Cuprins

Generalităţi...................................................................................................................................... 1

I. Principiile fundamentale ale scintigrafiei

1. Radiotrasorii și proprietățile lor radioizotopice......................................................................... 1-3
2. Emiterea de radiații gamma și caracteristicile acestora............................................................. 3

II. Tehnici și proceduri scintigrafice

1. Camerele gamma utilizate în scintigrafie.................................................................................. 4-5
2. Aplicaţiile scintigrafiei
2.1. Scintigrafia osoasă pentru diagnosticul afecțiunilor scheletice......................................... 5-6
2.2. Scintigrafia tiroidiană pentru evaluarea funcției tiroidei................................................... 6-7
2.3. Scintigrafia cardiacă.......................................................................................................... 7-8

III. Beneficii şi limitări ale scintigrafiei

1. Beneficiile scintigrafiei............................................................................................................ 8-9
2. Limitările scintigrafiei............................................................................................................. 9-10

Concluzii........................................................................................................................................ 10-11

Bibliografie.................................................................................................................................... 12
 Generalităţi
Scintigrafia este o investigaţie în medicina nucleara care se bazează pe administrarea intravenoasă de
medicamente radioactive (radiotrasori), care sunt preluate de organul ce urmează să fie analizat.
Scintigrafia este utilizată pentru a studia diferite organe sau părţi ale corpului (oase, rinichi, tiroida,
paratiroida, etc.). Scintigrafia ne dă informaţii referitoare la modul în care organul a fost afectat în
urma bolii, parţial sau în intregime, astfel încât este utilizată în studiul şi cercetarea tumorilor. Energia
emisă de către substanţele radioactive este detectată şi analizată pentru a crea imagini ale diferitor
sisteme ale corpului uman investigate. În general, iradierea la care pacientul este supus în cursul
acestei investigaţii este frecvent mai mica faţă de cea obţinuta în cursul examinărilor radiologice.

I. Principiile fundamentale ale scintigrafiei

1. Radiotrasorii și proprietățile lor radioizotopice

Radiotrasorii reprezintă substanțe chimice care conțin un izotop radioactiv și sunt utilizați în
scintigrafie pentru a urmări și a evalua procesele biologice și funcțiile corpului uman. Acești izotopi
emit radiații gamma, care pot fi detectate și măsurate de echipamentele speciale pentru a crea imagini
detaliate ale țesuturilor și organelor interne.

Perioada de viață a radionuclizilor (timpul în care jumătate din ei se descompun) trebuie să fie
suficient de lungă pentru a permite administrarea, distribuția și realizarea procedurii de imagistică. Ei
trebuie să aibă proprietăți chimice și biologice specifice pentru a se acumula în zonele de interes din
organism, cum ar fi tumori sau țesuturi cu o anumită funcționalitate. De asemenea, trebuie să fie în
conformitate cu standardele de sănătate și siguranță, pentru a minimiza riscurile pentru pacienți și
personalul medical, trebuie să fie compatibili cu organismul uman și să nu cauzeze reacții adverse
majore sau complicații. Nu în ultimul rând, radiotrasorii trebuie să fie stabili în timpul manipulării,
transportului și administrării, asigurând o consistență și precizie a rezultatelor imagistice, şi trebuie să
fie disponibili la costuri accesibile pentru a asigura utilizarea lor extinsă în practică.

Fig. 1 Proprietăţile fizice ale celor mai importanţi nucleizi în diagnosticul medicinei nucleare
ijuhgfdsadfghuiouzhgtfdrserftzuioiuztrewrtzuiuztr1
Radionuclizii utilizaţi în scintigrafie:

2-Fluor-2-dezoxi-2-glucoza, cunoscută și sub denumirea de FDG (fluorodezoxiglucoză) este utilizată în

PET pentru a evalua metabolismul glucozei în țesuturi. Deoarece țesuturile active metabolic, cum ar fi cele din
tumori, absorb și utilizează mai multă glucoză, FDG este captată în aceste zone și se acumulează în ele. Aceasta
permite detectarea și localizarea zonelor cu activitate metabolică crescută, precum tumori sau alte procese
patologice. Prin urmare, FDG-PET este folosită pentru diagnosticul și stadializarea cancerului,
evaluarea răspunsului la tratament și monitorizarea recurenței bolii. Este, de asemenea, utilizată în
domeniul neurologiei pentru investigarea afecțiunilor cerebrale, precum Alzheimer și epilepsie.

Technetium-99m este cel mai utilizat radionuclid în medicina nucleară. Este versatil și se poate lega
de diferite substanțe pentru a forma radiotrasori pentru imagistica în diverse zone ale corpului. De
exemplu, Tc-99m se poate lega de oxid de staniu pentru imagistica osoasă

Iod-123 și Iod-131: Acești radionuclizi se utilizează pentru scintigrafia tiroidiană. Iodul este captat de
glanda tiroidă și emite radiații γ, permițând evaluarea funcției și structurii tiroidiene.

Taliu-201 (Tl-201)este utilizat în special pentru imagistica miocardică, oferind informații despre
perfuzia și viabilitatea miocardică. Se administrează pentru a evalua fluxul sanguin în mușchiul cardiac
și pentru identificarea zonelor ischemice sau necrozate.

Galiu-67 (Ga-67): este folosit pentru imagistica inflamațiilor, infecțiilor și a unor tipuri de tumori. Se
acumulează în zonele cu activitate inflamatorie și poate ajuta la localizarea acestora în corp.

Thallium-201-Chloride (Tl-201): este utilizat pentru imagistica miocardică și permite evaluarea

perfuziei miocardice. Se acumulează în miocard, oferind informații despre fluxul sanguin și
eventualele probleme ischemice.

Indium-111 (In-111): se utilizează pentru diverse imagistici, inclusiv pentru evaluarea inflamațiilor și
a leziunilor tumorale. Se poate lega de diverse molecule și poate fi folosit pentru imagistica specifică a
unor organe sau afecțiuni. (Andrea Gallamini, 2008)

Selecția izotopului radioactiv depinde de aplicația specifică și caracteristicile procesului biologic ce

urmează să fie investigat. De exemplu, iodul-131 este utilizat în scintigrafia tiroidiană datorită afinității
sale pentru glanda tiroidă. Radiotracerii trebuie să fie biocompatibili și să aibă o toleranță biologică
adecvată pentru a minimiza reacțiile adverse și efectele asupra organismului. Ei pot fi administrați sub
formă de comprimate, soluții injectabile, inhalare etc., în funcție de cerințele și tipul studiului.

Alegerea corectă și utilizarea adecvată a radiotracerilor sunt esențiale pentru obținerea unor rezultate
exacte și utile în scintigrafie, permițând medicilor să efectueze diagnostice precise și să evalueze
dfghjhgfdcfvghjkhhgfdgfhgjkmhngfdghjkhgfdghnj2
funcțiile organismului într-un mod non-invaziv și eficient. (Barbara N.)

2. Emiterea de radiaţii gamma şi caracteristicile acestora

Radiațiile γ sunt un tip de radiație de mare energie, cu frecvențe foarte ridicate și lungimi de undă
foarte scurte, ce sunt emise de nucleii atomici instabili, care tind să își ajusteze configurația nucleară
pentru a deveni mai stabili. Această emitere apare în urma reorganizării nucleului și a eliberării
surplusului de energie sub formă de radiații gamma. Acestea au cea mai mare energie dintre toate
tipurile de radiații electromagnetice, de pănă la câteva MeV, şi cea mai mare frecvenţă, de peste 10^19
Hz.

Spre deosebire de alte tipuri de radioactivitate precum α și β, care implică emisie de particule materiale
din nucleu, radioactivitatea γ implică emisia de energie sub formă de radiație electromagnetică.

Energia fotonilor γ poate fi eliberată în cazul tranzițiilor nucleonilor între nivelele energetice bine
definite din nucleu. Acești fotoni au un spectru de linii specifice de origine nucleară. Dacă energia
fotonilor γ nu depășește câțiva MeV (milioane de electronvolți), aceștia rezultă din tranzițiile
nucleonilor între aceste niveluri energetice.

Mai mult, fotonii γ pot fi implicați în fenomenul de conversie internă, în care energia lor este
transferată direct unui electron care este expulzat din atom. Acest proces poate declanșa un
rearanjament electronic în jurul nucleului, generând un spectru de linii specific pentru aceste
modificări. (Dumitru Croitoru)

Datorită energiei lor foarte mari, radiațiile gamma au o capacitate excelentă de a penetra materiile
dense, cum ar fi țesuturile biologice, metalele și alte substanțe. Această proprietate este valoroasă în
scintigrafie, permitând vizualizarea internă a organismului.

Radiațiile gamma interacționează în principal prin efect Compton (dispersia incoerentă a electronilor
din materie) și prin absorbția fotoelectrică (unde radiația este complet absorbită de un atom, generând
un electron de energie mare). Aceste interacțiuni duc la producerea de ionizări și excitații în materie.
Ele pot fi detectate cu ajutorul detectoarelor speciale, cum ar fi detectoarele scintilatoare, detectoarele
Geiger-Müller sau camerele gamma. Aceste dispozitive transformă radiația gamma în semnale
electrice, care pot fi apoi procesate și folosite pentru a crea imagini sau a obține informații despre
sursele radioactive.

Radiațiile gamma prezintă un risc pentru sănătatea umană dacă sunt expuse în cantități mari sau pentru
perioade lungi de timp, deoarece pot cauza ionizare și deteriorarea țesuturilor și a ADN-ului. (Hans-
Jürgen Biersack)

3
 II. Tehnici și proceduri scintigrafice

1. Camerele gamma utilizate în scintigrafie

Camerele gamma reprezintă echipamente esențiale utilizate în scintigrafie pentru detectarea și

înregistrarea radiațiilor gamma emise de radiotrasorii administraţi pacienţilor. Aceste dispozitive
contribuie semnificativ la obținerea imaginilor detaliate ale structurilor și funcțiilor interne ale
organismului uman.

Camerele gamma constau dintr-unFig.2 Schema

detector deunei camereun
radiații, gamma
sistem de colimare și un sistem de
înregistrare și afișare a imaginilor (Fig.2). Detectorul de radiații poate fi de tip cristal scintilator sau de
tip detectare a gazului. Cristalul scintilator convertește radiația gamma în lumină, în timp ce
detectoarele cu gaz măsoară ionizarea produsă de radiație.

Sistemul de colimare este un sistem de plumb sau aliaj de plumb care ajută la direcționarea radiațiilor
gamma către detector. El selectează doar razele paralele şi le absoarbe pe celelalte. Acesta permite
determinarea originii razelor, maximizează eficiența captării radiației și îmbunătățește rezoluția
spațială a imaginii. Scintilatorul absoarbe fotonii gamma şi îi multiplică în mai mulţi fotoni vizibili.
Tubul fotomultiplicator măreşte numărul de electroni şi le amplifică semnalul. Iar sistemul de
înregistrare și afișare procesează datele colectate de detector și le transformă în imagini care pot fi
vizualizate de către medici. Imaginile obținute ajută la diagnosticarea și interpretarea funcțiilor și
afecțiunilor pacientului.

Tehnicile aparte, ce utilizează camera gamma, sunt SPECT (single-photon emission computed
tomography) şi PET (possitron emisssion tomography).

SPECT implică obținerea mai multor imagini bidimensionale (proiecții) din diverse unghiuri. Apoi se
aplică un algoritm de reconstrucție tomografică asupra acestor proiecții, rezultând un set de date
sdrfghjkhgfdgjk,mhgfdej,kmhgfdjk,hgffghjrgdfgft4
tridimensionale. Datele pot fi apoi manipulate pentru a afișa secțiuni subțiri de-a lungul oricărui ax ales
al corpului.

SPECT și PET folosesc ambele material de marcă radioactiv, însă trasorii PET emit pozitroni care se
anihilează cu electronii din apropiere, rezultând emisia a doi fotoni gamma. Un aparat PET detectează
aceste emisii "coincidente" în timp, oferind mai multe informații despre localizarea radiaţiilor și, astfel,
imagini cu o rezoluție spațială mai mare decât SPECT. Scanările SPECT sunt semnificativ mai puțin
costisitoare decât cele PET, în parte pentru că pot utiliza radioizotopi cu viață mai lungă și mai ușor de
obținut. (Barbara N.)

2. Aplicaţiile scintigrafiei

2.1. Scintigrafia osoasă pentru diagnosticul afecțiunilor scheletice

Scintigrafia osoasă este o tehnică de imagistică medicală utilizată pentru diagnosticul și evaluarea
afecțiunilor scheletice, inclusiv a celor legate de oase, articulații și țesuturi moi asociate scheletului.
Această tehnică este eficientă în detectarea zonelor de activitate osoasă anormală, inflamații, tumori
sau alte modificări patologice ale oaselor.

Scintigrafia osoasă implică administrarea unui radiotrasor marcat cu izotopi radioactivi, de obicei
tehneciu-99m metilen-difosfonat. Acesta se acumulează în zonele cu activitate metabolică crescută,
cum ar fi zonele de reparație osoasă sau zonele afectate de tumori sau inflamații.

După administrarea radiotracerului, se așteaptă un timp de acumulare în oase. Apoi, se realizează

imaginile scintigrafice cu o cameră gamma specializată care detectează și înregistrează radiațiile
gamma emise de radiotracerii acumulați în oase.

Scintigrafia osoasă este folosită pentru diagnosticul și evaluarea afecțiunilor scheletice, precum:

- Metastazele osoase: detectarea și monitorizarea răspândirii cancerului la nivelul oaselor (fig. 3);
- Fracturile și leziunile osoase: identificarea și localizarea fracturilor, a zonelor de reparație și a altor
leziuni osoase;
- Boli inflamatorii: evaluarea bolilor inflamatorii ale oaselor, cum ar fi artrita reumatoidă (fig.4) sau
osteomielita;
- Boala Paget: diagnosticarea și monitorizarea bolii Paget, care afectează remodelarea osoasă.

Scintigrafia osoasă detectează modificările la nivelul osului înainte ca acestea să fie vizibile prin alte
tehnici de imagistică şi poate evidenția multiple zone afectate într-un singur examen, oferind o imagine
cuprinzătoare a scheletului. (Kenneth Ain)

5
 Fig. 3 Metastazele osoase Fig. 4 Artrita reumatoidă

2.2. Scintigrafia tiroidiană pentru evaluarea funcţiei tiroide

Scintigrafia tiroidiană (fig. 5) se bazează pe captarea și acumularea de către glanda tiroidă a iodului
radioactiv, de obicei iodul-123 sau iodul-131. Aceste izotopi sunt adesea utilizați deoarece tiroida preia
iodul în procesul de producere a hormonilor tiroidieni (T3 și T4).

Scintigrafia cu Iod-123 (123I): Se utilizează pentru evaluarea funcției tiroidiene și pentru a obține
imagini detaliate ale glandei tiroidă.

Scintigrafia cu Iod-131 (131I): Este adesea utilizată pentru tratamentul afecțiunilor tiroidei, cum ar fi
hipertiroidismul și cancerul tiroidian.şlkuztrertgzhuiuztrertgzhujikoiuztrtzhjklkjhzgtfhztrtgzhjkjhzhjk

Fig. 5 Imagine
scintigrafică a
glandei tiroide

erkrfhjkgfghjklkjgfgjklkjgfgjkldfhjghnjhnjhzffffff6
Procesul scintigrafiei tiroidiene presupune: pentru tratamentul afecțiunilor tiroidei, cum ar fi
Pacientului i se administrează un radiotracer care conține iod radioactiv. Acesta este de obicei
administrat oral sau prin injecție intravenoasă. Glanda tiroidă preia iodul radioactiv din sânge. Apo se
utilizează o cameră gamma specializată pentru a detecta radiațiile gamma emise de iodul radioactiv
acumulat în glanda tiroidă, iar imaginile obținute arată distribuția și activitatea izotopului radioactiv în
glanda tiroidă. (Philip Palin Dendy)

2.3. Scintigrafia cardiacă

Scintigrafia cardiacă, sau scintigrafia miocardică, este o tehnică de imagistică medicală utilizată pentru
evaluarea circulației sanguine și a funcției inimii. Această procedură implică utilizarea unui radiotracer
pentru a evalua fluxul de sânge și perfuzia miocardică în diferite zone ale inimii.
Tipuri de Scintigrafie Cardiacă:jhgfdfghjklkjhgfdfghjk,l.ş,kmjnhbgvfcvbnm,.,mnbvcfvbnjmhbgvfc
Scintigrafia de Perfuzie Miocardică: Evaluarea distribuției radiotracerului în miocard, reflectând
perfuzia și aportul de sânge la nivelul inimii.

Această evaluare reflectă modul în care sângele este distribuit în mușchiul cardiac și ajută la
identificarea eventualelor probleme legate de circulația sanguină, cum ar fi ischemia miocardică
(dezechilibru între necesarul de oxigen şi nutrienţi ai inimii şi fluxul sangvin coronarian).
Radiotrasorul (de exemplu, tehneciu-99m) este administrat intravenos pacientului și se distribuie în
fluxul sanguin. Apoi este captat de celulele miocardice în funcție de fluxul sanguin. Zonele cu o mai
mare perfuzie sanguină vor acumula mai mult radiotraspr, reflectând o distribuție adecvată a sângelui
în mușchiul cardiac.

Se efectuează o primă scintigrafie în stare de repaus pentru a evalua distribuția radiotracerului și

perfuzia miocardică în condiții normale, fără stres suplimentar.

Pacientul este supus stresului farmacologic (prin administrarea de medicamente speciale) sau
exercițiilor fizice pentru a crește ritmul cardiac și fluxul sanguin către inimă.

După aplicarea stresului, se efectuează o a doua scintigrafie pentru a evalua distribuția radiotracerului
în miocard în condiții de stres. Acesta arată modul în care sângele este distribuit în inimă în timpul
efortului și perfuzia în aceste condiții (fig.6).

Imaginile obținute în stare de repaus și în stare de stres sunt comparate pentru a identifica diferențele
în distribuția radiotrasorului. Zonele cu o reducere semnificativă a perfuziei în timpul stresului indică
ischemie miocardică (fig.7).

Scintigrafia de Viabilitate Miocardică: Evaluarea viabilității miocardice în zonele afectate de ischemie

pentru a determina dacă acestea pot fi recuperate prin tratament.fghjkgfghjkhgfcvnmnbvcvbnmnb
dfghjhgfdfghjkjgfdfhjk,gfdfghjkjhgfdfghjkjhgfrdgd7
 Fig. 6 Algoritmul de diagnostic al ischemiei şi necrozei în SPECT

Fig. 7 Vizualizarea polară a perfuziei normale a miocardului (stânga), ischemiei cu reversibilitatea

defectului de perfuzie între proba de efort şi cea de repaus (dreapa-sus) şi lipsa reversibilităţii
(dreapta-jos)

Beneficiile Scintigrafiei Cardiace:

-Detectarea precoce a problemelor de circulație sanguină și a afecțiunilor cardiace.

-Evaluarea gradului de perfuzie și a funcției miocardice în diferite zone ale inimii.
-Ghidarea deciziilor terapeutice și chirurgicale în cazul afecțiunilor cardiace. [7]

III.Beneficii şi limitări ale scintigrafiei

1. Beneficiile scintigrafiei

8
Scintigrafia oferă multiple beneficii și are diverse aplicații în diagnosticul și monitorizarea unor
afecțiuni medicale:

- Detectarea precoce a afecțiunilor: scintigrafia permite detectarea precoce a afecțiunilor și

modificărilor funcționale în organism, adesea înainte ca acestea să fie vizibile în imagini obișnuite de
diagnostic, precum radiografiile.

- Evaluarea funcționalității și perfuziei: scintigrafia poate evalua funcționalitatea organelor și a

sistemelor corpului prin monitorizarea proceselor metabolice și a fluxului sanguin, oferind informații
esențiale pentru planificarea tratamentului adecvat.

- Stadializarea bolilor: este utilizată pentru stadializarea bolilor, în special a cancerului, determinând
gradul de extindere a bolii în organism și ajutând la stabilirea planului de tratament.

- Monitorizarea răspunsului la tratament: scintigrafia poate fi folosită pentru a monitoriza modul în

care un pacient răspunde la tratamentul medical sau la terapia cu radiații, permițând ajustarea terapiei
în timp real pentru a optimiza rezultatele.

- Evaluarea țesuturilor specifice: permite evaluarea și imagistică funcțională a unor țesuturi specifice,
cum ar fi tiroida, oasele, inima, plămânii, ficatul și alte organe, oferind informații detaliate despre
funcționarea acestora.

- Localizarea și caracterizarea tumorilor: scintigrafia poate ajuta la localizarea și caracterizarea

tumorilor, inclusiv a metastazelor, oferind informații cruciale pentru un plan de tratament precis.

- Non-invazivitate și siguranță: este o metodă non-invazivă și sigură pentru pacienți, deoarece

utilizează doze mici de radiații și nu implică proceduri dureroase sau traumatizante.

- Individualizarea tratamentului: scintigrafia poate ajuta la individualizarea tratamentului pentru

fiecare pacient, permițând personalizarea terapiei în funcție de răspunsul specific al organismului.

- Contribuție la cercetare: scintigrafia este o unealtă importantă în cercetare și dezvoltarea de noi

terapii și tratamente, ajutând la înțelegerea mai profundă a bolilor și a răspunsului acestora la
tratament.

Scintigrafia reprezintă un instrument valoros în domeniul medical, aducând beneficii semnificative

pentru diagnosticul, monitorizarea și tratamentul diferitelor afecțiuni, contribuind astfel la îngrijirea
adecvată și îmbunătățirea calității vieții pacienților.

2. Limitările scintigrafiei
Scintigrafia, deși este o tehnică puternică de imagistică medicală cu numeroase beneficii, are și limitări

gfdsdfhjgfdnmfrdmjhtzgnghzhgfdsrfgtukizhtgrfd9

şi dezavantaje importante pe care este important să le luăm în considerare:

-Contraindicaţii şi restricţii: deşi sunt inofensive, radiaţiile pot afecta un copil nenăscut, de aceea o
asstfel de rpocedură este contraindicată femeilor însărcinate. De asemenea, femeile care alăptează, la
fel, nu ar trebui să fie supuse unei proceduri de scintigrafie.

- Limitări în rezoluție și detaliere: rezoluția și detalierea imaginilor obținute prin scintigrafie pot fi mai
scăzute în comparație cu alte tehnici de imagistică, cum ar fi CT (tomografie computerizată) sau MRI
(rezonanță magnetică). Acest lucru poate limita precizia diagnosticului.

- Specificitatea și sensibilitatea variabilă: scintigrafia poate avea uneori o sensibilitate și specificitate

variabilă în detectarea anumitor condiții, iar acest lucru poate duce la rezultate false pozitive sau false
negative.

- Timpul necesar pentru obținerea imaginilor: în unele cazuri, timpul necesar pentru a obține
rezultatele din scintigrafie poate fi mai lung decât în alte tehnici de imagistică, ceea ce poate fi o
limitare în situații de urgență. De asemenea, este incomod pentru pacient să stea nemişcat timp de
aproximativ jumătate de oră, într-un aparat medical, mai ales pentru persoanele claustrofobe sau copii,
care nu sunt uşor de convins să nu se mişte.

- Dependența de interpretarea medicului: rezultatele scintigrafiei necesită o interpretare precisă și

expertă a medicului specialist în medicină nucleară sau radiologie, iar interpretarea greșită poate duce
la diagnostice incorecte.

Concluzii

Scintigrafia este o metodă de imagistică valoroasă și versatilă în domeniul medical, care utilizează
radionuclizi pentru obținerea imaginilor funcționale ale organelor și țesuturilor din corp.

Utilizând radionuclizi și detectoare speciale, scintigrafia permite obținerea de imagini precise, care
reflectă activitatea metabolică și fluxul sanguin în diferite părți ale corpului.

În scintigrafie se utilizează radionuclizi care emit radiații ionizante sub formă de fotoni γ. Acești fotoni
sunt detectați de camere speciale, generând imagini. Radionuclizii sunt administrați în organism și sunt
absorbiți în mod diferit de diverse țesuturi, reflectând funcționalitatea acestora.

Detectoarele speciale înregistrează fotoni γ emiși, permițând generarea de imagini funcționale, iar
medicul interpretează aceste imagini pentru a pune un diagnostic.
Scintigrafia, o tehnică de imagistică medicală, aduce o serie de avantaje importante. Prin această
metodă, este posibilă detectarea precoce a afecțiunilor, permițând intervenții medicale rapide și
sdfgzgfdsafghjkgfdsfghjkhgfdghjksfgjkhgfrdhjk10

eficiente. De asemenea, scintigrafia furnizează informații detaliate atât despre funcționalitatea, cât și
despre anatomia țesuturilor și organelor din corp. Prin evaluarea perfuziei tisulare și a fluxului sanguin,
contribuie la înțelegerea mai profundă a proceselor fiziologice din organism.

Un alt avantaj major constă în capacitatea de a studia metabolismul, fiind astfel o unealtă crucială în
diagnosticul și monitorizarea bolilor, în special a cancerului. Totodată, scintigrafia permite
monitorizarea eficacității tratamentelor administrate și ajustarea acestora în timp real, în funcție de
răspunsul pacientului.

Un dezavantaj important al scintigrafiei este reprezentat de imagistică, ce poate fi limitată în

comparație cu alte tehnici de imagistică, iar sensibilitatea și specificitatea pot varia, conducând la
interpretări inexacte și necesitând expertiză specializată pentru interpretare corectă. Totodată, procesul
de obținere a rezultatelor poate dura mai mult decât în alte tehnici de imagistică.

Cu toate acestea, scintigrafia rămâne o metodă non-invazivă și relativ sigură pentru pacienți,
contribuind semnificativ la diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor, deși poate fi influențată de
costuri și disponibilitate în anumite situații.
 11

Bibliografie

1. PET in Oncology, Andrea Gallamini, Colette Zwarthoed, Anna Borra

2. Clinical Nuclear Medicine, Hans-Jürgen Biersack, Leonard M. Freeman
3. Biofizica medicală, prelegeri, exerciţii, de Dumitru Croitoru, Victor Vovc, Ion Cojocaru
4. Physics for Diagnostic Radiology, Philip Palin Dendy, Brian Heaton
5. Imaging of Arthritis and Metabolic Bone Disease, Barbara N., W. Weissma
6. The Complete Thyroid Book, Second Edition, Kenneth Ain, M. Sara Rosentha
7. Primary Care Cardiology, George J. Taylor
12