Estetica muzicii

religioase
Suport de curs
 selecție de texte pentru studiu -

Conf. univ.dr. Mirela Țârc

 Estetica muzicii religioase- definiții, delimitări terminologice
Etimologie:
Estetica= gr. Aesthesis reprezintă cunoașterea senzorială sau cunoașterea cu ajutorul analizatorilor.
Este o disciplină desprinsă din corpul filozofiei, apărută în anul 1750, prin lucrarea Aestethica de Alexander Baumgarten
în care se delimitează rolul și locul științei FRUMOSULUI în câmpul de reprezentare al filosofiei și artelor ( după
Baumgarten estetica- cunoașterea senzorială este subordonată cunoașterii filosofice).
Kallistica - termen sinonim cu estetica ( știința Frumosului) preluat tot din greacă unde este cunoscut încă din cele mai
vechi timpuri sub forma de kalocagatheia – însemna forma sincretică a Binelui și a Frumosului privite ca un întreg.
„ termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică , uniunea indisolubilă dintre bine și frumos,
dintre etic și estetic” ( apud Fl Marcu – C Mâneca - Dicționar de neologisme București 1978 p 609 din St. Angi Prelegeri de
Estetică muzicală, Ed Univ. Oradea, p.8)
„ Definirea frumosului reprezintă propriu- zis, forța motrice a a întregii istorii a esteticii . Cu alte cuvinte istoria esteticii
nu este altceva decât istoria definirii frumosului” ( Angi. P 8)
Estetica este considerată în mod curent o teorie a frumosului. Mai precis a frumosului în general și a sentimentului pe care el îl
provoacă și în întreține în noi. Estetica se contituie ca un ansamblu de principii, categorii, explicații, demonstrații și valori care
au la bază o anumită expresie artistică conformă cu un ideal de frumusețe.( Mihai Diaconescu – Prelegeri de Estetica
ortodoxiei, Ed Doxologia, Iași 2009, p.7
Estetica muzicii religioase
RELIGIE- def. Etimologie – lat. re-legare reprezintă restabilirea relației dintre
Dumnezeu și om.
Muzica religioasă a apărut din necesitatea omului de a se ruga prin intermediul
artei sunetelor.
Estetica muzicii religioase pornește de la ideea „Frumuseții ca atribut al
Divinității” (Diaconescu. P9) la frumusețea omului, a lucrărilor sale care se
manifestă prin artă în general și arta sunetelor în particular.

Disciplina își propune să re-lege toate aceste aspecte din perspectiva cunoașterii,
interpretării și receptării frumosului în arta muzicală religioasă.
Noțiunea de FRUMOS în istorie
Plăcerea contemplării frumosului a definirii existenței și manifestării sale a fost o preocupare a filosofilor, teologilor,
gânditorilor, artiștilor din toate timpurile.
Convingerie estetice au fost exprimate în scrieri ale unor importanți filosofi chinezi, indieni, arabi, greci.

Pitagoras, (cca 580-500 î.H.) întrevede existența frumosului în ideea armoniei universale datorată principiilor numerice și legi
matematice imuabile pe baza cărora este constituit cosmosul. Armonia structurează și lumea fizică și morală. Muzica este
principala componentă a educației ea fiind în măsură să vindece durerile, să purifice sufletele, să domine pasiunile.

Filosofii sofiști, Protagoras, Gorgias, Hippias Antifon stabilesc regulile de compoziție, proporțiile necesare realizării
frumosului. Socrate ( 469-399) este interesat de arte, și de calitățile esențiale ale creațiilor frumoase.

Platon ( 427-347 î. H.) în Dialoguri le sale, examinează frumosul de la idee la obiect, invers de la obiect la idee procesul fiind
imposibil. Frumusețea este transcedentală și aparțile lumii ideilor. Ceea ce pot realiza oamenii prin operele lor de artă este doar
o copie a acesteia. Mitul peșterii este una dintre povestirile care ilustrează imposibilitatea transcenderii către Divin. ( Lumea
ideilor). Omul este născut cu dorul de a cunoaște frumosul dar de a nu- l putea atinge niciodată.
Platon Mitul peșterii
 Să ne imaginăm, spune Platon, în capitolul VII, dedicat mitului peşterii, din Republica, faptul că mai mulţi oameni sunt captivi într-un
adăpost subteran, o peşteră, cu faţa întoarsă către peretele opus locului unde se află, în imposibilitatea de a vedea altceva decât peretele
respectiv. Acesta este luminat, pe la mijloc, de reflexele unui foc care arde în afara peşterii, în zona aceea putându-se observa şi un drum
mărginit de un zid de mică înălţime, asemănător paravanului scamatorilor.

 De-a lungul acestui perete, trec oameni care poartă pe umeri tot felul de obiecte – statuete reprezentând oameni, animale, alte făpturi din
piatră şi lemn. Unii oameni sunt tăcuţi, alţii scot nişte sunete ciudate, iar de văzut, toată viaţa lor, nu au văzut decât umbrele de pe zidul
din faţa lor, pentru că, încă din copilărie, au grumazurile şi picioarele legate, nu pot să privească decât înainte. Realitatea, pentru ei,
remarcă Platon, accentuând metafora din mitul peşterii, este suma acestor umbre şi ecoul vorbelor, nimic altceva. ADEVĂRUL lor este
echivalent cu umbrele lucrurilor.

 Mitul peşterii continua cu o supoziţie: ce s-ar întâmpla dacă vreunul dintre aceşti oameni ar fi eliberat, ar ieşi în lumina adevărată? La
început, explică Platon, ar resimţi dureri de tot felul, strălucirea focului, a soarelui, l-ar împiedica să vadă cu adevărat obiectele şi nu
umbra lor şi ar încerca să îşi odihnească ochii tot în umbra care nu îl rănea. Treptat însă, ar începe să se obişnuiască şi să susţină în
privire strălucirea soarelui. Ar realiza abia atunci că ceea ce trăise înainte era doar un vis chinuitor. Ar avea compasiune fată de semenii
săi, care nu ştiu acest lucru. S-ar duce la ei, continuă Platon, şi le-ar descrie, cu dragoste, lumea luminoasă. Mulţi l-ar crede nebun şi,
poate, chiar l-ar ameninţa cu moartea dacă ar insista. Dar dacă el ar fi obligat să se întoarcă la existenţa de dinainte, din peşteră? Nu ar fi
trist şi întunecat de suferinţă? Sau nu i s-ar spune că, dacă s-a întors, atunci nici nu merită să încerci să te eliberezi?

 În Hippias Maior, se face deosebirea între lumea obiectelor frumoase lumea ideilor care reprezintă frumosul absolut ca fiind două lumi
distincte între care se comunică doar cu ajutorul „umbrei”
Frumosul la filosofii greci și latini
 Aristotel (382-322 î.H.) discipolul lui Platon în scrierea sa importantă Poietica,
concepe arta ca „ energie structurată a armoniei contrariilor, a asemănărilor dintre
structura tragediei și logica științei, a catharsisului tragic ca modalitate de purificare
a sufletului, a emoției raționale a spectacolului” ( Diaconescu p 25) Artistotel
permite transcenderea celor două lumi ( Platon) în artă, unde frumosul poate fi
mundan și nu doar celest. „Artele imită oamenii în acțiune” ( teoria mimesisului) iar
pentru aceasta trebuie să afirme Binele. Căci „ oamenii imitați sunt buni sau răi ,
sau la fel ca noi” ( Angi, p 10)
 Lucrețiu (Titus Lucretius 99-55 î.H)- duce mai departe conceptul în sensul că
artele nu imită doar omul ci și natura. Muzica poate reda și acțiunea omului dar și a
naturii: Muzica vocală aparține imitației naturii, muzica instrumentală aparține
naturii.
Frumosul la Plotin
Discipol al lui Pitagora și Platon , Plotin (205-270)filosof neoplatonician readuce în
discuție sensul metafizic al înclinației omului către frumos, aspirația către
transcendent, intuiția mistică a Divinului poate fi percepută la nivelul artei.
„Frumusețea unei creații este doar parte din frumusețea artei în general iar arta este
doar o parte din frumusețea lumii care și ea ne conduce spre măreața frumusețe a
Unului. Aceasta pentru că Divinitatea se revelează rațiunii și sensibilității noastre în
două ipostaze:drept unul, drept spirit și drept sufletul lumii. ....Frumosul din creație
este în sine Divin, ....frumosul este ceea ce strălucește din Idee.... Aspirația omului
către frumosul originar este eros- dragoste.
Binele și Frumosul sunt identice...Virtutea este frumoasă, Frumosul este Bun
( Diaconescu p 27 ) idei care vor fi preluate și de filosofii creștini
Frumosul în Evul Mediu
 În Evul Mediu, discuțiile estetice asupra Frumosului s-au centrat pe valorile creștine
ale speranței, credinței, împlinirii spirituale în Iisus Hristos.
Scrierile Sfinților Părinți și ale Scriitorilor bisericești, au aprofundat diversele ipostaze
ale frumosului și artei creștine: Clement din Alexandria, Origen, Sfântul Grigore de
Nyssa, Sfântul Dionisie Areopagitul, Fericitul Aurelius Augustinus, Sf. Niceta de
Remesiana, Sf. Ambrosius, Sf Maxim Mărturisitorul,Sf Grigorie cel Mare, Sf. Ioan
Damaschin au subliniat ideea centrală că Frumosul este un atribut al Divinității, a
frumosului natural sau artistic.
Frumosul în epoca patristică

 Frumosul în Biblie:
 -frumosul ca dar al Dumnezeirii Și a văzut Dumnezeu toate câte făcuse , și iată că
erau foarte frumoase ( Facerea 1.31) Frumusețea creației este în Facerea un elogiu
adus Creației Divine, un elogiu adus Divinității nu făpturii.
 Măreția divină se comunică în : maiestatea, sublimul, succesiunea, ordinea, ierarhia
și armonia universală ...În Adaosul cărții Daniel se găsește un adevărat imn adresatr
majestății și frumuseții divine.
 Frumusețea creației este oglinda Frumuseții și Măreției lui Dumnezeu ( Diaconescu,
p 91-92)
 Sfinții Părinți au totalizat FRUMUSEȚEaA în Dumnezeu.
Frumosul în epoca Patristică
 Dionisie Areopagitul este doctrinarul estetic prin excelență al creștinismului. El îl definește
pe Dumnezeu ca fiind Frumusețe pură (În Despre numele divine.)
 Frumosul Divin este imuabil, omniprezent, supraesențial, suprarațional, inepuizabil,
atotcuprinzător și incognoscibil. Frumosul este unul dintre numeroasele nume date Celui
mai presus de nume...Numele sunt considerate atribute ale Divinității.
 ...Binele este proslăvit de scriitorii sacri drept Frumosul și Frumusețea, drept Dragostea și
Cel Iubit, precum este proslăvit și cu celelalte nume divine, ce indică frumusețea cea
grațioasă, și împodobită. ...Dar Frumosul cel supraesențial se numește Frumusețe din cauza
acelei frumuseți pe care o distribuie tuturor lucrurilor , potrivit cu firea lor” ( Diaconescu, p
92)
 Alți scriitori au preluat aceste idei ( Clement Romanul sec I-II, Clement Alexandrinul,
Marcus Minucius Felix sec II-III). Credința este cea care ne ajută să ne îndreptăm către
această sursă a Frumuseții, contemplația și spiritualizarea continuă. „Întrucât Dumnezeu
totalizează frumusețea, El conține în Sine frumusețea lumii,.....Sf. Părinți afirmă astfel că El
este Atotfrumos.
Frumosul în epoca Patristică
 Sfântul Vasile Cel Mare afirmă de asemenea infinita Frumusețe a Creatorului ei, și
de asemenea că „spre Inefabilul Frumos Divin ne putem ridica doar cu sufletul și cu
mintea capabilă de contemplație”.
Episcopul Teofil ( 189-171)... Frumosul Divin se revelează. Frumusețea lumii derivă
din inepuizabila Frumusețe Divină. Epifania Frumosului supraesențial și inepuizabil,
capătă forme de o infinită varietate ( identificabilă în natură în fenomenele naturii, în
viața oamenilor și animalelor)
Preafericitul Augustin în scrierea sa Cetatea lui Dumnezeu...reia ideile antecesorilor
și în Despre Treime afirmă că Frumusețea .... Nu este doar o calitate a lui Dumnezeu
ci însăși esența Sa...În El, de la El și prin El totul este Frumos. .... Idem p 95
Frumusețea lumii nu este nici măcare comparabilă cu Frumusețea Divină. Omul se
poate ridica prin contemplație și preamărire, el poate doar întrezări „câte ceva”, vag,
din Divinul preexistent.
Frumosul în perioada scolastică
 Estetica scolastică preia idei de la filosofii antici și a Sf Părinți
 Toma d Aquino (1225-1274) în Iuma theologiae acordă importanță mare identității
dintre Bine și Frumos ca sursă a plăcerii în actul percepției lucrurile frumoase fiind
manifestări imperfecte ale frumuseții transcendente. Lumina sub forma strălucirii nu
este concret senzorială ci reprezintă iluminarea transcedentală. Frumosul este egal cu
„ integritate, proporție, strălucire” definiție care simbolizează Sfânta Treime,
integritatea=Tatăl, proporția=Fiul, strălucirea=Sfântul Duh
 Frumosul ceresc transcedental și frumosul pământean-lumesc sunt reprezentate de
două canoane ale muzicii Evului Mediu reprezentând cele două fețe ale feminității:
Fecioara Maria și Eva:
 Arta sacră bisericească și canoanele idealului de frumos trancedental reprezentată de
cântul gregorian și bizantin și arta cavalerească în vest, respectiv arta bizantină sacră
și arta laică, curtenească în Bizanț.
Arta muzicală în slujba Frumosului Divin
Convingerea că arta este o modalitate de a glorifica transcendența, puterea și măreția , bunătatea și
frumusețea lui Dumnezeu a fost exprimată adeseori de Sf Părinți. Cântul este rugăciune sonoră.
Doxologia este forma glorificatoare a rugăciunii, a cultului liturgic a artei creștine, a dogmei însăși.
Doxa=mărire logos= cuvânt înțelesul de preamărire.
Modelul este cântarea îngerilor la nașterea Domnului Iisus Hristos și cântarea de preamărire a Mariei
redat în Evanghelia după Luca
Preamărește suflete al meu pe Domnul.... https://www.youtube.com/watch?v=Qqo4ZuLV3Ik
Antinogen (n...m196 d H)este autorul Doxologiei „Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu care se cântă
la finalul Utreniei
În biserica de apus numele genului este Magnificat Magnificat anima mia Dominum... https://
www.youtube.com/watch?v=fEzkj8v0fhQ gregorian
https://www.youtube.com/watch?v=314SA-LZSt4 John Dunstable Renaștere timpurie
https://www.youtube.com/watch?v=KjBgP-n1IcU Palestrina Renaștere târzie 8 voci
https://www.youtube.com/watch?v=2IzGe3zOnts Bach Magnificat
https://www.youtube.com/watch?v=lul4C9S_0hM Mozart Magnificat
Liturghia
 Liturghia a fost marea creație realizată de om pentru a putea atinge, prin rugăciuni, laude, mulțumiri comuniunea cu transcendentul.
Liturghia a devenit cu timpul nu numai un serviciu religios ci și o formăp de artă născută din intensele aspirații ale omului
 Etimol. Leitos =obștesc, ergon = lucrare este cel mai important seviciu divin al bisericii creștine, constituită din fondul tradițiilor
locale din Ierussalim, Antiohia, Alexandriua, Roma Cartagina, Lyon Ravenna luând formă definitivă în Bizanț, prin reformele lui
Vasile cel Mare, și Ioan Gură de aurîn sec IV (DTM 1984)
 Având un trunchi comun, Liturghia și Missa au cântări comune:

 Missa Liturghie
 Kyrie eleison - Christe eleison Doamne miluiește – Hristoase miluiește Formă ternară cu da capo
 Gloria in excelsis Deo Glorie întru Cel de Sus
 Credo in unum Deum Cred în unul Dumnezeu
 Sanctus Dominus Deus Sabaoth Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot
 Agnus Dei qui tollis pecata Mundi Mielul Domnului care speli păcatele lumii
 Dona nobis pacem Miluiește-ne pe noi ( Dă-ne nouă pacea)
 Până în secolul X missa este monodică și se menține astfel până prin secolul XII, în timp ce cântările Liturghiei își păstrează
caracterul monodic, de reculegere, liniște.
Atribute ale frumosului


Frumosul este caracterizat și prin atributele: armonie, echilibru, muzica fiind expresia cea mai directă a frumosului. Categoria frumosului tinde spre perfecţiune, către un ideal cu valoare
morală, etică, ideatică înalte.
Sentimentele însoțitoare ale frumosului pot fi: liniștea sufletească data de armonie și echilibru, bucuria, seninătatea. Sentimentul frumosului este, în esenţa sa, o tindere continuă spre un
ideal al perfecțiunii.
Cîntul gregorian și bizantin au tins spre starea de contemplare și liniște a rugăciunii pentru comuniunea cu Dumnezeu. În acest sens monodia, diatonia, simplitatea, melodiei ambitusul mic
al vocilor, cîntarea în comun, izoritmia, aduc sentimentele însoțitoare ale FrUMOSULUI de liniște, delicatețe, suavitate, puritate, liniște a gândului, solemnitate și măreție.
Dacă muzica religioasă apuseană evoluează către polifonie, muzica de tradiție bizantină își păstrează până azi caracteristicile originare : organizare modală, desfășurare monodică
subordonată textului, interpretare vocală,

„Principala diferență între muzica religioasă răsăriteană și apuseană este diferența dintre atitudinea meditativă și cea activă.
Sf Ioan Hrisostomul: „se poate cânta și fără voce, cugetul răsunând lăuntric, căci nu cântăm oamenilor ci Domnului, care ne poate asculta inimile și poate pătrunde în tăcerea cugetului
nostru”
Sf Ambrozie: ” Dacă îl auzi pe Domnul și nu cânți, nu dai glas unui imn....un imn cuprinde aceste trei lucruri: cîntecul Lauda și pe Dumnezeu.
Atitudine: spiritualitate centrifugă și centripetă ( Carmen Chelaru Cui i-e frică de istoria muzicii, Iași, 2007, p 82)
Chiar dacă la începuturi unii creștini au fost împotriva cântului în cultul divin, treptat au acceptat faptul că muzica le aducea o înaltă bucurie sufletească , îi ajuta să rețină și să simtă mai
profund textele sacre , să le insăire un sentoiment de iubire a aproapelui” idem
Pe tine Te lăudăm bizantin Niceta https://www.youtube.com/watch?v=2knCRETUQ5E
https://www.youtube.com/watch?v=IBngPzYzcE8
https://www.youtube.com/watch?v=2Y-JHqnV0_Q Te Deum gregorian
Frumosul în Renaștere
 În Renaștere frumos apare oglindit în OM. Conceptul despre Om și Idealul despre om odul real și omul ideal reprezintă frumosul.
Nicolaus Cusanus afirmă în scrierile sale ( De coniecturis) că omul este totul și nimioc, apare ca măsură, unitate a finitului și infinitului. În
omenesc se exprimă tot ceea ce e omenesc ( Angi p 11)
Leon Battista Alberti ( 1404-1472) Leonardo da Vinci ( 1452-1519) Tratatul despre pictură) Albrecht Durer ( Tratat despre proporții)
tratează problema frumosului în artele vizuale din perspectiva proporțiilor.
În acestă perioadă, în are loc o masivă penetrare a intonațiilor muzicii populare în creația cultă cu tematică religioasă din Europa de vest.
Astfel genurile cele mai importante , missa, motetul, Stabat mater, Ave Maria Te Deumuri, etc. se dezvoltă în direcția utilizării polifoniei
imitative.
Frumosul în muzica religioasă se identifică în caracterul savant al scriiturii.
Astfel Conciliul tridentin (1545-1563) a dat un canon legat de caracterul muzicii folosită în missă: ,,… Întregul plan al cântării în moduri
muzicale să nu fie alcătuit numai pentruplăcerea urechii, ci în aşa fel încât cuvintele să fie clar înţelese de către toţi, şi astfel inimile
ascultătorilor să fie atrase spre dorirea armoniilor cereşti, în contemplarea bucuriilor celor binecuvântate… De aceea vor fi alungate din
biserică acele cântări care conţin lucruri lascive şi necurate.” Stilul muzicii lui G. P. Da Palestrina va aduce o simplificare a scriiturii pentru
inteligibilitatea textului și readucerea sentimetelor de reculegere și smerenie.
Ockegem Deo Gratia
https://www.youtube.com/watch?v=1bYGmISF3ME

https://www.youtube.com/watch?v=Ot6Cv8T3pAs Palestrina Kyrie eleison

https://www.youtube.com/watch?v=J1MmFIxkCRQ Orlando Lassus Kyrie eleison

Frumosul în perioada