AGENȚI

RADIOFARMACEUTIC
I
IMAGISTICA MEDICALĂ DE DIAGNOSTIC
AGENȚI MEDICAMENTOȘI DE DIAGNOSTIC
Curs 1

1
 GENERALITATI
 Imagistica medicală - grup de tehnici folosite în diagnosticul,
uneori și în tratamentul unor afecțiunilor.
 Procedurile de imagistică medicală sunt considerate

evenimente cu risc scăzut, în comparație cu directa

vizualizare chirurgicală, oferind adesea informații sau
tratament care nu sunt disponibile prin orice alte mijloace.
 Tehnicile de imagistică medicală folosesc radiații
electromagnetice capabile să penetreze prin țesuturi și să
transmită informațiile interne necesare pentru a se obține o
imagine a unui țesut sau organ.

2
 ISTORIC
 - 1895 – descoperirea razelor X de către Roentgen – debutul
Imagisticii medicale. Radiatiile X au fost utilizate inițial în radiologie
pentru a obține imagini asupra toracelui și scheletului, iar ulterior și
in domeniul radiologiei de diagnostic.
 - Prima recunoaștere publică a medicinii nucleare: 1946, prin
publicarea în Journal of American Medical Association a unui articol
de catre dr. Sam Seidlin, in care este descris un tratament de succes al
unui pacient cu metastaze in cancer tiroidian folosind iod radioactiv
(I-131). Acest articol este considerat de mulți specialisti ca fiind cel
mai important articol publicat vreodata in medicina nucleara.
 - 1960 - utilizarea radionuclidului Technetiu 99m (descoperit in
1937). Astăzi, technețiu-99m este elementul cel mai utilizat în
medicina nucleară și este angajat într-o mare varietate de studii de
imagistica în medicina nucleară.

3
 *

 - 1960, în sudul Scandinaviei, Niels A. Lassen, David H. Ingvar, Erik

Skinhøj, au dezvoltat tehnici care au furnizat primele hărți ale fluxului
de sânge la nivel cerebral, utilizând inițial Xenon-133 de inhalare;
ulterior s-a utilizat intra-arterial pentru a măsura distribuția locală a
activității cerebrale la pacienții cu tulburări neuropsihiatrice, in special
în schizofrenie. S-au obținut imagini bidimensionale scintigrafice care
permit obținerea de imagini din creier privind activitatea de vorbire,
citire, percepția vizuală sau auditivă și mișcarea voluntară.
 - 1971, American Medical Association a recunoscut oficial medicina
nucleară ca specialitate medicală.
 - 1980, radiofarmaceuticele utilizate în diagnosticarea bolilor cardiace.
Dezvoltarea de tomografie cu emisie de foton unic calculat (SPECT),
a condus la reconstrucția tridimensională a inimii și stabilirea
domeniului de cardiologie nucleară.
 - Inventarea scanerului tomografic cu emisie de pozitroni (PET)-
imagistica PET / CT este acum o parte integranta în oncologie pentru
diagnostic si monitorizarea tratamentului. Un scanner RMN / PET
complet integrat este pe piață de la începutul anului 2011. 4
 *
 În prezent, imagistica de diagnostic utilizează:
 - descompunerea radioactivă a marcatorilor (medicina

nucleară);
 - radiații ionizante [raze X];
 - tomografie computerizată [CT];
 - undele radio (rezonanța magnetică imagistică [RMN]);
 - undele de sunet de înaltă frecvență (ultrasunete) pentru a se

obține imagini de diagnostic ale corpului;

 Utilizarea substanțelor de contrast pentru a spori

informațiile obținute cu privire la organe sau sisteme de

organe în timpul procedurii de imagistică.

5
 Generalități medicina nucleară și substanțe
radionucleare
 Un produs radiofarmaceutic este constituit dintr-o substanță
care manifestă dezintegrarea spontană a nucleilor instabili,
urmata de emisia de particule nucleare sau fotoni.
 Produs radiofarmaceutic = kit neradioactiv + radionuclid.
 Nuclid = specie de atomi caracterizata prin numar atomic Z,

numar de masa A si stare de energie nucleara.

 Radionuclid = nuclid care se afla într-o stare instabilă de

energie si poate dobândi stabilitate prin emisie de radiații.

 Unele nuclee radioactive sunt prezente în natură, în timp ce

multe altele sunt produse prin bombardarea nucleelor stabile

cu particule de mare energie.
6
 *
 Atât nuclidul (ligandul) cât și radionuclidul sunt necesare, dat
fiind că izotopii ca atare nu au o bună capacitate de a se concentra
în ţesuturile ţintă, iar ligandul singur nu poate da informaţii despre
organul în care se distribuie pentru a putea fi diagnosticată starea
acestuia și nici nu are efectul de generare de radiaţii utile în
terapie.
 Pentru ca o substanţă să fie radiofarmaceutică, trebuie să aibă
următoarele caracteristici fundamentale:
 - un timp de înjumătăţire potrivit (timpul necesar scăderii
radioactivităţii la jumătate din valoarea iniţială);
 - o radiaţie utilizabilă medical în scop diagnostc (fotoni sau
radiaţie γ) sau terapeutic (particule α sau β),
 - o modalitate simplă de producţie și cu disponibilitate bună.

7
 Radiații ionizante
 Când interacționează cu materia, radiațiile ionizante pot
determina apariția de modificări în structura atomică sau
nucleară.
 1. Primul tip de radiații ionizante sunt radiațiile de
particule, care includ particulele alfa (α), beta (β+ sauβ-),
protoni (p) și neutroni (n).
 2. Al doilea tip de radiații ionizante: radiațiile
electromagnetice (gama sau fotoni si radiație X).
 -mentiunea “Atenție radiații”
 cu schema grafică de radioactivitate

8
 Unități de măsură
 Cantitatea de energie de radiație absorbită de țesutul este denumita
doza - radiație absorbită și este specificată în rad sau millirads.
 Unitatea de expunere pentru razele X (Roentgen) este utilizată pentru
a specifica nivelului de radiații.
 1Roentgen este cantitatea de radiații care produce o unitate
electrostatică pe 0.001293 g de aer, la temperatura și presiunea
standard.
 S.I. a adoptat unitatea denumită gray (Gy) pentru a înlocui rad
 (1 Gy = 100 rad).
 Unitatea RAD este tradițional încă utilizată în medicina clinică.
 Becquerel (Bq); Curie (Ci)
 1 Ci = 3,7 1010Bq
 Unitatea de activitate frecvent utilizată în prezent:
 Curie: cantitatea de radionuclid cu viteza de dezintegrare egală cu
3.7x1010 dezintegrari nucleare pe secunda.
 1 mCi (1μCi) 9
 Efectele biologice ale radiatiilor
 După căile de acţiune ale radiațiilor sunt trei tipuri de acţiuni:
 directă (etapa fizică), indirectă (etapa chimică) şi la distanţă, dacă numai
o parte din corp este iradiată.
 Acţiunea directă: ruperea legăturilor dintre atomi şi fracţionarea
macromoleculelor. Dacă aceste MM sunt vitale pentru celulă (ADN,
proteine, enzime) este afectat metabolismul celular, ducând la o celulă
anormală sau chiar la moartea celulei.
 Acţiunea indirectă este cea a radicalilor liberi toxici: intermediari
(radicali liberi ai apei) foarte reactivi chimic care pot ataca și modifica
legături chimice: Absorbția de energie a unei molecule de apă prin
eliminarea unui electron conduce la formarea de ioni-radical liberi foarte
reactivi, care disociază: Acești radicali intermediari liberi sunt foarte
reactivi chimic: H2O H+ + HO- ;
 agenti de oxidare: radicali -ioni reactivi de peroxid de hidrogen: H2O22- ,
 radicali-ioni liberi de hidroperoxid: HO 2-
10
 Acțiunea directă
 Un caz special este afectarea ADN-ului care poate duce la modificări
genetice. Celula nu moare dar devine anormală - dacă afectarea celulei
nu este mare, celula se poate reface prin procese specifice de
autoreparare. Dacă depăşeşte un anumit prag, sistemul imunitar sesizează
acest lucru şi distruge celula.
 Celulele care supravieţuiesc dar au un ADN alterat pot manifesta o
diviziune exarcerbată (hiperplazie) cu aparitia de formaţiuni tumorale
maligne.
 Dezvoltarea formaţiunilor tumorale până la faza în care pot fi detectate
prezintă o perioadă de latenţă, care la om poate fi de ordinul anilor.
Răspunsul mai slab sau mai violent al celulelor la atacul radiaţiilor se
numeşte radiosensibilitatea acestora.
 S-a stabilit că radiosensibilitatea unui ţesut este direct proporţională cu
capacitatea de reproducere şi invers proporţională cu gradul său de
diferenţiere. Astfel se explică radiosensibilitatea crescută a organismului
tânăr faţă de cel adult. Tot astfel se explică de ce un cancer primar apărut
la persoane vârstnice nu mai duce la metastaze. 11
 Acțiunea indirectă
 Cand prejudiciul nu este letal, dar schimbă genetic
secvențial sau structural AND-ul, pot să apară mutațiile
conducând la afectarea descendenților cu deteriorări
genetice; unele efecte ale radiațiilor se pot dezvolta în
câteva ore, la alții pot dura ani de zile pentru a deveni
evidente.
 În consecință, efectele radiații ionizante asupra ființelor

umane pot fi clasificate ca somatice (afectează persoana

iradiată) sau genetice (afectează descendenți).
 Doza de radiație poate fi doar estimată iar "măsurarea" sa

este numita dozimetria radiațiilor.

12
 UTILIZĂRI
 1.DIAGNOSTIC: scintigrafie exploratorie; doze minime, procedeu
inofensiv pentru țesutul explorat sau pacient; camere de scintilație;
 -in vivo, in vitro
 Particule coloidale de sulf marcate cu Tc-99m, aur coloidal Au-198
(explorarea ficatului);
 Hipurat de sodiu cu I-131 (rinichi);
 Radiocobalt Co-60 (anemie pernicioasă)
 Fe-55, Fe-59 (farmacocinetica fierului).
 2.TRATAMENT
 Scop terapeutic : radiațiile emise de izotopul radioactiv distruge
celulele canceroase. Acesti izotopi au timp scurt de înjumătățire,
ceea ce înseamnă că cea mai mare parte din radiații se pierd in
câteva zile sau săptamâni.
 Concentrația terapeutică este mai mare decat cea utilizată în scop
diagnostic. 13
 *
 Radiofarmaceutice utilizate în ONCOLOGIE sunt substante mici,
simple, care contin un izotop radioactiv sau sub forma elementară.
Acestea sunt direcționate spre anumite zone ale corpului unde
cancerul este prezent.
 Exemple:
 Fosfat P32 cromic pentru cancer pulmonar, ovarian, uterin, si de
prostată;
 Iodura de sodiu I 131 pentru cancerul tiroidian
 Samariu Sm 153 pentru cancer de țesut osos
 Fosfat de sodiu P 32 pentru cancer de țesut osos/ alte tipuri de
cancer
 Clorura de Stronțiu Sr 89 pentru cancer de țesut osos
 Transportori la locuri specifice:
 coloizi radioactivi cu Au-198, In-177 (intrapleural);
 Implante cu surse radioactive (Cs-137, Co-60)
14
 Perfuzie direct in tumora.
 ADMINISTRARE
 CALEA DE ADMINISTRARE - cel mai adesea calea parenterală,
i.v., care asigură timpul optim de a ajunge la organul ţintă sau la
ţesuturi, evitând reacţiile adverse digestive (reflux sau vomă) sau
absorbţia incompletă din tractul gastro-intestinal.
 Acest tip de administrare impune obţinerea unor produse sterile și
protecție fiind materiale radioactive, care trebuie să fie manipulate
conform principiilor de radioproducţie.
 În aplicaţiile in vitro (radio immune assay) se utilizează izotopi cu
timp de înjumătăţire mare și cu acţiune biogenică.
 In vivo, cel mai potrivit este 99mTc (cu timp de înjumătăţire de
6h), ceea ce face ca acesta să aibă frecvenţa cea mai mare a
utilizării lui în medicina nucleară în scop diagnostic, lucru care este
posibil prin realizarea de generatori și kituri de administrare.

15
 *
 O tehnică imagistică modernă este tomografia de emisie

pozitronică (PET), care se bazează pe un principiu fizic care

permite determinarea cantitativă în vivo a concentraţiei de
radioizotop. Dat fiind că timpul de înjumătăţire pentru toate
speciile care emit pozitroni este foarte mic (11C, 13N, 15O si
18
F) de 20, 10, 2 și respectiv 110 minute, această proprietate
fizică a lor a dus la necesitatea instalării unui ciclotron în
incinta unităţilor spitalicești.

16
 CLASIFICARE
RADIOFARMACEUTICE
 I. Agențiutilizați în medicina nucleară
 II. Agenți de contrast în radiografie și TC
 III. Agenți în imagistică RMN
 IV. Agenți în imagistica de ultrasunete

(Ultrasonografie)

17
 I. AGENȚI UTILIZAȚI ÎN MEDICINA
NUCLEARĂ
 1. Radioizotopi de Fluor
 2. Radioizotopi de Galiu
 3. Radioizotopi de Indiu
 4. Radioizotopi de Iod
 5. Radioizotopi de Technețiu
 6. Radioizotopi de Taliu
 7. Radioizotopi de Xenon

18
 I.1. RADIOIZOTOPI DE FLUOR
 2-Fluor-2-deoxi-D-glucoza (18F)

 Numai F-18 18F-FDG, este utilizat in prezent ca

radiofarmaceutic.
 Sinteza 18F-FDG are loc printr-o deplasare nucleofilă a unei

derivat protejat de manoză, hidroliză cu protejarea

gruparilor hidroxil și purificare prin extracție în fază solidă.
19
 Utilizari
 In imagistica unor neoplasme facilitează evidențierea tumorii.
 Atât glucoza cât și 18F-FDG sunt transportate în celulă și fosforilate; 18F-
FDG nu se catabolizează ca o sursă de energie, nici nu este degradat de
glucoza-6-fosfataza, astfel încât are loc acumularea de 18F-FDG în
țesuturi.
 In distribuția anatomică pe scară largă a unor metastaze, această tehnică
de imagistică folosind specificitatea tumorală a unui radiofarmaceutic,
cum este 18F-FDG, este foarte utilă pentru detectarea tumorii și pentru
 cartografierea privind evaluarea
 amplorii și relativa activitate
 metabolică a bolii.
 18
F-FDG este utilizat si pentru
 imagistica de diagnostic a
 viabilității miocardice
 și în evaluarea unor tulburărilor
 cardiace. 20
 I.2. RADIOIZOTOPI DE GALIU
 Singurul radioizotop de galiu utilizat în prezent este
GALIU-67, obtinut printr-un bombardament de ciclotron de
protoni pe o țintă de zinc 68Zn, prin reacții nucleare
obținându-se 67Ga. În radioterapie se utilizează Galiu citrat
(67Ga):

21
 Galiu citrat
 Complexul Galiu (III)-citrat se formează prin adăugarea
cantității necesare de citrat de sodiu (0,15 M) la galiu (III)
și ajustarea pH-ului de la 4.5 la 8.0 cu hidroxid de sodiu.
Se administrează i.v. 5 - 10 mCi de galiu (67Ga) citrat, și
se obțin imagini ale întregului corp la 24 ore, 48 ore și 72
de ore după injectare.
Galiu se localizează la site-uri de inflamație sau infecție,
precum și in diferite tumori.
 Este utilizat în practica clinică în stadializarea tumorală.

22
 I.3. RADIOIZOTOPI DE INDIU
 INDIU-111 - radioizotopul de indiu cel mai frecvent utilizat;
 Este obtinut într-un ciclotron de protoni prin bombardarea unei
ținte de cadmiu 112Cd, prin reacții nucleare obtinandu-se
izotopul 111In.
 Anticorpii monoclonali și peptidele sunt radiomarcați cu indiu,
prin utilizarea de compuși numiti agenți chelatori bifuncționali.
 Se utilizează urmatorii compuși de 111In:
 -Indiu (111In) pendetid; D.C. ProstaScint
 -Indiu Chloride (111In)
 -Indiu (111In) Oxyquinoline
 -Indiu (111In) Pentetate
 -Indiu (111In) Pentetreotide; D.C. OctreoScan.
23
 I.3.1. Indiu (111In) pendetid
 Cu D.C. de PROSTASCINT - pendetid capromab este un
complex monoclonal cu imunoglobulina G (IgG); anticorp
conjugat, chelator specific pentru glicoproteina existenta pe
epiteliul din prostată, fiind folosit pentru stabilirea stadiului de
neoplasm de prostata; acest compus recunoaște antigenul de
membrană specific prostatei (PSMA) din celulele cancerului de
prostata, in mod diferentiat de tesutul normal de prostata.
 În urma unei injecție i.v. de PROSTASCINT, imagistica se
realizează cu ajutorul emisiei de fotoni prin tomografie
computerizata (SPECT).
 Pacientul primește o injecție i.v. de 5 mCi. Imagini ale bazinului
sunt luate la 30 de minute de la injectare pentru a evalua
distribuția substanței in sânge, a întregului corp sau imagini
locale, iar imagini pelviene/abdomen specifice sunt obținute între
72 și 120 de ore după administrare. 24
*

 Anticorp monoclonal pentru imagistica

 cancerului de prostata:

25
 I.3.2. Indiu Chloride (111In)

 Indiu (III) clorat este o soluție incoloră, este izolată din

produsul radiomarcat indiu-111 dizolvat în soluție de acid
clorhidric 0,05 M la pH de 1,4.
 Este în primul rând utilizat pentru radiomarcarea

produselor farmaceutice, cum sunt anticorpi monoclonali

si peptide, utilizate pentru imagistica de neoplasm.

26
 I.3.3. Indiu (111In) Oxiquinoline

 Indiu (111In) oxiquinoline - indicat pentru evidentierea

leucocitelor radiomarcate specific pentru a evalua prezența
sau absența unei infecții suspectate care nu poate fi
confirmată prin alte modalitati de formare a imaginii.
 Sângele va fi procesat pentru separarea leucocitelor din

plasmă și a altor componente celulare. Leucocitele vor fi

incubate cu indiu (111In) oxiquinoline timp de 20 minute.
 Imaginile sunt obtinute la 2 până la 48 ore după reinjectarea

celulelor marcat radioactiv, care permite celulelor

radiomarcate să se localizeze la locul suspectat de infecție.

27
 I.3.4. Indiu (111In) Pentetate
 Indiu (111In) pentetate este format prin adăugarea cantității
necesare de pentetat de calciu sau sodiu (DTPA), la clorura
de indiu (111In) și ajustarea pH-ul la 7-8.
 Acest trasor este indicat în cisternografie: pacientului i se

efectuează o puncție lombară în condiții sterile și primește o

injecție intratecală de 0,5 mCi (18,5 MBq) de indiu (111In)
pentetat, care se distribuie în fluidul cefalorahidian.
 Imaginile obtinute sunt utilizate pentru a evalua fluxul LCR

sau scurgeri din spațiul normal al acestuia.

 O altă utilizare pentru 111In-DTPA este în evaluari gastrice.

28
 I.3.5. Indiu (111In) Pentetreotide
 D.C.:OctreoScan
 Pentetreotide este un hormon peptidic modificat, format dintr-un agent de
chelatare bifuncțional, DTPA, legat de octreotid, cu o actiune analogă de
lungă durată ca a hormonului endogen uman, somatostatin. Receptorii
pt. somastatina au fost găsiți pe multe celule de origine neuroendocrină și
în număr mare pe aproape toate tumorile cu o astfel de origine.
 Medicamentul este indicat în imagistica pentru tumori neuroendocrine
metastatice primare legându-se de receptorii somatostatinei, dar și în
tumorile care conțin acești receptori (glanda pituitară normală, glanda
tiroidă, ficat, splină și vezică urinară).
 La o oră după injectare, cea mai mare parte din doza de111In
pentetreotide se distribuie din plasmă în țesuturile extravasculare și se
concentrează în tumorile care conțin o mare densitate de receptori de
somatostatină.
 Imagini ale întregului corp se obțin la 4 pana la 48 de ore după injectare,
pentru localizarea tumorii primare și zonele metastazate. 29
*
 Structura:

30
 I.4. RADIOIZOTOPI DE IOD

 Radioizotopii utili de iod pentru imagistica de organe sunt

iod-123 și iod-131.
 - Iod-123 este produs într-un ciclotron prin bombardarea

unei ținte xenon-124, Iod-123 fiind izolat sub formă de

iodură.
 - Iodul-131 este obținut intr-un reactor de producție de telur-

131 si este izolat sub formă de iodură.

 - Iod (131I) tositumomab.

31
 I.4.1. Iodura de sodiu (123I, 131I)
 Indicațiile majore sunt pentru imagistica tiroidei cu iodură de
sodiu (123I) pentru evaluarea funcției tiroidei (absorbție) și/sau
morfologia (imagistica).
 Doza orală de 0.1 - 0.4 mCi (3.7-14.8 MBq) de iodură de sodiu
(123I), de obicei într-o forma încapsulată. Imaginile tiroidei și a
zonei înconjurătoare sunt obținute la 4 până la 6 ore de la ingestie.
 Utilizarea iodurei de sodiu (131I) in diagnostic, cu doze
microcurie pentru evaluarea funcției tiroidiene și/sau morfologia
nu mai este frecvent utilizată, din cauza dozei de radiații mari
asociată cu dezintegrarea particulelor din acest izotop. Dozele la 1
la 10 mCi (37-370 MBq) sunt utilizate pentru imagistica
întregului corp pentru a detecta cancerul tiroidian metastatic
și/sau a țesutului tiroidian rezidual în urma tiroidectomie.
 Imagini întregului corp se obțin 48-72 ore mai târziu.
32
 I.4.2. Iod (131I) Tositumomab
(D.C. Bexxar)
 Tositumomab este o IgG, anticorp monoclonal murinic
direcționat împotriva Antigenulului CD20 de pe suprafața
Limfocitelor B normale și maligne.
 Este un agent radioactiv indicat pentru tratamentul

pacienților cu anumite tipuri de limfom non-Hodgkin, care

au recidivat, sau nu au răspuns la tratamentul anterior.
 Schema de tratament are loc în două etape distincte:

dozimetric (distribuție de diagnostic) și măsuri terapeutice.

 Vânzarea medicamentului a fost întrerupta și aprobarea de

comercializare a fost retrasă în februarie 2014 ca urmare a

declinului în utilizare (aprox. 75 de pacienți în 2012),
precum și existenței unor alte medicamente similare cu 33
34
 I.5. RADIOIZOTOPI DE TECHNEȚIU
 Se utilizeaza in imagistică urmatorii compuși de technetiu:
 - Pertechnetat de sodiu (99mTc)
 - Technețiu (99mTc) Bicisat (Neurolite)
 - Technețiu (99mTc) Disofenin (Hepatolite)
 - Technețiu (99mTc) Exametazime (Ceretec)
 - Technețiu (99mTc) Macroagregat cu albumina
 - Technețiu (99mTc) Mebrofenin (Choletec)
 - Technețiu (99mTc) Medronate
 - Technețiu (99mTc) Tetrofosmin (Myoview)

 Este unul dintre cei mai utilizați radioizotopi în medicina

nucleară 35
I.5.1. Pertechnetat de sodiu (99mTc)
 Pertechnetat de sodiu (99mTc) este o soluție sterilă, incoloră în
ser fiziologic (0,9% NaCl).
 Utilizarea majoră este prepararea diferitelor forme
radiofarmaceutice de technețiu-99m fie într-o farmacie
nucleara fie într-un departament de medicină nucleară.
 Ionul pertechnetat (99mTc) are o rază ionică și sarcină
similare cu ionul iodură (I), se concentrează în tiroidă,
glandele salivare, rinichi, stomac și plexul coroid din creier.
 Se utilizează pentru obținerea de imagini ale glandelor salivare
și pentru a detecta procesele care perturba bariera hemato-
encefalică (tumori, abcese, accidente vasculare cerebrale).
 Pacientul primește o injecție i.v. de 5 - 10 mCi și se obțin
imaginile tiroidiene la 20 si la 30 de minute după injectare. 36
*
 Structura:

 Pertechnetat de sodiu este un compus anorganic cu formula

NaTcO4.
 Anionul radioactiv 99mTcO4- este un radiofarmaceutic

important pentru diagnosticare, având ca avantaje: timpul

scurt de înjumătățire (6 ore) și expunerea scăzută a
pacienților la radiații.
 Na [99mTcO4] este un precursor pentru o varietate de

derivați care sunt utilizați pentru imagini ale diferitelor părți

ale corpului. 37
 I.5.2. Technețiu (99mTc) Bicisate
(NEUROLITE)
 Este un complex neutru, lipofil care
 traversează bariera hemato-encefalică și
 este selectiv reținut în creier.
 După injectarea i.v. de 20 mCi (740 MBq) de Tc-99m

bicisate, aproximativ 5% din doza injectată este localizată în

celulele creierului, la 5 minute de la injectare.
 Acest radiotrasor este indicat pentru evaluarea accidentelor

vasculare cerebrale, dar este folosit si

 pentru a evalua clinic diverse tulburari
 ale creierului, în special perfuzia
 creierului ("moarte cerebrală").
38
 I.5.3. Technețiu (99mTc) Disofenin
(HEPATOLITE)
 Este un complex 2:1 ligand: metal, care este eliminat rapid
prin afectarea sistemului hepatobiliar.
 - Indicația clinică primară este colecistita acută, dar și alte

condiții clinice care pot fi diagnosticate prin imagini biliare:

 obstrucția de duct biliar, scurgere biliară după o intervenție

chirurgicală, atrezie biliară.

 - Este utilizat în Tomografie cu emisie de fotoni

computerizata (SPECT), ca adjuvant la CT convențională

sau în imagistica RMN pentru localizarea de accidente
vasculare cerebrale la pacienții cu accident vascular cerebral
deja diagnosticat.
39
*
Structura:

40
 I.5.4. Technețiu (99mTc) Exametazime
(CERETEC)
 Amestec instabil lipofil de enantiomeri
 care traversează rapid bariera hemato-
 encefalică și care este fixat în țesuturi.
 Exametazime = hexa-metil- propilen-amina sub forma de

oximă sau HMPAO.

 Complexul radiomarcat este indicat pentru perfuzia cerebrală

în accident vascular cerebral, dar este cel mai frecvent utilizat

 pentru radiomarcarea leucocitelor,
 ca adjuvant în localizarea infectiei
 intraabdominale și in diverse boli
 inflamatorii intestinale.
41
 I.5.5. Technețiu (99mTc) Macroagregat
albumină
 99m Tc-MAA este o suspensie sterilă formată din agregate
din albumină umană (obținută prin denaturarea albuminei
umane la 80°C timp de 30 minute, la pH 5 - punctul
izoelectric al albuminei);
 Este importantă marimea particulelor care trebuie să fie

cuprinsă între 10 și 100 µm, fără particule mai mari de 150

µm.
 Utilizarea primară a acestui agent de imagistică este de

evidențierea microcirculației pulmonare pentru a evalua

potențiale embolii pulmonare.

42
 I.5.6. Technețiu (99mTc) Medronate
 Technețiu (99mTc) Medronate (99mTc-MDP) este un
complex difosfonat cu technețiu-99m .
 Indicatii:
 - în imagistica osoasă pentru a identifica domenii de

osteogeneză modificate: metastaze osoase, osteomielita, boala

Paget, fracturi, tumori osoase primare, necroză avasculară,
boli metabolice osoase și evidențierea afecțiunilor infecțioase
care pot să apară în protezarea de șold.
 - în imagistica ficatului și a vezicii biliare.
 Dozele pentru un pacient adult normal (70 kg), cu niveluri

normale ale bilirubinei serice este de 2 până la 5 mCi.

43
 I.5.7.Technețiu (99mTc) Tetrofosmin
(Myoview)
 Technețiu (99mTc) tetrofosmin este un complex cationic
lipofil, indicat in perfuzia miocardică pentru detectarea
regiunilor ischemice miocardice reversibile în prezența sau
absența infarctului miocardic, pentru identificarea schimbărilor
în perfuzia indusă de stress farmacologic, la pacienții cu boală
coronariană, boli ale arterelor și evaluarea disfuncției
ventriculare stângi.
 Tc-99m tetrofosmin este preluat rapid de țesutul miocardic și
atinge nivelul maxim în aproximativ 5 minute. Aproximativ
66% din doza totală injectată este excretata în primele 48 ore de
la injectare.
 Este necesară monitorizarea în mod constant a funcției cardiace
la pacienții cu boală coronariană cunoscută sau suspectată. 44
*
 Structura:
 Radioizotop technețiu-99m, este chelat cu două molecule

de1,2-bis [di-(2-etoxietil) fosfino] etan ca ligand care

aparțin grupului de difosfurilor și care sunt menționate ca
tetrofosmin.

45
*

46
 I.6. RADIOIZOTOPI DE TALIU
 Radioizotopul util din punct de vedere clinic este TALIU-
201.
 Acest izotop este produs într-un ciclotron de protoni prin

bombardarea unei ținte metalice de taliu. Taliu iradiat se

dizolvă în acid azotic și este separat de taliu-203 prin
cromatografie secvențială pe coloană schimbătoare de ioni
cu un conținut de EDTA ca fază mobilă. Ionii obtinuți sunt
convertiți în forma de sare clorură, iar pH-ul este ajustat la
4,5 - 7,0 cu hidroxid de sodiu.

47
 Thaliu (201Tl) Chloride
 Cea mai frecventă utilizare clinică a acestui radiotrasor este
în evaluarea perfuziei miocardice și a viabilității
miocardice.
 De asemenea, este indicat pentru localizarea zonelor de

hiperactivitate paratiroidică.
 Este disponibil comercial sub forma de soluție intravenoasă

gata de utilizare.

48
 I.7.RADIOIZOTOPI DE XENON
 Radioizotopul de xenon utilizat clinic pentru imagistica de organe
este XENON-133, un gaz nobil folosit în forma sa elementară; este
produs într-un reactor nuclear, ca un produs secundar al reactiei de
fisiune nucleară a uraniului 235 U.
 Xenon-133 este inert din pdv chimic și insolubil în apă, ceea ce-l
face insolubil în fluidele corpului.
Caracteristicile elementului xenon-133 includ o calitate slabă a
imaginii din cauza penetrării scazute in tesuturi;
 Se utilizeaza totusi pentru diagnosticarea si evaluarea funcției
pulmonare și in imagistica pulmonară. Procedura generală implică
introducerea de xenon-133 intr-un sistem spirometric care oferă
gazul radioactiv, permițând pacientului să inspire amestecul de
gaze.
 Oferă informații în evaluarea embolismului pulmonar (cheaguri de
49
sânge în plămâni).
50
 II. AGENȚI DE CONTRAST ÎN
RADIOGRAFIE ȘI TC

 Agent de contrast = orice agent singular sau compus,

administrat la un pacient în scopul de a îmbunătăți
vizualizarea unui organ sau țesut.
 Agenții de contrast pot fi clasificați:
 - negativi – aer și alte gaze – determină vizualizarea prin

obținerea de imagini translucide (de exemplu a intestinului)

 - pozitivi - un agent care crește opacitatea radiografică a unui

organ sau țesut – sunt cele mai utilizate medicamente in

radiologie.

51
 Generalități
 Un agent de contrast radiografic ideal ar trebui să aibă
următoarele proprietăți:
 - disponibil imediat, costuri scazute;
 - compatibilitate cu caracteristicile de absorbție ale razelor X

utilizate în radiologia de diagnostic;

 - toxicitate minimă;
 - complianța pacientului;
 - stabilitatea chimică; solubilitate în apă, viscozitate redusă și

să nu aiba efecte osmotice semnificative;

 - capacitatea de a fi administrat pentru preluarea tisulară

selectivă și excreție.

52
 *
 Niciun compus nu are toate aceste caracteristici.
 Cei mai utilizati agenti care se apropie de cerintele unui agent de
contrast ideal sunt:
 SULFATUL DE BARIU
 DERIVATI AI IODULUI
 Acestia produc un contrast radiologic excelent, au toxicitate
redusă pentru pacient și un cost relativ scăzut.
 Utilizarea compusilor de bariu și iod ca agenți de contrast
radiologic se bazează pe aspectul radiografic, distribuție și
eliminarea din corp. Mediile de contrast sunt utilizate în cantități
foarte mari și sunt de obicei administrate pe o perioadă scurtă de
timp.


53
 II.1. SULFAT DE BARIU
 Este un agent de contrast aproape ideal pentru administrare orală,
utilizat in vizualizarea tractului gastrointestinal;
 Când este utilizat în mod adecvat, are morbiditate și mortalitate
minimă pentru pacient.
Deși diferiți compuși de bariu solubili în apă sunt destul de toxici,
sulfat de bariu este o sare insolubilă în apa - suspensie coloidală în
apă;
 Este administrat oral sau rectal și este utilizat pentru a studia
urmatoarele organe: esofag, stomac, duoden, întregul intestin
subțire, colon sau intestinul total.
 Suspensiile concentrate de bariu, de la 50% la 210%
greutate/volum (g/vol) sunt frecvent utilizate pentru obtinerea de
imagini radiografice. Suspensii diluate variind de la 1,5% la 5%
greutate/volum (g/vol) sunt utilizate în mod obișnuit pentru studii
54
de CT.
 II.2. IODURI ORGANICE
 1. Acidul diatrizoic
 2. Ethiodol (Ethiodized Oil)
 3. Iodipamid Meglumina
 4. Iodixanol (Visipaque)
 5. Iohexol (Omnipaque)
 6. Iopromide (Ultravist)
 7. Iotalamat Meglumina (Conray)
 8. Ioversol (Optiray)
 9. Ioxaglat (Hexabrix)
 10. Ioxilan (Oxilan)

55
 II.1. ACIDUL DIATRIZOIC

 Hypaque, Gastrografin, Iothalmate, Urografin; acid 3,5-

bis(acetilamino)-2,4,6-triiodobenzoic
 Acidul Diatrizoic (sau forma sa anionică,
 diatrizoat), cunoscut ca acid amidotrizoic,
 este un agent de radiocontrast conținând iod.
 Se utilizeaza sarea meglumină, sare de sodiu, sau combinații fixe de
două saruri, ca săruri acide ale acidului triiodobenzoic conținand
47% iod legat organic.
 Utilizări: angiografie, venografie, urografie, cisto-uretrografie,
pielografia, colangiografie transhepatica, splenoportografie,
artrografie; discografie și histerosalpingografie. Poate fi folosit ca o
alternativă la sulfat de bariu pentru imagistica medicală a tractului
gastro-intestinal, in special pentru segmentul gastrointestinal superior
și intestinul subțire. Este indicat si in cazurile de alergice la bariu sau
în cazul în care bariu s-ar putea scurge în cavitatea abdominală.
56
57
 II.2. ETHIODOL (ETHIODIZED OIL)
 LIPIODOL

 Este un amestec de esteri etilici ai acizilor grași iodați ai uleiului de

semințe de mac, în primul rând ca mono-iodostearat de etil și
diiodostearat de etil;
 Conține 37% iod legat organic - a redus considerabil vascozitatea
în comparație cu derivații acidului triiodo-benzoic și nu este
miscibil cu plasma;
 Ethiodol este indicat ca mediu radioopac pentru
histerosalpingografie și limfografie. 58
59
 II.3. IODIPAMID MEGLUMINA

 SINOGRAFIN

 Iodipamid este solubil în apă,

 fiind un dimer ionic care este
 administrat ca sare meglumină în
 combinație cu diatrizoat meglumina.
 Iodipamid contine 50% iod.
 Utilizare i.v. a fost asociată cu efecte
 adverse semnificative, iar produsul este
 indicat numai în histerosalpingografie.

60
 II.4. IODIXANOL (VISIPAQUE)
 Iodixanol este un produs vâscos, dimer neionic solubil în
apă, cu conținut de iod 49%.
 Este formulat ca o soluție izotonică injectabilă

intravasculara și indicat pentru urografie, angiografie și

proceduri de CT.

61
62
 II.5. IOHEXOL (OMNIPAQUE)
 Iohexol este un compus cu osmolaritate scazuta, monomer
neionic, cu conținut de iod 46%.
 Este unul dintre puținele substanțe de contrast iodate indicat

pentru utilizări intratecale (mielografie);

 În afară de mielografie este utilizat pe scara largă în

urografie, angiografie și procedurile de CT.

 Concentrații specifice pot avea indicații suplimentare la

adulti si/sau copii:

 artrografie, histerosalpingografie, pancreatografie

endoscopică retrogradă, colangiopancreatografia,

herniografie, examinarea orală a tractului GI sau CT
abdominală.
63
Structura:

64
 II.6. IOPROMIDE (ULTRAVIST)
 Iopromide are o osmolaritate scăzută, fiind un monomer
neionic cu 48% conținut de iod legat. Este indicat în
angiografie, urografie și numeroase proceduri CT.

65
66
 II.7. IOTALAMAT MEGLUMINA
(CONRAY)
 Monomer de mare osmolaritate, compus ionic cu 47%
conținutul de iod legat.
 Conray este indicat în angiografie, urografie, artrografie,

colangiografie, colangio-pancreatografie retrograda și diverse

proceduri CT.

67
68
 II.8. IOVERSOL (OPTIRAY)
 Ioversol este un compus cu osmolaritate scazută, monomer
neionic cu 47% conținut de iod legat.
 Este indicat în angiografie, urografie excretor,

ventriculografie și diverse proceduri CT.

69
70
 II.9. IOXAGLAT (HEXABRIX)
 Ioxaglat este un compus cu osmolaritate ridicată, dimer ionic
cu 32% conținut de iod legat.
 Forma comercială este un amestec de saruri meglumină și sodiu.
 Ioxaglat este indicat pentru
 angiografie, urografie excretor și
 diverse proceduri CT.

71
 II.10. IOXILAN (OXILAN)
 Ioxilan este un compus cu osmolaritate scazută, monomer
neionic cu 48% conținut de iod legat.
 Este indicat de angiografie, urografie excretor și diverse

CT proceduri.

72
 III. IMAGISTICA PRIN REZONANȚĂ
MAGNETICĂ (RMN)
 RMN-ul este o metodă unică de imagistică medicală, bazată pe
capacitatea de a detecta mici schimbări în cadrul țesuturilor moi,
prin utilizarea radiațiilor neionizante.
 Se obțin imaginile rafinate ale țesuturilor moi, similare cu
imaginile transversale ale corpului obtinute prin CT, cu
beneficiul că imaginea RMN poate fi efectuate în orice plan dorit
(coronal, axial, sagital, oblic, etc).
 Când un pacient este plasat într-un câmp magnetic mare,
puternic, uniform, nucleele de hidrogen (protoni), se aliniază cu
câmpul magnetic, după care vor suferi o rotire ca un giroscop cu
o frecvență caracteristică de rotire, în funcție de intensitatea
câmpului magnetic.
 Tesla (T) este unitatea oficială a intensității campului magnetic,
73
 * aplicarea campului magnetic, prin direcționarea radiațiilor
Dupa
electromagnetice la o regiune definită a corpului pacientului, nucleele de
hidrogen aliniate vor suferi un proces de excitație prin absorbția selectivă a
aceastei energii aplicate; când excitația conferită de câmpul de energie este
eliminată, nucleele strămutate vor pierde energia dobândită, revenind la
echilibru magnetic; aceasta descompunere (de relaxare) determină nucleele
să emită unde radio slabe (un semnal), dar detectabile, care sunt utilizate
pentru a genera imagini medicale pentru diagnostic.
 Detectarea precoce a protonilor emiși evidențiată prin
semnale la o anumita radiofrecvență, se numește o secvență ponderată T1
(longitudinal sau spin-relaxare);
 Imaginile T1 au rezoluție bună și sunt utile pentru a obține informații
anatomice.
 Detectarea târzie a semnalelor emise se numește o secvență ponderată în
T2 (transversal sau de relaxare spin-spin).
 Imaginile T2 sunt utilizate în identificarea patologiilor, deoarece
imaginile T2 au un contrast mai bun.
74
 Clasificare
 1. GADOLINIU:
 1.1. Gadobenat dimeglumină (MULTIHANCE)
 1.2. Gadodiamida (OMNISCAN)
 1.3. Gadopentetat dimeglumină (MAGNEVIST)
 1.4. Gadoteridol (PROHANCE)
 1.5. Gadoversetamida (OPTIMARK)
 2. MANGAN (MN 2+):
 2.1. Mangafodipir trisodic (TESLASCAN)
 3. COLOIZI DE OXID DE FIER
SUPERPARAMAGNETIC (SPIO):
 3.1. Ferumoxid (FERIDEX)
 3.2. Ferumoxsil (GastroMARK) 75
 III.1. GADOLINIU
 Primul ionul de metal paramagnetic utilizat este
GADOLINIU, un element de pământuri rare.
 Ionul de gadoliniu (Gd3+) este toxic pentru om, se leagă

rapid la ionul feric (Fe3+) din proteine, mai ales din plasma
transferinei și are un timp lung de înjumătățire (câteva
săptămâni). In plus, formează ușor forme de compuși
insolubili prin interacțiunea cu ioni de fosfat endogeni,
inclusiv carbonat și hidroxizi.
 Prin urmare, dezvoltarea de agenți de contrast RMN pe

bază de gadoliniu s-a concentrat în principal pe compuși

chelatați care se elimină rapid din organism prin rinichi și
expun organismul la o toxicitate minimă.
76
 III.1.1. Gadobenat dimeglumina
(MULTIHANCE)
 Este o soluție ionică, limpede, incoloră conținând
gadolinium dimeglumină.
 Este indicat pentru a îmbunătăți vizualizarea SNC, leziuni

asociate cu anormalii ale barierei hematoencefalice sau

vascularizația anormală a creierului, coloanei vertebrale sau
ale țesuturilor
 asociate, atunci
 când se utilizează
 secvențe ponderate

 T .
1

77
*
 Toți compușii de gadolinium cu administrare i.v. sunt hipertonici
în comparație cu plasmă.
 Cele mai frecvente efecte secundare sunt: dureri de cap, greață,
amețeli, alterarea gustului și vasodilatație.
 Un eveniment advers rar, fibroză sistemică nefrogenă, este mult
mai probabil să apară la pacienții cu insuficiență renală acută sau
cronică.

78
 III.1.2. Gadodiamida (OMNISCAN)
 Agent de contrast pe bază de gadoliniu –solutie incoloră până la galben
- indicat pentru a vizualiza leziuni cu vascularizație anormală în SNC si
alte zone ale corpului.
 Este un complex neionic linear, pe baza de gadoliniu, administrat i.v.
 În RMN efectul este în primul rând pe timpul de relaxare T 1 ducând la
o creștere a intensității semnalului ponderat T1.

79
Structura

80
 III.1.3. Gadopentetat dimeglumină
(MAGNEVIST)
 Este un agent de contrast pe bază de gadoliniu ionic – soluție
limpede, incoloră până la ușor galben - indicat pentru a vizualiza
leziuni cu vascularizație anormală în SNC și alte zone ale corpului.
Ca și alte substanțe de contrast pe bază de gadoliniu, efect clinic
principal este pe
 timpul de relaxare T1.

81
Structura

82
 III.1.4. Gadoteridol (PROHANCE)
 Gadoteridol este un agent de contrast pe
 bază de gadoliniu neionic – soluție incoloră –
 indicat pentru a vizualiza leziuni cu
 vascularizație anormală în SNC, capului
 si gâtului.
 Este o soluție hipertonică cu o osmolaritate de 2,2 ori mai

mare ca a plasmei.
 Se obtine o imagistica RMN optima

 cand se utilizează T
1
 -secvențe ponderate


83
 III.1.5. Gadoversetamida (OPTIMARK)
 Agent de contrast neionic – solutie limpede, incoloră până la
galben- indicat pentru a vizualiza leziunile cu vascularizație
anormală ale SNC sau ale ficatului.
 Este o soluție hipertonică cu o osmolaritate de 3,9 ori mai

mare ca cea a plasmei.

 Efectul clinic principal este pe timpul de relaxare T .
1

84
Compusi ai Gadoliniului utilizati in
imagistica RMN

85
 III.2.MANGAN (Mn 2+ )
 Este un element puternic paramagnetic și poate fi folosit
pentru a forma complecși utilizați ca agenți de contrast
pentru RMN.
 Singurul compus de mangan cu utilizare parenterală la om

este MANGAFODIPIR TRISODIC.

86
 III.2.1. Mangafodipir trisodic
(TESLASCAN)
 Acest compus este distribuit in țesuturile cu metabolism
activ, precum pancreas, cortexul renal, tractul gastro-
intestinal, inimă și glandele suprarenale.
 Efectul agentului mangafodipir trisodic este de a reduce

timpul de relaxare T1, după care sporește intensitatea

semnalului T1 –obținându-se imagini ponderate.
 Este indicat să detecteze leziuni metastatice ale ficatului,
leziunile pancreatice focale și carcinom hepatocelular.

87
 III.3. COLOIZI DE OXID DE FIER
SUPERPARAMAGNETICI (SPIO)
 Conțin un nucleu cristalin format din complecși de oxid de
fier, care poate fi acoperit cu dextran, siloxani, sau alte
polizaharide. Particulele variază în mărime de la 1 la 10 µm,
iar caracteristicile lor biologice pot fi modificate prin
schimbarea agentului de acoperire.
 Particule mari se acumulează în ficat și splina, în timp ce

particulele mai mici

 rămân în circulație mai
 mult și au tendința de a
 agrega în ganglionii
 limfatici.

88
89
 III.3.1. Ferumoxid (FERIDEX)
 Ferumoxid este un coloid apos de culoare de la negru la
roșu – maro, de particule spio asociate cu dextran. Se
administrează i.v. și este reluat de către
 celulele sistemului reticuloendotelial (SRE).
 Este indicat pentru a îmbunătăți

 imaginile ponderate T utilizate

2
 pentru a evalua leziuni ale ficatului.
 Tesuturile hepatice caracterizate de
 scăderea funcției, rețin intensitatea semnalului astfel încât

contrastul între imaginea țesutului anormal și țesut normal

este îmbunătățită.

90
 III.3.2. Ferumoxsil (GASTROMARK)
 Ferumoxsil este o suspensie tulbure ușor vâscoasă, de
culoare închisă, agentul de acoperire fiind un silicon, pentru
administrare orală.
Suspensia se distribuie în stomac și intestinul subțire în
termen de 30 la 45 de minute și trece în regiunea distală
mare a intestinului în 4-7 ore de la ingestie.
 Este indicat pentru obținerea de imagini cu delimitarea

intestinului și pentru a se distinge de organele și țesuturile

adiacente regiunilor superioare din tractul gastro-intestinal.
Utilitatea sa în regiunile distale GI este limitată de timpul de
tranzit și de diluare. AtâtT1 și T2 - imaginile ponderate pot fi
îmbunătățite cu ferumoxsil.
91
 IV. AGENTI IN IMAGISTICA DE
ULTRASUNETE (ULTRASONOGRAFIE)
 Ultrasonografia folosește un sunet de înaltă frecvență de la 1 la 20
MHz pentru a produce imagini transversale a corpului. Se utilizează
un traductor mic portabil conectat la o unitate de ultrasunete pentru a
scana partea corpului de interes (de exemplu abdomenul), iar
imaginile rezultate sunt afișate pe un monitor în timp real.
 Diferite țesuturi ale corpului reflectă undele sonore în mod
caracteristic, iar utilizarea ultrasunetelor în diagnostic este similară
cu imagistica sonar folosită de mamifere acvatice și submarine.
Diferite țesuturi (de exemplu ficatul și rinichiul drept) au diferite
proprietăți acustice.
La interfața dintre țesuturi cu diferite proprietăți acustice, undele
sonore sunt reflectate înapoi la traductor și sunt afișate pe ecran,
arătând țesuturi, ca și interfața țesuturilor.
92
93
 *
 Alte structuri (plămâni, intestine), precum și oasele, fie
absorb, fie împrăștie majoritatea undelor sonore și nu se
obțin imagini de ultrasunete satisfăcătoare.
 Organele solide (ficat, splină, rinichi), organe care conțin

lichid (inima, vezica biliară, vezica urinară), vasele de sânge,

țesutul gras și tesutul muscular, cu toate acestea, sunt de
obicei vizualizate ecografic.
 Ultrasunetele găsesc aplicare pe scară largă în radiologia de

diagnostic, obstetrică, ginecologie și cardiologie, deoarece

produce rezultate de diagnostic comparabile sau chiar
superioare în unele cazuri, la alte tehnici imagistice care
necesită utilizarea de radiații ionizante.
 Echipamentele cu ultrasunete sunt adesea portabile și pot fi

luate la patul pacientului; mai mult decât atât, utilizarea de 94

 *
 Agentii utilizați în imagistica cu ultrasunete pot fi:
 (a) microbule încapsulate,
 (b) lipozomi gazoși,
 (c) suspensii coloidale și emulsii.
 Acești agenți permit vizualizarea vaselor mici, identificarea
vascularizării tumorilor, vizualizarea îmbunătățită prin contrast a
organelor solide și vizualizarea îmbunătățită a inimii și a grefelor
vasculare.
 Agenții de contrast cu ultrasunete sunt în general foarte siguri;
sunt concepuți astfel încât să nu se formeze bule mari în organism
(95% sau mai mult sunt < 10 µm) și să aibă viață relativ scurtă;
are loc descompunerea microbulelor în timpul trecerii prin inima și
plămânii.
 Au fost emise avertismente recente cu privire la reacții
cardiopulmonare severe care au condus la o modificare în etichetă
95
pentru microsferele utilizate in imagistica cu ultrasunete.
 OCTAFLUOROPROPAN (PERFLUTREN)

 Este un gaz volatil care reflecta eficient undele sonore.

 Acest gaz este încapsulat - microsfere generate atunci când

o soluție de proteine /lipide este agitată cu gazul înainte de

utilizare, obținându-se o suspensie albă, lăptoasă de
microsfere care trebuie injectată la scurt timp după activare
pentru a se obține o imagine maximă de contrast.
 Este indicate în ecocardiografie pentru a vizualiza

delimitarea ventriculului stâng.

96
*

97