REFERAT PSIHOLOGIA ALIMENTATIEI UMANE

-BULIMIA-

Student :Subas Maria-Alexandra

Facultate:CASM,anul II
Grupa:1121,IPA

Universitatea Politehnica,Bucuresti,anul 2013

Cuprins:
Ce este bulimia?
Femeile-victimele bulimiei
Cum devenim bulimici?
Simptomele bulimiei?
Alte lucruri despre bulimie
Factorii aparitiei bulimiei
Consecinte

Ce este bulimia?

Bulimia este o dereglare alimentara cronica, cu accese de foame in timpul carora bolnavii
mananca pe ascuns cantitati mari de hrana, intr-un timp scurt. Pentru a preveni cresterea in
greutate, ei isi provoaca apoi singuri varsaturi, folosesc laxative sau diuretice, au perioade de
restrictii alimentare de tip anorexic, sau fac exercitii fizice epuizante. Sentimentul de vina,
depresia sau dezgustul de sine sunt adesea asociate bulimiei.

Femeile sunt victimele predilecte

Boala atinge in special femeile, iar varsta la care se manifesta deosebit de intens, este cea
cuprinsa intre 18 si 20 de ani. Exista multe dificultati in depistarea bulimiei pentru ca bolnavii
par in forma, chiar daca dependenta de hrana a devenit pentru ei acuta. In plus, simptomele bolii
sunt un fel de loc comun al preocuparilor si complexelor predilect feminine: frica de a creste in
greutate, nemultumire fata de propriul aspect fizic, exercitii fizice in exces, perioade in care se
tin cure de slabire, urmate de supraalimentare, cantariri frecvente, depresii, etc. Aceste
comportamente trebuie sa atraga atentia si daca nu se produce o revenire la un comportament
normal, trebuie consultat un medic.

Cum devenim bulimici?

Specialistii cred ca bulimia este o boala a societatilor moderne, iar stresul are un rol determinant
in aparitia bolii. Standardele sociale si mediile sociale in care aspectul fizic este important,
vulnerabilitatea psihica si cea biologic,a ii determina pe medici sa creada ca bulimia rezulta din
congruenta factorilor sociali, psihologici si biologici, dar si factorul genetic poate avea o
contributie la declansarea bolii. De asemeni, problemele in familie, respectul de sine si
problemele legate de personalitate constituie alti factori.
Cei mai multi dintre bulimici considera boala lor o rusine, nu o declara si se invinovatesc pentru
lipsa de control asupra propriei persoane. Se stie ca in tarile dezvoltate peste 1,5 % din femei
sufera de bulimie, iar cele mai vulnerabile sunt elevele si studentele, ele reprezentand intre 4 si
8% din numarul bulimicilor.

Simptomele bulimiei
O persoana care sufera de bulimie are trei stadii ale crizei:
1) Precriza- in care pesoana are un sentiment teribil de tensiune, insotit de iritabilitate si o
senzatie de teama, dar si de nemultumire. In acest stadiu, persoana va cauta mancare.

2) Criza propriu-zisa- persoana isi va pierde controlul si va acumula mii de calorii intr-un timp
foarte scurt, mancand in special alimente dulci si sarate. Aceasta operatie este urmata de dureri
abdominale si de vomismente, la inceput provocate, apoi automate, urmate de o senzatie de jena
puternica.
3) Postcriza- persoana se simte culpabila si regreta cele intamplate. Ea nu se poate opri insa si
aceste crize devin o obisnuinta.

Inceputul crizei este rapid si inseamna consumul irational de alimente, in special catre sfarsitul
zilei. Abuzul de alimente este urmat, aproape imediat, de varsaturi provocate, ce devin automate
cu timpul. Accesul de bulimie este urmat de o stare de somnolenta, dureri abdominale putenice si
de o senzatie de rusine si de dezgust fata de propria persoana. Sentimentul de culpabilitate este
foarte puternic. De aceea, bolnavul de bulimie va incerca sa-si contoleze greutatea prin diverse
strategii: voma provocata, laxative si diuretice, sport intensiv.
Urmarile asupra propriului organism sunt dramatice: tulburari frecvente ale ciclului menstrual,
complicatii dentare grave si adesea ireversibile, alterarea musculaturii buco-faringiene. Efectele
pe termen lung ale bolii pot fi grave deoarece acestea includ probleme cardiace, sanguine,
digestive, hormonale, probleme ale rinichilor si ale oaselor. La acestea se mai pot adauga
depresia si starea de agitatie permanenta.

Alte lucruri despre bulimie

1. Contraceptivele lupta cu bulimia
Un studiu suedez a scos la iveala faptul ca la aparitia bulimiei contribuie si hormonii, mai exact,
dezechilibrele hormonale. Astfel, persoanele care au un nivel ridicat de testosteron si un nivel
mai scazut de estrogen sunt mai predispuse la bulimie. Asta pentru ca e dovedit ca prea mult
hormon masculin induce in corpul unei femei senzatia de foame si pofta de dulciuri si grasimi.
La acest studiu au participat 21 de femei care au fost tratate cu estrogen (contraceptive). In 3
luni, jumatate din ele au declarat ca se simt mai putin flamande si ca le-a scazut pofta de dulciuri
si de mancare grasa, iar 3 din ele s-au vindecat complet de bulimie.

2. Femeile bulimice sunt mai impulsive

Persoanele cu tulburari de alimentatie au reactionat impulsiv la testele psihologice, raspunzand

mai repede si de cele mai multe ori gresit la intrebari. Comportamentul lor este pus pe seama
unor modificari in zonele creierului responsabile cu reglarea comportamentului. Astfel, celulele
care controleaza comportamentelor voluntare ale persoanelor care sufera de bulimie au o
activitate mai redusa.

3. Bulimia in sarcina poate avea consecinte grave

Femeile care sufera de bulimie in timpul sarcinii au mai multe simptome de anxietate si
depresie, in comparatie cu femeile cu o alimentatie normala. Un studiu nou realizat de Institutul
Norvegian de Sanatate Publica arata ca femeile insarcinate, bolnave de bulimie, au o parere
foarte proasta despre ele, sunt nemultumite de viata lor si totodata de relatia lor cu partenerul de
viata.

Exista o serie de factori cu rol esential in aparitia si perpetuarea bulimiei:

Biologia- exista studii care arata o stransa legatura intre bulimie si gene, hormoni si substantele
secretate de creier.
Cultura- o serie de culturi (vezi SUA) au propagat imaginea femeii ideale excesiv de slaba; din
acest motiv, multe femei care considera ca nu se incadreaza in standarde devin bulimice sau
anorexice.
Sentimentele fata de propria persoana- cineva care sufera de bulimie nu are o parere foarte
buna despre propria persoana; de obicei, ei urasc modul in care arata si ar face orice ca sa
schimbe acest aspect.
Stresul precum si schimbarile majore din viata unei persoane o pot determina sa recurga la
actiuni de genul celora tipice persoanelor care sufera de bulimie.
Familia-atitudinea parintilor are un rol foarte important. In familiile in care au existat cazuri de
bulimie, exista o sansa foarte mare ca acest lucru sa se repete.

Tratamentul bulimiei

Se va elabora un plan alimentar riguros, impreuna cu pacienta. Se negociaza cu aceasta greutatea

tinta si se calculeaza caloriile necesare pe zi. Regimul alimentar trebuie sa contina toate
principiile alimentare - proteine, glucide, lipide, vitamine si minerale.

Spitalizarea se impune cand:

- greutatea este periculos de scazuta;
- scaderea in greutate este foarte rapida;
- exista severe dezechilibre hidrice si ale sarurilor in organism;
- apare riscul suicidar, tulburari de personalitate, sau alte complicatii medicale grave.
Tratamentul farmacologic consta in administrarea de antidepresive doar atunci cand este cazul.
Tratamentul psihoterapeutic implica:
- sprijinirea cu scopul dezvoltarii propriei individualitati;|
- dezvoltarea unei imagini de sine pozitive si autoacceptare;
- dezvoltarea abilitatilor sociale, de interactiune cu ceilalti.
Terapia cognitiva include corectarea gandurilor cu impact negativ asupra conduitei.
Concluzii.Consecintele bulimiei.
Desi bulimia nu duce la pierderi mari in greutate , aceasta dereglare comportamentala este la fel
de periculoasa ca si anorexia. Consecintele bulimiei pot fi cu adevarat periculoase. Incercarea de
eliminare a alimentelor dauneaza sanatatii organismului si, in situatii extreme poate cauza
decesul.
Vomitatul in exces face ca acidul din stomac sa se ridice in esofag si astfel apar diverse boli,
printre care si ulcerul.
Si dintii pot fi afectati de vomatul excesiv. In plus din cauza bulimiei organismul se
deshidrateaza si pierde cantitati mari de potasiu , sodiu si clor. Fara acestea muschii,nervii si
rinichii nu pot functiona normal, devin depresivi , iar o parte din ei incearca sa se sinucida.
Principala cauza de deces in randul bulimicilor este sinuciderea.

Bibliografie:
http://www.elady.ro/articole/Regim-si-Diete/Bulimia.html#
http://www.csid.ro/health/lucruri-pe-care-nu-le-stii-despre-bulimie-si-ar-trebui-4044216/

http://sanatate.ele.ro/Medicina-Generala/Afectiuni-si-Tratamente/Bulimia-o-boalaperversa.html