Sunteți pe pagina 1din 35

Tratamentul chirurgical al anomaliilor şi deformaţiilor dento-maxilare în plan sagital.

Retrognatizmul maxilarului. Endognaţia maxilarului (deformaţia în V, U).


Proalveolia superioară. Retroalveolia superioară.
Etiopatogenie. Diagnostic. Semne clinice. Protocolul operator.
Pregătirea preoperatorie. Tratamentul chirurgical. Îngrijirea postoperatorie. Complicații.

Rezidenta an. III, Ortodonție


Sprinceană Maria
Chișinău 2021
Anomaliile dento-maxilare (ADM) sunt caracterizate de tulburări de creștere și dezvoltare, cu caracter primar
sau dobândit, ale sistemului dentar sau bazelor osoase maxilare, ceea ce determină dezechilibre majore la
nivelul arcadelor dento-alveolare și ocluzale. Etiologia anomaliilor cuprinde o gamă largă de factori care
acţionează de-a lungul perioadei de morfogeneză pre- și postnatală.

Atunci când severitatea anomaliei dento-maxilare depașește limitele de tratament ortodontic


conventional, utilizand doar aparatul dentar, grație evolutiei tehnicilor chirurgicale, putem
recurge astăzi la chirurgia ortognată.

Chirurgia ortognată, ofera mai mult decât doar restabilirea unor raporturi dentare corecte.Cateve exemple ar fi


îmbunatarea funcției masticatorii, ameliorarea tulburărilor articulației temporo-mandibulare determinate de
raporturi dentare defectuoase,armonizarea profilului pacientului, îmbunatațirea vieții sociale a pacientului.

Diagnosticul anomaliilor dentomaxilare trebuie să fie anatomo-clinic, topografic și functional. Sunt obligatorii o
serie de examene complementare și anume: modelele de studiu, teleradiografia, examenul fotostatic,
măsurările antropometrice, etc.
CLASIFICAREA ANOMALIILOR
În funcție de sediul modificării dominante :
• Anomalii dentare - anomalii dentare non-scheletale
• Anomalii dentare asociate anomaliilor scheletale: anomalie dento-maxilar = dizarmonia dento-alveolară. (Izolată/de grup)
• Anomalii scheletale

ANOMALII SCHELETALE
Aceste anomalii dento-maxilare sunt cauzate de defecte în structura suportului scheletic însuși (dimensiune, poziție
sau raportului dintre maxilare).
Se manifestă în cele trei planuri: sagital (anteroposterior), frontal (vertical), transversal (orizontal). 

• Prognatism
În plan sagital (anteroposterior) • Retrognatism
• Combinații

• Îngustarea/lărgirea maxilarelor provoacă apariția ocluziei


În plan transversal (orizontal) încrucișate

• Afectează înălțimea etajului inferior


În plan frontal (vertical)
Ocluzia ideală a fost descrisă prima oară de Dr. Edward Angle care a instituit și prima clasificare a
malocluziilor. Clasificarea Angle se bazeaza pe relatiile antero-posterioare dintre cele doua maxilare si
relația între molarul prim permanent superior şi molarul prim permanent inferior. Molarul prim
permanent maxilar este considerat punctul fix, deoarece maxilarul este masivul osos cel mai stabil
postural. Astfel poziția normală este definită de poziția vârfului cuspidului mezio-vestibular al primului
molar superior în dreptul primului șanț vestibular al primului molar inferior. Orice modificare a acestei
poziții poate constitui o malocluzie.

Maxilarul și mandibula pot avea trei poziții una


față de cealaltă:
ambele situate normal în planul sagital, malocluzia se
manifestă doar la nivel dentar și rapoartele molare sunt
normale,
mandibula situată posterior de maxilar în planul sagital
(relații molare distalizate)
mandibula este situată anterior față de maxilar (relații
molare mezializate).
CLASIFICAREA SCHELETALĂ
• unghiul SNA ( 82° ±2°);
Pentru stabilirea diagnosticului complexal anomaliilor dento-maxilare scheletale, orientând, de la • unghiul SNB ( 78 ° ±2°);
început, alegerea tipului de tratament, SALZMANN în 1950 a stabilit modificarea clasificării clasice a lui
• unghiul ANB ( 2 ± 4°)
Angle, în funcţie de raportul în plan sagital al bazelor, maxilară şi mandibulară, definite prin valoarea
unghiurilor SNA, SNB şi a unghiului ANB care se delimitează între acestea.  

În anomaliile dento-maxilare scheletale, pe lângă patologia ortodontică dentoalveolară, apar


modificări morfologice de mărime, formă şi/sau poziţie a maxilarelor. Ele pot coexista în cadrul unor
anomalii craniofaciale complexe (sindromul Crouzon, Apert etc).

Anatomo-clinic, tulburările se regăsesc nu numai la nivelul arcadelor dentoalveolare, dar şi la nivelul


faciesului, în ansamblu: profil, proporţia etajelor figurii, simetria facială.

Clasa I scheletală
• corespunde unor valori normale ale unghiurilor SNA, SNB, ANB, cu
dereglarea altor parametri cefalometrici
Clasa II scheletală
• corespunde unui unghi ANB mărit, care apare prin mărirea unghiului SNA
şi/sau micşorarea unghiului SNB.
• mandibula este mai puțin dezvoltată față de maxilar și situată distal
• profil retrognatic

Clasa III scheletală


• corespunde unui unghi ANB micşorat sau negativat (punctul B este situat
anterior de punctul A în plan sagital)
• corespunde unei creșteri în exces a mandibulei cu unghi obtuz
• profil prognatic
Protocolul standard privind etapizarea tratamentului
anomaliilor dento-maxilare severe
Stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice
chirurgical-ortodontice;

Tratament ortodontic pre-chirurgical (9-12 luni);

Tratament chirurgical;

Tratament ortodontic post-chirurgical (12-16 luni);

Tratamente asociate.
Stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice
chirurgical-ortodontice

Istoricul bolii şi chestionarul de motivaţie;

Examenul clinic facial şi intraoral;

Examenul fotostatic facial şi intraoral;

Examenul funcţional;

Analiza modelelor de studiu;

Investigaţii complementare radiologice.

Analiza cefalometrică.
Pregătirea preoperatorie
Studierea etiopatogeniei malformației.

Aprecierea stării generale a bolnavului.

Aprecierea stării sistemului nervos central.

Aprecierea stării organelor cavităţii bucale.

Analiza defectului: dimensiunile, topografia.

Studierea ţesuturilor care înconjoară defectul și determinarea rezervelor de ţesuturi.

Studierea posibilităţilor folosirii ţesuturilor din regiuni mai îndepărtate.

Determinarea etapelor operaţiei.

Analiza și discuția cu pacientul rezultat așteptat, riscurile și complicațiile posibile.


Planificarea tratamentul chirurgical TRASAREA REPERELOR PE SCHEMA CEFALOMETRICA DE
PROFIL.SCHEMA EEFALOMETRICCL PREOPERATORIE ŞI CEA
DE PREDICŢIE

Planificarea intervenţiei chirurgicale se realizează în baza datelor cefalometrice, tomografiei


computerizate, studiului de model.
Trasarea reperelor pe schema cefalometrica de profil urmăreşte să stabilească viitoarea
poziţie a fragmentelor osoase, necesitatea şi amploarea unei genioplastii, precum şi
necesitatea unor intervenţii asociate. Planificarea intervenţiei pe baza schemelor de
predicţie oferă informatiile esenţiale pentru orientarea reperelor intraoperatorii.

Se vor realiza modele de studiu, iar acestea vor fi montate În articulator semireglabil În
relaţie centrică. Se traseaza pe modelul maxilar o serie de linii verticale şi orizontale de
referinta, iar modelul maxilarului superior se secţioneaza la nivelul viitoarei linii de
osteotomie, daca aceasta este necesara.

Modelul mandibular se secţioneaza pe o linie orizontala care reprezinta aproximativ


conturul bazilarei mandibulei. In cazul intervenţiilor bimaxilare se construieşte acum o
gutieră chirurgicala intermediara, care va reflecta raporturile ocluzale Între maxilarul
avansat şi mandibula nesecţionata. Aceasta gutiera este necesara intraoperator, pentru a
stabiliza primar blocul osos maxilar În raport cu mandibula. intre timpul chirurgical de
osteotomie a maxilarului şi cel de osteotomie a mandibulei.

În cazul in care se constata ca ocluzia rezultata este


instabila, este necesara confecţionarea unei gutiere
chirurgicale finale, care sa creeze repere in plan
sagital şi transversal, (dar nu şi În plan vertical) În
vederea unei imobilizari intermaxilare postoperatorii
stabile.
Evaluarea cefalometrică şi planificarea intervenţiei chirurgicale se poate realiza şi prin mijloace
moderne, computerizate. Progresul tehnologiilor imagistice tridimensionale, prin implementarea
computer tomografului cu fascicol conic (CBCT), au oferit posibilitatea de a analiza în detalii
anatomia complexă a regiunii oro-maxilo-faciale. De asemenea, tehnologiile de planificare
asistată pe calculator și de manufacturare rapidă (CAD/CAM) au permis realizarea imaginilor
digitale,în baza carora putem obține imprimări 3D a pacienților în raport real de 1:1.
Cu ajutorul scanerelor orale, softurilor specializate, este posibilă reconstrucția virtuală a situației
clinice și posibilitatea simulării aspectului facial postoperator, fapt benefic atât pentru medic,
uşurând elaborarea planului de tratament, cât și psihologic, pentru pacient. Sistemele moderne de
proiectare rapidă (CAD) permit printarea modelelor anatomice 3D stereolitografice, a șabloanelor
chirurgicale de ghidaj (ghiduri de osteotomie și repoziție), splinturilor ocluzale.
Tratamentul ortodontic prechirurgical
Este prima etapa În planul general de tratament asociat ortodontic şi chirurgical
ortognat al anomaliilor dento-maxilare scheletale severe. Consta in:
1. Decompensarea ocluzală in cele trei planuri, poziţionarea dinţilor in functie de
baza osoasa şi corecţia arcadelor dentare.
2. Ameliorarea aglomerării dentare și alinierea arcadelor dentare.
3. Concordanța arcadelor dentare între ele în momentul operației, permițând
intercuspidarea maximă postoperatorie.

Pacientul este în final cu arcuri


rigide din oțel inoxidabil, de
obicei cu o serie de cârlige
atașate la aceste arcuri pentru
fixarea elasticilor în timpul
intervenției chirurgicale și, de
asemenea, permițând utilizarea
lor post-chirurgical.
Tratamentul chirurgical pentru anomaliile scheletale

Direcțiile de deplasare
TRATAMENTUL ANOMALIILOR IN PLAN
SAGITAL
Anomaliile de clasa III Angle
Conceptual, pentru pacientii cu anomalii dento-maxilare de clasa a III-a se descriu trei
situatii clinice:
(1) prognatism mandibular,
(2) retrognatism maxilar şi
(3) asocierea dintre acestea.
Pot fi prezente totodata alte anomalii, În plan vertical sau transversal.

Indiferent de tipul anomaliei de clasa a IIIa. profilul facial este concav Iar in cazul
anomaliilor cu prognatism mandibular aspectul caracteristic este de fata alungită- long face.

În contextul unei
• SNA micşorat semnifica un retrognatism maxilar;
anomalii de clasa a III- • SNB marit semnifica un prognatism mandibular;
a, metoda Steiner are • SNA micşorat şi SNB marit semnifica o anomalie asociata,
urmatoarele cu prognatism mandibular şi retrognatism maxilar.
semnificatii:
Tratamentul chirurgical

În cazul anomaliilor dento-maxitare de clasa a IIIa, tratamentul vizeaza:


retrudarea mandibulei prognate;
avansarea maxilarului În cazurile cu retrogatism maxilar;
asocierea Între acestea.

Asocierile cu alte anomalii În plan sagital, vertical sau transversal, vizeaza corectarea
suplimentara a acestora, fie prin modificari ale tehnicilor de baza (de exemplu dezimpactarea
maxilarului odata cu intervenţia de tip le Fort 1), fie prin timpi operatori suplimentari (de
exemplu genioplastia).
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical trebuie să îmbunătateasca funcția masticatorie, să amelioreze fizionomia și fonația,
să nu afecteze integritatea dento-parodontală și să realizeze în același timp profilaxia tulburărilor ce pot
aparea în articulatia temporo-mandibulară.

Indicatiile operatorii se sistematizeaza astfel:


 în cazurile de prognatism mandibular cu supraocluzie incisiva accentuata, precum si in prognatism la edentati,
se indica interventiile pe condilul mandibular; nu este indicat acest tip de interventii in prognatismul mandibular
asociat cu ocluzie deschisa;
 în prognatismul mandibular mediu cu inocluzie de 6-8 mm, ca si in pseudoprognatism, atunci cand corpul si
ramul mandibular sunt egale iar ramul mandibular este lat, sunt indicate interventiile pe ramul mandibular
 când prognatismul se asociaza cu ocluzie deschisa si in formele clinice care se insotesc de un unghi mandibular
deschis, se indica interventiile chirurgicale pe unghi;
 în formele anatomo-clinice de prognatism cu corpul mandibular alungit si inocluzie sagitala de peste 10 mm, ca
si in formele asociate cu ocluzie deschisa sau cu progenie, sau in cazurile in care ramul mandibular este ingust,
sunt indicate interventiile pe corpul mandibulei.
 Interventiile pe condilul mandibular - pot interesa capul condilian sau,
mai frecvent, gatul acestuia.
Directia liniilor de osteotomie poate fi orizontala (Dufourmentel); oblica
(Thoma) sau in "L" (Smith, Robinson), calea de abordare fiind cutanata.

 Interventiile pe ramul mandibular- pot fi simple osteotomii orizontale


sectionand ramurile mandibulare intre Spina Spix si incizura sigmoida.
Se pot executa cu fierastraul Gigli trecut transcutanat si incarcandu-se pe el
ramul mandibular (Skaloud, Kostecka) sau cu ajutorul frezelor sau
ferestraelor pe cale cutanata sau endobucala (Wasmund-Koning, Anastasov).

 Interventiile pe unghiul mandibular- au indicatii mai reduse insa


prezinta avantajul ca nu necesita sacrificiu dentar, putandu-se realiza o
deplasare a intregului arc mandibular, inchizand unghiul, daca este mult
deschis, si permit rezolvarea in acelasi timp a prognatismului mandibular
si a ocluziei deschise, daca acestea sunt asociate.
 Interventiile pe corpul mandibular- sunt mai dificil de
executat datorita necesitatii pastrarii integritatii pachetului vasculonervos
alveolar inferior.
Interventiile se executa pe cale endobucala, avand avantajul lipsei cicatricelor
postoperatorii, dar dezavantajul posibilitatii suprainfectarii din mediul septic bucal.
Interventiile exobucale au avantajul unei mai sigure vindecari, dar lasa cicatrici
postoperatorii vizibile (Ginestet, Pichlervon Fiselberg, SchuchardT). Exista autori
care practica aceste interventii combinat endo- si exobucal si intr-unul sau doi timpi
(tehnicile Dingman, Carlo Murillo, New-EricH).
Locul osteotomiei poate fi dictat de eventualele edentatii sau de dintii cu leziuni
carioase intinse (molari de 6 anI). Cand arcada este integra, Kole abordeaza
mandibula in regiunea molara, Reichenbach in regiunea premolara, iar Ritter in
regiunea canina.
Avantajele interventiilor pe corpul mandibular constau, in primul rand, in
posibilitatea de a corecta formele grave ale anomaliei (inocluzie de peste 10 mm in
plan sagitaL), in al doilea rand in ceea ca se pot aprecia exact dimensiunile
fragmentului osos ce trebuie rezectat.
 Intervenţii de osteotomie bimaxilare
Pentru anomaliile de clasa a III-a bimaxiIare, se va practica o intervenţie chirurgicala
complexa care va viza atât maxilarul, cât şi mandibula. Astfel, cel mai frecvent se practica o
osteotomie de tip Lefort 1 cu avansarea maxilarului şi osteotomie sagitala a ramului
mandibuIar, tip Obwegeser-Dal Pont (alteori o osteotomie verticala a ramului mandibular, tip
Caldwell-Letterman), cu retrudarea mandibulei. Daca este necesar, în aceeaşi etapa
chirurgicalil se realizeaza şi o interventie de genioplastie.
Se va practica mai Întâi osteotomia maxilarului, cu avansarea acestuia in pozitia stabilita În
planificarea preoperatorie, şi transferata intraoperator cu ajutorul gutierei intermediare, care
ghideaza maxilarul in pozitia avansata, pe baza raporturilor de oc!uzie cu caracter temporar pe
care acesta le are cu mandibula Înca prognata. Dupa fixarea prin osteosinteza a maxilarului,
gutiera intermediara se a indeparteaza şi se practica osteotomia mandibulei şi retrudarea
acesteia cu obtinerea raporturilor ocluzale normale În plan sagitat (ocluzie de clasa I).
Din cauza contactelor interdentare premature care pot fi prezente şi care ar afecta stabilitatea
ocluziei finale, este uneori necesaril gutiera finala, care sa permita un contact interarcadic
stabil, pâna la consolidarea fragmentelor osoase in noua pozitie.
O alternativa mai rar aplicata este practicarea osteotomiilor atât la maxilar cât şi la mandibula
şi imobilizarea intermaxitara prin intermediul gutierei finale in raporturi de ocluzie corecte.
Ulterior blocul rigid rezultat, format de maxilar - gutiera finala - mandibula va fi fixat prin
osteosinteză (cu sârme sau placute).
Retrognatismul maxilarului (Pseudoprognația)
Etiologie:
• Anomalii congenitale de tipul depiscaturilor palatine
• Cicatrici postoperatorii si posttraumatice
• Aplazia incisivilor laterali
• Hipodontii in arcada superioara
• Extractii premature ale incisivilor temporari
• Traumatisme cu pierderea incisivilor superiori

Exobucal
-facies dur,cu etaj inferior mărit,obraji înfundați cu aspect de față aplatizată

-buza superioară înfundată,șanț labio-mentonier șters,menton proeminent

-treapta labială inversată,mușchiul orbicular tensionat

-Profil concav

Endobucal
-arcada maxilară îngustată,cea mandibulară mărită

-frecvent înghesuiri dentare la maxilă

-uneori compensator se observă vestibularizarea incisivilor superiori și lingualizarea celor inferiori


Retrognatismul maxilarului

 Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie pe maxilar, unde au actionat factorii disarmonici,
fie pe mandibula.
Unii autori (Delaire, MervillE) considera că pe mandibula osteotomiile sunt mai simplu de
executat, fragmentele osoase raman in contact pe suprafete mai mari decat la maxilar iar
imobilizarea este mai usor de executat si mai in siguranta. Interventiile cele mai folosite în
retrognatia maxilarului sunt osteotomiile sagitale pe ramul mandibular (Obwegeser, Dal PonT).
 Alti autori prefera interventiile pe maxilar (Schuchardt,
Converse, Perko, Ullik, GottE), considerandu-le mai
indicate. Tehnicile deriva din metoda Wassmund care consta
intr-o osteotomie a procesului alveolar superior (ca o
fractura de maxilar de tip Le Fort I).
 In cazul unor decalaje foarte mari, ca sechele ale
despicaturilor labiomaxilopalatine sau in sindroamele
Crouzon, Apert, in disostozele craniofaciale, ca si dupa
traumatisme (disjunctii craniofaciale) vicios consolidate,
este necesar ca intreg masivul facial sa fie desprins de pe
baza craniului si avansat cat este nevoie. Tehnicile descrise
de Gillies, Tessier, Cernea sunt asemanatoare cu fracturile de
tip Le Fort III, dupa care maxilarul eliberat propulseaza in
jos si inainte in diastazisurile ramase dupa dislocare
introducandu-se transplante osoase.
Retroalveolia superioară
Exobucal facies aplatizat, obraji infundati, profil concav, buza superioara infundata in raport cu cea inferioara.

Endobucal Arcada alveolara apicala mai mica decat arcada alveolara coronara care este normala. In cazul
despicaturilor labiomaxilopalatine, cand se asociaza o retroalveolie superioara, arcada alveolara
superioara este scurtata (in plan sagitaL).

Ocluzia este mezializata si inversa frontal sau total

Tratamentul chirurgical este asemanator celui in proalveolii,


cu deosebire ca fragmentul osos se avanseaza iar in diastazisul
rezultat se aplica un transplant osos.
Anomalii de clasa a II-a Angle
Conceptual, pentru pacientii cu anomalii dento-maxilare de
clasa a II-a se descriu trei situatii clinice: (1) retrognatism
mandibular,
(2) prognatism maxilar,
(3) asocierea între acestea.
Pot fi prezente totodata alte anomalii, În plan vertical sau
transversal.
În anomaliile dento-maxilare de clasa a IIa, profilul facial este accentuat
convex, de cele mai multe ori datorânduse hipoplaziei mandibulei, care
poate ajunge până la aspectul clinic de "profil de pasare" .

• SNA marit semnifica un prognatism maxilar;


Pe baza analizei cefalometrice de • SNB micşorat semnifica un retrognatism mandibular
profil se stabileşte diagnosticul de • SNA marit şi SNB micşorat semnifica o anomalie
anomalie scheletala, cel mai des asociata, cu retrognatism mandibular şi prognatism
pe baza metodei Steiner, bazata pe maxilar; aceste situatii sunt rare.
masurarea unghiurilor SNA şi
SNB:
Tratamentul chirurgical în cazul anomaliilor dento-
maxilare de clasa a II-a, vizează:
• avansarea mandibulei retrognate;
• retrudarea maxilarului prognat;
• asocierea între acestea două.

Intervenţia are ca obiectiv refacerea funcţională a


ocluziei cu asigurarea raporturilor ocluzale de
clasa I şi a raporturilor normale Între bazele
osoase, cu refacerea fizionomiei.
Retrognație mandibulara anatomica
Se caracterizeaza printr-un deficit de dezvoltare a mandibulei cu sau
fara afectarea formei sale.
Etiologie
-- Factori
Factori genetici
genetici
-- Afectiuni
Afectiuni ATM
ATM (( atrite,
atrite, anchiloze,
anchiloze, malformatiuni,
malformatiuni, traumatisme)
traumatisme)
-- Interventii chirurgicale
Interventii chirurgicale in
in vecinatatea
vecinatatea zonei
zonei de
de crestere
crestere aa mandibulei
mandibulei
(cartilagiul condilian)
(cartilagiul condilian)
-- Forme
Forme functionale
functionale netratate
netratate

Examen exobucal
Etaj inferior miscorat
Fanta labiala interdeschisa sau in contact fortat
Menton foarte retras
Corp mandibular redus
Examen endobucal
Profil tipic de pasare
Arcada superioara poate avea aspect normal sau poate prezenta un DDM cu inghesuire cu sau fara
protruzie
Arcada inferioara prezinta protruzie compensatorie sau arcada este evazata sau prezinta un sort cu
inghesuire
Examen functional Ocluzie: rapoarte de distalizare accentuate si o treapta sagitala mare

Limitarea\ imposibilitatea miscarii de propulsie mandibulara

Afectarea grava a functiilor aparatului dento-maxilar


Retrognatismul mandibular anatomic
Tratamentul chirurgical se poate sistematiza in trei tipuri de interventii:
 interventii de protruzie a mandibulei,
 interventii de alungire a mandibulei;
 interventii de refacere morfologica a contururilor osoase ale
mandibulei.
 Protruzia mandibulei consta in avansarea mandibulei si impiedicarea revenirii ei prin implantarea unui fragment de cartilaj sau os
inapoia condilului mandibular intre acestea si conductul auditiv (tehnica Trauner) Metoda isi gaseste indicatii numai in retrognatiile
pana la 10 mm.
 Alungirea mandibulei se poate obtine intervenindu-se fie pe ramul mandibulei fie pe corpul acesteia, tehnicile chirurgicale utilizate fiind
asemanatoare cu cele foliste in prognatismul mandibular, cu deosebirea ca dupa sectionarea mandibulei aceasta se mezializeaza.
 Alungirea prin osteotomie transversala supraspigiana (Blaier, Kostecka, SchuchardT), dupa care se avanseaza mandibula, nu permite o
avansare mai mare deoarece se pierde contactul interfragmentar. O suprafata mai mare de contact osos ofera osteotomia sagitala
(Obwegesser-Dal PonT), dar nici aceasta tehnica nu permite o mezializare prea mare, din cauza ingustarii ramurei mandibulare.
 Osteotomia verticala (Caldwell-LettermanN) permite o avansare a mandibulei pana la 15 mm, o avansare mai mare nefiind posibila din
cauza blocarii apofizei coronoide in osul malar. Avansarea mandibulei lasa un diastazis in ramul mandibulei in care trebuie introdus un
grefon ce se fixeaza prin osteosinteza cu fir de sarma sau placa metalica.
 Alungirea corpului mandibulei se realizeaza prin osteotomii care fac posibila avansarea fragmentului anterior.
Endognatia maxilarului
Reducerea diametrelor maxilare şi alveolo-dentar faţă de planul medio-sagital.

Protruzia procesului dento-alveolar, reflectată ȋn ocluzie prin decalaj sagital = Inocluzie sagitală
(treaptă sagitală = OJ)

Ocluzie distalizată

Posibil ocluzie adâncă, rar ocluzie deschisă, cu sau fără laterodeviaţie mandibulară

Arcada superioară: omega (compresiune la nivel Pm),V(compresiune la nivel incisiv-canin),U


(compresiune la nivel M),Trapez,forme combinate (M, W)

 Tratamentul chirurgical vizeaza largirea maxilarului si a arcadei alveolodentare,


largirea ce se poate realiza printr-o osteotomie a maxilarului de tip orizontal sau
arcuata, de la apertura piriforma la tuberozitate si despicarea (disjunctiA) celor doua
maxilare pe linia mediana. Se elibereaza in acest mod cele doua hemimaxilare care se
pot deplasa atat lateral, cat si in jos si inainte, pana la realizarea ocluziei dorite, dupa
care, se imobilizeaza, la inceput intermaxilar, apoi cu placa palatinala de contentie.
Proalveolia superioară.
Exobucal

-facies caracteristic, aplatizat, cu obraji scobiti, cu reliefurile zigomatice sterse, buza superioara este scurta, hipotona, iar cea inferioara se
insinueaza in numeroase cazuri inapoia dintilor frontali superiori.
-fanta labiala este deschisa, prin ea proemina dintii superiori, vestibularizati.

Endobucal

arcada este ingustata la nivelul caninilor sau premolarilor

dintii au axul inclinat in sens vestibular cu existenta de treme si diasteme.

Bolta palatina are forma de arc gotic, cu prezenta pe linia mediana a torusului maxilar. Rapoartele de
ocluzie sunt de cele mai multe ori distalizate cu inocluzie sagitala

Tratamentul chirurgical
Consta intr-o osteotomie in bloc cu rezectia si
fracturarea arcadei superioare in regiunea frontala
(tehnica Cohn Stoks, Wassmund, Spanier, AxhauseN).
Complicațiile chirurgiei ortognate
Pot fi intraoperatorii sau postoperatorii.

Cele tardive includ recidiva sau eşecul tratamentului consecutive unui plan terapeutic incorect.

Complicatiile intraoperatorii

La nivel maxilar cuprind Ieziunile nervului infraorbitar, fractura lamelor pterigoide. secţionarea
arterei maxilare, leziuni oftaImice şi ale canalului lacrimal, necroze, insuficienţa velo-faringiana.
deviaţia de sept nazal, tistulele arterio-venoase.

Dupa osteotomia sagitala şi verticala a mandibulei pot apare leziuni ale nervului alveoIar inferior,
tulburari neurosenzoriale (in 10-30% din cazuri). Alte complicatii sunt hemangioame, fracturi,
necroze.

Postoperator se poate constata un rezultat estetic nesatisfacator prin malpozitia celor doua maxilare,
resorbtia condilului mandibular dupa protruzia mandibulei, pseudo-artroze.
Bibliografie

Ortodonție și Ortopedie Dento Facială - Valentina Dorobăț, Dragoș Stanciu

Compendiu de chirurgie oro-maxilo-facială volumul ll – Alexandru Bucur

Tehnologia imprimării 3d în chirurgia ortognatică - Stanislav Strîșca , Evelina Savițch

Principles of Internal Fixation of the Craniomaxillofacial Skeleton- Trauma and Orthognathic Surgery - Michael Ehrenfeld

Fundamentals of orthognathic surgery Second Edition - Malcolm Harris

Orthognathic correction of dento-facial discrepancies - S. J. Cunningham and A. Johal

https://ro.scribd.com/doc/263256816/Prelegere-an-5-Tratamentul-Chirurgical-In-Deforma%C5%A3iile-Maxilarelor-Chirurgie-ortognatica
Mulțumesc pentru atenție