UTILIZAREA IZOTOPILOR ÎN MEDICINĂ

Introducere

De-a lungul timpului, un interes deosebit l-a stârnit cercetarea asupra efectelor pe
care le-au produs radiaţiile nucleare asupra organismului uman.
Acţiunea radiatiilor ionizante asupra organismului uman a fost studiată la diferite
nivele de organizare biologică:
- la nivel celular
- la nivel molecular
- la nivelul întreglui organism
Cele mai intense cercetări au fost efectuate în vederea studierii efectelor pe care le
produc radiaţiile nucleare asupra organismelor vii. Efectele somatice se referă la funcţiile

celulei i la starea ei biologică. Efectele genetice se referă la acţiunea asupra capacităţii de

reproducere, de înmulţire i la transmiterea caracterelor ereditare. Aceste efecte sunt
indirecte, ele apărând la generaţiile viitoare.
!adiaţiile ionizante interacţionează cu materia vie in funcţie de radiosensibilitatea
materiei la aceste radiaţii. "rin radiosensibilitate se inţelege aptitudinea celulelor, organelor i
a organismului de a răspunde observabil în timpul iradierii. Aceasta este variabilă în funcţie
de constituienţii moleculari ai structurilor biologice iradiate, de tipul de celulă, ţesut sau
organ.
#tim că izotopii sunt acei atomi care ocupă acelai loc în sistemul periodic al
elementelor, cu acelai nr. de ordine $, dar diferă prin numărul de masă A %care reprezinta
greutatea atomica&. !adioizotopii sau radionuclizii sunt atomi cu nucleu instabil care
manifestă procesul de dezintegrare radioactivă, emiţând radiaţii gama sau particule
subatomice. Cu alte cuvinte, izotopii radioactivi sunt acei izotopi care suferă dezintegrari
nucleare i emit radiaţii ionizante. 'i se caracterizează prin:
-(imp de în)umătăţire (*+  care reprezintă timpul după care se dezintegrează din nucleele
radioactive eistente iniţial în preparatul radioactiv.
- Activitate specifică, reprezintă numărul de dezintegrari nucleare care au loc în unitatea de
timp i unitatea de masă a unei substanţe radioactive.
/n natură eistă un număr de radioizotopi proveniţi din dezintegrarea 0 si (1
primordiali, numiţi radionuclizi naturali. 0n mare număr de radioizotopi pot fi obţinuţi pe
cale artificială, fie prin activare cu neutroni într-un reactor nuclear fie în acceleratoare de
particule %ciclotron&. 2ucleul radioizotopilor devine stabil prin emisia unor particule alfa sau
beta, emisie însoţită uneori de radiaţie electromagnetică gama. !adionuclizii sunt folosiţi atât
datorită proprietăţilor lor c1imice dar mai ales ca surse de radiaţii.
"roduii radioactivi utilizaţi în medicină sunt cunoscuţi sub numele de

radiofarmaceutice.
/n medicină, radionuclizii sunt folosiţi în diagnostic, tratament i cercetare.
(rasorii radioactivi care emit radiaţii gama pot oferi informaţii diagnostice despre anatomia
i funcţionarea diverselor organe. Acetia sunt folosiţi in tomografii %3"'C(-3ingle "1oton
'mission Computer (omograp14 i "'(- "ozitron 'mission (omograp14&. !adioizotopii,
atât cei gama cât i cei beta emiţători, au devenit deasemenea o metodă promiţătoare în
tratamentul unor forme tumorale. 3urse gama puternic emiţătoare sunt folosite pentru
sterilizarea seringilor i a altor ec1ipamente medicale.
"entru scopurile medicale, în general se folosesc radioizotopi sub forma produilor
marcaţi cu energii cuprinse intre *  *5 6e7. Dintre izotopii folosiţi frecvent pentru
marcare menţionăm :

8
- (ritiul % 9 &, izotop al 9idrogenului cu ( ; * ani , emite < 5,=> 6e7
*=
- Carbonul % C &, izotop al Carbonului cu ( ; ?@55 ani , emite < 5,*@? 6e7
8
- osforul % " &, izotop al fosforului cu ( ; *=,8 zile , emite < *,B 6e7

!amura medicinei care folosete substanţe radioactive în scop diagnostic i

terapeutic se numete medicină nucleară. 3ubstanţele utilizate sunt în general substanţe

farmaceutice marcate cu radioizotopi purtând numele general de radiofarmaceutice. /n
diagnostic, substanţele radioactive sunt administrate pacientului i se masoară radiaţia emisă.
6a)oritatea testelor diagnostice utilizează pentru obţinerea imaginilor o cameră pentru
detecţia radiaţiilor gama. /n acest caz, imagistica mai este cunoscută i sub numele de
scintigrafie nucleară. /n terapie, radioizotopii sunt administraţi pentru tratamentul anumitor
boli.

Administrarea produselor radiofarmaceutice :

Căile de administrare a radiofarmaceuticelor includ:
m
- in)ectarea intravenoasă: în cazul tomografiei osoase utilizând (c -6D"
- in)ectarea subcutanată : radiofarmaceuticul este in)ectat sub piele metoda
utilizată în investigarea sistemului limfatic
m
- in1alarea: pentru investigarea funcţiilor plămânilor aerosoli ce conţin (c
− ingerarea: pentru investigarea funcţiilor gastrice

(oate acţiunile de utilizare a radioizotopilor in medicină sunt aate pe cele 

mari direcţii: - Diagnostic
- (ratament

Utilizarea radioizotopilor n Dia!no"ticare

0na din cele mai importante acţiuni în rezolvarea problematicii medicale este
aceea a stabilirii diagnosticului în vederea alegerii procedurilor de tratament. 'ste necesar în
primul rând stabilirea i fiarea tipului de izotop care urmează a fi utilizat pentru structura i
zona din corp ce urmează a fi investigată.
/n general, în te1nica de diagnosticare se utilizează sfera de investigare
imagistică, prin utilizarea de substanţe marcate, iar cea mai importantă te1nică pentru acest
mod de lucru este te1nica scintigrafică de diagnosticare. "rin te1nicile scintigrafice se obţine
imaginea %1arta& distribuţiei unei substanţe radioactive %trasor radioactiv&, introduse prin
in)ectare sau pe cale bucală în organismul uman.
3pre deosebire de C( si !62, imagistica nucleară oferă informaţii atât despre
structura organelor cât i despre funcţionarea lor.
*8*
/nceputul acestei ramuri a medicinei nucleare l-a reprezentat introducerea E
în tratamentul bolilor tiroidiene în *=@ urmată la caţiva ani de imagistica tiroidei cu a)utorul
m
acestui radioizotop. Descoperirea (c in *8B i apariţia generatorului 6o-(c în *@= a
m
condus la o dezvoltare rapidă a imagisticii nucleare. /n scurt timp , (c a devenit un

radioizotop universal datorită uurinţe i de fabricare i a proprietăţilor fizico-c1imice. /n

prezent, imagistica pe bază de emisie gama a fost aplicată cu succes asupra ma)orităţii
organelor din corp % creier, sistem osos, inimă, plamâni, rinic1i, ficat, neuroreceptori& dar i
asupra inflamaţiilor, arterosclerozelor, trombozelor si cancerului. /n plus, caracteristicile
unice ale tomografiei de emisie pozitronica %"'(& permit analiza cantitativă a proceselor
fiziologice i în special a metabolismului celular.
(estele diagnostice eploatează modul diferit în care corpul uman reacţionează
la aceste substanţe în cazuri patologice sau de boală. /n cazul unui individ sănatos, o
substanţă se va concentra în anumite părţi ale corpului înainte de a fi procesată i apoi
eliminată. /n prezenţa unei boli, substanţa respectivă se va distribui în )urul organului în mod
diferit. Ataând un radioizotop acestor substanţe pentru a obţine un radiofarmaceutic, radiaţia
emisă poate fi detectată i se poate obţine o imagine a organului sau a procesului. (estele
diagnostice pot fi împărţite în două grupuri: in-vivo i in-vitro. (estele in-vivo sunt
măsurători care implică pacientul în mod direct , cele mai comune fiind cele care utilizează
camerele de detecţie a radiaţiilor gama. (estele in-vitro sunt măsurători asupra unor probe
prelevate de la pacient, spre eemplu sânge.

'c1ipamentul imagistic

!adiaţia emisă de radionuclid în interiorul corpului este detectată cu a)utorul unei

camere de scintilaţie. Aceasta este prevăzută cu un detector pentru radiaţie gama, în general
cristale scintilatoare 2a-E, cuplat la o serie de tuburi fotomultiplicatoare. "erformanţele unei
astfel de camere sunt legate de rezolu ţia spaţială i de sensibilitatea oferită. F cameră de
scintilaţie tipică are o rezoluţie de = până la @ mm i poate înregistra mai multe mii de emisii
gama pe secundă. Camera detectează poziţiile G i H ale unui ast fel de eveniment,
coordonate care sunt folosite ulterior în construirea imaginii.
Deoarece fiecare radionuclid are un spectru energetic de emisie gama unic i
deoarece energia radiaţiei gama este detectată de camera de scintilaţie prin intensitatea
strălucirii asociată evenimentului respectiv, aceste dispozitive sunt prevăzute cu ferestre de
energie care permit selectarea domeniului energetic. F astfel de fereastră este centrată pe
peaI-ul spectrului energetic corespunzător radionuclidului pentru a elimina înregistrarea
altor radiaţii gama, datorate împrătierii Compton, care contribuie la formarea zgomotului.
!adionuclidul introdus în corp este deseori legat de un comple cu
comportament caracteristic, cunoscut sub numele de trasor. De eemplu, ligandul
m
metilendifosfonat %6D"& manifestă o preferinţă pentru sistemul osos. Ataând (c la 6D",
radioactivitatea poate fi transportată i ataată sistemului osos pentru obţinerea imaginilor
acestuia. F cretere în funcţiile fiziologice va însemna de obicei i o cretere a cantităţii de
trasor în zona respectivă i deci i a radioizotopului. /n imagini aceasta se traduce prin
apariţia aa numitelor puncte fierbinţi %1ot spots&. 0nele procese patologice sunt caracterizate
de puncte reci obţinute printr-o slabă acumulare a radiofarmaceuticului în acele zone.

(e1nici de diagnostic

/n medicina nucleară, te1nicile diagnostice utilizează trasori radioactivi care emit

radiaţii gama din interiorul corpului. Aceste substanţe radiofarmaceutice conţin radioizotopi
cu timp de viaţă scurt legaţi de compui c1imici care permit selectarea specifică a anumitor
procese fiziologice.
SPECT %Single Photon Emission Computer Tomography & este o te1nică imagistică
ce măsoară emisia de fotoni gama de o anumită energie proveniţi de la radionuclizii din

corpul pacientului. Ac1iziţia imaginilor utilizând această te1nică poate fi realizată în mai
multe moduri :
- imagistică planară : detectorul este imobil i este poziţionat deasupra pacientului
imaginile obţinute în acest caz sunt foarte asemănătoare cu radiografiile
- imagistică planară dinamică : permite observarea dinamicii radiofarmaceuticului în
corpul pacientului prin înregistrarea în timp a unor serii de imagini planare
- imagistică tridimensională : se obţin imagini tridimensionale rotind camera de scintilaţie
în )urul pacientului la ung1iuri diferite.
Cea mai recentă te1nică de diagnostic este PET %Pozitron Emission Tomography &
care utilizează radioizotopi produi in ciclotron. 0n radionuclid emiţător de pozitroni este
in)ectat pacientului i se acumulează la nivelul ţesutului ţintă pozitronul emis se combină
rapid cu un electron generând emisia simultană a două raze gama în direcţii opuse. Acestea
sunt detectate de o cameră "'( care oferă informaţii foarte precise asupra srcinii lor. Cea
mai importantă aplicaţie clinică a "'( este în oncologie, dar i în imagistica inimii i a
creierului.

0ltimele proceduri combină "'( cu C( permiţând o îmbunătăţire semnificativă a

procedeului diagnostic. Diferenţa fundamentală între imagistica nucleară i imagistica pe

baza razelor G este dată de faptul că în primul caz sursele de radiaţie sunt poziţionate în
interiorul corpului. Emaginile obţinute în acest caz oferă poziţiile i concentraţiile
radioizotopilor în interiorul corpului. 0n avanta) semnificativ al imagisticii nucleare faţă de
te1nicile pe bază de raze G este că se pot obţine atât imagini ale ţesuturilor moi cât i imgini
ale sistemului osos cu aceeai acurateţe. Doza medie efectivă pentru o procedură de
diagnostic este de =.@ m3v.
0na dintre cele mai importante aplicaţii ale imagisticii nucleare este imagistica
tumorilor, în special cu a)utorul "'(. Aceasta intervine atât în diagnostic cât i în planningul
tratamentului i în evaluarea răspunsului pacientului la acesta.
 "roduse radiofarmaceutice utilizate în diagnostic

iecare organ se comportă diferit din punct de vedere c1imic si din acest punct de
vedere eistă o serie de produse care sunt absorbite doar de anumite organe %tiroida
asimilează iodul iar creierul glucoza&. Ataând radionuclizi acestor produse, acetia pot fi
încorporaţi în anumite procese fiziologice i apoi eliminaţi pe calea obinuită.
!adiofarmaceuticele pentru diagnostic pot fi folosite pentru a investiga fluul
sanguin al creierului, funcţiile ficatului, plămânilor, inimii i rinic1ilor sau pentru a confirma
alte proceduri diagnostice.

Cantitatea de produs radiofarmaceutic administrată pacientului este minimul

necesar pentru a obţine informaţii inaintea dezintegrării sale iar doza de radiaţie primită de
pacient în timpul testului este nesemnificativă din punct de vedere medical. 2atura
neinvazivă i posibilitatea de a observa funcţionarea unui organ din afara corpului au făcut

din această te1nică un instrument foarte puternic pentru diagnostic.

0n radioizotop folosit pentru diagnostic trebuie să îndeplinească anumite cerinţe :
acumulare eficientă numai în organul ţintă %specificitate&, emisie gama cu o energie
suficientă pentru a putea părăsi corpul i cu un timp de viaţă suficient de scurt pentru a se
dezintegra imediat după terminarea diagnosticării, fără efecte adverse, preparare uoară i
cost scăzut. Din acest punct de vedere, radionuclidul cel mai utilizat în medicina nucleară
este m(c , un izotop cu caracteristici aproape ideale :
- timp de in)umătăţire @ ore, suficient de lung pentru a permite investigarea proceselor
metabolice i în acelai timp suficient de scurt pentru a minimiza doza primită de pacient.
- emisie beta de energie )oasă astfel încât doza primită de pacient este mică
- emisie gama de energie )oasă %'gama;*=5 Ie7& dar suficientă pentru a fi detectată
cu precizie de camerele de scintilaţie
 - poate fi ataat cu uurinţă unui număr mare de substanţe farmaceutice având aplicaţii
numeroase

Radionuclidul T½ Eγ keV
67 3.3 zile 93(50%),185(30%),300(20%)
Ga
111 2.8 zile 173(50%), 247(50%)
In
123
I 13ore 160
131 8 zile 365
I Tabel. Proprităţile fizice ale
99m 6 ore 140
Tc
201
Tl 3 zile 81(90%), 167(10%) unor radionuclizi utilizaţi n
133 5.2 zile 81
Xe imagistica nucleară
11 20.4 min 511
C
18 109.8 min 511
F
Jeneratoarele de (c sunt furnizate spitalelor de la reactoarele nucleare unde sunt

produi radioizotopii. Acestea conţin 6o cu (*+ ; @@ ore care se dezintegrează in
m
(c i pot fi utilizate timp de  săptămâni după care sunt înlocuite.
>
0n generator asemănător este folosit pentru a produce !b utilizat în tomografia
de emisie pozitronică i obţinut din >3r cu (*+ ; ? zile. "entru "'( se folosesc
**
radioizotopi cu emisie pozitronică cu un timp de în)umătăţire scurt: C , *82 , *?F sau *>
ataând aceti radionuclizi unor proteine sau molecule de glucoză care sunt metabolizate de
catre organism se poate studia fiziologia diferitelor organe. "entru a vizualiza funcţionarea
creierului, radiofarmaceuticul cel mai utilizat este fluorodeoiglucoza %DJ& cu *> avand un
timp de în)umătăţire mai mic de  ore.

Utilizarea radioizotopil or in Terapie

6etode terapeutice

0na din sferele foarte utilizate ale izotopilor radioactivi în medicină este ceea a
folosirii substantelor radioactive ca mi)loc de terapie a unor zone greu accesibile din corpul
uman. 'ste sfera unde radioizotopii sunt utilizaţi ca surse directe de radiaţii în zona sau în
apropierea afecţiunii unde este necesară terapia.
"rintre cele mai vec1i metode terapeutice cu surse radioactive se numără i
Cobaltoterapia. Enstalaţia de cobaltoterapie utilizează acţiunile radiaţiilor date de o sursă
radioactivă de Cobalt @5 % @5Co& cu o activitate de ordinul catorva mii de Curie %?555 Cu& i
@5
cu doze de radiaţie foarte mari. 'nergia fascicolului terapeutic a Co este de *.?me7
fiind tratate tumorile superficiale cu adancimi de 5.?-* cm. 3ursa de radiaţie este situată într-
un conteiner de plumb cu posibilităţi de a emite în flu colimat de radiaţie diverse
dimensiuni ale fascicolului i diverse doze în funcţie de situaţia necesară, maim  m!+1.
Celulele cu un timp de diviziune scurt sunt foarte sensibile la radiaţii. Din
această cauză, dezvoltarea anumitor tipuri de cancer poate fi controlată sau eliminată prin
iradierea zonei respective. Eradierea eternă poate fi făcută cu a)utorul unui fascicol de
radiaţie gama provenit de la o sursă de @5Co.
/n zona terapeutică, cea mai utilizată i modernă te1nică unde se folosesc
radioizotopi este Kra1iterapia. Aceasta este metoda de tratament prin care sursele radioactive
fie sunt utilizate pentru a transmite radiaţii la o distanţă foarte scurtă atât prin aplicare
directă, intracavitar ori interstiţial. Astfel, radioterapia internă se realizează prin
administrarea sau implantarea unei surse de radiaţii de dimensiuni reduse, beta sau gama
emiţătoare, la nivelul zonei ţintă. 3ursa radioactivă este aezată în apropierea ţesutului ce

necesită iradierea printr-un canal natural sau artificial. "rin acest mod de terapie, o doză
ridicată de radiaţie poate fi transmisă rapid i local tumorii făcând în aa fel ca doza de
radiaţie să fie căt mai mică în zona ţesutului sănătos.
*8* *
E este folosit cu succes în tratarea cancerului tiroidian iar implanturile de Er
sunt utilizate la nivelul sânului sau capului. Aceste implanturi se prezintă sub forma unor fire
care sunt introduse cu a)utorul unor catetere până la nivelul ţintei. După administrarea dozei
necesare implanturile sunt înlăturate.
(e1nicile mai noi utilizează particule alfa foarte energetice pentru a controla
evoluţia cancerului i a leucemiei % (A(-(argeted Alp1a (1erap4 &.
Dozele pentru procedurile terapeutice sunt de 5-@5 J4.

"roduse radiofarmaceutice utilizate în terapie

!adioizotopii utilizaţi în terapie pot fi localizaţi la nivelul structurii ţintă în acelai

mod ca i cei utilizaţi în diagnostic, ataaţi la un compus c1imic sau biologic specific. /n cele

mai multe cazuri, distrugerea celulelor tumorale se face cu a)utorul radiaţiei beta iar
procedura poartă numele de radioterapie. !adioterapia la distanţă scurtă se numete
bra1iterapie.
 Caracteristicile unui radioizotop ideal pentru terapie sunt diferite de cele necesare
pentru diagnostic. /n timp ce pentru imagistică energia radionuclizilor trebuie depozitată la
nivelul detectorului %camera de scintilaţie& fără a fi semnificativ absorbită de către ţesuturi, în
cazul terapiei aceasta trebuie depozitată la nivelul ţesutului bolnav pentru a distruge AD2-ul
celulelor tumorale, împiedicându-le astfel să se multiplice. 0n radioizotop terapeutic ideal
este un puternic emiţător beta i cu o emisie gama suficientă pentru a permite imagistica.
8
'ste folosit în tratamentul cancerului tiroidian sau al 1ipertiroidismului " este
folosit pentru a controla ecesul de celule roii în măduva osoasă. F procedură încă
*5
eperimentală folosete K concentrat la nivelul tumorii care absoarbe puternic neutronii
folosiţi la iradierea pacientului i produce particule alfa de energie mare care distrug celulele
cancerigene.

!adionu (*+ 'L 6e7 '<6e7 'M 6e7

clidul**At B.* ?.%=N&,B.?%?> 5.5>%*N&,5.5B%=

ore N& N&,5.?B%8*N&
*
Ki *.5* @.5=%@N&,.5%@ 5.=%@=N&,5.?@%8@ 5.?*%>N&,5.?>%8*N
ore =N& N& &,.@5%8@N&
*8
Ki 5.B@ ?.%N& 5.===%>N& 5.==%*BN&
ore
*8*
E *8ore 5.@*%>BN&,5.8?%. 5.8@%BN&,5.@=%.8
8N& N&,5.5>%@.8N&
5
H @= ore .B%*55N&
***
En @B ore 5.*B8%>BN&
*>@
!e 5 ore *.5B%B8N&,5.8%8 5.*8B%*5.8N&
N&
*>>
!e *Bore .*%B>N&,*.@% 5.*??%*5.?N&
N&
*BB
Ou *@*ore 5.*88,5.? 5.5>%**N&,
5.**8%@.=N&

Tabelul !. Proprietăţile fizice ale unor radionuclizi utilizaţi n radioterapie

m
/n cazul radioterapiei nu eistă un izotop universal cum este cazul (c  se
utilizează atât izotopi alfa cât i beta emiţători dar efectivitatea lor radiobiologică este
** * *8 ?
diferită. !adioizotopi alfa emiţători % At, Ki, Ki, Ac, 8!a & eliberează o doză mai
 *8*
mare într-un parcurs mai scurt decât cei beta emiţători % E, 5H, *>@!e, *>>!e &, dar acetia din
urmă au o putere mai mare de penetrare a ţesuturilor. 0nii radionuclizi beta emiţători
prezintă i o emisie gama semnificativă putând fi astfel utilizaţi simultan atât în terapie cât i
în imgistică % *>@!e, *>>!e &.
"e lângă tratamentul tumorilor solide, produii radiofarmaceutici au fost utilizaţi în
tratamentul bolilor tiroidiene, în atenuarea durerilor osoase cauzate de metastazele
canceroase i în reducerea incidenţelor de stenoză coronariană în urma unei angioplastii % aa
numita bra1iterapie coronariana &.

Concluzii

2atura moleculară a medicinei nucleare implică un număr aproape nelimitat de

posibilităţi pentru noi descoperiri în domeniul terapeutic i diagnostic. /mbunătăţirile aduse

ec1ipamentelor de investigare se vor manifesta prin creterea sensibilităţii i a rezoluţiei

imginilor scintigrafice.
Dotarea spitalelor cu ciclotroane va permite utilizarea pe scară largă a
radioizotopilor artificiali pentru realizarea tomografiei de emisie pozitronică %"'(&. 'voluţia
i descoperirea unor noi produse radiofarmaceutice este strâns legată de dezvoltarea
liganzilor moleculari, calităţile i proprietăţile radioizotopilor utilizaţi până în prezent fiind
m
cunoscute i apreciate %mai ales (c i *> &.
 LICEUL ROMANO-CATOLIC #$% IO#I$
ÎN&Ă'ĂM(NT PO#TLICEAL #ANITAR

MODULUL DE )IO$IZICĂ *I IMA+I#TICĂ

UTILIZAREA IZOTOPILOR ÎN MEDICINĂ

MILEA ,MĂLU*ANU ELENA IOANA

AN I )

)UCURE*TI. /012