori intr-o diversitate de culori: alb, galben, rosu, violet, roz. Tulpinile si
frunzele sunt frecvent aromate, producand un miros asemanator unui pin datorita
terpenelor prezente in tesuturile plantei. Terpenele volatile din frunzele perii glandularie
sunt implicate in apararea impotriva insectelor, cum ar fi gargarita neagra a semintelor de
crucifere (Ceuthorrhynchus assimillis). R. augustinii este o planta de o frumusete rara, de
culoare violet-albastrui, care se gaseste in randul speciilor de lepidoti (frunzele sale sunt
acoperite de solzi).
33
Nesbitt M., Prance G., The cultural history of plants, Ed Routledge,2005, p.279, 2005
34
Loose R., characterization of rhododendron simsii planch cultivars by flavonoid and izoenzyme markers, Scientia
Horticulturae (1979)
35
Aerts R (1995) The advantages of being evergreen. Trends Ecol Evol 10:402–407

36
Huylenbroeck J.V., ornamental crops, 2018, p 676-677

23
 Rhododendron catawbiense
Sectiunea Ponticum (subgenul Hymenanthes)
Rhododendronii Elepidoti (frunzele nu sunt
acoperite de solzi) variaza foarte mult intre ei
prin perioada de inflorire, de la inceputul
primaverii pana la sfarsitul verii, in functie de
specie. Culorile florilor se aseamana cu cele
de la Rhododendronii rododendronii Lepidoti,
lipsind insa nuantele de violet, dar includ
galben intens si rosu. Rhododendron
cCatawbiense inflorit pe muntele Roan,
Carolina de Nord, in figura de mai jos.
Aceasta specie este una dintre cele mai
importante pentru reproducerea in
perioada rece.

24
 Rhododendron austrinum
Sectiunea Pentanthera (subgenul Hymenanthes)
Azaleele cu frunze cazatoare sunt apreciate pentru frumusetea exceptionala a florilor care
preced adesea aparitia frunzelor. Perioada de inflorire a acestora variaza de la inceputul
primaverii (R. Canadense) pana la sfarsitul verii (R. Prunifolium). Aceasta sectiune contine
cele mai saturate nuante de portocaliu si galben care se gasesc printre florile de
Rhododendronrododendron, precum si culorile de mov pal, alb, roz si stacojiu.
Rhododendron austrinum este o specie parfumata, originara din regiunile de pe coasta

Golfului.

Rhododendron kiusianum
Sectiunea Tsutsusi (subgenul Azaleastrum)
Speciile de azalea ale caror frunze nu sunt cazatoare, din aceasta sectiune, sunt originare din
sud-estul Chinei, Japonia si Coreea. In timp ce majoritatea se gasesc acolo unde clima este
calda, exista cateva specii care sunt rezistente si la temperaturi mai scazute. In sudul Statelor
Unite, azaleele sunt niste plante care infloresc primavara, foarte populare. Florile nu sunt
parfumate, dar sunt foarte mari cu culori variate albe, roz, rosii sau purpurii.

25
Rhododendron kiusianum este o specie originara din sudul Japoniei care poate rezista pana la
-23°C.

ii
Raspandirea speciilor din genul Rhododendron la nivel global

26
 Cercetări anterioare farmacologice asupra speciilor genului Rhododendron

Arbustul peren din gGenul Rhododendron, este unul dintre cele mai mari genuri din familia
Ericaceae, iar în prezent sunt recunoscute peste 1000 de specii; dintre acestea, 567 de specii
reprezentând 6 subgenuri sunt cunoscute din China. Rododendronii nu numai că au o valoare
ornamentală ridicată, ci și plante medicinale bune. Florile de rRododendron furnizează un număr
mare de produse chimice naturale bioactive, inclusiv diterpenoizi, flavonoide și fenoli, care sunt
cunoscute ca fiind eficiente pentru tratamentul reumatismului și au actiune antiinflamatoare, anti-
cancer și proprietăți antioxidante. Compușii volatili din flori oferă, de asemenea, unele funcții

Un studiu realizat de cercetatorii chinezi , ne arata ca unii compusi volatili din florile de
Rhododendron delavayi, R. agastum, R. annae și R. irroratum au fost analizați folosind
cromatografia gazoasă bidimensională completă (spectromateria de masă GC × GC), cuplată cu
spectrometrie de masă în timp de zbor cu analizor quadrupolar de înaltă rezoluție (QTOFMS).

Arbustul peren din genul Rhododendron, este unul dintre cele mai mari genuri din familia
Ericaceae, iar în prezent sunt recunoscute peste 1000 de specii; dintre acestea, 567 de specii
reprezentând 6 subgenuri sunt cunoscute din China. Rododendronii nu numai că au o valoare
ornamentală ridicată, ci și plante medicinale bune. Florile de Rododendron furnizează un număr
mare de produse chimice naturale bioactive, inclusiv diterpenoizi, flavonoide și fenoli, care sunt
cunoscute ca fiind eficiente pentru tratamentul reumatismului și au actiune antiinflamatoare, anti-
cancer și proprietăți antioxidante. Compușii volatili din flori oferă, de asemenea, unele funcții

Pentru a investiga caracteristicile aromatice ale florilor de rododendron, este importantă

cercetarea componentelor volatile specifice cât mai detaliat. Rhododendron irroratum, R.
delavayi, R. annae și R. agastum sunt flori alpine importante din punct de vedere ecologic și
horticultural și sunt, de asemenea, speciile pioniere și constructive din rezervația națională
forestieră din provincia Guizhou din China. R. delavayi aparține subsecției Arborea, în timp ce
R. irroratum, R. annae și R. agastum aparțin subsecției Irrorata. R. irroratum este una dintre

27
speciile cu rododendron cu flori mari. Aceste specii au fost alese pentru investigarea
componentelor volatile ale mirosului din diferite flori de rhododendron.37

Un număr semnificativ crescut de compuși a fost separat de GC × GC în comparație cu

cromatografia gazoasa unidimensionala, care permite o înțelegere mai vasta a compoziției
volatile a florilor de rododendron. În total, 129 de compuși volatili au fost detectați și
cuantificați. Printre aceștia, hexanalul, limonenul, fenilacetaldehidă, alcoolul feniletilic,
citronelalul, isopulegolul, 3,5-dimetoxitoluenul și piridina sunt compușii principali cu niveluri
diferite de conținut în toate probele de flori. 1,2,3-trimetoxi-5-metil-benzenul prezintă un
conținut semnificativ mai mare în R. irroratum comparativ cu celelalte trei specii, în timp ce
izopulegolul se găsește doar în R. irroratum și R. agastum.38

Cercetatorii chinezi au aratat in figura de mai jos, distributia compusilor principali din
cele patru sspecii diferite de Rhododendron. Printre acestea, fenilacetaldehida a fost gasita la
toate speciile de flori cu un procent ridicat in R. Irroratum irroratum (6,255%±0,951%), R.
dDelavayi (7,013%±0,059%) si R. Annae annae (6,349%±0,062%), iar in R. aAgastum prezinta
un procent mai redus (2,987%±0,357). Citronelalul a prezentat cel mai mare continut in R.
annae (7,004%±0,028%) si R. agastum (7,722%±0,303%) si a reprezentat a doua componenta
cea mai abundenta in R. dDelavayi (7,944%±0,225%), si un procent mai mic in R. Irroratum
irroratum (4,178%±0,654%). Atat fenilacetaldehida cat si citronelalul contribuie la aroma florala
a acestor probe. Fenilacetaldehida are un miros de ierboase, in timp ce citronelalul are un miros
usor de zambile.

1,2,3-trimetoxi-5-metil-benzenul a fost detectat la toate speciile cu un continut cuprins

intre (0,243%±0,023% in R.annae) si un procent mai ridicat in R. iIrroratum (6,046%±0,623%).
Isopulegolul este un compus care a fost detectat doar in R. iIrroratum si R. aAgastum, deci

37
Zha H.G., Milne R.I., Sun H. Asymmetric hybridization in Rhododendron agastum: A hybrid taxon
comprising mainly F1 s in Yunnan, China., Ann Bot. 2010;105(1):89-100. 2010

38
Chen-Yu Q., Quan W-X., Xiang Z-M.,Li C-C.- Characterization of Volatile Compounds in Four

Different Rhododendron Flower- by GC×GC-QTOFMS. Molecules .2019; 24(18):332712 sept. 2019

28
acesta poate fi folosit pentru a diferentia R. Irroratum irroratum si R. aAgastum de restul
speciilor de Rhododendron. Alcoolul feniletilic este un compus care se gaseste in procent ridicat
in R. Delavayi delavayi (pana la 8,922%±0,061%) comparativ ccu celelalte 3 specii si a fost
caracterizat ca o aroma florala de trandafir uscat. Limonenul si isopulegolul sunt prezenti la toate
speciile intr-un procent relativ scazut comparativ cu alti compusi si fara diferente semnificative
intre specii. Limonenul are un miros dulce de citrice, iar isopulegolul are un miros mentolat sau
lemnos. Desi restul compusilor au avut un procent mai scazut, toate joaca un anumit rol in
caracterizarea mirosului si formeaza in final tipurile speciale de miros ale diferitelor soiuri de
rhododendron.

Componentele identificate au fost clasificate in diferite tipuri clase de compusi chimici si

anume: alcooli, aldehide, alchene, hidrocarburi aromatice, esteri, cetone, fenoli si altele, in total 8
clase. Figura de mai jos prezinta continutul relativ al claselor chimice din cele 4 probe. 39

39
Chen-Yu Q., Quan W-X., Xiang Z-M.,Li C-C.- Characterization of Volatile Compounds in Four Different
Rhododendron Flower- 12 sept. 2019

29
Un alt studiu din anul 2005 in care s-au analizat si comparat compusii din uleiurile esentiale din
ramurile si frunzele de Rhododendron simsii Plach. sSi Rhododendron naamkwanense Merr.

Uleiurile esentiale au fost extrase prin distilarea apei conform Farmacopeei chinezesti si
au fost analizate prin cromatografie capilara cu gaz-spectrometrie de masa.

Au fost identificate in total 124 de componente, dintre care 48 de compusi similari au existat in
ambele probe. 94 de compusi au reprezentat 84,47% din uleiul esential de la Rhododendron
Simsii simsii Plach. si 78 de componente au reprezentat 90,25% din uleiul esential total de la
Rhododendron naamkwanense Merr. Componentele principale sunt terpenoli, acizi si esteri. 1-
octen-3-ol; 1,6-octadien-3-ol; acid 9,12,15-octadecatrienoic; ester etilic au reprezentat o parte din
compusii comuni. Acidul n-hexadecanoic, acidul 9,12-octadecadienoic, esterul metilic au fost

30
principalii compusi din uleiul esential din Rhododendron simsii Plach.40

(Referinta compusi chimici41)

Actiunea toxica produsa de Grayanotoxina I.

40
Zhao CX, Liang YZ, Li XN, Fang HZ, chemical components in essential oils from tender branches and leaves of
Rhododendron, Yao Xue Xue Bao. 2005;40(9):854-60.2005
41
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/

31
 Un alt studiu care a fost facut in Iran in februarie 2020 ne arata ca pe langa proprietatile
benefice ale plantelor, acestea pot prezenta si efecte toxice. Acest studiu a aratat ca
medicamentele pe baza de plante, care sunt din ce in ce mai populare cu deoarece exista impresia
perceptia ca pot provoca mai putine efecte secundare in comparatie cu medicamentele sintetice,
pot contribui considerabil la incidentele de intoxicatii acute sau cronice. Centrele de otravire
primesc peste 100.000 de pacienti expusi la compusii toxici din unele plante. Cele mai multe
dintre acestea au fost raportate la copii, care implica o cantitate foarte redusa de plante
medicinale; dar avem cazuri de intoxicatii grave si la adulti care au consumat in mod gresit o
planta otravitoare ca fiind comestibila. Una dintre aceste plante este si Rhododendron simsii care
este cunoscuta pentru proprietatile sale antitusive in medicina traditionala. Aceasta planta a fost
prescrisa de catre un medic pentru tratarea bronsiolitei acute la un copil de 57 de zile. Reactiile
adverse pe care aceasta le-a prezentat au fost in special reactii la nivel gastrointestinal: greata,
voma, diaree, dar si efecte muscarinice si convulsii in urma ingestiei de pulbere de R. simsii.
Grayanotoxina I (cunoscut si sub numele de acetilandromedol sau andromedotoxină este
principalul compus toxic din Rhododendron simsii care se ataseaza de canalele de sodiu ale
membranelor celulare si inhiba inactivarea lor si provoaca depolarizarea celulelor. In aceasta
situatie, intrarea de calciu in celule este accelerata si poate duce chiar la efeste adverse la nivelul
aparatului cardiovascular. 42, 43

42
. Kimura T, Kinoshita E, Yamaoka K, Yuki T, Yakehiro M, Seyama I. On site of action of grayanotoxin in domain 4
segment 6 of rat skeletal muscle sodium channel. FEBS Lett. 2000 ;465(1):18-22.
43
Hosein M., Bayrami Z., Farzer F., Aneva I., Kumar S., Kumar J., Abdollahi M., Poisoning by medical plants, Arch Iran
Med. 2020;23(2):117-127. 2020

32
 (Referinta pt compus 44)

44
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/Grayanotoxin-I#section=2D-Structure

33
i

ii