ACCIDENTE NUCLEARE

PROIECT GEOGRAFIE – HAZARDURI

ELEV: MARIN GEORGE ROBERT
CLASA A 11-A E
CE SUNT HAZARDELE NUCLEARE?

Hazardele nucleare sunt legate de centralele atomoelectrice, de

instalatiile nucleare din unele institute de cercetare stiintifica, de
caderea pe Pamant a unor sateliti artificiali cu propulsie nucleara,
precum si de transportul si depozitarea deseurilor radioactive.
Acestea sunt produse de raspandirea necontrolata a unor
substante radioactive in afara instalatiilor nucleare si a
dispozitivelor de deseuri radioactive. Substantele respective pot sa
iradieze populatia si mediul inconjurator si pot produce victime.
LOCALIZARE

Deși reprezintă o amenințare constantă pentru rasa umană, centralele nucleare sunt foarte răspândite, iar pe întreg globul există 437 de
astfel de construcții, care au un rol bine definit, anume de a furniza 5,7% din energia electrică din lume. Pentru că centralele nucleare sunt
proeminente, accidentele nucleare nu pot fi evitate. Incidentele minore pot fi rectificate cu ceva mai multă ușurință, dar atunci când
incidentele ample au loc, impactul poate fi catastrofic.
Cea mai mai centrală nucleară din lume din punct de vedere al puterii instalate se află în Japonia. Este vorba de Kashiwazaki-Kariwa
care, cu cele șapte reactoare ale sale, are o capacitate de 7.965 de MW.
MODUL DE MANIFESTARE

Centralele nucleare sunt o importanta sursa de curent electric, care pot cauza accidente cumplite. În cazul unei pene de curent, situaţia devine
critică. Presiunea şi temperatura în reactor continuă să crească. Când acest proces nu poate fi oprit, presiunea şi căldura pot avaria sau chiar distruge
dispozitivul care adăposteşte combustibilul nuclear. În cazul unei pene de curent, situaţia devine critică. Presiunea şi temperatura în reactor continuă
să crească. Când acest proces nu poate fi oprit, presiunea şi căldura pot avaria sau chiar distruge dispozitivul care adăposteşte combustibilul nuclear.
În cazul unei pene de curent, situaţia devine critică. Presiunea şi temperatura în reactor continuă să crească. Când acest proces nu poate fi oprit,
presiunea şi căldura pot avaria sau chiar distruge dispozitivul care adăposteşte combustibilul nuclear, iar in final, intregul reactor poate exploda.
EFECTELE
• În afara rănilor cauzate de foc şi de suflul exploziilor, accidentele nucleare eliberează materiale radioactive care pot provoca
diverse boli din cauza radiaţiilor. Expunerea la radiaţie peste un anumit nivel, la care sunt supuse de regulă echipele de
intervenţie într-o centrală nucleară în situaţie de criză, provoacă sindromul acut de iradiere (boala de iradiere), observabil
la câteva ore de la expunerea la doze mari de radiaţie ionizantă. În funcţie de doza de radiaţie, simptomele variază de la
iritaţii la nivelul pielii, stări de vomă ori diaree, până la comă şi chiar deces.
• Radiaţia ionizantă distruge ADN-ul, în special în celulele aflate în proces de diviziune. Aceasta înseamnă că ţesuturile care
conţin multe astfel de celule, ca membrana intestinală, pielea ori măduva osoasă sunt cele mai expuse riscului de
distrugere. Doze mari pot afecta celulele creierului, fiind fatale.
• Afecţiunile mai puţin severe pot fi totuşi tratate. Afectarea intestinelor duce la dezechilibrul fluidelor şi infecţia sângelui.
Afectarea măduvei osoase diminuează producţia de celule sanguine necesare pentru coagulare şi lupta împotriva
infecţiilor. Dacă aceste probleme pot fi gestionate cu succes, omul poate fi ţinut în viaţă până când intestinele şi măduva
se regenerează. Un hormon uman clonat poate ajuta la potenţarea producţiei de celule albe. În rest, nu prea sunt soluţii.
Temerile în faţa terorismului nuclear au dus la creşterea fondurilor investite în cercetarea pentru noi tratamente care să
limiteze moartea celulelor în ţesuturile afectate de radiaţie.
•
MASURI DE PREVENIRE

• Supravegherea şi controlul radioactivităţii mediului înconjurător;

• Organizarea cercetării, controlului și supravegherii nivelului de radiații;
• Asigurarea asistenței medicale de urgență a persoanelor iradiate;
• Cunoașterea posibilelor căi de contaminare și iradiere;
• Instruirea populației și angajaților cu privire la modul de aplicare a măsurilor de protecție și intervenție.
• Cunoașterea riscului nuclear în zonă de către populație.
• Folosirea de mijloace de protecție speciale sau improvizate – se utilizează cu scopul împidicării
pătrunderii prafului radioactiv în corp sau pentru a împiedica contactul direct dintre substanțele
radioactive și corp;
 ACCIDENTUL NUCLEAR
DE LA CERNOBÎL

Explozia reactorului 4 de la Centrala

Nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, din 26
aprilie 1986, se numără printre cele mai
mari dezastre produse de om. Potrivit
specialiştilor, efectele accidentului de la
Cernobîl pot fi comparate cu cele produse
în urma exploziei a 500 de bombe nucleare,
de mărimea celor de la Hiroshima şi
Nagasaki. Statisticile arată că peste 60 000
de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor,
iar mai mult de două milioane au avut şi
mai au de suferit.
ACCIDENTUL NUCLEAR DE LA
FUKUSHIMA-DAIICHI
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie
2011 la centrala electrică atomică Fukushima din Japonia, care constă din 4
reactori nucleari, ca urmare a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46,[2]
 urmat de un tsunami de mari proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost
nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o
capacitate limitată.La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power
Company), care administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire
al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor se poate
ajunge la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului
până la o temperatură de 2.000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La
15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a
avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o
creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei vorbește
despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din
perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată
să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul
respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un
incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine acum
creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul
respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă)
HAZARDURILE CARE POT AFECTA LOCALITATEA
RACIU, JUDETUL DAMBOVITA :

• Cutremure
• Inundatii
• Incendii naturale
• Alunecari de teren
• Viscol
• Invazii de insecte