REFERAT

Tema: Filosofia frumosului,urâtului în artă

A efectuat studenta gr .l-est-221-11: Baltag Ariadna

Chișinău 2022
 In toate veacurile filozofi și artiști au produs
definiții ale Frumosului, grație marturiilor lor se
poate reconstitui o istorie a idealurilor estetice de-a
lungul timpului.
Uritul a fost definit in opoziție cu Frumosul,
presupunind ca gustul persoanelor de rind
corespunde intr-o oarecare masura cu gustul
artiștilor vremurilor lor. Pentru occidental o masa
rituala ar putea parea oripilanta in timp ce pentru
oamenii locului ar reprezenta o zeitate
binevoitoare, așa cum imaginea unui Crist biciuit și
insingerat, batjocorit ar putea fi perceputa ca
neplacuta. In timp ce pentru crestin trupul aparent
urit inspira pioșenie și induioșare.
Culturile bogate in texte poetice și filozofice ca cea
indiana, japoneza sau chineza, vedem imagini și
forme, dar prin traducerea unor pagini de
beletristica, sau filozofie reiese cit de greu se pot
Apollo and Daphne identifica cu conceptele noastre, chiar daca tradiția
ne-a obișnuit sa le traducem in termeni occidentali de ”Frumos și Urit”. Proporția și
armonia și-au schimbat intelesul de-a lungul istoriei Occidentului. Comparind
afirmațiile teoretice cu un tablou sau o construcție arhitectonica a epocii ne putem da
seama ca ceea ce era considerat proporționat intr-un secol, nu mai pare astfel intr-un
altul.
Conceptele de Frumos și Urat variaza in funcție de perioadele istorice și de diferitele
culturi In Evul mediu, Jacques de Vitry in preamarirea Frumuseții intregii creații a lui
Dumnezeu admitea ca ”probabil ciclopii, care au un singur ochi se minuneaza de cei
care au doi ochi, așa cum noi ne minunam de fapturile care au trei ochi Noi ii
consideram uriți pe negrii din ținuturile Etiopiei , dar printre ei tocmai cel mai negru
este considerat cel mai frumos” Secole mai triziu Voltaire relua aceeași idee in
Dictionarul filozofic ”intrebați o broasca riioasa ce este frumusețea, Frumosul adevarat,
acel Kalon. Va va raspunde ca o veți gasi in femela lui, cu ochii ei uriași și rotunzi ce se
bulbuca din capșoru-i mititel; cu gușa-i larga și turtita, cu burta galbuie și spinarea
bruna. Intrebați un negru din Guineea: pentru el Frumusețea inseamna piele neagra și
uleioasa, ochii infundați in orbite, nas turtit. Intrebați diavolul: va va raspunde ca
Frumusețea inseamna o pereche de coarne, patru labe cu unghii ascuțite și-o coada.
Eticheta de Frumusețe sau Urițenie a fost atribuita nu pe criterii estetice, ci pe criterii
politice și sociale. Un pasaj din Manuscrise economico-filozofice din 1944 scris de
Marx , amintește cum posesia banilor poate compensa Urițenia: „Banul, intrucit are
propietatea de a cumpara orice, de a intra in posesia oricarui obiect, este așadar
obiectul prin excelența Cu atit mai mare este puterea mea, cu cit e mai mare forța
banilor Ceea ce sunt și pot eu nu e așadar deloc determinat de individualitatea mea. Eu
sunt urit dar pot cumpara pe cea mai frumoasa dintre femei. Cu alte cuvinte, nu sunt
urit, intrucit efectul descurajant al urițeniei este anulat de prezenta banilor. Ca persoana
sunt hid și schilod, dar banii ma fac sa am douazeci și patru de picioare, așa incit nu mai
sunt schilod. Oare banii mei nu preschimba toate deficiențele mele in contrariul lor?”
Astfel vom ințelege de ce portretele monarhilor din veacurile trecute, imortalizați cu
devoțiune de catre pictorii de curte, nedorind sa le scoata in evidența defectele, faceau
tot posibilul sa le indulceasca trasaturile. Nietzsche in Amurgul Zeilor sugera ca „ in
Frumos omul se pune pe sine ca norma a perfecțiunii ”și „in aceasta se preamarește
omul in fond se oglindește in lucruri și considera frumos tot ce-i rasfringe chipul Uritul
este inteles ca un semn sau ca un simptom al degenerescenței Orice simptom al istovirii,
al ingreunarii, al imbatrinirii, al oboselii, orice forma a non-libertații, cum ar fi
convulsia sau paralizia, dar mai cu seama mirosul, culoarea, forma disoluției, a
putrefacției, toate astea stirnesc acelasi tip de reactie: „urit” ca judecata de valoare Ce
uraște omul? Fara indoiala, uraște amurgul propriului sau model” . Argumentul lui
Nietzsche este in chip narcisist antropomorf, dar ne invața ca Frumusețea și Urițenia se
definesc in funcție de un model ”specific”, ”care ține de specie”, iar noțiunea de specie
se poate extinde de la oameni la toate celelalte entitați. Așa facea și Platon in Republica,
acceptind sa defineasca drept frumoasa chiar și o ulcica, daca era meșteșugita dupa
toate regulile artizanale. Uritul ar putea fi definit pur și simplu ca opus al Frumosului,
chiar daca este un concept ce se schimba odata cu evolutia contrariului sau. Prima si
cea mai completa Estetica a Uritului, elaborata de Karl Rosenkrantz in 1853, trateaza
analogic intre Uritul și raul moral. Așa precum raul și pacatul se opun binelui, fața de
care reprezinta Infernul, tot așa și Uritul este ”infernul frumosului”. Rosenkrantz reia
ideea tradiționala conform careia Uritul reprezinta opusul Frumosului sau mai bine zis
un soi de posibila eroare, in calitatea ei de știința a Frumuseții, este obligata sa
abordeze și conceptul de Urit.
Uritul contribuie la armonia universului, el este simplu antonim al Frumosului ințeles ca
armonie, proporție sau integritate. Sensibilitatea vorbitorului comun demonstreaza ca, in
timp ce fața de toate sinonimele adjectivului frumos exista o reacție de apreciere
dezinteresat, aproape toate sinonimele adjectivului urit implica o reacție de dezgust,
daca nu chiar de violența repulsie, oroare sau teama. Darwin arata in eseul sau despre
Expresia sentimentelor la om și la animale ca nu tot ce provoaca dezgust intr-o cultura
il provoaca neaparat și intr-o alta cultura, dar ca totuși „se pare ca diferitele mișcari
descrise ca exprimind disprețul și dezgustul sunt identice pentru o mare parte a lumii”.
Legat de uratul artistic, aproape toate teoriile estetice sustin ca orice forma de urațenie
poate fi mantuita printr-o fidela și eficace reprezentare artistica. Aristotel in Poetica
vorbește despre posibilitatea reprezentarii Frumosului prin imitarea cu maestrie a ceea
ce este respingator , iar Plurarh (in De audiendis poetis) susține ca in reprezentarea
artistica Uratul imitat ramane ca atare, dar prin maestria artistului se incarca de
reverberații ale Frumuseții. Am identificat așadar trei fenomene distincte: Uratul in sine,
Uratul ca forma, și reprezentarea artistica a amandorura.