Baltag Ariadna Cuprins • Scurt istoric • Forma de guvernământ • Politica internă și externă • Relațiile cu vecinii • Parcursul european • Lituania înainte și după aderarea în UE • Actualitatea(econimia,justiția,dezvoltarea) Scurt istoric • Lituania are o istorie bogată, care are multe asemănări cu istoria Poloniei vecine. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, majoritatea teritoriilor lituaniene făceau parte din Imperiul Rus. Ocupația germană din timpul primului război mondial a fost înlocuită cu 20 de ani de independență. • În 1940, conform unui acord între Stalin și Hitler, unități ale Armatei Roșii au intrat pe teritoriul Lituaniei. Un an mai târziu, Lituania a fost ocupată de germani. • În 1944, trupele sovietice i-au înlăturat pe naziști, iar Lituania a devenit din nou parte a URSS. În perioada sovietică, tradițiile catolice și amintirile despre independență i-au ajutat pe mulți lituanieni să-și păstreze identitatea națională. De asemenea, au păstrat vechile obiceiuri păgâne. • În 1990, Lituania și-a câștigat independența și au urmat o serie de reforme de succes ale pieței. Aderarea la UE a coincis cu o creștere economică rapidă. În 2007, Lituania a solicitat aderarea la zona euro, dar a fost respinsă din cauza nivelului ridicat al inflației de atunci. Forma de guvernământ • Lituania are un sistem de guvernare bazat pe republică parlamentară. Conform Constituției adoptate în 1992, șeful statului este Președintele, ales de către cetățeni pentru un mandat de cinci ani. Parlamentul unicameral, Seimas, exercită puterea legislativă și este compus din 141 de membri aleși pentru un mandat de patru ani. Guvernul, condus de Primul Ministru, este responsabil de puterea executivă. • Președintele numește și primul ministru și, la propunerea acestuia din urmă, restul cabinetului, precum și mai mulți înalți funcționari și judecători în toate instanțele.
• Actuala șefă de stat lituaniană, Dalia Grybauskaitė, a fost aleasă la
17 mai 2009, și a devenit prima femeie președinte din istoria țării și a doua în toate Statele Baltice, după ce Letonia a ales prima femeie președinte cu un deceniu în urmă. Dalia Grybauskaitė a fost realeasă pentru al doilea mandat în 2014 Politica internă și externă • În planul politicii interne, Lituania s-a confruntat cu diverse provocări, cum ar fi reformele economice și instituționale după obținerea independenței în 1990. Acestea au inclus tranziția de la o economie planificată la una de piață și consolidarea instituțiilor democratice. Partidele politice lituaniene, cum ar fi Uniunea Patriotică Lituano-Creștină, Partidul Social Democrat și alții, au avut un rol semnificativ în modelarea politicii interne. • În domeniul politicii externe, Lituania și-a consolidat relațiile cu statele vecine și a căutat să se integreze în instituțiile europene și transatlantice. Aderarea la NATO și Uniunea Europeană în 2004 a reprezentat pași importanți pentru securitatea și dezvoltarea economică a țării. Relațiile cu vecinii • Relațiile Lituaniei cu vecinii săi au fost influențate de istorie și schimbările geopolitice din regiune. Cu Polonia, Lituania a avut o istorie împărțită, dar după obținerea independenței, relațiile s-au îmbunătățit semnificativ, în special prin colaborarea în cadrul Uniunii Europene și NATO. • Cu Belarus, vecinul de est, relațiile au fost uneori tensionate, în special în contextul schimbărilor politice din Belarus. Lituania a sprijinit adesea drepturile omului și democratizarea în Belarus, ceea ce a creat anumite fricțiuni între cele două țări. • Cu Rusia, relațiile au fost complexe, iar anumite probleme, cum ar fi securitatea energetică și amintirile istorice, au generat tensiuni. Lituanienii au fost, în general, favorabili consolidării relațiilor cu Occidentul și au susținut adesea măsuri menite să întărească securitatea în regiunea baltică. Lituania parcursul european
Lituania și-a orientat parcursul către integrarea
europeană după obținerea independenței în 1990. Aderarea la Uniunea Europeană în 2004 a reprezentat o etapă semnificativă în consolidarea relațiilor cu statele europene. Eforturile Lituaniei au inclus reforme Lituania înainte și după aderarea în Uniunea economice și instituționale menite să îndeplinească Europeană standardele europene. Participarea activă în cadrul • Înainte de aderarea la Uniunea Europeană în 2004, Uniunii Europene a adus beneficii economice prin Lituania a parcurs un drum complex de tranziție după accesul la fonduri și piața europeană. În domeniul obținerea independenței în 1990. Această perioadă a securității, Lituania s-a angajat ferm în cadrul NATO, fost marcată de reforme economice, democratice și consolidând legăturile cu aliații europeni și transatlantici sociale menite să aducă țara la standardele pentru a asigura stabilitatea în regiunea baltică. occidentale. După aderare, Lituania a beneficiat de acces la fondurile europene, sprijinind proiecte de infrastructură, dezvoltare regională și modernizare. Aderarea la zona euro în 2015 a consolidat integrarea economică și a adus beneficii în gestionarea stabilității financiare. În domeniul politicii externe și securității, aderarea la UE a consolidat poziția Lituaniei în cadrul comunității europene și al NATO, întărind astfel securitatea în Actualitatea în economie ,justiție și dezvoltare a Lituaniei
• Economie: Lituania a avut o creștere economică semnificativă după aderarea la
Uniunea Europeană în 2004. Economia sa este orientată spre exporturi, cu sectoare precum tehnologia informației, industria alimentară și producția de echipamente electronice fiind importante. Politicile guvernamentale au vizat stimularea inovației și a investițiilor străine. • Justiție: Reformele sistemului judiciar au fost un aspect important în eforturile de consolidare a statului de drept. Lituania a avut angajamente ferme pentru independența și eficiența sistemului său judiciar. Totuși, au existat și dezbateri cu privire la îmbunătățirea transparenței și a eficienței proceselor judiciare. • Dezvoltare: Lituania a avut preocupări pentru dezvoltarea durabilă, inclusiv în domeniul energetic. Diversificarea surselor de energie și investițiile în energii regenerabile au fost priorități. De asemenea, politici pentru îmbunătățirea infrastructurii, educației și serviciilor sociale au fost în centrul eforturilor de dezvoltare. Bibliografie