BULIMIA

Bulimia este o tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine.

Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios.

Cum devenim bulimici? Specialistii cred ca bulimia este o boala a societatilor moderne, iar stresul are un rol determinant in aparitia bolii. Standardele sociale si mediile sociale in care aspectul fizic este important, vulnerabilitatea psihica si cea biologica ii determina pe medici sa creada ca bulimia rezulta din congruenta factorilor sociali, psihologici si biologici, dar si factorul genetic poate avea o contributie la declansarea bolii. De asemeni, problemele in familie, respectul de sine si problemele legate de personalitate constituie alti factori.

Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala. Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o constitutie fizica cu greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala.

Cum te manifesti daca ai bulimie?

O persoana care sufera de bulimie are trei stadii ale crizei: 1) precriza: in care pesoana are un sentiment teribil de tensiune, insotit de iritabilitate si o senzatie de teama, dar si de nemultumire. In acest stadiu, persoana va cauta mancare. 2) criza propriu-zisa: persoana isi va pierde controlul si va ingurgita mii de calorii intr-un timp foarte scurt, mncnd in special alimente dulci si sarate. Aceasta operatie este urmata de dureri abdominale si de vomismente, la inceput provocate, apoi automate, urmate de o senzatie de jena puternica. 3) postcriza: persoana se simte culpabila si regreta cele intamplate. Ea nu se poate opri insa si aceste crize devin o obisnuinta.

O persoana cu bulimie : prezinta episoade recurente de excese alimentare (infulecare), consumand cantitati mari de mancare intr-un timp scurt, pierzand controlul asupra cantitatii de alimente consumate;

recurge la autoinducerea varsaturilor, a efortului fizic excesiv, folosirea neterapeutica a laxativelor, diureticelor, emeticelor (medicamente care provoaca voma) ;

 prezinta episoade de apetit exagerat de cel

putin 2 ori pe saptamana timp de cateva luni ; se autoevalueaza in raport cu greutatea si aspectul fizic ; nu toate persoanele care sufera debulimie isi provoaca varsaturi, dar,apeleaza la alte metode de eliminare fortata ca raspuns la excesele alimentare anterioare.

Tratamentul bulimiei include consiliere psihologica si cateodata medicatie adjuvanta (medicatie antidepresiva). Tratamentul precoce reduce riscul aparitiei complicatiilor legate de boala. Daca bulimia este insotita de alte simptome precum depresia, tratamentul adjuvant medicamentos poate fi necesar si durata recuperarii poate fi mai lunga.

Femeile sunt victimele predilecte !!!

Boala atinge in special femeile, iar varsta la care se manifesta deosebit de intens, este cea cuprinsa intre 18 si 20 de ani. Exista multe dificultati in depistarea bulimiei pentru ca bolnavii par in forma, chiar daca dependenta de hrana a devenit pentru ei acuta. In plus, simptomele bolii sunt un fel de loc comun al preocuparilor si complexelor: frica de a creste in greutate, nemultumire fata de propriul aspect fizic, exercitii fizice in exces, perioade in care se tin cure de slabire, urmate de supraalimentare, cantariri frecvente, depresii, etc. Aceste comportamente trebuie sa atraga atentia!!!

Cei mai multi dintre bulimici considera boala lor o rusine, nu o declara si se invinovatesc pentru lipsa de control asupra propriei persoane. Se stie ca in tarile dezvoltate peste 1,5 % din femei sufera de bulimie, iar cele mai vulnerabile sunt elevele si studentele, ele reprezentand intre 4 si 8% din numarul bulimicilor.

Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si emotionale. O persoana cu anorexie prezinta o greutate mult sub limita greutatii standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru cantitatea de alimente care are voie sa o consume, deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului, neputand sa-si mentina greutatea corpului in limite normale, temanduse de castigul in greutate.

Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori declansatori: biologici, psihologici si sociali. Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor manifestari comportamentele anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului alimentar. Nu este clar daca cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.

Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au in familie un membru cu aceasta afectiune (parinte, sora sau fratele). Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate precum si presiunile sociale si culturale. Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi, pot declansa anorexia.

Simptomele frecvente si actiunile corelate cu anorexia nervoasa includ:

frica intensa de a castiga in

greutate; restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin orice fel de grasime ; greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate in timpul perioadei de crestere reprezinta un motiv de ingrijorare);

aprecierea propriului corp ca supraponderal, in ciuda faptului ca pacientul are o greutate sub limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea de imagine distorsionata a corpului) un program de exercitii istovitor; ascunderea alimentelor si evitarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie sau pierdere in greutate; unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a pierde in greutate. Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca urmare a episoadelor repetate de voma.

Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:

greutate mica a corpului; constipatia si golirea incetinita a stomacului ; par fragil, piele uscata si unghii friabile ; sani micsorati ; senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai

scazuta decat in mod normal ; presiune sanguina scazuta ; bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut ; diminuarea perceptiei durerii; colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor si picioarelor) datorita circulatiei ineficiente; edeme la nivelul mainilor si picioarelor ; piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul palmelor si mainilor.

Toate persoanele care sufera de anorexie necesit tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a restabili o greutate normala si un comportament alimentar adecvat si de a trata afectiunile somatice si psihice asociate cu malnutritia, ca de exemplu osteoporoza sau depresia. Corectarea perceptiilor, atitudinilor si comportamentelor anormale corelate cu tulburarile de alimentare reprezinta o parte a tratamentului extins.

Anorexia se intalneste si in cazul pacientilor care sufera de depresii severe, cancer, dementa, SIDA si afectiuni renale cronice. Anorexia nervoasa este o afectiune care consta in reducerea dramatica a numarului de calorii consumate, care are efecte la nivel fizic, psihic, biochimic si emotional. Acest tip de anorexie se intalneste la femeile tinere si la adolescente. 90% din cazuri sunt fete cu varste cuprinse intre 12 si 20 de ani. De asemenea, afectiunea se poate intalni si la barbati si femei de varsta a treia.

In majoritatea cazurilor, afectiunea devine cronica si poate persista foarte multi ani. Anorexia nervoasa inseamna pierderea grava a apetitului pentru alimente. Medicii isi pun parafa pe diagnosticul anorexie nervoasa in cazul pacientilor care au doar 75% din greutatea normala, refuza mancarea sub orice forma, sufera de insomnii si depresii, vomita, sunt obsedati de faptul ca trebuie sa slabeasca, au amenoree (in cazul pacientelor). Studiile au aratat ca rata de vindecare este de 67%.