BACTERII PATOGENE

SHIGELLA
ELABORAT:MITITELU MAIA
TPA-181
CUPRINS:
 Istoria
 Proprietati generale
 Clasificarea
 Habitat
 Patogenitatea
 Tratamentul
 ISTORIA
 Shigella, care își  Aproximativ
datorează 18.000 de cazuri
numele de infecții cu
savantului Shigella în SUA
japonez Kiyoshi sunt
Shiga, care a diagnosticate în
descoperit-o în fiecare an, dar
1897, este un tip există multe alte
de bacterii care cazuri care nu
pot infecta sunt
sistemul digestiv. diagnosticate,
 Există patru deoarece implică
grupuri diferite doar simptome
de Shigella care ușoare sau deloc.
 PROPRIETATI GENERALE
 Bacteriile din acest gen sunt:
1. bacili gram negativi,
2. aerobi, facultativ anaerobi,
3. nu prezintă flageli (imobili),
4. sunt nesporulați și necapsulați.

! Cu excepția Shigella sonnei, speciile acestui gen nu

fermentează lactoza pe mediile selective lactozate.
În ceea ce privește caracterele biochimice, Shigella se aseamănă
cu enterobacteriile.
 Genul este definit de caracterele biochimice
 Agenții patogeni ai acestui gen :

1. nu fermentează lactoza,
2. nu produc hidrogen sulfurat (H2S)
3. nici gaz prin fermentarea carbohidraților.
 CLASIFICAREA SHIGELLA
 Consideraţii taxonomice
Pe baza antigenului somatic O se clasifică în 4 grupe sau
specii:
A, B, C, D
 grupul A – S. dysenteriae cu 13 serotipuri:
tipul 1 (S. shigae),
tipul 2 (S. schmitzi),
tipurile 3-7 (grupul Large-Sachs),
tipurile 8,9,10,11,12,13;
 grupul B – S. flexneri cu 6 serotipuri şi 2 variante x, y;
 grupul C – S. boydii cu 18 serotipuri;
 grupul D – S. sonnei cu un singur serotip.
 HABITAT
 Sunt bacterii înalt patogene cu habitat strict
uman (bolnavi sau purtători sănătoşi), fiind
localizate la nivelul colonului sigmoid. Sunt
agenţii etiologici ai dizenteriei bacteriene.
 PATOGENITATE SI SEMNIFICATIE CLINICA
Sunt germeni înalt patogeni specifici omului, agenţi ai dizenteriei bacteriene.
Caracterele de patogenitate se manifestă prin multiplicare, invazivitate şi
toxinogeneză.
Contaminarea se face pe cale fecal-orală, consecutiv consumului de alimente sau apă
contaminată.
Muştele sunt cei mai importanţi vectori.
 Perioada de incubaţie este scurtă (1-3 zile), iar debutul brusc :
-cu febră,
-crampe abdominale severe,
-tenesme,
-scaune direice mucopurulente şi mucosangvinolente patognomonice, însoţite de semne
neurologice.
TRATAMENTUL
 Scopul tratamentului este de a restabili echilibrul
hidroelectrolitic, de a steriliza bolnavii și purtătorii.
 Antibioticele au rolul de a scurta durata bolii și
statusul de purtător.
 De asemenea, antibioticele urmăresc limitarea
recăderilor.
 În ceea ce privește sensibilitatea tulpinilor izolate
la antibiotice, dizenteria bacteriană poate fi tratată
cu: amoxicilină, cotrimoxazol, fluorochinolone.
 Pentru formele severe este recomandată
ceftriaxona.
SPUNE NU BACTERIILOR !
LUPTA CU ELE !