Predicatori n Aeropag

Adevrata atitudine a Bisericii Ortodoxe fat de cultura profan

ierom. Savatie Bastovoi

Omul este muritor. Iar asta l determin s fie selectiv. Necorespunderea dintre
multimea izvoarelor de informare existente si scurtimea timpului pe care l are la
ndemn l oblig pe om s renunte la unele n favoarea altora. Dar, chiar dac
am presupune o infinitate de timpuri dup care omul ar trebui, n cele din urm,
s moar, selectivitatea, care poate nu ar mai prea att de stringent n privinta
cantittii, s-ar cere, totusi, n cazul calittii.
Aceasta ns n msura n care ntreaga viat pmnteasc a omului este privit
ca un urcus continuu, potrivit credintei ortodoxe, spre desvrsirea eshatologic,
n conditiile unui univers restabilit. Acest spirit selectiv despre care vorbim
(numit de Sf. Printi dreapt judecat) este el nsusi o stare suficient de
avansat a omului ntru desvrsire, deoarece deja presupune o experient
prealabil a unei relatii corecte si armonioase cu Dumnezeu, prin ndeplinirea
poruncilor Lui, pentru care omul se face primitor al darului cunoasterii binelui si
rului. Acest dar nu poate fi nsusit mpotriva voii lui Dumnezeu (Facere 3, 5).
Totusi, omul, ca chip si asemnare a lui Dumnezeu ntruneste n chip firesc,
ntr-o stare latent, cunoasterea binelui si rului, care strfulgereaz, cel putin
haotic, orice activitate a sa. De aceea, scntei a acestei cunoasteri se pot
desprinde chiar si din traditiile culturilor pgne, care nu sunt dect nc o
dovad a desvrsirii Creatorului ce se citeste pn si din exemplarele cele mai
putin perfecte ale fpturilor Sale, desi acestia au abandonat voit Sursa
desvrsirii lor. Identificarea acestor mostre de adevr n traditiile pgne, spre a
le transcende, transformndu-le n preludii stngace ale mesajului hristic, este
un act de iubire, pe care ni l-a si artat Sf. apostol Pavel n predica sa din
Areopag.
Crestinismul nu a respins, ci a folosit n predica sa tot ce s-a putut din culturile
pgne, mai ales din cea elin si roman. Mitologia acestor popoare s-a
transformat n surs de simboluri cu continut crestin, ceea ce se vede foarte bine
din arta catacombelor. n general, toat teologia ortodox s-a zidit pe
terminologia filosofiei pgne eline iar autori precum Platon si Aristotel erau
vzuti ca niste pregtitori ai propvduirii mesajului crestin, netezind mintile
pentru a primi vestea despre viata de dincolo, despre virtuti si imperfectiuni,
despre o rsplat viitoare: fericire pentru cei virtuosi (care la Platon erau filosofii)
si chinuri pentru cei lenesi. Pentru aceasta ei erau reprezentati n frescele
bisericesti, cum se pstreaz si pn azi n Soborul Vasilii Blajeni din Kremlin si
n alte prti.
Teologia trebuie s aib expresie universal. Nu este doar un simplu accident
faptul c Dumnezeu a plasat Printii Bisericii ntr-un context grecesc; nevoia de
claritate n filosofie si de profunzime n gnoz i-au obligat pe acestia s purifice si

s sacralizeze limbajul filosofilor si al misticilor, pentru a conferi mesajului

crestin, care include traditia iudaic, dar o depseste, caracterul su
atotcuprinztor si universal1.
Areopagul n care a propovduit apostolul Pavel nu s-a surpat, ci doar a cptat
alte forme, poate mai subtile. Creznd c si-a ngropat idolii la ndemnul lui
Nietzsche, lumea n care trim si-a ridicat altii n loc, fcndu-se pe sine obiect
de nchinare. Societatea contemporan, care nu se mai nchin ploii si soarelui
stiihiilor naturale, se nchin n schimb altor stihii - culturale. Ea se hrneste din
operele si personajele-literare-himer care i-au asaltat vocabularul si sistemele
valorice, personaje si opere pe care se sprijin popoare ntregi, ca un pmnt pe
balenele strvechi.
Termeni ca apolinic si dionisiac2, complexul Oedip3, sau expresii precum:
rs mefistofelic4, atitudine rimbaldian5 s. a., codific limbajul societtii
moderne si mai ales postmoderne (ca perioad cultural) ntr-un mod artificial.
Pentru a se face nteles si pentru a putea ntelege, omului nu i mai este
suficient cunoasterea limbajului curent, ci are nevoie si de cunoasterea acestor
simboluri si parole, care nu sunt dect un metalimbaj, care devine accesibil
doar initiatilor. Faptul se resimte puternic mai ales n operele poetilor
postmodernisti, unde livrescul eclipseaz si sufoc realitatea, iar citatele si
calambururile care mpresoar textul intertextualitatea devine un criteriu de
valoare.
Aceeasi situatie era si n Atena din perioada apostolului Pavel, frnturi din piesele
de teatru si poemele vremii erau pe buzele tuturor. Apostolul Pavel le foloseste n
predica sa. Si n acest sens putem vorbi de intertextualism la apostolul Pavel,
n sensul atribuit de estetica postmodernist. De exemplu: Tovrsiile rele stric
obiceiurile bune (1 Cor. 15, 33), este o fraz din comedia lui Menandru, iar
atunci cnd i mustr pe cretani: cretanii sunt pururea mincinosi, fiare rele,
pntece lenese (Tit 1, 12) Apostolul o face cu cuvintele poetului Epimenide. n
vestita predic din areopag, Pavel citeaz din poetul grec Aratos din Soloi. De
fapt, acesta era un manual de astronomie n versuri. El ncepea cu imnul lui
Zeus, din care Apostolul a folosit un vers, pentru ca, reiesind din el, s dea o
conceptie corect despre Dumnezeu: cci a Lui neam suntem (Fapte 17, 28)6.
Noi trim n mijlocul altarelor unor idoli subtili, crora le jertfim ntreaga noastr
constiint, ntreaga libertate cultura cu formele ei. n fiecare scorbur e asezat
un zeu, dup cum scria cu adevrat regretatul Stnescu7. Ca si atunci,
Dumnezeul nostru Iisus Hristos este un Dumnezeu necunoscut, pe Care trebuie
s-L facem cunoscut. Cci, ca si atunci, toti... nu-si petrec timpul dect spunnd
si auzind ceva nou (Fapte 17, 21). Si, de aceea noi, stnd n mijlocul
areopagului culturii universale ar trebui s stim a zice, precum a zis apostolul
Pavel elinilor, popor de homosexuali: Brbati... n toate v vd c sunteti foarte
evlaviosi, cci strbtnd cetatea voastr (istoria culturii universale) si privind
locurile voastre de nchinare (operele si personajele celebre), am aflat si un altar
pe care era scris: Dumnezeului necunoscut. Deci, pe Cel pe Care voi,
necunoscndu-L, l cinstiti, pe Acela l vestesc eu vou (Fapte 17, 22-23).

Ortodoxiei i este strin spiritul inchizitiilor. Si poate aici este nceputul deosebirii
dintre Ortodoxie si romano-catolicism. Ortodoxia nu se teme s afle lucruri
compromittoare despre sine, de aceea nu interzice credinciosilor si s
cerceteze chiar si izvoarele ostile ei. Deoarece, (si iat un exemplu de adevr
fr voie, apartinnd lui Leonardo Da Vinci), cu ct cunosti mai mult, cu att
iubesti mai mult. Pn si scrierile pgne pot fi o surs de binecuvntare a
Unicului Dumnezeu, pentru cel care caut aceast binecuvntare. S ne aducem
aminte de vrjitorul Valaam, care fiind pltit s blesteme poporul lui Israel, n loc
s-l blesteme l-a binecuvntat (numeri 22-23; Iosua 13, 22; 24, 10). n acelasi
mod, orice oper de origine pgn cu caracter evident anticrestin poate fi
transformat n surs de binecuvntare. Mai n glum, mai n serios, crestinul
trebuie s stie cum s oblige dracii ca s-L slavosloveasc pe Dumnezeu. n
acest sens traditia ortodox ne povesteste anecdote captivante din vietile
Sfintilor, cum ar fi cazul Sf. Ioan al Novgorudului care a zburat pe drac pn la
Ierusalim ca s se nchine la mormntul Domnului si altele ca acesta.
Foarte multi, fr s fi citit mcar romane, cred c vor putea citi scrierile Sfintilor
Printi. Abandonarea romanelor nu trebuie fcut la porunc, deoarece nu exist
o astfel de porunc, ci din convingere. ntr-un cuvnt, trebuie s citim attea
romane nct s ni se fac lehamite. De ce se zice c chiar si slvitul Moise, a
crui nume naintea oamenilor era foarte mare din cauza ntelepciunii lui, mai
nti si-a antrenat mintea cu stiintele egiptene, si pe urm a purces la
contemplarea Celui ce este. Dar asemenea lui n timpuri mai trzii despre
nteleptul Daniil se povesteste c el n Babilon a nvtat ntelepciunea haldeilor si
abia dup aceea s-a atins de lectiile Dumnezeiesti.
Acest sfat a fost lsat tinerilor nu de oricine, ci de un mare ascet si nvttor al
Bisericii, Vasile cel Mare. Iar despre Sf. Grigore Teologul se spune c observnd
c Apolinarie (ereticul) a scris multe crti n versuri de diferite msuri, si cu
acestea izbutea s atrag pe multi la erezie, ca om nvtat, a gsit cu cale s
ntrebuinteze timpul de liniste si de rgaz... scriind acele bucti n versuri. [...]
Mai degrab s vedem, cum a eludat acest fericit brbat acea lege strasnic a
tiranului (Iulian), dup care nu era ngduit crestinilor s se adape la izvorul
stiintei profane? Iat cum: A-nceput s alctuiasc el nsusi versuri epice sau
iambice si elegiace, trimetrice sau si alte forme si msuri de versuri, obisnuite n
tragedie sau n comedie, cultivnd toate stihurile, nct mai c n-a rmas nici o
form literar, care s nu se gseasc n crtile sale. Negresit, el a folosit toate
aceste forme literare n scopuri pioase, fie ludnd virtutile si curtia trupeasc
si sufleteasc, fie alctuind tratate teologice si rugciuni scrise n versuri; apoi sa ferit cu totul de obscenittile si frivolittile care se gsesc n miturile si
povestirea minunilor zeilor pgni, dup cum se si cdea; dar a izbutit s dea
totusi crestinilor nvtturi pline de ntelepciune, nct nu si-a atins deloc scopul
legea nebuneasc a mpratului necredincios, care privea cu ochi ri cultivarea
crestinilor...8.
Sentimentele general umane este bine s le educm si prin lectura unor crti
laice cu mesaje corespunztoare, ele fiind mai potrivite strii oricrui om nc
nenduhovnicit. Ele au doza necesar de sentimentalitate prin care comunic

sufletul nc ne desptimit, pentru c nu oricine poate citi dintr-odat si fr

daun scrierile Sfintilor Printi, adic fr a se batjocori de ctre diavol prin
luarea asupra lor a unor nevointe peste puteri, fie cznd n mndrie pguboas,
fie n dezndejde din cauz c nu pot mplini cele citite n felul acesta multi si
dezechilibreaz nu numai viata personal, ci si pe a celor din jur.
Se stie c Sfintii de la Optina recomandau mirenilor s asculte muzic simfonic,
n prima faz, pentru a-si ascuti sufletele. Numai omul care a dobndit darul
rugciunii stie de ce nu mai citeste poezii si romane, ceilalti ns o fac fie din
lene, fie din ngmfare, socotindu-se mai avansati duhovniceste dect sunt ntradevr. Este mai degrab o form de a-ti scuza propria incultur si lene, cci unii
ca acestia nu numai c nu citesc crti laice, ci nici mcar pe cele bisericesti, sub
pretextul c se roag. Cuvntul acesta este bun pentru mireni, care, trind n
lume, se cuvine s se educe pe sine si pe copiii lor, ca s nu fie prilej de
sminteal si de poticnire pentru cei slabi. Iar dac vor s fie doar rugtori, s se
clugreasc, cci clugrii cu adevrat nu mai au nevoie s citeasc din crtile
lumesti, dect la nevoie, si atunci pentru a folosi pe altii, n scopuri misionare, nu
duhovnicesti.
Pentru veacul acesta v-as sftui scrie Sfntul Vasile cel Mare, adresndu-se
tinerilor s v agonisiti cluzire, nelsnd, cum zice proverbul, nici o piatr
nemiscat, numai dac aceasta v va aduce vreun folos. Pietrele la care se
refer Sfntul sunt, desigur, stiintele si artele lumesti, care creeaz o priveliste
deloc necuviincioas pentru sufletul care se mpodobeste cu ele, fiind precum
frunzele pentru pomul cu road, iar roada este adevrul, Carele este Hristos, pe
Care trebuie s-l avem n inimile noastre nti de toate9.
Desigur, mesajul crestin nu are nevoie s fie completat, deoarece el exprim
plintatea, totusi el are nevoie s fie explicat si transmis. n acest sens operele
multor autori laici si pgni exprim exemplar drama desprtirii omului de
Dumnezeu. Ele sunt acea cutare a sufletului de a se odihni ntru El, dup cum
scria Fer. Augustin chiar la nceputul Confesiunilor sale. Cei mai multi dintre
oameni se afl anume n aceast stare primitiv de cutare. De aceea,
cunoasterea reperelor de care se conduc n cutarea lor ne va usura
comunicarea cu ei. Hristos e usa (Ioan 10, 9) si cine va intra prin El se va
mntui. Cei care nc mai sunt fascinati de operele artistilor se aseamn cu
pruncii care si ntind minile spre clanta acestei usi si nu o ajung. Cci oamenii
coplesiti de art au psihologia copilului care cere si plnge anume dup cana
care s-a stricat, refuznd s primeasc alta nou. Atunci cnd vrem s nlocuim
cana stricat cu una nou, noi trebuie s ncepem de la a-i explica copilului de ce
cana nou seamn cu cea veche, iar mai apoi s-i artm priorittile ei, ca n
cele din urm s-l convingem c, de fapt, cana veche a fost una foarte rea si
urt si c cea nou este mult mai bun, iar el este bravo c a nteles. Tot asa,
noi trebuie s nlocuim cultura, care, desi are multe lucruri bune, totusi este
impregnat de elemente pgne si primitive, prin nvttura suprem a lui
Hristos. Noi trebuie s demonstrm un lucru att de banal: c a crede mai usor
lui Dante sau Eminescu dect lui Hristos nu presupune o discretie intelectual
deosebit.

Pentru aceasta, anume n conditiile societtii culturalizate de azi, cnd anumite

sabloane culturale au eclipsat orizontul adevratei spiritualitti, de cele mai
multe ori este ineficient a recurge la terminologia si simbolistica biblic,
deoarece ea sau nu este cunoscut pur si simplu, sau, ceea ce este si mai ru, a
suportat de pe urma propagandei ateiste si eretice deformri catastrofale. De
aceea, pentru a ne face ntelesi, dup dou mii de ani de crestinism, cnd pare
c toti stau cu el pe buze, nct avem si partide politice crestin-democrate,
predicatorul ortodox trebuie s recurg la metodele apologetilor din primele
veacuri care predicau ntre pgni. Din acest punct de vedere, e cu efect cnd un
crestin poate repeta mai des replica apostolului Pavel din areopag: precum a zis
unul din poetii vostri (Fapte 17, 28).
Fr ndoial, la vremea apostolului Pavel si chiar a Sfntului Vasile cel Mare, care
sftuia fr nici o retinere ca tinerii s citeasc scrierile poetilor pgni spre
folosul propriu, literatura laic nc nu se umpluse de sutele de mii de opere,
lipsite de orice valoare, pe care le avem azi. Nu n zadar Sf. Teofan Zvortul,
care a trit n secolul trecut, la ntrebarea unei femei dac se pot citi scrierile
laice, a rspuns: Printre dinti ti spun, abia auzit, c, totusi, se poate. Dar nu
prea mult si nu fr discretie; nu v mblegati cpsorul vostru curat10. Sigur
c foarte crturarul ierarh si ascet Teofan cunostea prea bine scrierile Sf. Vasile si
vederile lor n privinta citirii scrierilor laice nu se contrazic. Pur si simplu, cei doi
ierarhi se refereau la dou feluri de literatur laic, cea greac, din perioada Sf.
Vasile si romanele ieftine frantuzesti care ncepuser s fie foarte la mod n
Rusia de la sfrsitul secolului trecut.
La urma urmei, dac ateistii, pentru a lupta cu Biserica, citeau crtile Sfintilor
Printi, de ce ortodocsii, pentru a convinge ateistii si ereticii n-ar avea voie s
citeasc din crtile acestora? Aceia urmreau s fac ru, noi urmrim s facem
bine. Dumnezeu s ne ajute.
Cu att mai mult c lupta cu ateismul pare s se fi sfrsit. Mult mai periculoas si
mai grea e lupta cu politeismul, cu multimea demonilor crora li s-a dat voie s
nvleasc n lumea si n viata noastr.
O, nu te tia la mn sau la picior,
din greseal sau dinadins.
De ndat vor pune n ran un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor aseza acolo un zeu
ca s ne nchinm lui, pentru c el
apr tot ceea ce se desparte de sine.
Ai grij, lupttorule, nu-ti pierde ochiul,
pentru c vor aduce si-ti vor aseza

n orbit un zeu
si el va sta acolo, mpietrit, iar noi
ne vom misca sufletele slvindu-l
Si chiar si tu ti vei urni sufletul
slvindu-l ca pe strini 11.
1 Vladimir Lossky, Introducere n teologia ortodox, Editura Enciclopedic,
Bucuresti, 1993, pg. 36.
2 Friedrich Nietzsche n Nasterea tragediei eline si alte scrieri.
3 Concept introdus de Sigmund Freud, care presupune manifestarea instinctelor
sexuale ale biatului fat de mama sa si, respectiv, ale fetitei fat de tat, avnd
ca prototip pe Oedip din tragediile lui Sofocle. Teoria lui Freud despre libido si
vise a fost preluat de diversi artisti si scriitori.
4 Eugen Ionesco n Cntreata cheal.
5 Atitudine rimbaldian, adic revolutionar sinucigas. Rimbauld, poet simbolist
francez de la sfrsitul sec. trecut, a promovat masochismul ca surs de inspiratie
artistic: Poetul se aseamn cu cel ce si cultiv bube pe fptur (Vezi Hugo
Friedrich, Structura liricii moderne). Faptul se cultiv si la nivel
comportamental, de libertinaj, prin excese si perversiuni sexuale (n cazul dat,
homosexualitate cu alt simbolist, Verlaine), betii si droguri. La 19 ani poetul si
ncheie activitatea literar, fcndu-se traficant de sclavi undeva prin Africa.
Moare la 36 de ani dup amputarea piciorului n care a fost mpuscat de iubitul
su Verlaine, ntr-un acces de gelozie.
6 (), ,
, V, pg. 126-128.
7 Nichita Stnescu, 11 Elegii, Elegia a doua.
8 Viata Sf. Grigorie Teologul alctuit de preotul Grigorie (sec. VIII), n Sf. Grigorie
de Nazianz, Cuvntri teologice, Ed. Herald, Bucuresti, paginile 43 si 19.
9 n Ctre tineri, despre cum s ne folosim de scrierile pgne,
IV , . , 1995, pg.
174-175.
10 . .
. 1914. Pg. 86.
11 Nichita Stnescu, 11 Elegii, Elegia a doua.