CZU: 371.3+373.

3
MODALITĂŢI DE ADAPTAREA A STRATEGIILOR DIDACTICE
ÎN PROCESUL DE CITIT- SCRIS LA ELEVII DIN CLASELE PRIMARE
Olga Cernei, doctorandă
învățător, grad didactic II
Liceul Teoretic Orizont
Exigenţele timpurilor actuale şi perspectivele societăţii determină creşterea
continuă a gradului de dificultate în ceea ce priveşte învăţământul primar. Şcolile au
o reală provocare deoarece sunt angajate să furnizeze educaţie de calitate unei
populaţii extrem de diverse din punct de vedere socio-economic, cultural, etnic,
moral şi intelectual. Pedagogii sunt cei care au menirea de a transmite corect întreg
setul de cunoştinţe prin intermediul strategiilor didactice.
Pentru a face o alegere corectă asupra strategiilor de învăţare, pentru a fi pregatit
pentru proiectarea lecţiilor, cadrul didactic trebuie să cunoască întreg setul de
strategii didactice precum şi punctele tari şi punctele slabe ale acestora.
Semnificaţia iniţială a termenului de strategie (din fr.strategie) a ţinut doar de
domeniul artei militare şi avea în vedere „parte componentă a artei militare, care se
ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului şi operaţiunii
militare” [3].
Actualmente, termenul dat este preluat de mai multe ştiinţe, fiecare conferindu-i
particularităţi specifice, dar păstrând, în linii mari, semnificaţia cuvântului. În
pedagogie s-a constituit conceptul de strategie didactică, la a cărui promovare au
contribuit savanţi de diferite origini: K. Anderon, P. Chiffer, B. Skiner, I. Cerghit, E.
Noveanu, S. Cristea, Iu. Babanschi, D. Patraşcu, Vl. Papuc, Vl. Pascaru, etc [4].
Strategia didactică este:
• „un ansamblu de acțiuni și operații de predare – învățare, în mod deliberat
structurate sau programate, orientate în direcția atingerii, în aceste condiții de
maximă eficacitate, a obiectivelor prestabilite”[1].
• „un grup de două sau mai multe metode și procedee integrate într-o structură
operațională, angajată la nivelul activității de predare-învățare-evaluare, pentru
realizarea obiectivelor pedagogice generale, specifice și concrete ale acesteia, la
parametri de calitate superioară”[2].
Principalele componente ale strategiei didactice sunt:
• sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale;

• sistemul metodelor și procedeelor didactice;

• sistemul mijloacelor de învățământ;

159
 • sistemul obiectivelor operaționale.
Adaptarea strategiilor didactice în scopul individualizării şi diferenţierii
demersului didactic necesită cunoaşterea colectivului de elevi. Astfel, metodele
tradiţionale (Fig.1) tot presupun un caracter activ-participativ.

Figura 1. Clasificarea metodelor de învățare

(I. Cerghit, Metode de învăţământ, p.98)
Datorită faptului că suntem diferiţi, modul în care învăţăm este diferit. Elevii
preferă experienţele de învăţare în care sunt activ implicaţi, astfel ei vor obţine
rezultate mai bune şi vor avea succes la scoală. Ei învaţă mai repede atunci când noile
achiziţii sunt utile şi practicate în viaţa de zi cu zi. Astfel, există mai multe stiluri de
învăţare. Cele mai frecvent utilizate în literatura de specialitate sunt: vizual, auditiv,
tactil-kinestezic [8].
Elevii care posedă stilul vizual de învăţare îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc,
preferă prezentările şi proiectele vizuale. Ei înţeleg cel mai bine informaţiile atunci
când le văd şi le place să studieze independent. Spre deosebire de aceştia, elevii care
deţin stilul auditiv, preferă discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici, îşi pot aminti
foarte bine instrucțiunile verbale/orale . Stilul de învăţare tactil-kinestezic se remarcă
prin faptul că astfel de elevi reţin experienţele personale la care au participat cu

160
mâinile şi întreg corpul. Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut, le-au
exersat şi le-au aplicat în practică.
Se va da atenţie şi inteligenţei şcolare. Ca valoare pur operaţională ea
desemnează, gradul de adaptare al elevului la cerinţele activităţii de tip şcolar.
Reuşita şcolară este dependentă nu numai de nivelul dezvoltării intelectuale,
demonstrează A. Chircev, ci şi de alţi factori, ceea ce impune necesitatea cunoaşterii
lor şi influenţarea pozitivă asupra acesteia [5].
În orice act de învăţare intervine întreg psihicul, dar dacă, în anumite momente,
domină un proces, într-o altă fază intervine mai evident altul. Într-un act de
cunoaştere elementară se distinge, îndeosebi, rolul atenţiei. Nu poate exista un act de
cunoaştere eficient fără o focalizare a conştiinţei elevului, fără câştigarea atenţiei sale.
Atenţia realizează o optimizare a cunoaşterii. Ea selectează o anumită porţiune din
câmpul perceptiv, intensificând impresia, asigurîndu-i şi mai multă claritate. Atenţia
concentrată implică şi rapiditatea sesizării unui eveniment aşteptat. Este puternic
influenţată de motivaţie. Cele trei forme principale ale atenţiei (voluntară, involuntară
şi postvoluntară) sunt absolut necesare în procesul învăţării sistematice [6].
Prin intermediul diferenţierii demersului didactic va fi conectată şi motivaţia
elevului de a se implica. Motivaţia îndeplineşte un rol important în reuşita şcolară.
Lipsa de interes, corelată cu o atitudine negativă faţă de învăţătură, declanşează
mecanisme de evitare sau de refuzare a îndeplinirii responsabilităţilor de elev.
Motivaţia reprezintă ansamblul factorilor dinamici care determină conduita unui
individ. Teoriile nevoilor umane furnizează o privire de detaliu asupra a ceea ce
înseamnă motivarea. Satisfacerea acestor nevoi constituie factori motivaționali pentru
fiecare individ. Prin urmare, pedagogii trebuie să ofere căi pentru stimularea
încrederii în sine a elevilor, sau în caz contrar, aceștia vor rămâne nemotivaţi [7].
Dincolo de utilizarea unor strategii de motivare, o importanță deosebită asupra
reuşitei, care cere individualizarea demersului didactic, este ritmul de lucru al
copilului.
Metodele moderne, active- participative sunt deja pe larg cunoscute şi aplicate,
dar ele nu s-ar realiza fără aportul metodelor tradiţionale cum ar fi explicaţia,
demonstraţia, experimentul, instructajul, etc. Aceste metode activ-participative vin ca
o completare datorită posibilităţilor materiale și a revoluției tehnologiei.
Formarea competenței citit- scrisului se realizează folosind și metoda
demonstrației. Se arată modelul. Demonstrația este însoțită de explicații accesibile
întreg colectivului.

161
 Tabelul 1. Adaptarea demonstrației ca metodă
de predare-învățare a citit- scrisului
Perioada prealfabetară
Metodele În dependenţă de stilul de învăţare IQ Concentrare Ritmul de
vizual auditiv kinestezic a atenţiei lucru
Presupune Vor Număra Pentru elevii Pentru a
demonstra sesiza rea cu IQ mediu menţine Completea
ţia propozi cuvintelor vor fi atenţia ză o
semnului ţia din prin bătăi demonstrate concentrată fişă(semne
grafic al comunica din palme, semnele pe tot le grafice
propoziţiei, re, apoi prin grafice, parcursul învăţate)
Demon- cuvintelor, vor aşezări sau solicitând toţi lecţiei timp de 10
straţia silabelor, demon lovituri analizatorii demonstraţia minute.
sunetelor. stra uşoare cu (vizuali, va fi Vor lucra
Aceste procesul piciorul în auditivi şi diversificată atât cât
schemati reprezen podea. kinestezici). după forma reuşesc în
zări vor fi tării Vor Pentru elevii de lucru timpul
realizate la grafice. desena cu IQ înalt se ( grup, prestabilit.
tablă, pe semnele va inainta perechi), Apecierea
fişe, în grafice. sarcină locul se va face
caiete în adiţională( să desfăşurării în
scopul reprezinte un ( afară, la dependen
fixării mic text în bibliotecă) ţă de
cunoştinţe baza unei etc. corectitu
lor. imagini) dine, dar
Pentru elevii Elevii vor fi nu de
cu IQ slab, se puşi în volum!
vor pregăti situaţii de a
sarcini uşoare a demonstra
de reţinere şi procesul de
repetare a 2,3 analiză a
semne grafice. unui enunţ.
Se va
demonstra
repetat
conţinutul.

Perioada alfabetară
Demonstra Vocea Realizarea IQ înalt - vor În perioada Exersează
rea literei la dascălu literei pe alcătui dată, atenţia litera timp
Demon- tablă, la lui palmă, în enunţuri în o menţinem de 5
straţia ecran, în conduce aer cu baza schemei concentrată minute.
imagini şi realizarea mânuţa, cu demonstrate ( folosind Apoi
însăşi elemente capul, cu toate cuvintele diverse încercuieş
modelul de lor. genun încep, conţin strategii te cele mai
scriere a Prezenta chiul, pe sau finisează interactive frumoase 5
literei rea masă cu cu elementul adaptate în litere.
semnului pixul nou). dependenţă Apoi, timp
grafic al întors, pe IQ slab- vor de conţinut. de încă 5
literei şi puncte propune cât Se va min scrie
asocierea după mai multe demonstra numai

162
 cu sunetul model, cuvinte ce prin semne
corespunz apoi conţin noua intermediul grafice
ător. exersează literă. TV, frumoase
însăşi calculatoru ca cele
litera. lui, se vor recent
Confecţi folosi ppt încercuite.
onarea viu-colorate,
literei din filmuleţe
diverse scurte
materiale tematice,
etc.
Perioada postalfabetară
Demon- Se va ţine cont de deprinderile formate în cele 2 perioade anterioare. Se va face
straţia apel în continuare la o demonstraţie diversificată pentru a fi accesibilă tututror
elevilor,

Prezentarea modelului trebuie urmat de reproducerea întocmai de către elevi a

regulilor grafice până la nivelul memorării lor de către aceştia. Studierea citit-
scrisului presupune un proces de lungă durată, cu multe exerciții din partea elevilor.
Concluzii: Învăţarea cititului şi a scrisului depinde, în mare măsură, de
intrumentele didactice corect utilizate. Strategiile didactice trebuie să fie adaptate
pentru a fi accesibile tuturor elevilor. Măiestria pedagogică va impune creativitatea în
demersul didactic astfel încât fiecărui elev să-i fie valorificate la maxim capacităţile.
Succesul şcolar poate fi prevenit dacă se pune accent pe individuaizarea şi
diferenţierea fiecărui procedeu didactic. Sarcinile de predare- învăţare- evaluare,
dozate în concordanţă cu stilul de învăţare şi posibilităţile fiecărui elev va crea o
atmosferă pozitivă în care fiecare copil îşi va dezvolta armonios personalitatea.

Bibliografie
1. Cerghit I. Metode de învățământ, Iași, Ed. Polirom, 2006, p. 276.
2. Cristea S. Dicționar de termeni pedagogici, București, Editura didactică și
pedagogică, 1998, p. 422.
3. Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1998, pag 124.
4. Didactica Pro, Nr 2-3. 2006, p. 22.
5. Konopnicky J. Etioligia Insucceselor Şcolare. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1978. p. 99.
6. Negovan V. Psihologia Învăţării. Bucureşti: Editura Universitară, 2010.
7. Roşca Al. Motivele acţiunii umane. Studiu de psihologie dimanică. Editura
Institutului de psihologie din Cluj, 1943.
8. Stoica D., Stoica M. Psihopedagogie şcolară. p. 72. Editura Scrisul românesc,
1982. 216 p.

163