Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauze
Cauzele avortului spontan in primul trimestru, sunt aproape intotdeauna anomalii
cromozomiale survenite pe parcursul gametogenezei (formarii oului) sau fecundatiei. De
obicei, avortul spontan determinat de o anomalie genetica/cromozomiala este un
eveniment unic; nu este vorba de o anomalie ereditara care poate sa afecteze urmatoarea
sarcina. In majoritatea cazurilor nu exista o explicatie limpede a pierderii sarcinii. Dupa
saptamana 12 sau cand sunt detectate zgomotele cardiace, riscul de avort scade
semnificativ.
Factori de risc
-varsta inaintata a mamei, peste 35 ani
-istoric personal de avorturi spontane repetate (2-3)
-consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei
sau in fazele precoce ale sarcinii
-consumul de alcool in timpul sarcinii
-consumul droguri (cocaina)
-fumatul
-expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii
-consum de cafeina in timpul sarcinii
-afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului
-declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni
autoimune
-traumatisme fizice - contuzii abdominale
-cauze imunologice, imunizari Rh
-studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort
spontan.
Simptome
Semnele si simptomele avortului includ:
-sangerari vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat; desi
sangerarea vaginala este primul semn de avort, acestea pot apare fiziologic in primele trei
luni de sarcina; totusi, asocierea sangerarilor cu durerile abdominale (crampe) reprezinta
primele semne de avort
-durerea sub forma de crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala
sau durere surda lombara (de spate); durerea poate apare in primele ore sau zile dupa
debutul sangerarii vaginale
-cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.
Investigatii
-examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune in evidenta dilatia colului
uterin sau a unor sangerari la nivelul vaginului
-masurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umana) care pune
diagnosticul de sarcina; nivelul HCG va fi masurat in decursul mai multor zile pentru a se
determina daca sarcina mai este in evolutie
-ecografia abdominala inferioara, poate da o imagine clara despre bunul mers al sarcinii:
daca sacul amniotic este intact, daca fatul prezinta activitate cardiaca (daca sunt detectate
bataile cardiace) si se poate estima varsta fetala.
In cazul unor avorturi repetate (mai mult de 3) exista mai multe metode de a depista
cauzele si de pune in evidenta agentul patogen responsabil de producerea avortului:
-detectarea serologica a anticorpilor antifosfolipidici
-efectuarea cariotipului pentru evidentierea anomaliilor cromozomiale ale genitorilor
-masurarea nivelelor de hormoni
-histeroscopie sau ecografie vaginala prin care sunt depistate anomaliile anatomice
uterine.
Tratament
Nu exista o modalitate terapeutica prin care sa fie stopat avortul spontan in evolutie
(in curs). In cazul in care nu sunt prezente simptome ale hemoragiei masive, febra,
slabiciune sau alte semne de infectie, nu se poate schimba prin interventie cursul
avortului. Avortul spontan este ceva natural si de aceea medicii iau o pozitie de
expectativa. De obicei, dureaza cateva zile. Daca durerile provocate de avort sunt
insuportabile, sangerarea este abundenta sau eliminarea produsului de conceptie mort
dureaza o perioada prea lunga, ginecologul va interveni prin chiuretaj (procedura prin care
este eliminat continutul uterin).
Complicatii
Cele mai frecvente complicatii, intalnite in 4-10% dintre cazuri, sunt hemoragile
abundente si complicatiile infectioase. Timp de 14 zile dupa avortul spontan, prezenta
sangerarilor vaginale usoare sau moderate sunt normale; acestea trebuie sa alarmeze in
cazul in care devin abundente, chiar daca acestea nu sunt insotite de tabloul clinic al
socului hemoragic.