Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului.

Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate care duc la aparitia convulsiilor.

Convulsiile interfereaza temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului.

Epilepsia nu este o boala mentala neurologica sau psihica, ea putand fi cauzata de diferite afectiuni precum: traumatisme craniene, accidente vasculare, infectii cerebrale, tumori cerebrale, uneori putand fi si mostenita genetic.

La mai putin bolnavi de epilepsie cauza primara este neidentificabila.

Cum se produce?

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica clar care sunt motivele pentru aparitia acestei boli. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poata agrava dupa o ameliorare.

Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie dispar cand copilul ajunge la adolescenta. Alte tipuri pot persista toata viata.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simpotom vizibil al epilepsiei. O convulsie este o schimbare in senzatii indusa de o scurta si brusca dereglare electrica la nivelul creierului. Exista mai multe tipuri de convulsii.

Articole pe aceeai tem 13.12.2006Epilepsia (Partea 2) Tipuri de crize/convulsii:

1.

Crize comitiale generalizate:

Petit-mal (absence seizures) - caracteristice cel mai adesea copiilor, apar intre 5 si 12 ani si se prezinta prin lipsa temporara a constientei, cateodata persoanele privind in gol. Crizele incep si se incheie brusc;

Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea brusca si temporara a tonusului muscular;

Crize mioclonice - sunt reprezentate de contractii rapide si scurte ale muschilor corpului, cel mai adesea avand loc pe ambele parti ale corpului in acelasi timp;

Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de criza. In timpul fazei tonice, ritmul respiratiei poate scadea sau poate inceta, ea revenind in timpul fazei clonice la un ritm mai scazut. In timpul fazei clonice au loc convulsiile propriu-zise. In timpul episodului epileptic, limba si buzele pot fi muscate. CONTRAR PARERII GENERAL ACCEPTATE, NIMIC NU TREBUIE SA FIE PUS IN GURA PERSOANEI IN TIMPUL UNEI CRIZE, INTOARCEREA SA PE O PARTE FIIND SUFICIENTA PENTRU A IMPIEDICA SUFOCAREA SA.

2.

Crize comitiale partiale:

 crize partiale simple: in aceste crize, constienta este mentinuta. Totusi, persoanele care au acest tip de crize isi dau seama ca nu pot vorbi sau chiar nu se pot misca pana cand criza nu a trecut. Ele isi pot aminti exact ce s-a intamplat in timpul crizei.

Acest tip de criza poate modifica miscarile (prin miscari anormale ale limbii sau clipit des s.a.), senzatiile (se poate modifica perceptia asupra lucrurilor; persoana poate simti pe piele o briza sau poate auzi diferite sunete s.a.) si emotiile (poate induce frica, furia, fericire s.a.).

crize partiale complexe (epilepsie psihomotorie): in timpul unei astfel de crize persoana are constienta pierduta sau alterata, putandu-se afla intr-o stare asemanata de experti unei stari de transa sau de vis. Persoana nu poate interactiona cu ceilalti intr-un mod normal, nu isi poate controla miscarile, vorbirea sau actiunile, nu stie ce face si nu isi va aminti la sfarsitul crizei ceea ce s-a intamplat.

Status epilepticus - se caracterizeaza prin crize prelungite sau repetitive, fara o perioada de recuperare intre atacuri. Aceste atacuri implica riscuri, dintre cele mai grave: obstructia cailor aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem cerebral, hipoglicemie, alterarea functiilor SNC.

Tratamentul epilepsiei

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri si determina disparitia crizelor pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata si nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele prezinta un risc la traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.

Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor. E posibil ca un tratament care amelioreaza un tip de convulsii sa agraveze altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.

Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenirea

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.

Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectie in timpul biciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.

Tratamentul ambulatoriu

Controlarea crizelor convulsive determinate de epilepsie necesita o urmare zilnica a schemei de tratament recomandata de medic. Medicamentele antiepileptice trebuie administrate conform prescriptiei, fara nici o abatere de la aceasta. Nerespectarea schemei de tratament este unul din principalele motive ale ineficientei controlarii crizelor convulsive.

Medicamentele antiepileptice sunt eficiente doar atunci cand nivelul seric adecvat al medicamentelor este mentinut constant. Medicul are in vedere acest fapt, recomandand o schema specifica fiecarui medicament in parte (un anumit dozaj, o anumita schema de adminsitrare etc). Neadministrarea unei doze compromite intreg tratamentul.

Aceeasi regula se aplica si in cazul bolnavilor care urmeaza o dieta cetogenica (excluderea completa a grasimilor si proteinelor din alimentatie) recomandata de medicul specialist intocmai pentru a imbunatati controlul epilepsiilor dificil de tratat. Dieta cetogenica poate fi dificil de respectat dar este obligatorie respectarea ei stricta.

In plus fata de tratamentul medicamentos, medicul recomanda identificarea si evitarea lucrurilor, faptelor care determina aparitia convulsiilor, cum ar fi:

- lipsa somnului adecvat;

- consumul de bauturi alcoolice;

- consumul de droguri;

- stresul emotional;

- reducerea numarului de mese zilnice;

- consumul de bauturi sau alimente care contin cafeina;

- privitul la televizor pentru mai multe ore;

- folosirea indelungata a computerelor;

- expunerea intempestiva la soare.

Medicamente

Medicamentele folosite pentru prevenirea convulsiilor se numesc antiepileptice. Scopul consta in gasirea unei medicatii antiepileptice eficiente care sa determine cele mai putine efecte adverse.

Eficienta antiepilepticelor in prevenirea convulsiilor este de 60-70%. Desi multe persoane sufera efectele adverse ale acestor medicamente, acesta este cel mai bun mod de a preveni convulsiile. Beneficiile depasesc de obicei neajunsurile acestor medicamente.

Exista pe piata multe tipuri de medicamente antiepileptice (denumite si anticonvulsivante), dar nu toate trateaza acelasi tip de convulsii.

Primul pas in alegerea anticonvulsivantelor este diagnosticarea corecta a tipului de epilepsie si de convulsii pe care le are bolnavul.

Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.

Monoterapia (folosirea unui singur medicament) este ferm recomandata, fiind tratamentul de prima intentie. Monoterapia determina mai putine efecte adverse si nu are riscul de a interactiona cu alte medicamente. De asemenea, sansele de a uita sau de a gresi ora administrarii medicamentului sunt mult mai mici in monoterapie fata de un tratament compus din mai multe medicamente.

Atunci cand monoterapia este ineficienta, adaugarea unui al doilea medicament poate imbunatatii controlul convulsiilor. De asemenea, in cazul bolnavilor cu mai multe tipuri de convulsii, este nevoie de mai mult de un singur medicament.

Epilepsie simptome, tratament, la copii focala, vasculara

Epilepsia (gr. epilepsia = acces) este o boal cunoscut nc din antichitate. Observatorii din aceast epoc, impresionai de aspectul straniu al crizelor convulsive au denumit-o morbus sau (boal sfnt). Hipocrate, marele medic al antichitii, afirmase c aceast boal nu este nici mai sfnt i nici mai misterioas dect alte boli, iar oamenii o denumesc aa din ignoran. n limbajul curent se folosete i termenul de mal comiial. In ciuda frecvenei sale, afeciunea a devenit mai cunoscut sub raport cauzal n ultimele decenii. Aceast maladie are drept caracteristic clinic apariia brusc a unor fenomene nervoase paroxistice, cu o durat limitat, urmate de o revenire la starea normal, tulburri care se repet la intervale foarte variate.

Accesele convulsive, care reprezint manifestarea cea mai obiectiv a bolii, se pot dezvolta n condiii extrem de diferite i incontestabil sub aspect cauzal putem vorbi nude epilepsie ci de epilepsii. Aceste dou fenomene paroxismul i tendina la repetare sunt caracteristice epilepsiei. Trebuie menionat ns c epilepsia este un sindrom (asociere de semne i simptome diferite) i nu o boal, mai exact un sindrom cerebral. In mod direct sau indirect creierul este punctul de plecare al manifestrilor epileptice, indiferent de forma lor.

Aa cum arta H. Jackson, criza epileptic are la baz o descrcare brusc, excesiv i rapid a unei populaii neuronale mai mult sau mai puin ntinse, localizate n substana cenui a cortexului cerebral". n producerea acestei suferine cerebrale se in-! crimineaz participarea a doi factori: o anumiti predispoziie convusivant, care realizeaz u prag sczut convulsivant la diferite agresiuni cerebrale i existena unei leziuni cerebrale anatomice sau biochimice (leziune epileptogen), capabil s genereze descrcarea paroxistic epileptic.

Prezena acestor dou condiii este necesar deoarece se cunoate faptul c nu toate leziunile; cerebrale produc crize comiiale, iar pe de alta parte, s-a mai observat la un anumit procentaj din populaia normal existena unui prag convulsivant sczut. Aspectul ciinic al acestor crize variaz n raport cu valoarea funcional a diverselor zone cerebrale cuprinse n paroximul epileptic, putnd mbrca o gam larg de mani-1 festri motorii, senzitivo-sanzoriale, vegetative sau psihice.

Crizele epileptice sunt ntlnite la toate vrstele, iar prevalenta lor variaz ntre 410 cazuri la 1 000 locuitori. Peste 1/3 din cazuri se plaseaz n anii copilriei. n general, crizele convuisivante sunt precedate de o serie de semne prevestitoare. Acestea se grupeaz temporal n semne prodromale i aur. Semnele prodromale preced cu minute, ore, uneori chiar cu cteva zile apariia crizelor convui-sivante. Aceste semne prodromale apar n aproxi-mativ 30% din cazurile de epilepsie. La un acelai bolnav se pot observa fenomene prodromale identice sau diferite. Acestea se exteriorizeaz prin mioclonii, (contracii musculare involuntare), tremurturi, micri masticatorii, bolnavul devine nendernnatec, scap obiectele din mn etc.; senzaii de frig, cefalee, oboseal, fosfene, (senzaie de puncte luminoase), acufene, (zgomote n ureche), tulburri gustative i de miroc etc.; anorexie, hipersalivaie, palpitaii etc.; o serie de tulburri psihice, de comportament cu nelinite, irascibilitate, depresie sau exuberan, euforie etc;

Sub denumirea de aur (suflu, adiere) se desemneaz o tulburare care precede imediat accesul (cu cteva secunde). Apare n aproximativ 40% din cazuri. Aura nu este deci un fenomen constant i muli bolnavi cu epilepsie intr direct n criz. Aura poate surveni ca avertisment pentru bolnav, fiind un preios element de semnalizare al paroxismului clinic, astfel c bolnavul izbutete uneori s ia msuri de precauie (se aaz pe un pat, sau pe jos). Ca i prodromul, aura se poate manifesta sub diferite forme. Astfel aura motorie se caracterizeaz prin convulsii localizate, blefarospasm (contracie spasmotic a muchiului pleoapelor), micri masticatorii, unele stereotipii, (repetarea nejustificat a unor gesturi); aura senzitiv se traduce prin apariia unor amoreli, furnicturi, senzaie de frig, de cald, de nepare care pornesc de la un anumit punctai corpului; aura senzorial apare sub forma aurei vizuale ce se concretizeaz prin percepia de lumini, puncte strlucitoare, sentei etc; nalt situaie apar halucinaii vizuale complexe, figuri , scene; aura auditiv se manifest sub aspectul unor zgomote simple sau complexe, cuvinte, fraze sau melodii; aura vestibular se prezint cu senzaii de ameeal, vertij, etc; aura gustativ este evident cu perceperea unui gust metalic sau amar; aura olfactiv se semnaleaz prin perceperea unor mirosuri neplcute, mai rar agreabile; aura vegetativ se remarc prin senzaia de durere epigastric, sughi, strnut, tuse spasmodic, spasm glotic, tenesme 37 anale etc.; aura vasomotorie se pune n v loare prin apariia de roea sau paloare li nivelul feei sau pe membre; se mai descriu manifestri afazie motorie sau afazie senzorial cu devierea capului i ochilor. De tiut c aur; psihic, indic de obicei un focar temporal Aici putem ntlni o stare de anxietate inten un sentiment de straniu, de ireal, de depersona] lizare. Frecvent s-au descris fenomene de dej vu", deja conu", jamas vu", jamas conu", Aura psihic se poate asocia cu halucinaii au ditive i vizuale complexe.

Tipuri de epilepsie

Epilepsia major i epilepsia zis minor. Astzi ns exist o clasificare internaional ampl ce cuprinde o multitudine de manifestri clinice care se ntlnesc n epilepsie. De asemenea, exist o nomenclatur internaional nsuit de ctre specialiti, care include n mod coerent toate formele de epilepsie eliminnd terminologia confuz, inexact, utilizat n general de nespecialiti. Mecanismul de apariie periodic a crizelor de epilepsie constituie un domeniu de mare actualitate, fiind explicat de o descrcare neuronal anormal la nivelul unei zone cerebrale. In geneza accesului epileptic intervine o multitudine de factori. Condiiile de apariie a crizelor epileptice se realizeaz intermitent uneori noaptea i aceasta explic frecvena lor periodic.

Cauzele i factorii de risc n apariia epilepsiei Din punct de vedere etiologic, epilepsia a fost clasificat n epilepsie esenial sau idiopa-tic, determinat de un factor nc necunoscut i epilepsia simptomatic, ntlnit n peste 95% din cazuri. Epilepsia simptomatic reunete n principal o serie de cauze prenatale, natale i postnatale. Cele prenatale se refer la infecii materne n timpul gestaiei (rubeola, toxoplasmoza, luesul); ageni fizici (traumatismele abdominale suferite de mam n timpul gestaiei, iradieri); disem-brioplazii (malformaii cerebrale, malformaii craniene, anomalii cervicale, anomalii vasculare ale ftului); factorul Rh cu icter nuclear.

Cauzele natale sunt reprezentate de naterile prelungite prin suferin uterin, anomalii ale bazinului, cordon ombilical scurt sau nfurarea cordonului ombilical n jurul gtului ftului, traumatismele obstetricale cu sau fr aplicare de forceps care pot genera hematoarne subdurale sau intracere-brale cu cicatrice epileto-gen consecutiv. Cauzele postnatale reprezint categoria cea mai numeroas; procese infecioase (encefalite, me-~ ningite, meningo-encefalite); traumatisme cranio-cerebrale; tumori cerebrale; tulburri de dinamic a lichidului cefalorahidian (hidrocefaiieetc); tulburri vasculare i circulatorii (tromboflebite cerebrale, rupturi anevrismale, arterioscleroz, encefalopatia hipertensiv, blocul atrioventricu-lar etc); afeciuni degenerative (sclerozele cerebrale, boala Pick, boala Alzheimer) ;parazitoze cerebrale (cisticercoza cerebral este parazitoza sistemului nervos centra! care se nsoete cel mai frecvent de epilepsie); intoxicaii exogene (alcool, plumb, arsenic, monoxid de carbon, sulfura de carbon) i endogene (uremia); dereglri metabolice: hipoglicemia, hipocalcemia, reteniaj hidric, insuficiena hepatic etc.

Se spune c la copii cu stri comiiale poate s apar cu timpul i un deficit n dezvoltarea psihic, schimbndu-le caracterul, comportamentul. Din ce cauz? Tulburrile psihice legate de epilepsie se refer la cazurile n care epilepsia reprezint un simptom legat de o boal psihic sau o serie de tulburri de comportament, fiind date de criza, epileptic propriu-zis. Repetarea frecvent a crizelor convulsive poate s produc n unele, cazuri o serie de tulburri psihice

prin dereglri de irigaie consecutive acceselor convulsive. Unele modificri uoare n comportamentul bolnavilor pot fi date de medicaia folosit, de regul la nceputul tratamentului.

Se poate face o legtur ntre comiialitate i unele tulburri endocrine? ntruct aa cum am artat crizele comiiale reprezint un sindrom i nu o boal, este posibil s apar crize epileptice n diferite afeciuni endocrine. Au fost citate mai sus modificrile metabolice care duc la hipoglicemie, hipomagnezie-mie, retenie hidric, sau alte tulburri ce pot fi determinate de cauze endocrine. Exist, pe de alt parte, o serie de boli endocrine care au ntre manifestrile clinice i crize de epilepsie.

Cum se face diagnosticul diferenial ntre epilepsie, sincop, narcolepsie, lipotimie i isterie? Diagnosticul de epilepsie este relativ uor de stabilit pentru c manifestrile clinice sunt foarte expresive. Atunci cnd medicul poate s observe criza, diagnosticul este aproape sigur. Pentru crizele de epilepsie care au avut loc nainte de examenul specialistului, anamnez detaliat este elementul esenial de diagnostic. Ceia relatate <le ctre bolnavi sau aparintori trebuie.evaluate cu discernmnt. O importan deosebit n orientarea medicului o are evidenierea unor cicatrice rmase n urma mucrii limbii sau n urma loviturilor sau arsurilor tegumentare. n sprijinul diagnosticului de epilepsie major pledeaz apariia crizelor n timpul somnului, cu convulsii generalizate, mucarea limbii, pierderea urinii i amnezia bolnavului asupra celor ntmplate.

Medicul care examineaz bolnavul dup criz poate s consemneze apariia unor reflexe patologice care sunt tranzitorii. Deosebirea fa de sincop este relativ uor de realizat pentru c n sincop apare o paloare, nu exist convulsii i este legat de o serie de factori de mediu, dureri fizice, emoii, hemoragii. Pierderea de cunotin se ntlnete foarte rar i este de foarte scurt durat. Narcolepsia este un sindrom caracteristic prin crize de somn care apar n plin activitate, uneori chiar n timpul alimentrii. Accesul dureaz de la cteva secunde pn la o or i are toate caracteristicile somnului normal, n afar de apariia brusc i nepotrivit. Narcolepsia este legat de o suferin diencefalic de cauz nfecioas, tumo-ral, vascular sau traumatic. Crizele lipotimi-ce sunt legaten special de modificrile tensiunii arteriale, au o durat foarte scurt, bolnavul i pierde pentru o scurt durat cunotina i irevinen poziiadeclinostatism (culcat). Unele crize lipotimice sunt legate de suferine cardiace. Criza isteric apare frecvent n urma unei traume psihice, de obicei n cursul zilei, cderea nu este brusc ci treptat i bolnavul nu se lovete. Micrile i convulsiile sunt mai dezordonate, cu o mare variabilitate de la un caz la altul. n isterie bolnavii nu pierd de obicei urina i nu-i muc limba. Episodul isteric dureaz mai mult dect cel epileptic, iar examenul obiectiv neurologic este normal. Trebuie ns inut seama i de faptul c uneori i bolnavii cu epilepsie pot prezenta manifestri isterice.

Regimul igienodietetic Tratamentul epilepsiei este mai ales profilactic constnd n supravegherea clinic i electroencefalografic a tuturor bolnavilor care au suferit de afeciuni cu potenial epileptogen. Msurile profilactice vizeaz toi factorii etiologici menionai mai sus. O msur important cu efect profilactic este nlturarea factorilor toxici i n primul rnd consumul de buturi alcoolice. Tratamentul curativ are ca obiectiv principal suprimarea crizelor, fr modificarea funciei sistemului nervos sau apariia unor efecte secundare. Eficiena acestui tratament depinde n primul rnd de natura procesului cauzal. Depistarea factorilor cauzali i tratarea corect a acestora reprezint un prim-pas important n terapia epilepsiei. Paralel cu tratamentul cauzal se aplic-un tratament simptornpatic cu referire la afeciunile febrile care pot facilita declanarea crizelor, n cazul epilepsiei idiopatice tratamentul medicamentos este cel mai important. Medica-mentele anticonvulsivante folosite n prezent se refer la barbiturice, hidantoine, oxazolidine, suc-cinimide, benzodiazepine, sulfonamide, fenotiazme.

Tratamentul epilepsiei Alegerea tratamentului antiepileptic este condiionat de diagnosticul precis al formelor de epilepsie, avnd n vedere efectul diferit al substanelor menionate, n funcie de tipul de criz

In crizele generalizate majore i crizele pariale sunt indicate n ordine: fenitoina, fenobarbitalul i primidona. Crizele minore beneficiaza de tratamentul cu succinimide, trepal sau clonazepam.

Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului. Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog. Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Strile de ru epileptic cu crize frecvente reprezint o urgen neurologic i necesit un diagnostic precoce i tratament imediat:. Aces-1.1 constn administrarea de diazepam intravenos 10 mg repetat la 30 minute sau n perfuzie. Se mai poate administra si lonazepam intravenos, de 28 mg. Deoarece tratamentul anticomiial beneficiaz de o gam foarte larg de medicamenta i'l este individualizat de ctre medicul specialist neurolog, n funcie de ntreg contextul morbid si individului.

Din acest motiv orice schematizare terapeutic general poate s deruteze medicul practician i bolnavii de epilepsie. Sunt importante de reinut principiile generale n tratamentul medicamentos din epilepsie. Acestea constau n principal n urmtoarele elemente: tratamentul s fie nceput cu un singur medicament i numai in cazul n care acesta nu realizeaz controlul crizelor la doza maxim tolerat sau genereaz fenomene secundare suprtoare se va recurge la nlocuirea lui cu un alt medicament.

Existena la aceti indivizi a dou sau mai multe tipuri de crize impune de ia nceput un tratament combinat cu medicamente de elecie pentru fiecare tip de criz. Schimbarea sau adugarea unui nou medicament se face cu scderea treptat a dozei primului produs i creterea lent a celui nou introdus. Tratamentul medicamentos va fi urmrit periodic, bolnavul notndu-i tipul, intensitatea i frecvena crizelor.

Durata tratamentului este lung. Aprecierea ncetrii administrrii medicamentelor anticonvulsivante trebuie fcut cu mare pruden. Se consider c dup o perioad de 23 ani, dac bolnavul nu a mai prezentat crize clinice i se observ o ameliorare a traseului electroencefalograme, se poate reduce treptat medicaia timp de nc 23 ani pn la ntreruperea definitiv a tratamentului. Condiiilede via vor fi astfel adaptate net s permit o activitate util. In cazurile cu crize frecvente, greu controlabile sau cu tulburri psihice, bolnavii trebuie pensionai sau reorientai profesional.

Dup cum se tie, suferinzilor cu aceast afeciune Ie sunt interzise profesii ca mecanici, oferi, fochiti, electricieni, zidari, ngrijitori de copii. In general sunt interzise profesiunile n care apariia unei crize poate s pun n primejdie viaa bolnavului sau a celor din jur: conductori auto, aviatori, fochiti, electricieni, profesii cu loc de munc la nlime etc. Vor fi evitate practicarea unor sporturi (alergri, not, alpinism, box etc.) precum i vizionarea ndelungat la televizor sau cinema.

Vor fi nlturate condimentele, cafeaua i alte excitante ce pot favoriza apariia crizelor. Buturile alcoolice vor fi interzise categoric deoarece n afara faptului c pot s induc criza epileptic, consumul de alcool duce la apariia strilor de ru epileptic, uneori mortale.

Prevenirea epilepsiei Intruct, aa cum am mai menionat, epilepsia nu este o boal ci un sindrom, ea poate s fie prevenit tratnd corect factorii cauzali. A-ceasta presupune un control medical periodic fi evitarea acelor factori care pot s concure la scderea pragului convulsivant ducnd la apariia crizelor de epilepsie. Prevenirea crizelor se face respectnd cu strictee msurile igieno-dietetice stabilite de medic i utiliznd medicaia n dozele corespunztoare. Orice schimbare n evoluia clinic trebuie adus la cunotina medicului. n unele situaii sfatul genetic este de mare importan i nu trebuie neglijat de ctre viitoarele cupluri.