Orto OMF Ped

1. Direcţia profilactică în stomatologie.
Definiţia noţiunilor de profilaxie, dispensarizare şi sanare a

cavităţii bucale. Sanarea cavităţii bucale, scopul, ţelurile şi principiile. Organizarea sanării cavităţii
bucale a copiilor, formele şi metodele.
Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica
stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de
tratamente stomatologice, de a depista și trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-dentare şi maxilo-faciale,
de a preveni accidentele și complicaţiile, frecventele leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiții optime de
muncă şi de a transforma radical întreaga practică siomatologică, a cărei posibilitate de realizare a fost
demonstrată stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor. În anul 1978, la Alma-Ata, OMS
pune bazele metodelor de prevenire a bolilor, precizând modul de înregistrare a afecţiunilor şi mijloacele cele
mai eficiente de prevenire a lor.
Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească controlul
asupra determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate.
Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de întărire a
factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activitățile destinate unor boli deja instalate.
Strategia stomatologiei preventive este complexă şi cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară.
Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creştera rezistenţei
ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea factorilor cu rol
determinant sau favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice.
În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin:
- educaţie sanitară;
- alimentaţie corectă;
- raţionalizarea consumului de zahăr;
- igienă buco-dentară corectă;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.
Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii.
Profîlaxia secundară urmăreşte: depistarea şi diagnosticul cât mai precoce al afecţiunilor buco-maxilo-faciale,
vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de muncă redus, cu un timp
minim necesar din partea pacientului, permiţând aplicarea unor metode curative cât mai conservatoare pentru
toate structurile teritoriului OMF.: dinţi, parodonţiu, rebord alveolar, maxilare şi părți moi.
Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile
stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;
- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;
- analiza educaţiei sanitare;
- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.
O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a
gravidelor, preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici.
2. Elementele de bază ale profilaxiei. Căile şi metodele de realizare a strategiei OMS în stomatologie.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are în vedere cele patru metode propuse de OMS:
- fluorizarea generală şi locală;
- igiena alimentaţiei;
- igiena buco-dentară;
- sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.
Profilaxia primară a parodontopatiilor se referă la:
- îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile profesionale
caracteristice stomatologiei preventive.
Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:
- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
- suprimarea iritaţiilor cronice: margini ascutite ale dinţilor cariaţi, obturaţii debordante, lucrări protetice
traumatizante.
Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară.
Profîlaxia secundară a cariei dentare include:
https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Page 1 of 44
- examinare, depistare, tratament corect şi precoce;
- profilaxie locală cu fluor (clătiri, geluri, lacuri etc.);
- control periodic.
Profîlaxia secundară a parodontopatiilor include:
- examinare, depistare, tratainent corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice
superficiale;
- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;
- control periodic.
Profîlaxia secundară a cancerului din sfera B.M.F. include:
- depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignităţii şi a leziunilor de debut ale
cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin
profilaxia secundară a cancerului bucal, încă o treime din cancerele cu aceste localizări pot fi salvate. Orice
leziune ulcerativă care nu are tendinţă de vindecare spontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14-21
zile, necesită consultaţia de urgenţâ la medicul specialist.
Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul trataimentului curativ, deci când afecţiunile
stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;
- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;
- analiza educaţiei sanitare;
- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.
O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a
gravidelor, preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici.
OMS recomandă drept cerinţe obligatorii pentru medici în general - competenţa şi îndemânarea. Acestea,
dublate de conştiinciozitate şi de o înaltă conduită etică, sunt condiţiile esenţiale pentru o medicină
stomatologică moderă, orientată profilactic.
3. Nivelurile intensităţii cariei dentare propuse de OMS. Indicii frecvenţei şi intensităţii cariei dentare şi
ale afecţiunilor parodonţiului. Frecvenţa şi intensitatea cariei dentare şi a afecţiunilor parodonţiului la
copii de diferită vârstă din Moldova.
Pentru aprecierea gradului de afectare al dintilor prin carie Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)
recomanda urmatorii indici: indicele de frecventa; indicele de intensitate si indicele de sporire a intensitatii
(rata cariei). Acesti indici necesita apreciere pentru fiecare grupa de varsta separat, iar in unele cazuri in
functie de sex, nationalitate, conditiile geografice si de viata, starea generala a sanatatii, caracterul
alimentatiei etc. OMS recomanda ca aprecierea in functie de varsta a acestor indici sa fie realizata la copiii
de 6, 12 si 15 ani. Mai informative sunt datele examinarilor epidemiologice ale copiilor la varsta de 12 si 15
ani. Afectarea dintilor prin carie la copiii de 12 ani si starea tesuturilor parodontiului marginal la varsta de 15
ani permit de a aprecia eficacitatea realizarii programelor de profilaxie.
Indicele de frecventa (LF.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de
populatie.
OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 11 ani:
1. joasa (0-30%).
2. medie (31-80%).
3. inalta (81-100%).
Indicele de intensitate (LL) este alcatuit din numarul mediu de dinti cariati ©, obturati (O) si extrasi (E) ce
revin la o persoana. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea (activitatea) procesului. Exista diferite
adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay
(carie); M - missing (extractie); F - filling (obturatie)).
In notarea indicelui de intensitate pentru dintii permanenti se folosesc litere mari, iar pentru dintii temporari
litere mici (co, cr, dmf). Dintii temporari extrasi din cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei
permanenti nu se noteaza.
Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o anumita
perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. foarte joasa (0-1,1);
2. joasa (1,2-2,6);
3. moderata (2,7-4,4);
4. inalta (4,5-6,5);
5. foarte inalta (6,6 si mai mult).
Caria dentara are un nivel de intensitate foarte jos in Etiopia, China, Nigeria de Nord, Tuva, in unele

Page 2 of 44
localitati ale Georgiei si Armeniei.
Un nivel jos s-a depistat in Mozambic, Uganda, Sri-Lanca, Birma, Indonezia, Elvetia, Danemarca, Belgia,
Uzbekistan, Tadjikistan, Rusia: regiunea Altai si Amur, Bureatia, Kolomna, Tambov, Cita.
Intensitate moderata a cariei dentare s-a stabilit in Republica Moldova, Romania, Marea Britanie, Suedia,
Austria, Cehia, Finlanda, Iordania, Argentina, Azerbaidjan.
Un nivel inalt al cariei se observa in Germania, Franta, Norvegia, Iran, Mexic, Cuba, Chili, in Rusia:
regiunea Kamceatka, Murmansk, Mahacikala, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Ekaterienburg, Smolensk, Tveri,
Krasnodar, Voronej, Moscova.
Intensitate foarte inalta s-a stabilit in Japonia, Canada, SUA, Italia, Lituania, Letonia, Estonia, in Rusia:
Arhanghelsk, Omsk, Soci, Nikolaevsk-pe-Amur.
Afectarea prin carie a populatiei, si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atat in limitele unei tari, cat si
in diferite regiuni si localitati ale tarii.
OMS considera ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii, in ; functie de necesitatile,
particularitatile si posibilitatile sale, conducandu-se derecomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii
orale si de sarcinile globale in acest domeniu.
4. Elementele minerale, microelementele (cu excepţia fluorului) în profilaxia cariei dentare. Vitaminele,
preparatele antimicrobiene şi vaccinele în profilaxia cariei dentare.
Necesităţile organismului în săruri minerale sunt determinate de rolul important al acestora în desfăşurarea
proceselor vitale. Sărurile minerale au în primul rând un rol plastic important. Dintre sărurile minerale, calciul şi
fosforul ocupă, din punct de vedere cantitativ, locul cel mai important în procesele plastice. Calciul, fosforul şi
magneziul sunt constituenţii de bază ai oaselor şi dinţilor, iar unele săruri minerale intră în compoziţia
protoplasmei celulare. Se găsesc, de asemenea, şi în componenţa lichidelor celulare şi extracelulare, contribuind
la menţinerea constantelor mediului intern al organismului, echilibrului acido-bazic, presiunii osmotice etc. Se
află şi în compoziţia unor fermenţi şi hormoni, ceea ce le conferă un rol funcţional important. De exemplu,
iodul intră în compoziţia hormonului tiroidian, bromul – în compoziţia hormonilor hipofizari, zincul – în
compoziţia secreţiei pancreatice, clorul – în compoziţia secreţiei gastrice; magneziul intră în structura
fosfatazei, zincul – în structura carboanhidrazei. Deci, sărurile minerale au un rol important în metabolismul
proteinelor, glucidelor şi lipidelor. Nu mai puţin important este aportul sărurilor minerale în procesul de
hematopoieză. Astfel, fierul intră în structura hemoglobinei, cobaltul – în cea a vitaminei B12. Din aceste câteva
exemple, care nu epuizează rolul sărurilor minerale în organism, rezultă evident importanţa pe care o are
asigurarea unui aport corespunzător de săruri minerale prin raţia alimentară. Organismul are posibilitatea să-şi
creeze o oarecare rezervă de săruri minerale în zilele în care aportul este mai crescut şi să asigure nevoile
organismului în zilele cu aport mai redus. Astfel, în piele se găsesc rezerve de sodiu, în muşchi – rezerve de
potasiu, în oase – rezerve de calciu şi magneziu, în ficat – rezerve de fier. Alimentele conţin în general o
cantitate suficientă de săruri minerale, iar o raţie echilibrată în structura ei proteică, lipidică şi glucidică aduce,
de obicei, şi cantitatea necesară de săruri minerale.
5. Rolul alimentării în profilaxia principalelor afecţiuni stomatologice.
Igiena alimentatiei este inclusa de OMS intre cele patru mijloace deprevenire a cariei dentare, alaturi de
fluorizarea generala si locala, sigilarea santurilor si fosetelor si igiena buco-dentala. Educatia privind igiena
alimentatiei are un rol important in mentinerea sanatatii orale.
Prin dieta se intelege totalitatea alimentelor solide si lichide ingerate care includ componentele nutritive.
Acestea vin in contact cu dintii, cu parodontiul si cu placa bacteriana. Dintre constituentii dietei, intereseaza in
mod deosebit hidratii de carbon cu rol deosebit in etiopatogenia cariei dentare. Initial, cercetarile dadeau o
pondere mare actiunii postrezorbtive a hidratilor de carbon in perioada de formare a dintilor (SOGNAES, citat
de OLTEAN si colab., 1996), dar majoritatea cercetarilor ulterioare a demonstrat punctul de vedere a lui
MÜHLEMANN (1969), cum ca hidratii de carbon actioneaza in primul rand prerezorbtiv. Hidrocarbonatele
cele mai frecvent intalnite in alimentatie sunt: polizaharidice (amidonul, dizaharidele, zaharoza, maltoza)
monozaharidice (glucoza, fructoza, lactoza, galactoza).
6. Nivelurile de stat, de grup si individual de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Profilaxia

primara si secundara a afectiunilor stomatologice. Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in
colectivitati organizate de copii(gradinite, scoli)
La nivel de stat in RM programul de profilaxie stomatologica este coordonat prin urmatoarele reprezentati:
ministerul sanatatii;ministerul invatamintului;ministerul finantelor,ministerul economiei si
reformelor;centrul;national stiintific practice de igiena;societati stiintifice a stomatologilor;uficiul European
OMS

Page 3 of 44
Pentru realizarea programului la nivel national se folosesc urmatoarele metode:
educatia sanitara;igiena orala prin minajarea salelor de igiena orala in toate institutile prescolare, scolare,
sputale si policlinici;procesul de fluorizare centralizat si necentralizat;profilaxia primara: sunt 4 metode propuse
de OMS pentru prevenirea primara a cariei dentare
fluorizarea generala si locala
igiena alimentatiei
igiena bucodentara
sigilarea santurilor si gropitelor
profilaxia secundara: urmareste depistarea s idiagnosticarea cit mai precoce a afectiunilor buco-dentare mai ales
carie si include:
1.examinarea . depistarea, tratament precoce si correct
2. profilaxia locala cu flor(lacuri, gelui) si clatituri cu antiseptice
3Control periodic
Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite , scoli)---- pentru
prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:
educatia sanitara
dispensarea
control profilactic de 2 ori pe an
formele de educatie sanitara
forma active: convorbiri,discursuri si cursuri
forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi
radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii
metode de educatie sanitara
1.educatie colectiv generalizata
Educatie in grup
Educatie individuala
Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai
aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune,
auditie+explicatie)
educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele
sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau
concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea
informatiei cu 95%
7.Igiena cavitatii bucale in profilaxia afectiunilor stomatologice. Obectele si remedile de igiena orala.
Metodele periajului dentar.
Principalul obiect de igienă orală este periuţa de dinţi. Există o varietate foarte largă de periuţe, dar, indiferent
de preferinţele individuale, există un set de cerinţe faţă de orice periuţă dentară:
- să fie individuală. nu se admite untilizarea în comun a obiectelor de igienă orală cu alte persoane.
- să fie schimbată o dată la 3-4 luni, sau de fiecare dată când prezintă semne de deteriorare a firelor.
- periile cu fire sintetice sunt de preferat faţă de cele cu fire naturale, deoarece se supun mai uşor curăţirii.
De asemenea, periuţele dentare diferă după supleţea firelor, având pe mânere marcajul corespunzător: extrasoft,
soft, medium, hard şi extrahard. Periuţele medium se potrivesc cel mai bine pentru igiena zilnică. Cele soft şi
extrasoft sunt indicate pacienţilor cu afecţiuni parodontale, dinţi mobili, gingii subţiri care se traumează uşor.
Periuţele hard şi extrahard trebuie utilizate cu precauţie, deoarece pot provoca abraziuni ale ţesuturilor dentare.
Ele se recomandă fumătorile, persoanelor cu predispunere spre formarea tartrului dentar.Este binevenită dotarea
periuţelor cu diverse elemente din gumă, proeminenţe de forţă, suprafeţe pentru curăţarea limbii. Toate acestea
măresc eficienţa periajului.
De o popularitate tot mai înaltă se bucură periuţele electrice. Acestea pot avea la bază 2 tehnologii de punere în
mişcare: prin vibraţie şi rotaţie-oscilaţie. Doar cele din urmă sunt considerate a fi mai eficiente, decât cele
manuale, deşi este demonstrat că o igienă corectă este asigurată, în primul rând, de tehnica periajului şi nu te
tipul periuţei utilizate. Totuşi, periuţele electrice pot fi de mare folos celor ce nu dispun de dexteritatea necesară
unui periaj manual.
Arsenalul de obiecte de igienă orală mai poate include aţa dentară, scobitorile, flosete, periuţa interdentară,
stimulatorul gingival ş.a. Aţa dentară sau flosa este un obiect extrem de necesar pentru igiena dentară, deoarece
este unul din puţinele atribute de igienă, ce permite o curaţate optimă a spaţiilor interdentare. Este foarte

Page 4 of 44
important de a curaţa aceste spaţii, deoarece depunerile dentare ce se acumulează aici, pot demineraliza smalţul
, astfel provocând cariile interdentare - o formă des întâlnită a cariei. Aţa dentară poate fi cerată ce îi permite să
alunece mai bine în spaţiile interdentare. De asemenea flosă poate fi impregnată cu diverse substanţe
medicamentoase cu efect antimicrobian sau remineralizant.
Scobitorile tot pot fi utilizate pentru igienizarea spaţiilor interdentare, însă aceasta necesită o atenţie sporită. Nu
se recomandă copiilor utilizarea scobitorilor, deoarece acestea pot trauma papila interdentară - porţiune de
gingie dintre dinţi. Odată ce se optează pentru folosire lor, trebuie de ţinut minte că nu se admite introducerea
forţată a scobitorilor în spaţiile interdentare.
8. Metodele si subectul instruirii igienice a populatiei. Formele instruirii sanitare a populatiei. Formarea
deprindelor igienice la copii in functie de virsta. Instruirea igienica a copiilor, periajul dentar sub control
in colectivitati organizate de copii.
Pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:
educatia sanitara
despensarea
control profilactic de 2 ori pe an
formele de educatie sanitara
forma active: convorbiri,discursuri si cursuri
forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi
radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii
Metode de educatie sanitara :
Educatie colectiv generalizata
Educatie in grup
Educatie individuala
Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai
aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune,
auditie+explicatie)toate acestea trebue sa fie memorizate de copii pina la 80% din totalul de informatie expus.
educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele
sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau
concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea
informatiei cu 95%
factori de risc in aparitia cariei dentare.
9.Factorii de risc in aparitia cariei dentare. Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea
acizilor.
Caria apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene depaseste in CB rezistenta tesuturilor dure dentare.
Caria este un process patologic provocat in anumite conditii de factorii patogeni mai ales factori
microbieni si igienici.
Pentru aparitia cariei este necesara prezenta unei conditii:

prezenta microorganismelor in placa dentara
insuficienta igienei cav. Bucala
dereglarea alimentatiei
factorul de timp
Factorii predispozanti pentru aprecierea cariei dentare:

in perioada antinatala ---influenta negative asupra gravidei si a fatului datorita factorilor nocivi:
toxicozele gravidelor.
intoxicatiile
boli endocrine, cardiovasculare, nefropatiile
deficitul de flor in apa potabila
alimentatia insuficienta si irationala
numarul sarcinilor
in perioada post-natala (in 1 an de viata)
maladii generale(rahitism, avitaminoze)
tipul alimentatiei: natural , artificial, mixt

Page 5 of 44
eruptia dentara : precoce, tardiva
hipoplazia smaltului
igiena orala insuficienta
deficitul de flor in apa potabila
in perioada la copii si adolescenti
factorii sus mentionati
Anomalii de pozitie a dintilor
anomalii de ocluzie
hiposalivatia
mediul bucal acid
insuficienta de vitamine din grupul ABCD +insuficienta proteinelor si carenta ioniilor de F,P, Ca
Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor:
inlaturarea placii bacteriene si izolarea dintilor frontali supeiori de actiunea salivei
aplicare unei picaturi de sol. HCL pe suprafata vestibulara a unui incesiv superior timp de 5 sec.
spalarea si uscarea suprafetei vestibulare
aplicarea unei picaturi de sol. 1% albastru de metilen
intensitatea culorii se apreciasa cu cheia de 10 culori unde fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte
astfel se face un table pentru masurarea cario-rezistentei a smaltului
10-30= cario-rezistenta inalta
40-50= cariorezistenta moderata
60-70= cariorezistenta joasa
Peste 80 de puncte = cario-rezistenta foarte joasa
2.determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor prin colorarea smaltului demineralizat si determinarea
intensitatii culorarii
-aplicarea solutii indigo-carmin in sol. Acid sulfuric
- portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu
- intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(rezultatele ca la 1 metoda).
Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: succeptibilitatea dintelui si
mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului
demineralizant si determinarea intensitatii colorarii. SE inlatura placa bacteriana si se izoleaza de actiunea
salivei dintilor frontali isuperiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu
ajutorul unei pipete o picatura de diametrul 1,5 – 2, 0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g;l) in sol. 0,2 M de
acid sulfuric timp de 5 sec., imbinind astfel etapa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta colorantul
se inlatura cu un tampon de vata. Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu, intensitatea culorii se
compara cu cheia de 10 culori(fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezult. se efec. prin evaluarea
intensitatii coloratiei: 10-30 puncte: cariorezistenta inalta; 40-50 – moderata; 60-70 – joasa; peste 80 – foarte
joasa.
10. Depunerile dentare. Metode de depistare si inlaturare.

Pot fi clasificate astfel:
placa dentara sau bacteriana
pelicula dobindita –o pelicula acelulara formata cu saliva si lichidul gingival, se formeaza in citeva ore si nu se
poate elimina prin clatiri sau periaj
materia alba- complex de bacterii si celule care acopera placa.
resturi alimentare meniralizate
tartru dentar supra si sub gingival
depunerile dentare se depisteaza prin examenul clinic simplu(inspectie , sondare) si poate fi inlaturat prin
detartraj manual sau ultrasonic sau mixt si prin periaj.
11.Metodele de profilaxie a cariei dentare, aprecierea eficacităţii lor. Principalele remedii pentru
profilaxia cariei dentare şi mecanismele acţiunii lor.
Igiena bucala este cea mai importanta metoda de profilaxie, Are ca si scop indepartarea placii dentare. Periajul
profisional. Se efectueaza la cabinetul stomatologic. Este, practic, un periaj dentar realizat cu ajutorul
instrumentelor mecanice care are rolul de a indeparta placa dentara. Este foarte eficient dar are un mare
dezavantaj : se poate efectua doar la cabinetul stomatologic. Placa dentara se depune dupa fiecare masa de
aceea, periajul mecanic trebuie sa fie insotit de o igiena bucala corecta. Detartrajul reprezinta manopera de
indepartare a tartrului dentar. Datorita faptului ca, tartrul se formeaza prin calcifierea placii dentare acesta

Page 6 of 44
contine o cantitate foarte mare de microbi. Detartrajul se efectueaza la cabinetul stomatologic, este nedureros, si
se face cu ajutorul unor instrumente speciale bazate pe ultrasunete. In mod ideal trebuie sa va faceti
detartrajul de 2 ori pe an. Sigilarea santurilor si fosetelor Aceasta este o metoda foarte eficienta prin care se
preintampina stagnarea microbilor in santurile si fosetele molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia
cariilor la acest nivel. Practic se realizeaza niste obturatii speciale cu materiale fluide care vor "inchide"
santurile si fosetele dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi. Depistarea si
tratarea cariilor incipiente: Este o metoda eficienta de profilaxie deoarece previne evolutia cariilor si aparitia
complicatiilor. Cariile mici sunt usor si relativ ieftin de tratat. Odata ce apar complicatiile datorita evolutiei
cariilor, tratamentul este atat mai complicat cat si mult mai scump. Metode de profilaxie pentru factorul
alimentar: Sunt mult mai greu de aplicat deoarece e foarte greu sa-i indici cuiva ( cu atat mai putin unui copil )
sa nu mai consume dulciuri. De aceea, in cel mai bun caz, se poate indica o reducere a consumului de zaharuri,
desi, si acest lucru este de cele mai multe ori greu de dus la indeplinire. Metode de profilaxie pentru teren:
Aceste metode se refera, in principal, la cresterea rezistentei smaltului dentar. Cea mai importanta metoda
este fluorizarea. Cea mai importanta fluorizare este cea care se efectueaza incepand de la nastere pana la varsta
de 12 ani adica in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat pe o perioada mai lunga de
timp, florul va intra in componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent.
12. Metodele şi remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii în perioada de formare a
ţesuturilor dentare. Fluorarea apei potabile, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea sării de
bucătărie, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea laptelui, pâinii şi apelor minerale pentru profilaxia
cariei dentare.
fluorizarea (pentru copiii care locuiesc în localităţile cu concentraţia scăzută a fluorului în apa potabilă); ·
optimizarea concentraţiei fluorului în apa potabilă din localităţile cu concentraţii înalte de fluor (mai mult de
1,5mg/l); · determinarea concentraţiei fluorului în toate sursele de apă potabilă; · selectarea şi folosirea apei
potabile din surse cu concentraţii joase de fluor pentru copiii de până la vârsta de 14 ani; · amestecarea apelor
cu concentraţie sporită şi joasă de fluor înainte de consumare; · substituirea, după posibilităţi, a apei potabile cu
conţinut sporit de fluor cu lapte, sucuri, apă minerală îmbuteliată; · excluderea sau micşorarea consumului de
alimente, ce conţin o cantitate mai înaltă de fluor (ceaiul concentrat, carnea grasă, peştele de mare ş.a); ·
deplasarea în timpul verii a preşcolarilor şi şcolarilor până la 14 ani în localităţi cu concentraţii joase de fluor în
apa potabilă. Fluorarea: · administrarea endogenă a preparatelor care conţin fluor preşcolarilor şi femeilor
gravide (în localităţile cu concentraţia fluorului în apa potabilă mai joasă de 0,5 mg/l); · aplicarea preparatelor
care conţin fluor pentru profilaxia cariei dentare la copii.
13. Preparatele pentru profilaxia exogenă a cariei dentare, indicaţiile, dozarea, metodica aplicării,
eficacitatea. Fluorlacurile, indicaţiile, dozarea, metodica aplicării, eficacitatea. Fluorgelurile, indicaţiile,
dozarea, metoda de aplicare şi eficacitatea.
.Cea mai importanta fluorizare este cea care se efectueaza incepand de la nastere pana la varsta de 12 ani, adica
in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat pe o perioada mai lunga de timp, fluorul va intra in
componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent. Aceasta fluorizare se face prin administrarea de
pastile speciale ( Zymafluor ) care au un continut optim de fluor, acoperind doza zilnica recomandata ( in
functie de varsta si alte surse de fluor ). Administrarea pastilelor se face conform prospctului si a indicatiilor
medicului stomatolog. Exista o dezbatere aprinsa cu privire la oportunitatea folosirii pastilelor de Zymafluor pe
termen lung. Din cunostintele si experienta noastra, administrarea corecta a pastilelor de fluor s-a soldat cu
rezultate foarte bune iar pacientii nu au manifestat nici un fel de reactii advers.
Indicatiile fluorizarii
Tratamentul de fluorizare este indicat in primul rand copiilor in perioada dentatiei temporare, mixte si
permanente tinere. Cu toate acestea, si adultii pot beneficia de acest tratament profilactic in cazul unor afectiuni
care prezinta risc crescut pentru aparitia cariilor cum ar fi sindromul gurii uscate sau bolile gingivale.
Persoane cu predispozitie genetica pentru dezvoltarea cariilor.
Pacienti cu restauratii dentare sau aparate ortodontice.
Profilaxia prin fluor poate fi realizata prin administrare endogena (pastilute cu fluor) sau prin aplicatii topice in
cabinetul de stomatologie.
Administrarea endogena a fluorului, sub forma de tablete, are avantajul dozarii individuale in functie de varsta,
in functie de concentratia fluorului in apa si alimente. Pentru a fi eficienta, administrarea trebuie inceputa cat
mai devreme. Exista doze individualizate in functie de varsta, alimentatie,etc. Tratamentul cu fluor poate fi
indicat viitoarelor mamici (la gravida incepand cu luna IV de sarcina) si continuat la mama care alapteaza
pentru a preveni formarea cariilor la dintii de lapte ai copilului. Acest tratament sub forma unor tablete
administrate pe cale interna poate continua zilnic, pana cand copilul ajunge la varsta de 14 – 15 ani. Acest tip de

Page 7 of 44
fluorizare este considerat a fi cel mai eficient.
Aplicatiile topice de fluor contribuie la maturatia posteruptiva a smaltului, la remineralizarea lui in urma
atacurilor acide din alimentatie sau din placa bacteriana. De asemeni are rolul de a scadea vascozitatea salivei
reducand astfel formarea placii bacteriene. Raspunsul este bun mai ales in cazul dintilor recent erupti, datorita
permeabilitatii crescute a smaltului.
Tratamentul de fluorizare se realizeaza prin 3-4 aplicatii la interval de o saptamana si repetate de 2-4 ori pe an.
Numarul aplicatiilor, intervalele de realizare difera in functie de produsul utilizat. Se pot utiliza solutii, lacuri
sau geluri aplicate sub izolare sau in gutiere speciale. Procedura este foarte simpla si complet nedureroasa: dupa
o igienizare profesionala, medicul aplica pe dinti solutii, geluri sau lacuri speciale, cu un continut ridicat de
fluor, pentru un timp de 1 – 2 minute. Dupa tratament pacientul nu trebuie sa clateasca gura sau sa consume
alimente si lichide timp de 30 de minute.
Eficienta tratamentului depinde de mentinerea unei igiene dentare stricte: periajul dintilor de doua-trei ori pe zi,
utilizarea atei dentare si a apei de gura, plus vizitele periodice la medicul stomatolog.
Dezavantajele aplicatiilor locale constau in: disparitia efectului prin abrazia dentara, necesitatea aplicarilor
repetate, efectul de impregnare cu fluor doar la suprafata smaltului, nu si in profunzime.
Medicul poate prescrie pacientilor produse – paste de dinti si ape de gura – cu o concentratie mai scazuta de
fluor, pentru utilizare saptamanala sau zilnica la domiciliu, insa aceste tratamente acasa sunt contraindicate
copiilor sub 6 ani.
14. Factori de risc in afectarea tesuturilor parodontiului. Metodele si remediile de profilaxie a afectiunilor
parodontiului.
Raspindirea afectiunilor parodontiului la copii este in functie de mai multi factori, dintre care se pot mentiona:
nivelul social-economic al tarii; nivelul de cultura a populatiei; nivelul igienei cavitatii bucale; particularitatile
alimentatiei.
Metode de profilaxie a afectiunilor parodontiului.
Periajul dentar corect, precum si prezentarea la controlul periodic stomatologic din 6 in 6 luni sunt modalitati
elementare, dar foarte eficiente de prevenire a aparitiei bolii parodontale. Periajul dentar trebuie executat de 2
ori pe zi, dimineata si seara. De asemenea, e foarte importanta tehnica de periaj pentru ca un periaj incorect
poate deveni chiar nociv. De aceea, adresati-va unui medic stomatolog care va poate explica o modalitate
corecta de periaj. Alaturi de periajul zilnic este necesar un detartraj insotit de un periaj profesional, o data la
sase luni.
15. Programul complex de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Aprecierea eficacitatii

programelor de profilaxie a cariei dentare si afectiunilor parodontiului. Experienta aplicarii practice a
programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice in diferite tari.
Afectarea prin carie a populatiei si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atit in limitele unei tari cit si in
diferite regiuni si localitati ale tarii. In ultimii 20 ani se manifesta tendinta de reducere a intensitatii cariei
dentare in tarile economic dezvoltate (Elvetia, Marea Britanie, Danemarca, Japonia, SUA). Exista diferite
opinii in legatura cu aceste reduceri care in general se refera la conditiile de viata, alimentatie, rezistenta
tesuturilor dentare, microflora. Evident ca ele pot fi explicate prin aplicarea programelor de profilaxie a cariei
dentare(florarea apei, igiena cavitatii bucale, utilizarea larga a remediilor profilactice. OMS recomanda ca in
fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii in functie de necesitatile, particularitatile si posibilitatile
sale, conducindu-se de recomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale in acest
domeniu. Caria dentara apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene in cavitatea orala depaseste rezistenta
tesuturilor dure dentare. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare:
susceptibilitatea dintelui si mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Aparitia cariei
dentare este in functie de anumite conditii: 1.prezenta microorganismelor in placa dentara, 2.insuficienta
mecanismelor specifice (immune) si nespecifice de aparare a cavitatii orale, 3. Dereglarea alimentatiei, 4.
Factorul de timp. Afectarea prin carie a dintilor temporari si celor permanenti la copii si adolescent sunt in
functie de factori geografici, de nivelul de viata, de virsta, de sex, de ereditate, de caracterul alimentatiei, de
gradul de igiena orala, de starea organismului.
16. Structura contemporana si scopurile serviciului de asistenta stomatologica a copiilor.

Policlinica stomatologica pentru copii este o institutie curative-profilactica care asigura diagnosticul,
tratamentul si profilaxia afectiunilor stomatologice la copii.

Page 8 of 44
Sarcinile principale ale policlinicii stomatologice pentru copii:
- Profilaxia afectiunilor regiunii oro-maxilo-faciale la copii
- Organizarea si efectuarea masurilor pentru depistarea bolnavilor cu patologie oro-maxilo-faciala
- Asistenta stomatologica calificata
Policlinica stomatologica pentru copii:
- Efectueaza sanarea planificata a cavitatii bucale a copiilor din colectivitatile organizate de copii din
sectorul pe care il deserveste
- Acorda asistenta stomatologica copiilor care se adreseaza
- Duce evidenta si efectueaza analiza morbiditatii stomatologice la copii
- Apreciaza eficienta masurilor profilactice si curative aplicate copiilor
- Organizeaza educatia sanitara a copiilor si parintilor in problemele profilaxiei primare si secundare a
principalelor afectiuni stomatologice.
17.Etapele de dezvoltare intrauterine si intramaxilara a dintilor
Perioda de dezvolatre intrauterina si intramaxilara

Dezvoltarea dintilor are citeva etape ,care coincid in timp cu delimitarea cavitatii bucale de la cav .nazala si
formarea vestibulului oral si anume ;
1 proliferarea –fondarea si formarea mugurilor dentari
2 Histodiferentierea –diferentierea mug dentari
3 Morfodiferentiere- histogeneza tesut.dentar
4Calcifierea
Proliferarea
La 6-7 saptamini de viata intrauterina se observa primele semne de dezvoltare a dintilor .Cellele epiteliale a cav
bucale primare se invagineaza in mezenchimul subiacent al primului arc bronhial , constituind lama dentara sub
forma de potcoava pentru fiecare maxilar aparte .Din lamele buco- labiala se va dezvolta ulterior vestibulul cav
bucale .Iar din cea dentara dintii .
Histodiferentierea
In aceasta etapa are loc diferentierea celulara a tesuturilor folicolului dentar .Epiteliulu adamantin intern si
epeteliul adamantin extern cu stratul intermediar si cel stellar.
Morfodiferentierea
In etapa morfodiferentiere (histogeneza ,de aparitie a matricilor organice), Celulele differentiate si specializate
incep sa functioneza , debuteaza procesul de dentinogeneza amelogeneza ,cementogeneza osteogeneza
Calcifierea
Calciferea incepe in dentina si continua in smalt ,pentru smalt calcifierea are loc de la virful cuspizilor si
marginile incizale spre colet,din profunzime spre suprafata ,cind pentru dentina de la suprafata in profunzime .
Miniralizarea tesut dure ale dintilor permanenti incepe ; pentru 1 molar- in luna a 9-a de dezvolt. intrauterina
;pentru incesivi- in luna a 6-a postnatala; pentru canin –in luna 9-a post natala ;pentru premolar 1-la 2.5 ani
;pentru premolaru2 si molar2 – la 3.5 ani ;pentru molarul 3 – dupa virsta de 8 ani
18. Eruperea dentara si formarea radacinilor dintilor temporari si permanenti .Resorbtia radiculara .
Particularitatile structurale ale tesuturilor dure ale dintilor dintilor temporari si permanenti tineri
Eruperea dentara
Eruperea dentara constituie un proces fiziologic deosebit de complex .Este un indiciu de dezvoltare normal a
organizmului.Pentru eruptia dentara este caracterist urmatoarele etape ;
1Preeruptiva .
2Prefunctionala
3 Functionala
Etapa preeruptiva cuprinde migrarea dintelui din zona de formare pina la atingerea mucoasei cav bucale.
Etapa prefunctionala –deplasarea dintelui din cav bucala pina la atingerea dintilor antagonisti
Etapa functionala cuprinde -toata perioada ce urmeaza dupa atingere planului de ocluzie si intrarea in functiune
Termenele formarii complete a radacinilor dintilor temporari
Dinte temporar Termenul , anii
Incisivul central 1.5
Incisivul lateral 2

Page 9 of 44
Molarul 1 4
Caninul 5
Molarul 2 4
Formarea radacinilor dintilor permanenti
Dintele permanent Termenul,ani

Primul Molar 9-10
Incisivul central 9-10
Incisivul lateral 9-10
Primul premolar 12-13
Caninul 12-15
Premolarul second 12-14
Molarul second 15
Resorbtia Radiculara
Paralel cu dezvoltarea folicolilor dintilor permanenti are loc resorbtia fiziologica a radacinilor dintilor
temporari . Resorbtia radacinilor dintilor temporary incepe de la radacina care adera la folicolul dintelui
permanent .Intirzieri in termenele de resorbtie radiculara sunt in caz de ; Lipsa a folicolul dintelul permanent ,
Rahitizm rubeola prenatala si unele boli genetice
Pentru resorbtie patologica nu este tipica formarea tesutului osos in regiunea rizalizei ,spre deosebire de cdea
fiziologica
Particularitatile structurale ale dintilor temporari
Grosimea smaltului si dentinei este redusa la dintii temporari aproximativ cu ½ ,ceea ce se explica ca prin
faptul ca odon-toblastii dintilor temporari functioneaza 350 zile ,comparativ cu cei permanenti 700 de zile.Dintii
temporari contin mai mult apa si dubs.organice comparativ cu dintii permanenti .Stratul de dentina
,comparativ,este mai subtire iar camera pulpara si dcanalele radiculare sunt mai voluminoase.Dentina are
canalicule dentinare largi,relativ mai scurte si mai putin sinuase .
Cementul formeaza un strat subtire ,cu reducere stratului celular .jonctiunea smalt cement se prezinta sub forme
si in proportii diferite fata de cea a dintii permanenti .
19. Caria dintilor temporari la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si
tratamentul
Caria dentara este un proces patologic localizat ,multifactorial,care apare dupa eruptia dintelui
,caracterizzinduse prin deminiralizarea si ramolismentul tesuturilor dure ,cu formarea ulterioara a defectului
cavitar
Clasificarea dupa OMS
1 Caria adamantinei 9carie incipienta
2 Caria dentinei
3 Caria cimentului
4 Caria dentara stabilizata (stationata)
5 Odontoclazie, Melanodontie infantila .Meladontoclazie
6 Alte carii dentare precizate
7 carie neprecizate
Particularitatile ale evolutiei clinice a cariei dintilor tempor

Cei mai rezistenti sunt incisiv inferiori .Evolutia cariei fisurale este facilitata de existenta fisurilor si gropitilor,
unde se mentin resturi alimentare .cariile cervicale se atesta frecvent dupa eruperea dintilor temporari mai ales a
incisivilor superiori ,la copii in primii ani de viata mai frecvent se depisteaza caria circulara caria cu evolutie
acuta se intilneste in special la virsta 2-3 ani .caria Acuta a dintilor temporari este multipla si semetrica
,progresind rapid in profunzime ,lipsa de aparare a pulpei dint temporari prin formarea dentinei tertiare
Diagnosticul Cariei dintilor temporari
Sondarea se retine in cariile fisurale patrunzind usor in dentina ramolita .
Percutia - In sens vertical si orizontal sint negative
Probele termice - La copii mici nu sunt concludente si se evita
Radiologic - permite de a depista si a aprecia profunzimea defectului carios , relatia sau Examenul cu camera

Page 10 of 44
pulpara , Starea radacinii dintelui
Metoda de uscare – A suprafetei dentare permite vizualizarea petei carioase care are o suprafata fara luciu
mata.
Colorometria vitala – este bazata pe marirea permeabilitatii tesuturilor dure dentare fata de coloranti .La
contactul cu solutiile de coloranti tip de un minut sectorul deminiralizat absoarbe colorantul iar smaltul
neafectat nu se coloreaza .
Transluminarea
Tratamentul cariei dentare
Tratamentul cariei incipiente - include terapia de remineralizare care este mai eficienta in perioada de
formare dentara. Pentru reaminiralizare sunt indicate Fluoruri,aminoflaruri,lacuri de floruri preparate de calciu
Metoda impregnarii tesuturilor dure dentare este folosita pe larg in tratamentul cariei superficiale iar in unele
cazuri si al cariei medii a dintilor temporari , in special in perioada resorbtiei radiculare ea costa in 2 etape ;
Slefuirea si impregnarea tesuturilor dure dentare ...1 Slefuirea suprafetelor afectate a marginilor defectelor
carioase si a fusurilor se efectueaza cu pietre sau discuri 2 .Impregnarea se efectuiaza dupa izolarea dintelui
prepararea si uscarea suprafetei afectate pe timpuri se folosea metoda de Argintare . sol Nitrat de argint 4-30%
Tratamentul cariei medii in dintii temporari si permanenti consta in prepararea cav carioase si obturarea ei
,restituind forma anatomica ,functia .
20. Caria dintilor permanenti la copii.

.La unii copii se depisteaza ca dintii permanenti incomplet erupti deja sunt afectati prin carie. Evolutia rapida a
cariei se explica prin faptul ca smaltul in primul an dupa eruperea dintelui este insuficient mineralizat, contine
mai putine elemente minerale, dar mai multe organice, avand o rezistenta slaba catre carie. Caria florida,
rampanta este explicata prin mineralizarea insuficienta a tesuturilor dure dupa eruperea dintelui. in afara de
aceasta, aparitia cariei dentare este favorizata de actiunea mai multor factori: anomalii dento-maxilare, igiena
bucala nesatisfacatoare, surplusul glucidelor, caria dintilor temporari etc.
In fisurile dentare, care dupa cum se stie, in primii ani dupa eruperea dintilor permanenti sunt bine exprimate,
are loc retentia alimentelor, ceea ce creeaza conditii vitale favorabile germenilor. Aceasta explica frecventa
inalta a cariei fisurale in timpul apropiat dupa eruperea dintelui. Ulterior incepe sa creasca frecventa cariei
aproximale.
Atentie deosebita trebuie acordata primilor molari permanenti, care sunt denumiti "cheia ocluziei". Molarii de 6
ani sunt primii dinti permanenti ce erup, fiind supusi un timp mai indeiungat actiunii factorilor locali cariogeni.
De asemenea, ei au eel mai indeiungat termen de mineralizare secundara. Din dintii permanenti la copii eel mai
frecvent este afectat molarul de 6 ani, denumit de Kiinzel (1988) ,,copilul problema" al stomatologiei infantile.
Leziunile incipiente ale cariei sunt greu de depistat in fisurile adanci si slab mineralizate ale suprafetei ocluzale.
Suprafata masticatorie ramane vulnerabila intre varsta de 7-9 ani, iar ulterior localizarea cariei la acest nivel
scade o data cu abraziunea suprafetei ocluzale. Dupa varsta de 9 ani devin vulnerabile suprafetele meziale ale
primului molar, deoarece el contacteaza cu al doilea molar temporar, care foarte frecvent este afectat prin carie
sau prezinta mobilitate fiziologica. in afara de retentia alimentara dintre acesti dinti, trebuie mentionat gradul de
mineralizare incomplet al smaltului din regiunea coletului suprafetelor de contact al primului molar. Dintre toti
dintii permanenti primul molar permanent inscrie cea mai inalta frecventa de afectiuni pulpare, cu sau fara
complicatii apicale. Din aceste considerente el necesita o supraveghere permanenta, concretizata prin aplicarea
unor masuri profilactice, prin depistarea precoce si obturarea oportuna a defectelor carioase.
Urmatorii dinti cariati sunt incisivii superiori permanenti, care sunt mai frecvent afectati dupa varsta de 7-9 ani.
Localizarea cariei este predominant simetrica pe suprafetele de contact si in foramen caecum pe suprafata
palatinala. La copiii cu igiena orala deficitara, cu respiratie orala este frecvent afectata regiunea pregingivala a
suprafetelor vestibulare ale incisivilor superiori permanenti.
Dupa varsta de 11 -13 ani defectele carioase se depisteaza la premolari pe suprafetele ocluzale, apoi ele apar pe
suprafetele de contact, in special in cazul afectarii suprafetei meziale a primului molar sau suprafetei distale a
caninului.
Caninii sunt relativ mai rezistenti la carie, insa ei pot fi afectati mai ales in perioada posteruptiva dupa varsta de
13-14 ani.
Suprafata ocluzala a molarului doi permanent este afectata de la 11-12 ani, apoi urmata de lezarea suprafetei
meziale si a regiunii coletului, in special in cazul periajului deficitar din zona laterala a arcadelor dentare.
in cazul gradului I de activitate a cariei (carioactivitate redusa) cavitatea carioasa are dentina pigmentata,
marginile ei sunt rotunjite, dentina alterata este uscata si dura la sondare. Dupa preparare planseul si peretii
cavitatii carioase pot fi pigmentate, dure, slab dureroase la sondare. Fisurile pigmentate se deschid foarte greu la
preparare. Macule albe nu sunt caracteristice. Indicele igienic este jos, chiar si la copii care nu ingrijesc

Page 11 of 44
cavitatea bucala regulat. Rata cariei este foarte joasa.
La copiii cu gradul III de activitate a cariei (activitate carioasa sporita): cavitatile cariate au margini ascutite, cu
cantitati insemnate de dentina ramolita si deschisa. Peretii cavitatii chiar si dupa preparare sunt moi si rau se
usuca. Fisurile pigmentate sunt inselatoare: dupa deschiderea lor se depisteaza o cavitate carioasa voluminoasa
cu dentina ramolita. Este caracteristica prezenta multor macule cretoase, suprafata carora este rugoasa si moale,
frecvent ducand la aparitia defectului in cazul prepararii mecanice. Este caracteristica multiplicitatea afectarii
dintilor, a unor grupe de dinti, chiar si a dintilor considerati mai rezistenti (caninii si incisivii inferiori). Deseori
apare caria secundara. Evolutia cariei este rapida, progresiva, frecvent ducand la complicatii (pulpite,
parodontite apicale, fracturi coronare etc.). Rata cariei este mare: 4-5 dinti pe an.
Tratamentul cariei dentare

Tratamentul cariei dentare la copii este o problema nu numai medicala, dar si sociala. Tratamentul rational si
oportun al cariei dentare asigura pe deplin functia de masticatie si previne formarea proceselor inflamatorii
odontogene, adica este un element al profilaxiei secundare.
Conceptiile actuale prevad o atitudine individuala catre tratamentul cariei dentare la copii.
Tactica tratamentului este in functie de:
1. Intensitatea procesului carios (gradele I, II, III de activitate).
2. Profunzimea afectarii tesuturilor dure (incipienta, superficiala, medie si profunda).
3. Localizarea afectarii.
4. Perioada de dezvoltare a dintelui.
5. Rezistenta organismului copilului, statusul imunologic si patologia generala.
6. Varsta copilului, particularitatile psihologice etc.
Tratamentul cariei prevede folosirea complexa a obturarii cavitatilor carioase si a metodelor care maresc
rezistenta tesuturilor dure ale dintelui (endogen si exogen), igiena cavitatii bucale, alimentatia rationala etc.
In cazul cariei de gradul I de activitate (carioactivitate redusa) nu este necesar intregul complex de masuri
curative. Tratamentul se limiteaza la obturarea cavitatilor cariate, igiena cavitatii bucale. Examinarea de
dispensar si sanarea cavitatii bucale se efectueaza o data pe an.
in cazul cariei de gradul II de activitate (carioactivitate medie), in afara de obturarea cavitatilor carioase si
igiena cavitatii bucale, sunt indicate remedii de profilaxie locala si generala. Examinarea de dispensar si sanarea
sunt efectuate de 2 ori pe an.
ia cazul cariei de gradul III de activitate (carioactivitate sporita) este indicat tot complexul de masuri enumerat
mai sus, iar examinarea, sanarea si masurile profilactice sunt efectuate nu mai rar de 3 ori pe an.
Tratamentul cariei incipiente (maculoase) a dintilor temporari si celor permanenti consta din realizarea terapiei
patogenice locale, care este orientata spre marirea rezistentei tesuturilor dure dentare.
Tratamentul cariei incipiente include terapia de remineralizare, care este mai eficienta in perioada de formare
dentara. Esenta terapiei de remineralizare consta in compensarea elementelor minerale pierdute in urma
demineralizarii. Principala conditie a terapiei de remineralizare este pastrarea integritatii matricei organice a
smaltului.
Inainte de realizarea terapiei de remineralizare trebuie inlaturate depunerile dentare, iar dintii supusi
tratamentului - izolati si uscati.
Pentru remineralizare sunt indicate fluoruri (sol. fluorura de sodiu 1-2%; sol. fluorura de staniu 2-10%),
aminofluoruri (sol. Fluoramini 1%; Elmex Fluid, Elmex Fluorid Gelee, Wybert); lacuri cu fluor (fluorlac; Fluor-
Protector, Vivadent; Duraphat, Rhone Poulenc Rorer); preparatele de calciu (sol. gluconat de calciu 10%, sol.
glicerofosfat de calciu 2,5%) etc.
Pentru marirea eficientei terapiei de remineralizare se recomanda: prelucrarea smaltului cu solutii diluate de
acizi inaintea aplicarii preparatelor remineralizante; micsorarea pH-lui solutiei de remineralizare (micsorarea
concentratiei solutiei remineralizante mareste schimbul de ioni in cristalele de hidroxiapatite); marirea
temperaturii solutiei (ridicarea temperaturii cu 1°C sporeste precipitarea mineralelor cu 1%); electroforeza
(amplifica schimbul de ioni).
21. Pulpitele dintilor temporari la copii .Clasificarea . Particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si
tratamentului
Clasificarea pulpitelor dintilor temporari dupa T Vinogradova

1 Pulpita acuta :
a) seroasa ;
b) purulenta ;

Page 12 of 44
c) cu afectarea paradontiului si a ganglionilor linfatici
2 Pulpita cronica
a) Simpla
b) Proliferativa
c)gangrenoasa
3 Exacerbarea pulpitelor cronice
Particularitatile evolutiei pulpit dintilot tempor
-evaluare asimptomatica a aprocesul inflamator
- Mai frecvent se depisteaza formele cronice ale pulpitelor
-Trecerea rapida din o forma in alta (acuta in cronica ;seroasa in purulenta )
- dereglarea starii generale in caz avansate
-afectarea paradontiului
Clinica pulpitelor dintilor temporari
Copii mici nu pot da informatie privind intensitatea durata , localizarea,si caracterul durerii.
Deobicei acesti copii sunt obositi speriati dupa o durere nocturna , fara a fi in stare sa indice concret dintele
afectat ,nu pot formula acuzele ,nu reactioneaza adecvat la testele de diagnostic efec de medic.
Metodele de tratament ale pulpitelor dintilor temporari
a) Vitale - metoda biologica a(coafajul pulpar direct si indirect);
– Amputatia (pulpotomia)
– Exterparea (pulpectomia)
b)Devitale - Amputatia (pulpotomia )

-Exterpatia (pulpectomia)
Coafajul pulpar indirect

Tratamentul conservator al procesului inflamator ,stimularea procesului de recuperare si de dentinogeneza in
pulpa si restabilirea funct dintelui
Indicatii
Pulpita seroasa , pulpita simpla se practic la copii sanatosi
Tehnica ; Vizita 1
- izolarea
- -inlaturarea tesut superfic efectuate cu excavatorul
- Prelucrarea medicamentoasa a cav cu sol neeritante ;
- Uscarea usoara a cavitatii cu aer sau bulete sterileaplicarea unei paste preg extempore
Vizita 2
- Controlul vitalitatii pulpei
- Izolarea
- Inlaturarea pansamentului provizoriu si a pastei curative
- Aplicarea pe planseul cavitatii carioase a prep odontotrope
- Obturarea permanenta a cav carioase .
Coafajul pulpar Direct

Indicatii ; Deschiderea accidentala a camerei pulpare de origine traumatica sau la prepararea cavitatilor
carioase ale dintilor in stadiu de form a radacinii
Tehnica;
-Izolarea dintelui,
-prepararea cav carioase
-prelucrarea cav cu solutie neeritanta Na Cl
-Dupa hemostaza se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu si obturatia provizorie pe termenul 3-6
saptamini

Page 13 of 44
Amputatia Vitala a pulpei
Indepartare sub a nestez locala sau generala a pulpei coronare
Indicatii ; Deschiderea accident a camer pulpare ,Pulpita cronica simpla se aplica la dintii temporary in
stadiile 1-2 de formare a radacin .
Tehnica
-Anest local sau generala
-Izolarea dintelui
-Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa
-Deschiderea cam pulpare amputarea pulpei coronare cu un excavator sau freza rotunda sterile
Sect filetelor radic
-Hemostaza
-Cofajul bonturilor rad cu prep medicament
-aplicarerea bazei din ciment si a obtur definitive
Exterparea Vitala
Indepartarea completa a pulpei sub anestex locala sau generala
Aceasta metod este folosita mai rar pentru dintii temporary;
Indicatii ; Toate formele de pulpita a dintilor permanenti cu radacini formate
Tehnica
-Anestez locala
-Izolarea dintelui
Prepararea cav si tratarea medicamentoasa
-deschiderea cam pulpare
-ablatia pulpei coronare
Hemostaza
-exterparea pulpei radiculare
- prelucrarea medicamentoasa si instrumentala a canalelor
-uscarea canalelului rad
- Obturarea canalelor
-aplicarea bazei de ciment si a obturatiei definitive
Amputatia Devitala
Indepartarea pulpei coronare devitalizate in prealabil ,urmata de mumificarea pulpei radiculare.
Indicatii; Deschiderea accidentale ;toate formele de pulpita a dintilor temporary in afara de pulpitele acute
seroase , complicate cu reactii periapicale
Tehnica Vizita 1
-Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa deschiderea cornului pulpar aplicarea pe pulpa descoperita
a pastei devitalizate
-obturatia provizorie pe 24 ore la incisive, pe 48 ore la molari
Vizita 2
-Izolarea dintelui
-indepartarea obtur provizorie si verificarea efectului
- prepararea definit a cav carioase
-Inlaturarea plafonului cav pulpare cu o freza rotunda si a pulpei coronare
-tratarea medicamentoasa
-aplicarea in cav pulpara a buletei cu sol pentru mumificarea pulp Rezorcin –formalina 2-3 zile
Vizita 3
-Izolarea dint
-inlaturarea pansament proviz
-aplicarea pastei de impregnare rezorcin formalina
-obturarea cu material de baza
- obtur definitiva
22. Pulpitele dintilor permanenti la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice diagnosticul si

Page 14 of 44
tratamentul.
Pulpita dintilor permanenti .Etiopatogenia pulpitelor sunt indicate 3 cauze importante ;

1 caria dentara
2traumatism dentare
3 manoperel terapeutice
Clasificarea pulpitelor dintilor permanenti la copii dupa T.Vinogradova

1 Pulpite acute ; Pulpite Cronice
a)Seroase partiale a)simple
b)seroase totale b)proliferattive
c)purulente partiale c)proliferative hipertrofice
d)purulente totale d) gangrenoase
Particularitatile evolutiei clinice

Pulpita acuta
Evolutia clinica a procesului inflamator seros acut in aceaste perioada lipseste tabloul clinic obisnuit acestei
forme .
La pulpita acuta seroasa copii acuza aparita spontana adureri slabe. aceasta durere de obicei nu se repeta
spontan posibilitatea scurgerii exudatului prin acanalicule dentinare.
La copii procesul debuteaza acut febra duri de cap ,oboseala slabic .
La pulpita acuta difuz apare un acces de dureri intensive care spre seara sau noapte se repeta sau se amplifica
ei sunt iritati durile se maresc pina devine permanenta si poate iradia in timpla ,reg occipitala ,sau suborbitala
,in ureche .
Pulpita cronica clinic se manifesta slab insa pot fi senz neplacute de greutate in dinti la trecere de o incapere
calda in alta rece ,apar dureri neinsemnate durerose la sondare .
Pulpite cronice in Exacerbare - se caracteriz printro evolutie lenta cu recidive repetate de durere acute din
anamneza se constata ca dintele reactioneaza la agentii termici insa durerea nu era intensiva perioade de
remisiune pot dura timp indelungat ..au caracter pulsativ care pot iradia .
Tratamentul pulpitelor dintilor permanenti la copii

Perioada de formare a radacinilor dintelui permanent .Pulpitele dintilor permanenti cu radacini incomplete sunt
tratati prin Metoda biologica sau prin metoda de amputatie .
Coafajul direct
Este indicatla copii practidc sanatosi ; cu pulpit acuta de focar ,cu pulpita cronica simpla .
Coafajul indirect
Este indicat la pulpit accidentale mici ale camerei pulpare in timpul prepararii carioase ;fractura cdoronara cu
deschiderea cam pulpare
Folosirea preparatelor de arsen in dinti cu radacini incomplet formate este periculoasa prin posibilitatea lezarii
zonei de crestere
23.Parodontita apicala a ditilor temporari.Clasificarea
Parodontită apicală - leziune inflamatorie sau distrofică a parodonțiului apical, provocată de factori locali sau
generali.
Structura periodonțiului
Periodonțiul, ca parte componenta a parodonțiului, este de origine mezodermală. Periodonțiul se observă
pentru prima dată în stadiul folicular de dezvoltare a dintelui, o dată cu începutul formării rădăcinii. El se
formează cocncomitent cu rădăcina dentară și lamina compactă a alveolei. Pe radiograma unui dinte cu rădăcini
incomplet formate, periodonțiul se depistează numai în regiunea formată a rădăcinii, iar în regiunea pâlniei
radiculare se contopește cu zona de creștere care este clar delimitată prin lamina compactă a osului alveolar.
Periodonțiul se definitivează aproximativ peste un an după terminarea apexului radicular. În această perioadă
spațiul periodontal este lărgit, mai ales în regiunea apicală. Grosimea periodonțiului este de 0.2-0.25 mm însă ea
poate varia.
Etiologia parodontitelor apicale
De mai mulți factori:
1. infecțioși;
2. neinfecțioși: - mecanici

Page 15 of 44
- chimici
- alergici.
Factorii etiologici duc la apariția și influențează mai apoi procesul evoluția patologic. De aceea, medicul
trebuie să determine cauzele și să efectueze tratamentul ținând cont de etiologia lui. Este importantă și
localizarea procesului. Dacă procesul inflamator se propagă în țesutirile periapicale – se dezvoltă parodontita
apicală; dacă este implicat periodonțiul margina – parodontita marginală. La copii parodontitele apicale pot fi
provocate de mai mulți factori etiologici: infecțioși, traumatici, chimici.
Parodontitele apicale infecțioase. În practica pedodontica, cele mai frecvente forme sunt parodontitele
infecțioase. Căile de pătrundere sunt diferite: prin canalul radicular în cazul pulpitelor și gangrenei pulpare.
Parodontitle sunt provocate de flora polibacteriană. Cele mai frecvente microorganisme sunt formele aerobe și
anaerobe: streptococi, stafilococi, lactobacterii, fungi levuriformi, etc.
În procesul dezvoltării dintelui, țesutul pulpar și periodontal se află într-o legătură strânsă. Pe măsura
formării rădăcinii, se diferențiază histologic trei feluri de țesuturi: pulpa coronară, pulpa radiculară și
periodontul.
Limitele anatomice care separă aceste țesuturi sunt orificiile canalelor radiculare și orificiile apicale. Pe
măsura formării acestor limite, diferența dintre aceste țesutiri devine tot mai evidentă. Particularitățile structurii
histologice a acestor țesuturi determină caracterul diferit al reacțiilor în procesul inflamator. Așadar,
periodontitele acute la copii apar ca o consecință a pulpitelor netratate la timp. O altă cale de pătrundere a
infecției este prin pungile parodontale. Foarte rar, infecția poate pătrunde pe cale hematogenă în cadrul bolilor
infecțtioase acute: gripa, angina, scarlatina, etc. Concomitent cu periodonțiul este infectată și pulpa radiculară.
Procesul inflamator al țesututrilor parodontale apicale are rol de barieră: împiedică propagarea infecției în
profunzime.
Parodontiteapicale traumatice. Apar în urma acțiunii unei traume mecanice importante: lovitură, cădere,
etc. În asemenea cazuri sunt afectați dinții anteriori. Pot fi provocate de microtraume repetate sau permanente:
obturații înalte, aparate ortodontice, patologia ocluziei, deprinderi vicioase de a roade diferite obiecte tari, etc;
ca rezultat al tratamentului incendodontic incorect: lezarea periodonțiului cu ace radiculare, extirparea brutală și
profundș a pulpei poate să detașeze țesutul periodontal, obturarea canalului după apex.
Parodontite apicale chimice. Patologia apare înainte și după tratamentul pulpitelor fiind cauzată de acțiunea
preparatelor pe bază de arsen, antiseptice: formalină, fenol, msteriale de obturare a canalelor. Stabilind
diagnosticul de pulpită arsenicală acută, trebuie ținut cont că simptomele procesului inflamator în periodonțiu
pot fi provocate de acțiunea directă a arsenului asupra periodonțiului sau pot fi consecința răspândirii procesului
inflamator din pulpă.
Parodontite apicale alergice. Se întâlnesc la copiii cu sensibilitate mărită către preparatele
medicamentoasevfolosite la tratamentul endodontic. Preparatele medicamentoase cu structură chimică
complexă acționează ca antigei, ducând la formarea anticorpilor. Substanțele cu structură chimică simplă în
organism pot să se lege cu serul sanguin formând antigeni, care pot provoca formarea anticorpilor. La un contact
repetat cu aceste substanțe apar reacții alergice specifice.
Patogenia parodontitelor apicale
Perioada inițială a periodontitei acute seroase se manifestă prin edem, hiperemie pronunțată, prin migrarea
leucocitelor din vasele sanguine în țesuturile înconjurătoare. Pe măsura evoluării procesului, periodonțiul este
infiltrat de exsudat seros cu un număr neînsemnat de leucocite neutrofile.
Evoluția continuă a procesului inflamator duce la trecerea periodontitei seroase în periodontită purulentă,
care se caracterizează printr-o hiperemie pronunțată, prin infiltrare focală sau difuză de leucocite, prin
dereglarea orientării fibrelor de colagen care se distrug și se expun lizei.
Ca rezultat al acțiunii factorilor patologici asupra periodonțiului în zona afectării apare un proces
inflamator: se formează și se concentrează mediatorii procesului inflamator și fermenții proteolitici tisulari, care
duc la alterarea structurilor periodonțiului și declanșează dereglări circulare și metabolice. Morfologic, în
regiunea apicală la procese inflamatorii se observă 4 zone: de infecție (se depistează microorganisme
identificate), de contaminare (celule și fragmente de celule, limfocite, microorganisme nu se depistează), de
iritare (predomină histiocite, osteoclaste), de stimulare (fibroblaști, osteoblaști).
Pentru dinții temporari, avem următoarele particularități: existența unei comunicări largi între pulpa infectată
și periodont permite agresiunea permanentă a toxinelor și a microorganismelor; particaritățile zonei apicale
facilitează extinderea proceselor exsudative; rezorbția radiculară însoțită de un proces inflamator duce la
creșterea activității osteoclastelor, la distrucția permanentă a osului, care este înlocuit de țesut granular; scade
tendința către vindecare a proceselor periapicale.
Paralel cu procesele de alterație și ezsudație, apar procese de proliferare, caracteristice inflamației cronice și
cronice exacerbate. În funcție de aceasta evoluează o formă sau alta de periodontită cronică: granulantă,
granulomatoasă, sau fibroasă. Procesul de proliferare se termină cu formarea țesutului granular, care se

Page 16 of 44
transformă ulterior în țesut fibros. Pe măsura evoluției procesului inflamator au loc schimbări calitative ale
caracterului exsudatului (seros, purulent, hemoragic) și a căilor de difuzare a lui (prin canalul radicular, spațiul
periodontal, prin os, subperiostal și mucos).
După evoluția clinică, procesele inflamatorii periodontale pot fi:
1. acute (seroase sau purulente) – procese alterativ-exsudative, evoluție scurtă, dar mai intensivă.
2. cronice – procese proliferativ-regeneratoare, evoluție lentă și tablou clinic slab pronunțat.
Clasificarea parodontitelor apicale
Clasificarea afecțiunilor parodontale după OMS

K.04. Maladiile țesuturilor periapicale
K.04.4. Periodontitele apicale acute de origine pulpară.
Periodontitele apicale acute FAJ (ca infecție).
K.04.5. Periodontita apicală cronică.
Granuloame apicale.
K.04.6. Abces periapical cu fistule.
1. Inclusiv: - abces dentar cu fistulă
− abces dento-alveolar cu fistule
− abces periodontal de origine pulpară.
K.04.60. Fistulă deschisă în sinusul maxilar.
K.04.61. Fistulă deschisă în fosa nazală.
K.04.62. Fistulă deschisă în cavitatea bucală.
K.04.63. Fistulă pe piele.
K.04.69. Abces periapical cu fistulă neidentificată.
K.04.7. Abces periapical fără fistulă
Abces dentar.
Abces dento-alveolar.
Abces periodontal de origine pulpară fără fistulă.
K.04.08. Chist radicular.
Inclusiv: Chist apical
Chist periapical.
K.04.80. Chist apical și lateral.
K.04.81. Chist rezidual.
K.04.82. Chist paradental, inflamator.
K.04.9. Alte afecțiuni neprecizate.
Clasificarea parodontitelor apicale ale dinților temporari și permanenți la copii după T. Vinogradova
I. Localizarea procesului:
-- apicală;
-- marginală;
II. Etiologie:
-- infecțioasă;
-- traumatică;
-- toxică;
-- medicamentoasă
III. Evoluție clinică:
-- acută: a) seroasă b) purulentă
-- cronică: a) fibroasă b) granuloasă c) granulomatoasă
-- exacerbarea formelor cronice ale parodontitelor.
IIII. Schimbări pato-morfologice:
-- inflamație acută: seroasă, purulentă

Page 17 of 44
-- inflamație cronică: fibroasă, gangrenoasă, proliferativă.
Clasificarea parodontitelor apicale după h. Taatz, 1975
1. Parodontitis apicalis acuta.

2. Parodontitis apicalis chronica:
a) îngroșarea edemantoasă a periodonțiului;
b) ostită resorbtivă difuză;
c) ostită resorbtivă limitată (granulom);
d) granuloasă progresivă;
e) chist radicular;
f) ostită sclerozată.
24.Exact ca la 23…sursa spinei.
25.Hipoplazia dentara la copii.

Hipoplazia
Hipoplazia este o anomalie de dezvoltare, care constă în subdezvoltarea dintelui sau a ţesuturilor dure dentare în
urma tulburării funcției a ameloblaștilor(în cazurile grave scînd se dereglează și dentinogeneza) și
odontoblaștilor.Ea afecteaza atât dinții permanenți chât și cei de lapte.Mai frecvent ne întâlnim cu hipoplazia
dinţilor permanenţi.
Deosebim forma localizata si sistemica a hipoplaziei.
Hipoplzia de sistem după manifestările clinice se clasifică în următoarele forme:
1.maculată
2.ondulată
3.punctiformă
4.fisurată
5.scaralată
Modificările smalţului pot fi: superficiale, profunde, solitare sau multiple şi de diferite dimensiuni. Pot fi linii
şi fisuri, brazde în jurul coroanei, dispuse la diferit nivel, ele sunt paralele marginii incizale sau ocluzale.
Forma maculată sau cretoasă uneori prezintă ten albicios sau gălbui, se caracterizează prin faptul că pacienţii
nu expun senzaţii neplăcute. Maculele sunt localizate pe suprafeţele vestibulare, sunt două, netede, lucioase, la
coloraţia vitală nu se colorează, nu se măresc în dimensiuni.
Hipoplazia SISTEMICĂ după manifestările ei clinice se împarte în 3 forme:
1.Modificare de culoare a smalţului
2.Subdezvoltarea smalţului
3.Aplazia smalţului.
În formele mai grave , ca forma punctiformă, fisurată pe suprafaţa smalţului apar depresiuni. În aceste locuri
smalţul este subţire, subdezvoltat sau poate chiar lipsi, are loc aplazia smalţului. În aceste defecte pereţii sunt
duri, netezi. Pe fundul gropiţelor sau fisurilor hipoplastice putem observa o modificare a culorii smalţului –
gălbuie sau chiar brună.
În formele fisurate coroana dintelui este strangulată, iar dacă defectul atinge marginea incizală apar defecte
sub formă de incisură semilunară.
În forma scaralată, şanţurile, fiind câteva la număr alternează cu sectoare normale de ţesut dur, dând dintelui
un aspect de scăriţă. Practic mai des se întâlnește forma maculară, ondulată, şi mai rar hipoplazia în şanţ şi
scaralată.
Atunci când avem hipoplazia şi a dentinei, coroana dintelui este deformată. Aşa dinţi apar în sifilisul
congenital – dinţii Hutchinson (insivii superiori centrali au formă de şurubelniţă, cu îngustarea coroanei la
marginea incisală şi pe ultima persistă o incisură semilunară); dinţii Fournier – incisivii centrali au aceaşi
formă ca şi dinţii Hutchinson, dar fără incisură pe marginea tăioasă. Dinţii Pfluger se referă la molarii I,
coroana se ingustează spre suprafaţa ocluzală, cuspizii confluiază, dintele capătă un aspect de con.
Diagnosticul diferenţial al hipoplaziei se face cu :

1. Caria incipientă, superficială-petele sunt unitare,situate în regiuneaa cervicală,cretoase,rugoase,absorb

Page 18 of 44
coloranții,smalțul este fără luciu.
2. Fluoroza-pete albe/galbene pe zonele bombate ale dinților.
Tratamentul: faţetarea, restaurarea, albirea dinţilor în dependenţă de defecte, intervenţie ortopedică în caz de
modificări brutale.
Profilaxia hipoplaziei de sistem constituie o dezvoltare armonioasă a copilului în primele zile de viaţă.
Hipoplazia locală
Este o afecţiune, care apare în urma tulburărilor în perioada de formare adamantinei, la 1-2 dinţi constanţi de pe
urma antrenării primordiilor dinţilor în procesul inflamator. Mai frecvent se dezvoltă la premolari, mugurii
carora sînt situați între rădacinile dinților primari(deciduali).
Profilaxia se realizează prin combaterea cariei la dinții de lapte sau prin tratarea ei in stadii incipiente.
26.Fluoroza dentara la copii.

FluorozaEste o afecţiune endemică ca consecinţă a acţiunii toxice a fluorului în timpul formării şi mineralizării
smalţului şi dentinei.
Concentraţia de fluor în apa potabilă după standardtul de stat nu trebuie să depăşească 1,5mg într-un litru de
apă.
Pentru fluoroză sunt caracteristice:
1.macule cretoase,
2.macule de culoare galben-deschisă, care uneori conferă un aspect „tigrat” smalţului;
3. macule de culoare galben-închisă sau brune.
În unele cazuri pot apărea defecte punctiforme. În dependenţă de forma şi gradul afectării se modifică caracterul
maculelor: de la macule mici, albicioase aproape invizibile – până la macule întunecate, eroziuni pe toate
suprafeţele dinţilor, care duc la distrucţii ale ţesuturilor dure şi formei coroanei dentare. Gradul de afectare este
condiţionat de cantitatea de fluor în apa potabilă.Conform datelor staţiilor raionale de igienă şi epidimiologice,
cantitatea de fluor în apa potabilă din localităţile Moldovei este următoarea: Nisporeni – până la 4,0 mg/l;
Vărzăreşti – 5,0 mg/l; Taraclia – 7,8 mg/l; Prodăneşti (Floreşti) – 8,3 mg/l; or. Făleşti – 11,8 mg/l; Pârliţa
(Ungheni) – 5,0 – 14,0 mg/l
.Fluoroza afectează mai frecvent dinţii permanenţi şi în special incisivii superiori şi molarii permanenţi,
apoi premolarii şi mai rar incisivii inferiori şi caninii. Aceasta se lămureşte prin faptul că termenul de
mineralizare a incisivilor şi primilor molari permanenţi coincid, iar cu vârsta se reduce consumul de apă la 1 kg
de masă a corpului.
Clasificarea după B.K.Патрикеев (1956) în funcţie de gravitatea procesului se disting următoarele forme:
1.haşurate;
2.maculată;
3.granular – cretoasă;
4.erozivă;
5.distructivă.
OMS (1997) recomandă următoarele coduri şi criterii de clasificare a fluorozei:
1.Norma. Suprafaţa smalţului este netedă, strălucitoare, crem-albă palidă.
2.Chestionabillă. Dereglări uşoare ale semitransparenţei smalţului normal, care se manifestă prin câteva macule
albicioase.
3.Foarte uşoare. Macule mici netransparente, situate iregular pe suprafaţa dintelui şi care ocupă mai puţin de
25% din suprafaţa dentară.
4.Uşoară. Sectoarele cu macule albe sunt mai mari şi ocupă până la 50% din suprafaţa dintelui.
5.Moderată. Suprafeţele dentare sunt abraziate, frecvent sunt depistate macule cafenii cu o formă iregulată.
6.Severă. Sunt afectate toate suprafeţele smalţului, pot fi dereglări ale formei dentare, iar esenţială este prezenţa
defectelor unitare sau care se contopesc. Frecvent sunt depistate macule cafenii.
7.Exclus (de exemplu dinte acoperit cu coroană).
8.Nu se înregistrează.
Forma haşurată se caracterizează prin prezenţa unor haşuri mici cretoase situate în stratul superior al
smalţului.
Sunt localizate mai frecvent pe suprafeţele vestibulare.
Forma maculată multiple macule alb-cretoase bine pronunţate, situate pe toată suprafaţa dinţilor afectaţi.
Uneori aceste macule au o culoare brună-închisă. Smalţul în locul afectat este integru, lucios.
Forma granular-cretoasăPe fondul unei nuanţe albicioase, mate a smalţului se depistează discromii de culoare
gălbuie cu multiple macule mari şi punctiforme, pot fi leziuni superficiale cu pierderi de smalţ cu o profunzime
de 0,1 – 0,2 mm şi diametrul de 1,0 – 2,0 mm.

Page 19 of 44
Forma erozivă – pe fondul smalţului pătat, pigmentat sau nu se observă defecte ale smalţului – eroziuni. Are
loc abraziunea smalţului şi dentinei.
Forma distructivă – în urma eroziunilor în ţesuturile dure dentare şi fragilităţii adamantinei are loc abraziunea
lor cu pierderi de ţesuturi dure. Coroana dintelui este deformată.
Tratamentul:-reducerea dozelor excesive de F
-majorarea rezistenței organismului
-indicarea tratamentului medicamentos cu conținut de Ca,P, vit.C,D,microelemente
- inlăturarea defectului cosmetic(în formele hașurată,maculată,granular-cretoasă decolorarea cu acizi organici
urmată de terapia de remineralizare,iar in formele erozivă și distructivă restaurari estetice cu materiale
compozite,sau tratament ortopedic).
27. Afecţiunile parodonţiului la copii, clasificarea, particularităţile generale ale evoluţiei proceselor
inflamatorii a ţesuturilor parodonţiului la copii. Gingivitele la copii. Tratamentul gingivitelor la copii.
La copii procesele patologice pot sa dispara fara consecinte ,cu sau far influenta unor factori ,sau pot
progresa cu tratamentul aplicat .Particularitatile –procesul incepe de la margina gingivala ,progresind spre
apical ,nu este limitatat ,afecteaza mai multi dinti ,are caracter cronic ,cu tendinta permanenta de extindere .
Clasificarea afecțiunilor parodonțiului ASUS (1983)
1.Gingivita
-forma clinică -catarală , ulceroasă ,hipertrofică .
-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă .
-evoluție-acută , cronică ,exacerbată.
-extindere –localizată , generalizată.
2 .Parodontita
-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă.
-evoluție –acuta , cronică ,exacerbata ,abces și remisiune .
-extindere –localizată , generalizată.
3.Parodontoza
-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă.
-evoluție –cronică , remisiune .
-extindere –generalizată.
4.Boli idiopatice cu distructie progresiva a tesuturilor parodontiului (parodontoliza)-sindromul Papillion -
Lefevre,neutropenie ,diabet zaharat decompensat , etc.
5.Parodontomul –tumefactii si afectiuni tumefiante (epulis ,fibromatoza ,etc )
GINGIVITELE
Etiologie –infectii bacteriene , virotice ,nerespectarea igienei bucale .traume mecanice ,chimice , reactii
alergice locale .
1.Gingivita catarala-cea mai frecventa la copii .
La examinare –hiperemia ,edemul papilelor si gingiei marginale ,depuneri moi sau dure .La sondare –
hemoragie ,pungi parodontale lipsesc .
Diagnosticul –proba Schiuller –Pisarev pozitiva ,indice igienic –mai mare de 1,PMA mai mare de 0,CPITN-
codul 1-2.
Tratamentul –inlaturarea cauzei ,igiena orala , terapie antiinflamatorie (antiseptice , fermenti , remedii
vegetale ),preparate antiedematoase (poliminerol,maraslavin ), cheratoplastice .Se recomanda lavaje
,hidromasaj , electroforeza.In cazul gingivitelor simptomatice important este tratamentul maladiei generale .
2 Gingivita hipertrofica –se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei cu formare
de pungi false .La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare ,obturatii incorecte ,boli endocrine ,ale
singelui .Se intilneste la virsta pre –si pubertara.
Sunt 2 forme- edematoasa,caracterizata prin hipertrofie,edematiere si cianoza a gingiei , hemoragii evidente
la periaj , in timpul alimentatiei ,halena ,proba Schiuller –Pisarev pozitiva si forma fibroasa –caracterizata
prin hipertrofia gingiei ,fara singerare ,cu suprafata mata ,pot fi pungi false , proba Schiuller –Pisarev negativa
.
Tratament
1 forma edematoasa –inlaturarea cauzei ,igiena orala,terapie antiinflamtoarie si antiedematoasa sub forma
de clatituri , lavaje unguente ,injectii gingivale .Doar dupa inlaturarea inflamatiei se administreaza terapia
de sclerotizare superficiala(maraslavina , fitodont ) si profunda(injectarea in papile sol .glucoza40%, H2O2
10%) .
2.fibroasa-igiena cav .bucale , terapie de sclerozotizare (lidaza , ronidaza , electroforeza cu heparina ),lasero-
criodistructie .

Page 20 of 44
3.gingivita ulceroasa -apare pe fonul inrautatirii starii generale .Se caracterizeaza prin aparitia ulceratiilor
acoperite cu depuneri fibrinoase sau necrotice,halena fetida,dintii pot fi usor mobili ,ganglionii mariti ,
durerosi .
Tratamentul general- antihistaminice ,vitamine ,lichide in cantitati mari .
Tratam . local –sub anestezie aplicativa se aplica fermenti proteolitici si se inlatura depunerile .Apoi se
iriga cu solutii antiseptice .Se fac aplicatii cu prep. Antiinflamatoare si cheratoplastice . SE respecta ingiena
orala riguroasa.
28. Stomatita herpetică acută la copii. Tratamentul şi profilaxia

Este una dintre cele mai frecvente forme de stomatita in rindul copiilor (80%).
Etiologie –virusul Herpes Simplex.Mai receptive sunt copii de la 6 luni la 3 ani .Calea de patrundere –de la
mama , prin obiecte de uz casnic , jucarii , biberoane , aerogen .
Perioada de incubatie 2-17 zile .Se manifesta prin stare de intoxicatie generala si modificari la nivelul
mucoasei , in dependeta de gravitate.
Forma usoara-starea generala este satisfacatoare , febra 37.Gingia este hiperemiata ,,edematiata si prezenta
aftelor de forma rotunda sau ovala ,cu margini pronuntate , fund neted si acoperita de o pelicula alb –gri
, inconjurata de un inel de hiperemie ,dureros .Apar aproximativ 3-5 afte.Durata perioadei 3 zile .
Forma medie –in perioada prodromala starea generala se agraveaza-slabiciuni ,inapetenta .Febra , ganglionii
mariti ,durerosi .In perioada de manifestari clinice febra ajunge- 39 .In cavitatea bucala si regiunea
periorala este o hiperemie si edem ,unde apar de la 5- 25 de elemente herpetice (afte).In aceasta perioada
este prezenta gingivita catarala gravitate medie ,hipersalivatie .Epitelizare dureaza 4-5 zile .Un timp mai
indelungat se mentine gingivita ,hemoragia si limfadenita.
Forma grava –rar intinita .In faza prodromala –adinamie , cefalee,artralgii,hemoragii nazale , voma , greata
,limfadenita pronuntata a ganglionilor cervical si submandibulari , febra -39-40.Endobucal –mucoasa
edematiata ,hiperemiata .Apar eruptii nu numai in cav.bucala ,dar si pe pielea periorala , pleoape,miini
,brate. In cav bucala pot fi observate pina la 100 eruptii in diferite faze de evolutie.Deseori aftele se
contopesc formin zone mari de necroza.
Tratamentul depinde de perioada evolutiei bolii ,gravitate , infectii asociate.
Trat .general –prep antivirale (Bonafton ,Virolex),terapie de dezintoxicare , antihistaminice , vitamina C.In
forme grave complicate cu fuzobacterioze-metronidazol sau antibiotice de spectru larg ,imunostimulatoare,
imunomodulatoare .Dupa necessitate se indica terapia simptomatica –antipiretice ,preparate cu actiune
cardiovasculara .
Tratamentul local-preparate antivirale-ung.Bonafton 0,5%,Aciclovir 5%,-interferon leucocitar .Aceste
preparate de aplica de 5-6 ori in zi pe mucoasa.
Sub aplicatii topice anestezina 5-10%se inlatura depunerile moi cu sol slab antiseptice , enzime proteolitice
.In perioada de vindecare ,prep antivirale se inlocuiesc cu keratoplastice .Metode fizioterapeutice –raze
UV,laser heliu-neon (numai pina la inceputul epitelizarii).
Profilaxie Izolarea bolnavilor ,copii care au avut contact cu bolnavul li se administreaza in scop
profilactic antivirale .Se va respecta igiena personala ,copilul bolnav va avea jucarii , vesela , lenjerie
personala .
Se anunta telefonic gradinita sau scoala,apoi se viziteaza acest colectiv de copii ,se organizeaza masuri
antiepidemice .Se vor dezinfecta obiecttele ,jucariile cu cloramina 1-2%,iradierea incaperilor cu raze
ultaviolete.Cazul se declara la centrul de medicina preventive .
29.Candidoza acută a mucoasei cavităţii bucale la copii, tratamentul, profilaxia.

Mai numita si margaritarel ,muguet ,candidoza acuta se intilneste la sugaci ,mai rar la copii la o virsta
mai mare .
Tabloul clinic –hiperemia mucoasei bucale cu aparitia unor depunei ale , galbui .Poate evolua usor , mediu
, grav .
Forma usoara –pe mucoasa apar sectoare limitate de hiperemie (pe limba , obraji ,buze),depuneri
punctiforme ,albe .Ulterior se maresc si se contopesc ,formind o pelicula asemanatoare laptelui coagulat
.Acestea usor se detaseaza ,pe locul lor ramine o suprafata hiperemiata .
Forma medie –depuneri sub forma de pelicule ,care nu intotdeauna se detaseaza ,iar in locul lor ramine o
eroziune ce singereaza.
Forma grava-afectarea difuza a mucoasei ,Pe limba,obraji , buze sunt depuneri cenusii,cu infiltrarea
tesuturilor .Deseori se asociaza cu cheilita angulara si limfadenita submandibulara .Bolnavii acuza –
uscaciune , usturime , saliva e spumoasa.

Page 21 of 44
Tratament –forma usoara –tratam .local(sol .bicarbonat de Na1-3% ,iodinol 1%,sol .Kastellani ).
Forme medii – se prescriu unguente antimicotice-levorina 5%,decamina 5%, nistatina .
I n forme grave se administreaza si prep antimicotice per os .Cura dureaza 7-10 zile .Se recomnda sugerea
caramelelor de Decamina .
Formele generalizate si viscerale sunt tratate in stationar .
Profilaxia
- la gravide-tratarea micozelor organelor genitale
-la nou nascuti pentru profilaxie la a 2-5 zi se administreaza suspensie de de nistatina per os .
-respectarea igienei orale
-la administrarea antibioticelor in paralel se iau si antimicotice
-respectarea regimului sanitaro-igienic in maternitati , crese de copii , spitale.
30.Cheilitele la copii. Particularităţile evoluţiei clinice, diagnosticului şi tratamentului

Dupa Maskileison si Kutin cheilitele se clasifica in –
1.independente (exfoliativa , glandulara ,de contact ,meteorological ,actinica )
2. simptomatice (atopica ,eczematoasa,macrocheilita in sindromul Melkersson –Rozenthal,hipovitaminoze ).
-Cheilita exfoliativa se manifesta in 2 forme –uscata si exudativa .
Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia scuamelor ,care dupa inlaturarea lor nu se formeaza eroziuni ,
dar ramine o zona hiperemiata .Copii acuza uscaciune , arsura durere.Boala are o evolutie indelungata , cu
remisiuni .
F.exudativa –apar cruste pe fonul unei mucoase hiperemiate , edematiate.La detasarea lor ramine o suprafata
umeda ,edematiata , hiperemiata ,fara eroziune .
Tratament –tratamentu bolii generale ,terapie sedative ,polivitamine ,raze Bucky,laser heliu –neon.Local –
antiseptice , antiinflamatoare, unguente ,rujuri igienice .
-Cheilita meteorologica –apare in rezultatul actiunii factorilor meteorologici .SE caracterizeaza prin
uscaciune , senzatie de constrictive .Marginea rosie a buzelor este hiperemiata , infiltrata, acoperira cu
scuame .
Tratament –inlaturarea cauzei , vitamine grupul B. aplicare rujului igienic .
-Cheilita actinica
Apare ca urmare a actiunii razelor solare .Sunt 2 forme –uscata si exudativa .Forma uscata se caracterizeaza
prin aparitia unor scuame mici ,argintii –albii,insotite de uscaciune , usturimi , eritem .
Forma exudativa –pe fondul eritemului ,edemului apar vezicule mici , eroziuni acoperite cu cruste .
Copii acuza prurit , usturime , durere.
Tratam.-excluderea insolatiei ,local unguente corticosteroizi , bitamine gupul B, PP, folosirea cremelor de
protectiede arsuri solare .
-Cheilita de contact –apare ca urmare a unei reactiii alergice lente la diversi alegeni –rujuri ,paste de dinti
,unele rasini din aparate ortodontice . Copii acuza prurit , uscaciune .SE afecteaza margina rosie a buzei
,poate fi afectata si pielea ,si mucoasa buzelor .IN locul contactului este un eritem limitat si descuamare .In
cazuri grave -vezicule , eroziuni ,exudatie.
Tratament - inlaturarea cauzei ,local unguente cu corticosteroizi ,terapie de hiposensibilizare .
-Cheilita glandulara- apare mai frecvent pe buza inferioara ,ca urmare a hiperplaziei ,hiperfunctiei
glandelor salivare ale mucoasei buzelor .Cauza-trauma buzei cu dintii ,deprinderi vicioase , virusi .
Pe mucoasa sunt vizibile orificiile deschise ale canaleor gl.salivare sub forma de puncte rosii ,,prin care se
elimina saliva .Datorita umezirii permanente mucoasa se macereaza, erodeaza .Buzele pierd elasticitatea ,
apar ragade.
Tratament –local , unguente cu corticosteroizi ,electrocoagularea glandei salivare , inlaturarea chirurgicala a
glandei salivare .
Cheilita atopica
E un simptom al dermatitei atopice sau neurodermitei difuze .La copii apare dupa 7 ani .
Tabloul clinic- e afectata margina rosie a buzei si pielea ,mai ales din regiunea angulara.Maladia incepe cu
prurit ,prin aparitia eritemului .Ulterior , margina rosie se infiltreaza si apar cruste mici ce se descuameaza ,
apar fisuri .Evolutia e lenta cu acutizari toamna si iarna.Dupa 20 ani are loc autoinsanatosirea .
Tratament –terapie hiposensibilizanta .,vitamine grupul B,local unguente cu glucocorticosteroizi ,raze Bucky ,
excluderea alimentelor picante , sarate , citrice , dulci .
-Cheilita eczematoasa –simptom al eczemei .Are evolutie acuta si cronica.Cauza –alergeni din alimente ,
medicamente , pasta de dinti .Forma acuta –apare prurit ,usturime .Se caracterizeaza prin polimorfism , pe
rind apare eritem ,edem , vezicule , scuame ,cruste .Intotdeauna se afecteaza pielea din regiunea periorala
.

Page 22 of 44
Forma cronica-infiltrarea inflamatorie si comprimarea marginii rosii a buzei si pielii periorale ,apar scuame
, cruste , fisuri .Uneor de asociaza cu flora microbian provocind eczema microbiana – edem , eritem
,vezicule cu cruste cenusii –galbene .Ulterior se descuameaza.
Tratament –terapie hiposensibilizanta ,sedative ,local unguente corticosteroizi (lorinden C,dermozolon )
31.Clasificarea anestezicilor la copii.

Anestezia-stare prin care se suprima temporar perceperea sau transmiterea sensibilitatii dureroase, insotita
sau nu de somn analgezic,de stabilizare neurovegetativa si de relaxare musculara.
Indicatii in anestezia generala: probleme medicale majore(anomalii congenitale de cord),hemofilii,reactii

alergice la anestezice locale,copii pina la 3 ani,dereglari psihice,carie decompensata ce necesita mai multe
sedinte pentru tratament, dentofobie,anxiosi,traumatisme omf, anomalii craniofaciale asociate.
Contraindicatii in a.generala-boli acute contagioase,stomatita acuta herpetica,inf. acute respiratorii
virale,anomaliile de constitutie ce includ hipertrofia glandei timoide,obstacolele cailor aeriene
externe(devieri ale sepyului nazal,vegetatii adenoide, rinite cronice).
Clasificarea si caracteristica metodelor de anestezie loco-regionala la copii.

Anesteziile loco-regionale
I.Anesteziile terminale neinjectabile:
• Fizice (prin refrigerare, cu ajutorul curentului electric)
• Chimice (prin aplicatie)
• Ionoforeza
II.A nesteziile injectabile
• Infiltratie (locala, la distanta ,plexala,intrapapilara si interligamentara)
• Regional(periferica, bazala, prin acupunctura)
• Serpinoasa infiltrativa (de tip Visnevschi)
III.Anesteziile locale cu preanestezii
• Pregatirea psihologica
• Sustragerea psihologica pregatirea narcopsihologica
IV.Anestezie locala combinata cu anestezie generala superficiala.
Anestezia regionala mandibulara(la Spina Spix)
Indicatii:
• Inlaturare a dintilor primari cu resorbtie radiculara pina la o treime din lungimea ei
• Inflamatii odontogene la nivelul apofizei alveolare
• Chisturi radiculare tratament dentar inlaturare a mugurilor dentari
Rmura mandibulei la copiii de 3-4 ani este de 2 ori mai mica decit la adulti, spatial pterigomandibular mic si
marunt, cu o cantitate mare de tesut lax, iar nervii care traiecteaza spatial mandibular sunt situati in
apropiere unul de altul, Solutia anestezica se absoarbe repede. Orificiul canalului alveolar inferior isi
schimba localizarea odata cu cresterea copilului.
Creasta temporala a mandibulei se repereaza intraoral cu degetul mare si se sprijina pe molarii inferiori, iar
extraoral marginea posterioara a ramului mandibular se repereaza cu degetul aratator, fixind bine ramul
mandibulei, pentru a evita miscarile neprevazute in momentl inteparii. Seringa se localizeaza la comisura
labiala opusa pe suprafata molarilor inferiori, iar intepatura se face medial de plica pterigomandibulara,
introducindu-se acul in profunzime, pina la contactul cu suprafata interna a ramului unde se depune
anestezicul.
Anestezia de tip La Gvardia- este o modificare a anesteziei mandibulare directe.
Indicatii:copiilor necooperabili sau potentialcooperabili.
Este aproape identica cu tehnica mandibulara directa. Se repereaza intraoral- marginea anterioara a ramului
mandibular iar extraoral – marginea posterioara a mandibulei.
Se indeparteaza partile moi ale obrazului gura fiind inchisa, inteparea acului se va face medial de marginea
anterioara a ramului mandibulei. Seringa se afla paralel cu planul ocluzal in vestibulul gurii, acul fiind
impins in profunzime antero-posterior la 1-1.5cm, mentinindu-se contactul cu suprafata interna a ramului
mandibular, unde se depune anestezicul. Inteparea mucoasei in aceasta zona este indolora si de cele mai

Page 23 of 44
multe ori la sfirsitul anesteziei , copii deschid gura, ceea ce permite finisarea anesteziei in mod obisnuit.
Anesteziile generale:
I. Anestezia generala de scurta durata
• Inhalatorie
• Intravenoasa
• Mixta
II. Anestezia de durata
• Balansata de intubatie
• Neuroleptanestezie
Anestezia generala in stomatologie suprima temporar sensibilitatea printr-o inhibitie reversibila, Controlata
a SNC si poate fi administrate inhalatoriu, i/v si i/m.
Elementele de dificultate si de risc p/u anesteziolog s/t:
• Conditiile de ambulator
• Pozitia sezinda a pacientului, care prezinta dificultati de supraveghere a miscarilor globilor ocular, a
reflexelor palpbral si pupilar
• Manipulatiile stomatologice in cavitatea orala, care pot compromite obstacole in caile aieriene(secretii,
cheaguri, corpi straini in forma de praf dentar, dinti, material de obturatie)
• Alunecarea tampoanelor in faringe caderea limbii spre peretele posterior a faringelui
• Pozitia posterioara a mandibulei
Indicatiile in anestezia generala la copii:
• Probleme medicale majore: anomalii congenitale de cord, patologie hematologica(hemofilie) sau alte
afectiuni care necesita tratament dentar urgent
• Pacientii care au reactii alergice la anestezicele locale
• Copii pina la 3 ani
• Pacientii cu handicap neurologic si dereglari psihice
• Pacientii cu carie decompensate care necesita multiple sedinte p/u tratament
• Copii si adolescentii cu dereglari comportamentale si dentofobii de gradele III si IV, anxiosi,
necooperabili, slabi adaptive si neadaptivi
• Copii la care Tratamentul cu anestezie locala a esuat
• Copii cu traumatisme dentare si orofaciale intinse
• Copii de virsta frageda si cei cu anomalii craniofacial associate
• Copii si adolescentii care neglijeaza tratamentul stomatologic
Indicatiile in anestezia generala in conditii de ambulator:

Copii din grupele I si II ASA cu afectiuni dentare grave, parintii carora sunt capabili sa le acorde ingrijire
preoperatorie si postoperatorie. Pacientii care fac parte din grupele III, IV, si V (ASA) sunt candidate la
anestezie generala in conditii de stationar.
Particularitatile tehnicii anesteziei tuberale la copii, indicatii, zona de anestezie.

Anestezierea maxilarului superior la copii se efectueaza cu multa atentie, deoarece palatal dur a copilului
este plat, vulnerabil si desparte cavitatea orala de cavitatea nazala printr-o placa subtire si fina,iar peretele
inferior este situate doar cu 1,5cm mai jos de peretele inferior al orbitei, unde se gasesc mugurii dentari.
Palatul dur nu are tesut lax, cu exceptia zonelor orificiilor palatin si incisive.
Anestezia incisiva este indicata in diverse manipulatii localizate in segmental anterior a maxilarului:
• Interventii chirurgicale vaste la apofiza alveolara a maxilarelor
• Tramentul cariei dentare si complicatiilor ei
• Tratamentul luxatiilor si fracturilor dentare
• Compactosteotomii

Page 24 of 44
• Inlaturarea dintilor supranumerari chisturi radiculare
• Anomalii de fixare a frenului buzei superioare
Localizarea orificiului incisive se determina usor visual, avind in vedere ca aceasta zona este o zona
reflexogena marita, acul se inteapa la 0,2-0,3mm de la papilla incisive. Se patrunde cu acul nu mai mult de
0,2-0,3mm.
Anesteziile la nivelul orificiului palatin sunt indicate in interventiile chirurgicale efectuate la nivelul apofizei
alveolare maxilare laterale.
• Extractia molarilor primari cu resorbtie radiculara nu mai mult de o treime din lungimea lor
• Inlaturarea dintilor permanenti
• Tratamentul dentar
• Inlaturarea mugurilor dentari, chisturilor radiculare
• Procesele inflamatorii odontogene
Proiectia orificiului palatin se schimba odata cu cresterea copilului. In planorizontal el ramine constant la
intersectia apofizei alveolare cu cea palatine, iar in plan sagital se afla la nivelul distalalcoroaneiultimului
dinte (patru primar,apoi cinci primar,apoi sase si sapte permanenti).
32. Etiologia anomaliilor maxilo-faciale.Clasificarea despicaturilor nazo-palatine.
33.Despicăturile labiale și cele ale palatului sunt diformități congenitale cauzate de o dezvoltare anormală a
fătului în perioada sarcinii. Incidența este de 1 la 600-800 de nașteri. Despicăturile labiale și palatinale pot avea
loc unilateral sau bilateral.
Copii cu despicături orale au deseori nevoie de tratament ortodontic pentru îndreptarea dinților și umplerea
spațiilor goale, cauzate de malformație. Este foarte important ca acești copii care prezintă despicături labiale sau
palatine să aibă dinți sănătoși.
Îngrijirea medicală a copiilor cu despicături labio-palatine, însă, este un lucru care trebuie să se producă în
echipă, printr-o abordare multidisciplinară, implicând ortodontul, chirurgul ortognat, doctorul pediatru și
eventual chirurgul plastician.
Tratamentul ortodontic asociat acestei malformații se înscrie în patru mari zone de temporale:

Page 25 of 44
-Imediat după naștere
-Pregătirea pentru graftul osos alveolar -- de obicei în jurul vârstei de 8 - 10 ani;
-Tratamentul ortodontic pentru corectarea dinților permanenți - de obicei în jurul vârstei de 10 -15 ani;
-Tratamentul ortodontic înainte și după operația de chirurgie ortognatică - de obicei în perioada pubertății.
Vârsta 0 – 5 luni
• Proceduri prechirurgicale
5 – 24 luni
• Instruirea părinților în
ceea ce privește igiena orală, dezvoltarea planurilor de tratament dentar și maxilo-facial;
monitorizarea erupției dinților de lapte și profilaxie regulată la dentistul pediatru
2 – 5 ani
• Întocmirea fișei ortodontice și a fișei dentare (radiografii,
fotografii, filme). La vârsta de 4-5 ani pregătirea pentru
evaluarea dentară și a dimensiunii despicăturii labio-palatinale;
• Monitorizarea igienei dentare; tratamente de prevenire a cariei dentare și tratamente restaurative;
• Măsurători și înregistrări ortodontice pentru a determina oportunitatea și momentul realizării adiției osoase;
• Tratament cu aparat dentar pentru corectarea problemelor de vorbire.
6 – 11 ani
• Poziționarea segmentelor osoase din maxilar cu ajutorul disjunctorului palatinal în anticiparea operației de adiție
osoasă;
• Recomandarea extracțiilor dentare, dacă este necesar;
• Monitorizarea igienei denare; asigurarea unor tratamente de prevenție a cariilor dentare și a unor tratamente de
restaurare dentară;
• Ajustarea aparatului dentar pentru corectarea problemelor de vorbire;
• Monitorizarea creșterii și dezvoltării osoase; retracția sau protacția maxilară, în cazul în care este nevoie
12 – 21 ani
• Întocmirea fișei dentare pentru monitorizarea dezvoltării maxilarelor, a evoluției erupției dentare și realizarea
operației de graft osos;
• Aparat dentar pentru îndreptarea dinților;
• În cazul unui retrognatism maxilar, o combinație de tratament chirurgical ortognatic și ortodontic este necesară;
• Tratament de protetică dentară dacă unul sau mai mulți dinți lipsesc;
• Monitorizarea igienei dentare; abordarea unor măsuri și tratamente de prevenție a apariției cariei dentare și a unor
tratamente de restaurare.
34.
35. Chisturile branhiale ale gâtului sunt malformaţii congenitale rare ce rezultă din anomaliile de dezvoltare
embrionară a regiunii cervicale. La embrionul uman se observă o serie de şanţuri branhiale paralele, delimitând
între ele formaţiuni îngroşate numite arcuri branhiale În cursul dezvoltării embrionare arcurile şi şanţurile
branhiale dispar. Chisturile şi fistulele cervicale iau naştere în urma persistenţei unor formaţiuni embrionare
(primele două arcuri branhiale). Ele pot să se evidenţieze atât la momentul naşterii cât şi pe parcursul vieţii.
Chisturile branhiale pot fi clasificate în funcţie de arcul branhial de origine: din primul, al doilea sau al treilea
arc branhial.Există şi alte posibilităţi de clasificare a chisturilor branhiale; astfel, Bailey împarte chisturile
branhiale în patru tipuri: - tipul I – situat la nivelul fasciei superficială a gâtului, pe marginea anterioară a
sternocleidomastoidianului; - tipul II – situat la nivelul fasciei profunde a gâtului, în raport cu vasele mari; -
tipul III – dezvoltat în loja vaselor mari cervicale; - tipul IV – chist de mici dimensiuni, în raport cu
endofaringele şi care se poate dezvolta spre baza craniului.
36.Etapele extractiei chirurgicale la copii….
Extractia dentara reprezinta o interventie chirurgicala, ce se efectueaza cu scopul de a indeparta din alveola
sadintelecare nu mai poate fi recuperate prin metode de tratament conservator sau a carui existenta pe arcada
impiedica fie eruptia, fie alinierea dintilor permanenti si stabilirea unei ocluzii ortognatice.
Particularitatile extractiilor dentare la copii:
• Extractiile dentare se fac in raport cu perioada de virsta a copilului,
• Cu perioadele de formare radiculara a dintilor primari

Page 26 of 44
• De inchidere a apexului
• De resorbtie si schimb fiziologic.
In extractiile dentare la copii se folosesc instrumente de acelasi fel ca si la mature, insa de marime mica,
corespunzatoare marimii cavitatii orale. Elevatoarele sunt folosite rar in extractia dintilor primary, ele sunt
inlocuite cu excavatoarele stomatologice, pentru a preintimpina extractiile dintilor si a mugurilor dentari
invecinati.
Operatia extractiei dentare: decurge in 7 etape: 2 suplimentare si 4 de baza:

• Sindesmotomia
• Aplicarea
• Insinuarea
• Fixarea
• Luxatia
• Inlaturarea
• Chiuretajul plagii alveolare
La inlaturarea dintilor primary nu se face sindesmotomia; insinuarea nu se face mai jos de coletul dentar;
luxatiile nu au directii stricte; nu se face chiuretajul plagii alveolare.
Indicatii in extractiile dentare la copii pot fi clasificate in 2 grupe: in extractia dintilor sanatosi in dentitia
primara, mixta si permanenta; in in extractia dintilor afectati de carii complicate in dentitia primara, mixta,
permanenta.
I. 1. Extractia dintilor de lapte si a celor permanenti, tratati si sanatosi, cu scopul de a dirija cresterea si
dezvoltarea aparatului dento-maxilar, de a crea conditii optime pentru formarea unei ocluzii dentare.
2.Extractiile dentare in perioada schimbului fiziologic.
3. Exractia dintilor permanenti sau primari cu scop ortodontic.
4. Extractiile dentare in perioada precoce a schimbului fiziologic a dintilor primari sunt generate de lipsa
spatiilor pe arcadele dentare si se efectueaza cu scopul de a crea aceste spatii pentru dintii permanenti care
erup.
5. Extractiile dintilor permanenti sunt indicate in cazul cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si nui
va afecta forma.
6. Exractia mugurilordentari permanenti in formarea ocluziei corecte si de dirijare a cresterii maxilarelor.
II.1.Extractiile dentare cu referire la anomaliile si viciile de dezvoltare, afectiunile dentare si ale tesuturilor
limitrofe.
2. Anomaliile de structura a tesuturilor dure .
3. Anomaliile de forma a tesuturilor dure
4. Dintii supranumerari
5. Ectopiile si inghesuirile dentare
III. Extractiile dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor.
IV. Extractiile dentare in traumatismele dentare si maxilare.
V. Indicatiile in extractiile dentare cu procese tumorale
Contraindicatiile operatiei de etractie dentare. Extractia dentara nu are contraindicatii absolute.
Factorii generali care necesita temporizarea extractiilor dentare:
• Sindroamele hemoragice
• Leucozele acute
• Diabetul zaharat
• Nefropatiile
• Afectiunile hepatice
• Afectiunile reumatice
• Corticosteroizii folositi timp indelungat
Factorii locali: afectiunile acute ale mucoasei cavitatii orale de origine virala sau alergica, impun
temporizarea extractiei pina la remiterea fenomenelor loco-regionale.
Complicatii
Fractura radiculara la copii- cea mai frecventa complicatie, cauzata de procesul de rizaliza neuniforma, care

Page 27 of 44
duce laformarea radacinilor inguste si lungi.
• Luxatia totala a mugurelui dentar- este o complicatie in extractia dentara daca nu se respecta
particularitatile manevrelor de exodontia.
• Aspirarea dintelui exarticulat – in timpul manevrelor de extractive dentara
• Complicaţiile apărute în urma extracţiei dentare. Fractura radiculară la copii - cea mai
frecventă complicaţie, cauzată de procesul de rezoliză neuniformă, care duce la formarea rădăcinilor
înguste si lungi. Fragmentele radiculare fracturate uneori sunt situate chiar sub mugurii dinţilor
permanenţi. Se ştie că înlăturarea fragmentelor fracturate este condiţia principală în regenerarea plăgii
alveolare. La copii însă, aceste fragmente radiculare vor fi lăsate în alveolă. Străduinţa de a înlătura
aceste fragmente va duce la înlăturarea accidentală a mugurelui dentar. Sunt necesare condiții pentru o
regenerare fără complicaţii a alveolei dentare (alveola lată, superficială, măruntă, cu o capacitate mare
de drenare). Odata cu eruperea dinților permanenți, rădăcinile fracturate vor fi expulzate spontan.
Luxaţia totală a mugurelui dentar este o complicaţie în extracţia dentară la copii, dacă nu se respectă
particularităţile manevrelor de exodonţie. Mugurele dentar, odată luxat, se reimplantează imediat în
alveolă şi se fixează prin suturarea marginilor alveolare sau prin aplicarea aparatului ortodontic.
Complicaţiile infecţioase posibile vor fi prevenite prin protecţie de antibiotice. Evidenţa radiologică a
acestor dinţi se va face la intervale de 3 luni, timp de 1 an.
Aspirarea dintelui exarticulat, în timpul manevrelor de extracţie dentară poate apărea la copiii anxioşi,
mobili, capricioşi. Aceşti copii sunt îndreaptaţi în staţionarele respective pentru examen şi tratament
specializat.
11. Infecţiile regiunii oro-maxilo-faciale la copii; definiţie, clasificare, etiologie, patogenie, particularităţi
imunologice.
37. Etiologia periostitelor la copii. Clinica periostitelor acute și cronice la copii. Tratamentul periostitelor
la copii.
Periostita odontogenă (abcesul vestibular) e/e o afecțiune inflamatorie a periostului, cauzată de infecțiile
țes.dentare și parodontale. La copii pot evolua ca formă nozologică sau ca simptom în pulpita acută
purulentă,chisturi purulente odontogene,osteomielite acute odontogene. Periostita cronică însoțește periodontita
cronică și e/e prezentă în osteomielita cronică a maxilarelor. Periostitele se întîlnesc la toate vîrstele,însă cel mai
rar pînă la 3 ani. Cel mai des sunt implicate procesele infecțioase a molarilor.
Etiologia.
De regulă periostita e/e de origine dentară sau parodontală (50%). Flora microbiană e/e caracteristică gangrenei
pulpare: stafilococi(alb,auriu,66%) și β-streptococi(32%), enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi, etc.
Patogenia
– debutează prin fenomene de periodontită apicală acută sau pulpită acută difuză;
- datorită faptului că apexul e/e în proces de formare, comunicarea pulpei cu țes.osos se realizează prin canalele
Hawers,determinînd răspîndirea rapidă a infecției;
- periostul e/e în stare de multiplicare, vascularizare accentuată.
- vasele sangvine sunt hiperemiate, diapedeză leucocitară, infiltrația și îngroșarea periostului,
- imaturitatea sistemelor imunitar,nervos și endocrin favorizează răspîndirea și alterarea stării
generale a organismului;
- în perioada infecțiilor virale frecvența maladiei crește.
După evoluția clinică deosebim următoarele forme a periostitei:
- acute seroase(stadiul intraosos);
- acute purulente(stadiul subperiostal);
- cronice;
Periostita acută seroasă (stadiul intraosos).
- în acest stadiu nu se recunoaște ca formă nozologică, ci se manifestă doar ca un simptom al
pulpitei acute, parodontitei acute sau cronice exacerbate, cu dureri spontane
sau la atingerea dintelui,provocate de distenzia periostului de către lichidul seros;
- mucoasa e/e congestionată, edemațiată, cu tumefiere a șanțului
vestibular în dreptul dintelui cauză sau a doi dinți;
- la palpare dureroasă, fără delimitări precise;

Page 28 of 44
- asimetrii faciale în funcție de localizare;
- nodulii limfatici regionali măriți, dureroși la palpare;
- uneori se dezvoltă tumefacția țesuturiilor
moi,care se menține cîteva zile după extracție; - starea generală :
subfebrilitate, insomnie, agitație, anorexie, jenă la masticație.
Diagnostic diferențial, se face cu:
- pulpite acute difuze, periodontite acute, periostite acute supurative.
Tratament. Dinții cauză pluriradiculari se înlătură, iar cei monoradiculari cu radacinile formate se tratează.
Periostitele în pulpite acute difuze se tratează.Se indică antibiotice în pastile sau siropuri, sulfanilamide în doza
corespunzătoare vîrstei, gluconat de calciu, regim la pat,cantitate mare de lichid.
Periostita acută purulentă (stadiul subperiostal)
- evoluează din cea seroasă destul de rapid, doar în cîteva ore;
- lichidul purulent din regiunile periapicale dentare difuzează prin canalele
osoase și țes.medular spre corticală, erodînd-o și acumulîndu-se sub periost, formînd abcesul subperiostal.
– apoi puroiul erodează periostul și pătrunde submucos,ameliorînd
fenomenele generale.
Clinica.
- Capul în poziție antalgică, limitarea funcțiilor, limfadenite sau periadinite regionale;
- Asimetrii faciale, edeme ale palpebrelor, plicei nazo-labiale, buzei
superioare(,,buză de tapir,,), reg.submandibulare, obrazului; în funcție de localizarea dintelui cauză.
- Șanțul vestibular bombat la
nivelul a 2-3 dinți, fluctuent la palpare; - Dintele
cauză e/e mobil; procesul situat la unghiul mandib. provoacă trismus. –
0 9
Starea generală: insomnie, neliniște, febră 38-38,5 C, VSH mărit(30-40mm), leucocitoză (20-25·10 /l,
limfopenie,proteinurie.
Diagnostic diferențial.
Furuncul al feței; Adenoflegmon; Osteomielita acută odontogenă; Pulpită acută difuză.
Tratamentul. Este chirurgical și medicamentos,se efectuează în staționar sub anestezie generală. Dinții primari
se extrag în toate cazurile, iar cei permanenți doar atunci cînd coroana dintelui nu are rol funcțional. Se vor face
incizii mari pe plica de tranziție, cu decolare de periost la nivelul a 2-3 dinți. La maxilă se face cu multă atenție,
ca să nu se dezgolească mugurii dentari sau infectarea sinusului. Abcesul palatin se va trata prin excizia unei
fîșii mucoperiostale.
Periostita cronică.
– e/e un proces lent, caracterizat prin tumefierea treptată, indoloră a osului;
- poate fi cauzat de tratament nerațional endodontic, periodontită cronică,
tratament neadecvat al periostitelor acute și formelor cronice de osteomielite, traumatism;
- la copii se întîlnește sub formele cronice simple (cedează după
tratament endodontic) și productive (formarea hiperostozelor).
Clinica.
– deobicei sunt depistate în timpul controlului profilactic;
- se manifestă printr-o îngroșare cortico-periostală periferică localizată, asemenea
chistului radicular; se determină la palpare;
- țes.moi pot fi ușor tumefiate, tegumentele nemodificate în culoare;
- mai frecv. se localizează la niv. molarilor primari sau permanenți.
Diagnostic definitiv și diferențial.
-Diagnosticul definitiv se stabilește în baza anamnezei,examenului clinic și radiologic,uneori biopsie.
–
Diferențial - Osteomielita cronică productivă; Tumorile benigne și maligne (sarcomul, osteomul, displazia
fibroasă).
Tratamentul.

Page 29 of 44
– lichidarea focarelor cronice periapicale, extracția dinților cauză primari, iar cei permanenți se tratează;
-
antibioticoterapia nu influiențează semnificativ tratam.proces infecțios;
- se indică fizioterapia – ionoforeză cu tinctură de iodură de potasiu; comprese cu sol.dimexidă,
sulfanilamide, vitamine.
– tratamentul de lungă durată poate duce la sclerozarea osului în exces,
formarea hiperostozelor.
38. Etiologia și patogenia osteomielitelor odontogene la copii. Tabloul clinic al osteomielitelor acute
odontogene la copii. Etiologia și clinica osteomileitelor cronice odontogene la copii. Etiologia și clinica
osteomielitelor hematogene la copii. Consecințele osteomielitelor hematogene. Principii de tratament.
Osteomielita- este o leziune infecțioasă ale oaselor maxilarelor, declanșate de pătrunderea germenilor
patogenilor la nivelul țesutului osos, provocînd procese supurative întinse (țes.cortical și medular) cu
dezvoltarea zonelor de osteonecroză. Se caracterizează prin simptome de intoxicație supurativă-necrotică,
modificări radiologice, clinice și de laborator.
După mecanismele de pătrundere a agentului patogen, osteomielitele se clasifică în:
odontogene (80%); hematogene (9%) și traumatice (11%). Pînă la 3 ani se întîlnesc mai des cele hematogene,
de la 3 la 12 ani – cele odontogene.
După evoluția clinică ele împart în:
- acute;
- cronice: - specifice (tuberculoase, sifilitice,actinomicotice)
- nespecifice (distructive, distructiv-proliferative, proliferative)

Osteomielita acută odontogenă.
Etiologia. Cauza este pătrunderea germenilor patogeni din focarele perialicale, în 80-87% a molarilor de lapte
și primii molari permanenți. Rareori în urma chisturilor radiculare supurative. Germenii patogeni pot fi de mai
multe specii: stafilococi, streptococi, grampozitivi și gramnegativi.
Patogenia. Există 3 ipoteze a declanșării osteomielitelor: Bobrrov și Lexer (ipoteza embolică infecțioasă);
Derijanov (ipoteza sensibilizării organismului); Semencenco(ipoteza dereglărilor neuro-reflectorii). În timpul
epidemiilor virale de iarnă și epidemiilor contagioase (rujeolă,scarlatină etc.) osteomielitele au o creștere
sporită. La fel copiii mici, copiii cu surmenaj fizic, procese cronice sunt dipuși la dezvoltarea leziunii.
Microscopic, procesul trece etapele de congestie, supurație, necroză, reparație.
Prima etapa e/e o inflamație reversibilă, caracterizată prin congestie accentuată, cu hiperemie și vasodilatație,
edem inflamator, medular și periostal, simultan se întinde spre țes.moi. La etapa de supurație osoasă, fluxul
sangvin devine lent, favorizînd dezvoltarea microbilor, tombozelor septice în capilare, urmate de de focare de
necroză și microabcese, care confluează în continuare. Prin canalele endoosoase puroiul străbate periostul spre
părțile moi. Datorită schimbărilor fiziologice ale osului în perioadele de creștere, erupere și schimb dentar
procesul infecțios se răspîndește rapid. Maxilarele sunt mai puțin mineralizate, predominarea subst.organice,
structura țes.spongios fragil,corticala subțire. În urma trombozelor vasculare apar necroze osoase și apar fistule
pe mucoasă și pilele. Etapa de regenerare evoluează rapid, apare după evacuarea procesulor patologice prin
proliferarea fibroconjunctivă și neoosteogeneză, uneori provoacă deformații osoase.
Tabloul clinic.
– debutul e/e brusc deobicei,depinde vîrsta copilului,cu cît mai mic e/e copilul, cu atît
evoluează mai grav;
- sistemul imunitar imatur,reactivitatea scăzută a organismului favorizează evoluția rapidă cu intoxucații
accentuate (în 1-2 zile de la debutul pulpitei acute);
- Starea generală: neliniște,insomnie,anorexie,febră, frisoane, puls accelerat,
slăbiciuni,adinamie,posibile vome,convulsii, tulbur.GI., excitare a SNC.
– tumefacție difuză,tegumentele congestionate, lucioase, destinse,
însoțite cu flegmoane a lojelor de comunicare, sinusite, la mandibulă se afectează părțile moi și regiunea
cervicali; – adenite,periadenite;
- Endobucal: mucoasa tumefiată pe toată
hemiarcada afectată, igiena bucală deficitară, hipersalivație, disfagie, trismus. Dinții mobili,cu elimin.purulente
din parodonțiu,dolori. Pot fi afectați mugurii d.permanenți;

Page 30 of 44
- semnul Vincent d’Alger pozitiv(hipoestezia buzei);
- radiologic, peste 7 zile apar focare de demineralizare,desenul trabecular
șters,spațiile medulare lărgite,opacitate mărită,corticala subțiată și pealocuri erodată.
9
– ex.de laborator: leucocitoză(15.10 /l – 20.10 /l), neutrofilie(70-
9
80%),limfopenie(>10%). În cazuri grave: HG scade(83-67g/l), eritropenie(3.10-12/l), VSH – 40mm/h.

Diagnostic diferențial. Se face cu: periostite acute odontogene, parotidite, tumori.
Tratament.
Se tratează chirurgical și medicamentos. Dinții cauzali se extrag, sub anestezie generală, abcesele subperiostale
se deschid cu incizii și decolări largi a periostului. Uneori procesul trece în cronic.
Osteomielitele cronice odontogene.
-Este o leziune distructivă sau proliferativă a țes.osos.
–se dezvoltă peste 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute, prezintă schestre sau lipsa
semnelor de regenerare și apariția modificărilor proliferative sau resorbtive;
Osteomielita cronică distructivă, e/e consecința celei acute odontogene, apar pe fondul stării
generale(acutizări ale bolilor de sistem, afecț.contagioase) sau locale (tratamente neadecvate a focarelor cronice
de inflamație, extracții tardive a dinților cauză) și neglijarea igienei bucale.
– se întîlnește la copii de 7-13 ani;
- timp de 7-10 zile de la debutul bolii se instalează perioada
cronică, diagnosticul definitiv se stabilește peste 1-1,5 luni în baza ex.clinic și radiologic.
Tabloul clinic.
– Starea generală: ameliorată, uneori subfebrilitate, leucocitoză, eozinofilie, scăderea
monocitelor. –
Starea locală: ameliorată, tumefacția țes.moi se menține, indoloră. Gangl limf. măriți și dolori. Apar fistule pe
mucoasă și piele.Se percepe osul diminuat de periost, rugos, sechestrele s/t mobile, de diferite mărimi.Mugurii
dentari deseori devin sechestre,afectănd zonele de creștere.
– Radiologic: se depistează sechestrele,înconjurate de
zonă de transparență, pierderea desenului trabecular, regenerare scăzută.
Tratamentul. Se face în condiții de staționar sub anestezie generală. La copii sechestrectomia se indică în
sechestre mari, care nu au tendință de rezorbție și în prezența mugurilor mortificați. Pentru a evita lezarea
zonelor de creștere intervenția se face pe cale endobucală, cu păstrarea periostului. Este asociat cu terapie
medicamentoasă rațională.
Complicații: abcese și flegmoane, sechestrarea totală a ramului, fractura sau tulb.de dezv. a mandibulei,
necroza mugurilor dentari, distrucții ale ATM (osteoartroză), deformații dento-alveolare, ocluzii patologice.
Osteomielita cronică destructiv-proliferativă.
– cea mai răspîndită formă, caracterizată prin procese de destrucție și proliferare.
– procese de distrucție sub formă de sechestre mici și multiple pe o supraf.întinsă, care la
copii se resorb sau se eliminină prin incizii de drenare; are loc și osteoregenerarea periostală stratificată.
– radiologic: la a 9-10 zi se depistează recuperarea endoosală în formă de
alterare a sectoarelor de opacitate și sclerozare.
Osteomielita cronică proliferativă ( osteomielita Garri, periostita osificantă, osteomielita pseudosarcomatoasă,
osteomielita cronică sclerozantă)
- e/e o formă rară, întîlnită la vîrsta erupției dentare, în perioada de
creștere a maxilarelor(12-15 ani), mai des la mandibulă;
- în 60-70% cazuri de origine odontogenă, iar etiologia ei nu
este determinată definitiv. – se presupune că leziunea poate fi cauzată de microbi
atipici cu virulență scăzută (stafilococi,streptococi, bacterii tip L), ca rezultat antibioterapiei neraționale, tratam.
endodontic nerațional, eruperea dinților primari, imunitatea deprimată.
Tabloul clinic.
– inițial evoluează cronic, fără afectare a stării generale și simpt.locale atenuate, rareori debutează cu
dureri neîntemeiate.
– deobicei se depistează în timpul examenului profilactic;

Page 31 of 44
- evoluează cu perioade de acutizare și cronicizare timp îndelungat(1-2ani),
cu fistule intra- sau extraorale, care se pot închide spontan.
– îngroșare dură cortico-periostală periferică difuză a osului la nivelul
corpului și ungh.mandib.; - GL nu sunt afectați, leucocitele și VSH în normă, HG și
eritrocitele scăzute. – radiologic: îngroșare a periostului, modificări
structurale și osteogeneză endoosală. Grosimea și desenul depinde de durata procesului. Peste 2-3 luni apar
semne de țes.osos tînăr, fără structură, între stratul periostal și marginea bazilară. După 6-8 săpt. Straturile
periostale poros confluează cu corticala,care își pierde treptat densitatea, devenind și ea poroasă,structura osului
devine uniform trabeculară, fără a diferenția aceste 2 straturi. Apoi procesele productive se intensifică, se
formează în exces țesut fibros,apare un desen trabecular neordinar. După cîteva luni structura osului se
diferențiază, restabilind țes. cortical și spongios. În caz de exacerbare a proces.,apare o opacitate în formă de
pete mici și un strat nou periostal osificant.
Diagnostic diferențial. Osteita; Displazii fibroase; tumori.
Tratament. Este complex (chirurgical,stomatologic și terapeutic). Cel chirurgical prevede eliminarea focarelor
periapicale (rezecția apicală, înlăt.focarelor odontogene, a mugurilor dentari mortificați), țes.osos de pe corticală
și a modela relieful mandibular. Se indică antibioticoterapia, imunizarea pasivă și activă, asanarea focarelor
cronice.
Osteomielita hematogenă.
-este un proces purulent care se instalează în os urma migrării infecției pe cale hematogenă;
–maxila este afectată mai des decît mandibula;
- la maxilar ea e/e localizată la apofizele frontală și malară,la mandibulă la procesul
articular. – poate afecta multiple oase faciale și a scheletului.
Etiologia.
–infecțiile umbilicale; piodermiile
cutanate; afecțiunile contagioase; infecțiile respiratorii; otitele; etmoiditele; traumatismele mucoasei; leziunile
mucoasei faringiene; inflamații în organismul mamei(mastite).
– factori predispozanți: nașterea prematură, patologiile sarcinii, IRV acute, infecții
contagioase. – în 65-91% cazuri agentul patogen e/e stafilococul auriu și alb.
Tabloul clinic.
– apare la copii în prima lună de viață, deseori pînă la 1 an și mai rar la 3-7 ani.
– se instalează brusc, rapid.
– în faza acută se inflamează parțile moi înconjurătoare (tumefiere,
edem,hiperemie.),pot fi prezente fistule endo- și exobucale.
– radiologic: primele 7 zile sărac, la a 7-a zi apar focare de
resorbție. La a 3-a săpt.sechestre,deobicei la marg.anter. a orbitei, palatul dur,oase nazale,condili articulari.
Diagnostic diferențial. La maxilă- cu infecții acute oftalmice, dacriocistite; La mandibulă- otite acute și
cronice. Se stabil. D-cul definitiv în baza ex.radiologic sau TC.
Tratament. Se face in secția de terapie intensivă. Chirurgical- evacuarea lichidului pururlent, sechestrectomia.
Pe fon de sepsis general si septicopiemie la copii mici poate surveni final letal.
39. Etiologia, patogenia adenitelor la copii în regiunea OMF. Clinica, diagnosticul adenitelor acute,
adenoflegmonului și a adenitelor cronice. Principii de tratament.
Etiologia. Patogenia. Afectarea nodulilor limfatici e/e secundară,infecția fiind drenată de la distanță. Se
produce pe cale directă sau indirectă(hematogenă). Cauzele pot fi: procese dento-parodontale cronice și acute,
infecții ORL, bronșite acute, piodermite, furunculi, inf.contagioase. Microflora patogenă: St.aureus,
Str.pyogenis(gr.A),Str.agalactiae(gr.B),anaerobi. În 50% cazuri sunt afectați g.l. submandibulari, iar în 25% cei
cervicali superiori. Caracteristic pentru copii,spre deosebire de adulți – afectarea a cîtorva grupe de g.l.din
partea opusă focarului infecț.
Adenitele se împat în: acute( seroase și supurative) și cronice(specifice și nespecifice)
Tabloul clinic.
-Adenita seroasă(crudă), se consideră prima fază(congestivă reversibilă),localizată în stroma g.l.

Page 32 of 44
-Debutează sub forma unui nodul ușor mărit în
volum, elastic, sensibil la presiune, fără elemente de periadenită , mobil; tegum. nemodificate, subfebrilitate.
– Peste 2 zile g.l. se mărește în volum,
aderă la țesuturi (periadenită), apar dureri spontane, starea generală se alterează( subfebril,insomnie,
anorexie,frisoane.) - Adenita supurativă
– asimetrii evidente, tegum.hiperemiate, congestive, lucioase,tensionate, aderă la planurile profunde, fluctuență.
G.L. se ramolește,apar focare de supurație miliare.,care fuzionează. Predomină semnele clinice generale la copii
mici și în adenite a g.l profunzi. D-cul este ușor în adenitele g.l. superficiali, iar a celor profunde necesită
sonografia regiunii,puncția de diagnostic.
– Adenoflegmonul – procesul a difuzat în loja respectivă, se localiz. în
regiunile geniană, submandibulară, submentonieră, parotidiană. Mai des afectează copii de la 2 luni la 7 ani,
mai grav evoluează pînă la 3 ani. Prezența țes. adipos în reg.omf, vascularizarea densă și anastomozele,
membrane fasciale subțiri favorizează răspîndirea. Tumefacțiile se pot complica cu edeme cu pericol de asfixie.
D-cul se face în baza anamnezei(debut nodular), lipsa de trismus, absența focarului odontogen.
– Adenitele cronice nespecifice apar în cronicizarea celor
acute sau a acutizărilor proces.inf. amigdalian sau dento-parodontal.Starea generală slab afectată, astenie
ușoară, VSH mărit, leucocitoză și limfocitoză moderate. G.L. măriți,duri, indolori,tegum.normale, uneori sterg
relieful anatomic. Se pot acutiza. –
Adenitele cronice specifice. Adenita tuberculoasă se manif. prin mărire în volum a g.l.,periadenită ușoară, sunt
indolori,aderenți, uneori abcedează, fistulizat, sunt prezente semne specifice: subfebrilitate,scăderea în greutate,
anorexie,transpir nocturn. Adenitele îndelungate fară factori etiologici loco-regionali pot fi un debut al SIDA, se
rocomandă testul HIV. Adenopatiile pot fi în mononucleoza infecțioasă, leucoze, tumori maligne toxoplasmoză,
boala Hodjkin care se stabilesc în baza examnelor srologice,citologice,histopatologice.
Tratamentul. Adenitele acute seroase regresează după antibioterapie,desensibilizante, vitamine,aplicații locale
de prișnițe și suprimarea focarului cauză. Colecțiile purulente se deschid și se drenează timp îndelungat. Uneori
se face chiuretajul focarului pentru elininarea țes.ganglionar. Adenitele cronice nespecifice vor ceda în urma
tratamentului antimicrobian nespecific și suprimarea factoirului cauzal.
40. Clasificarea sialoadenitelor la copii. Clinica și tratamentul sialodenitelor acute la copii. Parotidita
epidemică. Clinica și tratamentul sialoadenitelor cronice la copii.
Sialadenitele sunt procese inflamatorii ale parenchimului glandelor salivare. Gl.parotide la copii sunt afectate în
30%. Gl.saliv.submandibulare se inflamează rar și evoluează ca și parotiditele. Cauze a parotiditelor pot fi:
-stomatogene (stomatite acute, excorițiia mucoasei bucale,
pătrunderea corpilor straini în ducturile salivare);
- hematogenă (infecții generale grave);
- calea limfogenă (procesele inflamatorii în regiunea maxilarelor);
- de contact.
Clasificarea parotiditelor:
1.Parotidite acute: a) parotiditele nou-născuților; b)parotiditele acute virale: epidemică
(gripal,citomegalic,Herpes,etc); c)parotidite bacteriene (postoperatorii, pe fond de afecțiuni generale, limfogenă
Gherțenberg, de contact, de obturare a ducturilor.)
2.Parotidite cronice: parenchimatoase, interstițiale, specifice(tuberculoase,actinomicetice,etc);
3.Sialolitiaza.
Clinica și tratamentul parotiditei acute.
-Starea generală: excitație, insomnie, frisoane, dureri intense în alimentare, xerodermii.
-Starea locală: extrabucal - tumefacția regiunii parotide uni- sau bilaterală, edem a regiunilor
adiacente, tegumentele hiperemiate,în tensiune. La palpare tumefiere a regiuni retromandib., unghiul mandib.,
doloritate spontană și provocată. Endobucal: în forma catarală secreția salivară diminuează,la masare se elimină
salivă vîscoasă,opalescentă cu dopuri de fibrină, ostiumul can.Stenon edemațiat,congestionat. În forma
supurativă: dureri pulsative,iradiază în ureche,faringe,reg.temporală; tumefacția se mărește,eliminări de puroi
din canal.
Diagnostic diferențial: parotidita epidemică, abces parotidian, adenita și pariadenita i/parotidiană, litiaza
salivară(colica salivară).
Tratamentul. În forma catarală se administrează antibiotice, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoge, Bior-R
(caps. sau soluț.), antiinflamatoare,dietă. Local: prișnițe cu sol.dimexid, instilații endocanalicularecu
tripsină,antibiotice,Bio-R(3-5 ședințe). În stadiile supurative se indică evacuarea chirurgicală a puroiului,

Page 33 of 44
drenaj.
Parotidita epidemică (oreion).
– boală contagioasă de orig.virală, virusul din gr.Paramyxoviridae, se transmite pe cale aeriană;
- afectează în 70% gl.parotidă, în 10%- submandibulară, linguală în 4,9%.
– mai des afectați sunt copiii de 5-15 ani.
Clinica. După perioada de incubare de 16-20 zile, boala debutează brusc, cu intervale de
1-2 zile, bilateral. General: febră,dureri. Local: tumefieri voluminoase, consistența moale,ușor dureroase, ele
deplasează lobulul auricular; tegumentele întinse, lucioase, congestive, cu edem colateral, trismus, orificiul
can.Stenon hiperemiat, tumefiat, salivația scăzută cu aspect normal. După 3-4 zile procesul se oprește,în a 8 zi
cedează. Pot apărea orchite, ovarite, pancreatite, prostatite, meningite, encefalite.
Tratament. Se face în secția de boli contagioase, izolarea pacientului 20 zile,
repaus, lavaje antiseptice bucale, sialogoge și vitaminoterapia.
Paritiditele cronice.
-la copii se întîlnesc în 14%, din care 88% afectează gl.parotidă.

– declanșarea are loc pe fondul imunității scăzute;
- concepțiile etiologie sunt diverse: congenitală,
microbiană, odontogenă, rinogenă, parotidita epidemică, etc., însă nu este definitiv determinată.
- se manifestă în perioada de exacerbare
(10-14 zile), cu perioade de remisiune(1-2ani); Clinica. În exacerbare starea generală alterată:
insomnie, frisoane,excitare; Local: tumefacție unilaterală(rar bilaterală), doloră, tegumente norm., duct.Stenon
congestionat, hiperemiat, cu elimin.purulente vîscoase.
Diagnostic definitiv. Se face în bazaradiografiei de contrast.
Siaolgrafiile arată pete opace de diferite dimens.(1-4mm) la extremitățile canaliculelor salivare,avînd aspect de
,,pom înflorit,, sau ,,măr de fructe,,Canalul Stenon apare dilatat.
Tratament. În perioada acută este același ca în parotidita acută, în remisie se indică preparate
imunostimulatoare. Local în remisiune se fac proceduri fizioterapeutice (raze ultrascurte, fonoforeză cu
preparate rezolutive), masaj, aplicații cu parafină, blocade cu novocaină, instilații endocanal. Consultația
pediatrului,ORL.
41.Particularităţile clinice ale leziunilor traumatice oro-maxilo-faciale. Metode de tratament a leziunilor
la copii.
Traumatismele partile moi predomina la copii de pina la 7 ani. Leziunile fara solutii de continuitatea sunt
insotetite de edeme marcate, intinse, care pot masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt
cauzate de particularitatile regiunii maxilo-faciale : elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat,
reteaua bogata de vase si noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat si instabil. Leziunile partilor moi la
copii deseori se asociaza cu traumatismele dentare , ale apofizelor alveolare, ale oaselor faciale. Edemele
posttraumatice deseori se transforma in infiltrate infectate, care pot persista timp indelungat. Sunt frecvente
leziunile produse prin muscaturi de animale, rareori de om. De obicei, ele sunt localizate in regiunile extreme
ale fetei – nas, urechi, buze. In plagile muscate de animale este indicat tratamentul antirabic. Pentru copii
sunt specifice plagile intraorale, care interesaza mucoasa, diferite planuri ale cavitatii bucale si limba, plagile
intepate provocate de obiecte ascutite (creioane, bete, jucarii) tinute in gura in timpul caderilor. Plagile limbii
si planseului bucal determina hemoragii abundente. Deseori, la inspectia plagilor sunt gasite corpuri straine.
Leziunile cavitatii orale la copiii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot cauza starii de asfixie.
Datorita abundentei de tesut lax, bulei grasoase Bichat bine dezvoltate, elasticitatii deosebite a tegumentelor,
greutatii mici a corpului (pina la 3-5 ani), desi copii cad frecvent, leziunile sunt fara solutii de continuitate,
dar insotite de edeme marcate.
Tratamentul :
Cuprinde citeva etape ce se succed in ordinea prioritatilor sau sunt parcurse concomitent, in functie de
posibilitatile de rezolvare si timpul scurs de la accident. Principiile generale de tratament al leziunilor
traumatice ale regiunii OMF sunt impuse de particularitatile anatomo-functionale ale teritoriului.
1. Se vor ingriji de urgenta in primul rind leziunile care ameninta viata imediat (soc, asfixie, hemoragie)
sau in zilele urmatoare ( leziuni traumatice abdominale, toracice, cerebrale) care pot compromite
organe de imporatanta majora (globul ocular, maduva spinarii).
2. Intreaga conduita terapeutica trebuie sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala,

Page 34 of 44
estetica si psihologica.
3. Inaintea oricarui act terapeutica definitiv se va igieniza si asana cavitatea orala si se va pastra o igiena
buco-dentara riguroasa pe tot parcursul tratamentului si dupa el.
4. Se va adopta o atitudine cit mai conservatoare fata de partile moi, osoase si dinti. a.Sunt
contraindicate extractiile profilactice de regualizare a marginilor plagii sau de sectionare a
lambourilor cutanate care par deviate. b.Se vor inlatura doar fragmentele osoase mici, fara periost,
pastrindu-se fragmentele mari, chiar si deperiostate. c.Se vor extrage numai dintii irecuperabili sau
care defavorizeaza procesul de vindecare.
5. Plagile se vor sutura dupa reducerea si imobilizarea fragmentelor in relatie cu solutia de continuitate a
partilor moi si dupa rezolvarea leziunilor traumatice dento-parodontate.
6. Fixarea si suturarea marginilor plagii se vor face in pozitie anatomica, fixind in prealabil punctele-
cheie ale fetei : pliurile naturale, liniile cutaneo-mucoase (labiala, palpebrala), marginea narinara,
santurile vestibulare si paralinguale.
42.Clasificarea, clinica traumatismelor acute dentare la copii. Tratamentul chirurgical al traumatismelor
acute dentare la copii.
Traumatismele acute apar dupa actiunea momentana a unei cauze asupra dintelui.
Clasificarea leziunilor traumatoce dento-parodontale:
)Leziuni dentare : a)fisuri ale smaltului fara pierderi de
1
substanta; b)fracturi coronare : -simple, nepenetrante in camera pulpara; - complicate, penetrate in camera
pulpara; c)fracturi radiculare : -in treimea cervicala; -in treimea medie; -in treimea apicala; d)fracturi
corono-radiculare: -nepene-trante; -penetrante; -cominutive. 2)Leziuni parodontale : a)contuzii parodontale :
-in sens vestibulo-oral cu luxatie vestibulara sau orala; -in sens meziodistal, cu luxatie laterala in spatiul unui
dinte absent; -in ax, cu intruzie sau extruzie; b) luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui din
alveola.
Evaluarea clinică a traumatismelor dentare:

• Istoricul medical : Este oistorie completă medicală, evaluează necesitatea pentru profilaxia SBE
imunocompromişi, unde se determină dacă copilul are o tulburare de sângerare sau se administrează
orice medicaţie actuală. Se întreabă părintele despre alergii la medicamente şi un istoric despre orice
intervenţii chirurgicale anterioare şi dacă copilul a urmat o imunizare . Cel mai important este să se
stabilească dacă copilul a pierdut cunoştinţa din cauza prejudiciului.
• Istoricul dentar: Clinicianul ar trebui să stabilească cum, când şi unde prejudiciul a avut loc. "Cum" este
important, deoarece oferă informaţii cu privire la gravitatea prejudiciului. "Când" este important,
deoarece se agravează prognosticul pentru dintele vătămat cu fiecare minut de întârziere a
tratamentului. "În cazul în care" este important, deoarece poate determina dacă este sau nu profilaxia
tetanosului este justificată.
• Control medical : O examinare aprofundată este necesară pentru a evalua măsura completă a tuturor
leziunilor. Informaţii importante ce se colectează pentru fiecare pacient includ: semne vitale, de
revizuire a tuturor sistemelor, capului şi gâtului, de asemenea şi informaţii privind accidentul. Este
important să se pronunţe în traumatisme craniene, leziuni oculare şi a prejudiciului coloanei cervicale. O
evaluare a dimensiunii elev şi reacţie la lumină poate stabili prezenţa traumatismului cranian.
• Examinarea extraorala: Se examinează locaţia şi mărimea tuturor leziunilor intraorale şi extraoral care
trebuie să fie înregistrate. Se palpaează condilii mandibulari, zigomă mandibulei, şi regiunea
mastoidiană asigurându-ne că nici maxilarul sau mandibula nu prezintă fractură şi se înregistrează orice
leziune extraorală, echimoze sau tumefacţie. În cazul în care este prezent o leziune în zona orala sau
extraorala (buza superioară), zona trebuie să fie inspectată de corpuri străine, cum ar fi fragmente de
dinte sau pietriş, îndepărtarea şi realizarea profilaxiei acelei zone. Se verifică circulaţia maxilarului
pentru limitele normale şi indicaţii ale fracturi condilului care includ: un dialog deschis, o muşcătură
anterioară, o anomalie sau o deschidere limitată a mandibulei. Confirmarea de fracturi în zona condilului
necesită o radiografie panoramică cu cavitatea orală deschisă şi una cu cavitatea orală deschisă pentru
observarea neregularitaţilor în zona glenoidă.

Page 35 of 44
• Examinare intraorală: Toate resturile şi cheagurile intraorale şi extraorale trebuie să fie îndepărtate
înainte de examinarea ţesuturilor moi şi dure orale. Se palpează alveola pentru a detecta orice fractură
alveolară şi fiecare dinte trebuie să fie examinat în particular pentru determinarea gradului de mobilitate
şi dacă prezintă leziuni.Mucoasa labial, frenum maxilar, ţesuturi gingivale şi a limbii ar trebui să fie
examinate pentru vânătăi sau răni deschise. Toate laceraţiile intraorale trebuie să fie curăţate şi
explorate, căutând orice fel de organisme străine. Frenum orală, atunci când este rupt, se va vindeca fără
consecinţe pe termen lung. Leziunile linguale ar trebui să se sutureze în cazul în care marginile tisular nu
sunt apropiate. Cele mai multe leziuni intraorale se vor vindeca de la sine - cu excepţia leziunilor
ţesutului moale efectuate prin smulgere.
• Examenele radiografice : Pentru evaluarea leziunilor la dinţii maxilari sau mandibulari, se alege o
radiografie ocluzala. Dacă se suspectează o fractură radiculară,sunt necesare radiografiile realizate din
două unghiuri diferite pentru un diagnostic exact. Pentru dintii aflati în intruziune dentară, este nevoie de
o radiografie antero laterale suplimentare ce furnizează informaţii utile. O radiografie panoramică ajută
pentru evaluarea condilului şi al mandibulei suspectate de fractură.
• Fotografice documentaţia: Utilizarea de fotografie preoperator şi postoperator este foarte util în scopul
documentării.
Tratamentul chirurgical : in dependenta de caz.
43.Particularităţile de etiologie, evoluţie, clinica şi diagnosticul proceselor tumorale la copii în regiunea
capului şi gîtului. Clasificarea OMS a tumorilor benigne ale ţesuturilor moi a regiunii capului şi gâtului.
Sarcoamele tesuturilor moi reprezintг un grup heterogen de tumori, atit din punct de vedere histologic, cоt si
clinic-evolutiv. Aceste tumori constituie aproximativ 1% din totalitatea de tumori maligne ale adultului.
Preponderent sоnt afectate persoanele cu vоrsta cuprinsг оntre 20-50 ani. Evoluюia agresivг a acestor tumori, єi
varietatea mare a substratului histologic, subliniazг importanюa unui diagnostic precoce al sarcoamelor de
юesuturi moi.
Оn Republica Moldova sarcoamele юesuturilor moi constituie 2,5% dintre toate tumorile. Aceste tumori
afecteazг, оn special populaюia aptг de muncг (20-50 ani). Bгrbaюii sоnt afectaюi ceva mai des decоt femeile.
Conform repartizгrii topografice sarcoamele de юesuturi moi оєi iau оnceputul оn: membrele inferioare – 45%,
membrele superioare – 15%, cap єi gоt – 10%, retroperitoneu – 15%, trunchi – 10%. Sarcoamele юesuturilor
moi cu debut din viscere sоnt foarte rare.
Etiologic: Factorul genetic pare a fi important оn dezvoltarea sarcoamelor de юesuturi moi. Astfel studiile
citogenetice au arгtat asocierea unor forme histologice de sarcoame cu diverse aberaюii cromosomiale.
Alюi factori implicaюi оn geneza sarcoamelor юesuturilor moi sоnt:
- radiaюia ionizantг - perioada de latenюг 10-15 ani
- limfedem cronic - poate aduce la apariюia limfangiosarcoamelor
- carcinogeni din mediu - s-a demonstrat riscul sporit de dezvoltare a angiosarcomului оn intoxicaюiile cronice
cu polivinilclorid, arseniu єi dioxid de toriu
- infecюia viralг - sarcom Kaposi asociat cu infecюia cu herpes virus tip 8 la
pacienюii imunocompromiєi (HIV).
Clasificarea OMS 2002 a tumorilor юesuturilor moi presupune repartizarea acestora оn patru grupuri:
• Benigne – Recurenюele locale dupг exereza tumorii sоnt rare. Dacг acestea, totuєi, apar ele sоnt perfect
curabile chirurgical. Au creєtere localг, nondistructivг. Cazuistic tumorile morfologic benigne metastazeazг la
distanюг. Determinarea acestui subgrup de tumori benigne prim metode de diagnostic contemporane este
imposibilг.
• Intermediare (local agresive) – Aceste tumori au caracter de creєtere local distructiv, infiltrativ. Deєi
recurenюele locale sоnt mai frecvente, aceste tumori nu metastazeazг. Aceste tumori cer exerezг lгrgitг pentru a
preveni recurenюele.
• Intermediare (cu metastazare rarг) – Aceste tumori au crestere localagresivг, cu tendinюг de a produce
metastaze la distanюг (de regulг ganglioni limfatici sau pulmoni). Ricul este mic (<2%), dar nepredictibil din
punct de vedere histomorfologic.
• Maligne – Tumori cu creєtere local-distructivг, potenюial de recurenюe locale єi metastazare foarte оnalt. Оn
dependenюг de forma histologicг potenюialul de metastazare variazг de la 20% la 100%.
Clasificarea tumorilor юesuturilor moi (OMS 2002)

Tumori din adipocite – Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din fibroblaєti/miofibroblaєti – Benigne/Intermediare/Maligne

Page 36 of 44
Tumori fibrohistiocitare - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din celule musculare netede - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori pericitare (perivasculare) - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din muєchii scheletului - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori vasculare - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori osteo-cartilaginoase - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori de origine neclarг - Benigne/Intermediare/Maligne
44.Clasificarea hemangioamelor şi limfhemangioamelor la copii. Clinica diagnosticul şi metodele de
tratament ale hemangioamelor şi llimfhemangioamelor la copii.
Hemangiomul este o tumoare benigna foarte raspindita la copii : 1.1-2.6% la nou nascuti, 0.8-1.4% la
copii de pina la 1 an. De 3-5 ori mai frecvent la fetite decit la baieti, 30% sunt prezente la nou-nascuti, iar 70%
apar in primele luni de viata dint totalitatea tumorilor cu localizare in regiunea
OMF. In functie de dimensiuni, hemangioamele pot fi : mici(pina la
1cm/2), mijlocii(de la 1cm/2 pina la 10 cm/2), mari(de la 10cm/2 pina la 100cm/2), voluminoase(mai mari de
100cm/2). Conform clasificarii G.A.Fiodorova,
hemangioamele se impart in 2 grupe : adevarate(maligne) si false (malformatii congenitale). Adevarate sunt
hemangioamele capilare, cavernoase, racemoase, false-angioamele plane (pete de vin, stelate, botriomicomul,
petele mediale). Angioamele maligne au
aspect tumoral, apar in primele luni dupa nastere. Evolutia lor cuprinde 3 etape : pina la un an- etapa de crestere
accentuata, urmata de etapele de stabilizare si de involutie. Pot stationa o perioada, dupa care incep sa creasca
progresiv in volum prin proliferarea endoteliului si dilatarea vaselor care il compun, devenind uneori
monstruoase. Altele stationeaza, cu capacitatea de a regresa in timp. Angioamele maligne au o coloratie rosie-
violacee, bombeaza la nivelul tegumentelor sau mucoasei, au consistenta moale, elastica, reducinduse prin
presiune, pentru ca apoi sa revina la volumul initial. La aplecarea capului sau in timpul plinsului, de asemenea
se maresc in volum. Hemangiomul malign poate fi insotit de anemii,trombocitopenie, maceratii, ulceratii,
hemoragii, inflamatii. Hemangioamele capilare se caracterizeaza prin vase dilatate care formeaza tumori
limitate, cu crestere endofita sau exofita. Angioamele cavernoase au vase dilatate, care comunica intre ele,
formind cavitati sangvine si difuze, fara limite precise, cu evolutie rapida. Ele invadeaza tesuturile invecinate,pe
care le disociaza sau chiar le distrug. Angioamele plane, numite
pete de vin, sunt superficiale. Ele cuprind o suprafata mai mare sau mai mica de piele sau mucoasa, fra sa
afecteze relieful si pilozitatea tesuturilor normale din jur. Coloratia difera : roz-pal, rosu-violaceu, albastru
inchis. Prin vitropresiune, coloratia
dispare. Tratamentul angioamelor variaza in
functie de forma si de virsta copilului. Metodele de tratament folosite sunt : crioterapia, electrocuagularea,
terapia sclerozanta, terapia hormonalaintratumorala, terapia cu laser, radioterapia, tratamentul chirurgical si cel
combinat. Linfhemangiomul
este o tumora congenitala, cu caracter disembriogen, mai frecvent intilnita la copii de pina la 1 an, localizata in
obraz, dar se poate extinde in planseu, inspatiul laterofaringian,, de-a lungul lojei marilor vase ale gitului, in
parotidita si limba. Microscopic, este alcatuit din multiple cavitati captusite cu endoteliu si umplute cu lichidu
serocitrin, asemanator cu
limfa. Limfhemangioamele pot fi : capilar
(circumscris, difuz), cavernos (circumscris, difuz) si chistos. Clinica limfhemangiomului depinde de virsta,
localizare, dimensiuni, structura histologica. Totodata, toate limfhemangioamele au semne clinice comune. Ele
sunt cauzele deformatiilor anatomice ale masivului maxilo-facial sau ale tulburarilor functionale. Limfagiomul
difuz al limbii este cauza prognatiei inferioare si dezvoltarii in exces a mentonului, condensarii osului la nivel
de unghi, tulburarilor de ocluzie, disfunctiilor respiratorii, verbale, deglutitiei. In perioadele infectiilor acute
(tonsilite, stomatite) hemangioamele isi maresc volumul. Diagnosticul diferential se face cu
hemangioamele, neurofibromatoza, chisturile mediane si laterale cervicale, chisturile dermoide.
Limfhemangioamele localizate pe buza superioara se diferentiaza de sindromul Milkenton-Rosenthal. In
perioadele de inflamatie acuta diferentierea se face cu
celulitele. Tratamentul se face in functie de forma, volumul si localizarea
tumorii, de virsta copilului. In majoritatea cazurilor este necesar de un tratament complex, care include asanarea
focarelor cronice, inclusiv cea stomatologica, tratamentul conservativ antiinflamator, chirurgical, ortodontic,

Page 37 of 44
logopedic. Tratamentul chirurgical se face pe etape, cu extirpari limitate.
45.Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii. Metode de diagnostic şi tratament ale tumorilor
benigne osoase la copii.
Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii :
I. Tumori osteogenetice : a) benigne :
osteomul, osteomulosteoid, osteoblastomul (osteoblastomul benign), b) maligne : osteosarcomul (sarcomul
osteogen), osteosarcomul fuzocelular. II. Tumorile hondrogenetice : a)
benigne : condromul, osteocondromul (exostoza osteocondrogenetica), condroblastomul (condroblastomul
benign, condroblastomul epifizar), fibromul, fibromul condromixoid, b)maligne : condrosarcomul,
condrosarcomul fuzocelular, condrosarcomul mezenchimal. III. Tumora cu
mieloplaxe (osteoblastoclastomul). IV.
Sarcoame cu celule rotunde (toate maligne) : sarcomul Ewing, sarcomul reticular osos, limfosarcomul osos,
mielomul. V.
Tumori vasculare osoase : a) benigne : hemangiomul benign, limfangiomul, b) intermediare (agresive cu
semne de malignizare) : hemangioendoteliomul, hemopericitomul, c) maligne :
angiosarcomul. VI. Tumorile tesutului conjunctiv : a) benigne : fibromul benign
desmoplazic, lipomul, b)maligne : fibrosarcomul, liposarcomul, mezenchiomul malign, sarcomul
nediferentiat. VII. Altele : a) benigne : condromul,
adamantinomul oaselor tubulare, nevrilemomul (nevrinomul), neirofibromul, b) maligne : foarte
rare. VIII. Tumori
neclasificate. IX.
Pseudotumorile osoase : chistul osos solitar, chistul anavrismal osos, granulomul euzinofil, displaziile
fibroase.
Diagnosticul clinic.
Examenul
clinic : examenul exobucal si endobucal (anamneza, antecedentele, inspectia, palparea, percutia), simptoame
de progresare a neoformatiunilor maligne.
Examenul paraclinic : explorarea imagistica a tumorilor benigne include : 1)explorarea radiografica, pune in
evidenta tumora si orienteaza diagnosticul, 2) tomografia computerizata- completeaza informatiile privind
criteriile de benignitate ale tumorii, 3) scintigrafia osoasa- pune in evidenta hipocaptarea la nivelul tumorii,
datorita vascularizatiei reduse tumorale, 4) imagistica prin rezonanta magnetica – depisteaza apartenenta
leziunilor, determina de implicare vasculara, benignitatea si malignitatea
leziunilor. Radiologic tumorile benigne au criterii generale specifice : contur net bine
determinat, corticala osoasa suflata si subtiata, dar neintrerupta, cresc fara reactie periostala, modificari de
structura (litice, osteosclerotice, mixte), tumora impinge structurile moi din vecinatate, dar nu le infiltreaza,
structura tesutului osos limitrof este
normala. Examenul
morfologic. Biopsia este singura metoda care poate preciza diagnosticul neoformatiunilor. Insa diagnosticul
poate fi stabilit definitiv numai in baza rezultatelor radiologice si clinice. Biopsia prin excizie este indicata
in leziunile superficilale, pediculate sau profunde, de dimensiuni reduse si bine delimitate, iar biopsia prin
incizie – in leziunile intinse, voluminoase, profunde, care necesita o interventie mai importanta. Biopsia prin
chiuretaj se aplica in leziunile ulceroase, profunde, exteriorizate. Biopsia prin aspiratiense practica in
leziunile profunde, greu accesibile. Tratamentul :
consta in metode complexe si mixte cum ar fi : chirurgical, radioterapii, chimioterapii.
46. *Exam facial:
-forma capului si tipul facial
-simetria faciala: in functie de planul median ce traverseaza nasion, naso spinalis si gnation.
-egalitatea etajelor: in mod normal etaj mijl si cel inf sunt egale. Exam nasului: stadiu de maturatie, inaltimea,
largimea bazei, dimensiunea si simetria narinelor. Exam buzelor: gros, h, starea tonusului poz in stare de repaus,
santul labio mentonier, raportul buzelor cu dintii in repaus si in timpul surisului, largirea fantei labiale. Exam

Page 38 of 44
mentonului: largimea si dezv verticala.
-profilul fetei: in functie de linia ce trece prin nasion, naso spinalis ant si pogonion. In mod normal e drept, poate fi
convex sau concav.
*Exam intraoral: se realizeaza in 3 planuri:
-sagital: neutral, mezializat sau distalizat, raportul dintilor frontali
-in plan transversal: normal, invers, lingualizat
-vertical: ocluzia deschisa, adinca, cap la cap. Liniile interincisivlae cu linia mediana.
-determ formei arc dentare: la max norma semielipsa, la mand parabola.
-analiza dintilor: starea, anomaliile prezente, poz, s.a.
-exam muc, parodontului, tes moi: na limbei si vestibul, frenurile, semneele inflam.
-exam functiilor ap dento amx: poz limbii la deglutitie, functia de fonatie masticatie, dereglari resp.
Teleradiografia: definitia, tehnica efectuarii, tipurile, punctele principale.
*Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica este rezultatul proiectiei unui vol pe un
plan, imagine ce rezulta marita si deformata fata de obiectul real. Folosesc profilul drept si au ca plan de referinta
orizontala de la Frankfurd. Evidentiaza tulb de dezv in plan vertical si sagitla a masivului facial. Sunt 3 tipuri: de
profil, de fata si axiala, ultimele doua fiind auxiliare.
*Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
*Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali
-plan mandibular: menton gonion.
*Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul Frankfurd trebuie sa fie paralel cu
podeaua, pacientul nemiscat.
47. Anomalii dento-maxilare la copii
O afecţiune „stomatologică" îşi face apariţia din ce în ce mai frecvent la copiii epocii noastre, afecţiune cunoscută
astăzi sub numele de anomalie dento-maxilară, malocluzie sau dizarmonie dentofacială. Frecvenţa acestei boli,
desemnată înainte sub numele de „neregularităţi" sau „înghesuiri" dentare, a crescut de la 20% la 15%, devenind
astăzi o adevărată problemă de asistenţă socială.
Anomaliile dento-maxilare au o etiopatogenie particulară, neputând fi incluse nici în cadrul infecţiilor, nici în cadrul
bolilor degenerative, nici în cadrul tumorilor; ele sunt considerate tulburări de dezvoltare „somatică", manifestate
prin creşterea în exces a maxilarelor sau alveolelor superioare sau inferioare, faţă de cele antagoniste, de partea
dreaptă sau stingă, care pot avea şi ele o creştere deficitară, astfel încât ( dinţii superiori nu mai vin în contact cu cei
inferiori, motiv pentru care aceste afecţiuni se mai numesc şi malocluzii.
Multe anomalii dentomaxilare se datoresc numai înclinării, deplasării sau rotaţiei unor dinţi, care uneori apar
dizgraţios la un copil, care râde cu gura „deschisă" .

Page 39 of 44
Anomaliile dento+maxilare se observă şi la copiii ţării noastre, în proporţie de 30% la preşcolari, procentul crescând
până la 65%-75%, după vârsta de 6 ani, la copiii cu dentiţia permanentă.
Numai în 15%-20% anomaliile dento+maxilare se moştenesc de la părinţi; un procent de 40%-45% din anomalii se
datoresc unor obiceiuri vicioase: suptul degetului, muşcarea buzei superioare sau inferioare, respiraţia pe gură,
mestecarea în grabă a mâncării, înghiţirea mâncării cu limba între dinţi şi chiar vorbirea defectuoasă; de asemenea,
pierderea precoce a dinţilor de lapte sau a celor permanenţi determină anumite anomalii, în proporţie de alte 40%
din cazuri.
Copiii care nu sunt hrăniţi la sân, în primele 10 luni după naştere, formează marea masă de bolnavi cu anomalii
dento+maxilare la vârsta preşcolară, deoarece ei trec de la suptul biberonului la suptul policelui, trec de la respiraţia
nazală la respiraţia bucală şi nu învaţă să-şi coordoneze normal mişcările maxilarelor, buzelor şi limbii, în efectuarea
ulterioară a respiraţiei, masticaţiei sau deglutiţiei normale.
Lipsa de contact între dinţii temporari se transmite la cei permanenţi, fiind necesare tratamente ortodontice de 2-3
ani, pentru a reaşeza dinţii în poziţie corectă.
Copiii cu malocluzii dentare formează cel mai mare procent de bolnavi de stomac ; ei fac cel mai des infecţii
faringo-amigdaliene sau auriculare la cele mai simple răceli ; cei ce respiră pe gură nu introduc cantitatea necesară
de oxigen in organism, astfel incit aceştia, la şcoală, nu se pot concentra la lecţii, au somnolenţă ziua şi somn agitat
noaptea, obişnuindu-se să sforăie.
48.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaţie sagitală normală a maxilarelor.Modificările doar în regiunea
frontală. Din această clasă fac parte anomalii unidentare sau de grup frontal, angrenări inverse, ocluzii deschise,
ocluzii acoperite.
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimînd o poziţionare posterioară a manidibulei faţă de
maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar îngust şi alungit,frontalii în protruzie,ocluzie adinca in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie adinca acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi ocluzie inversă frontală.
Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.
*In sens transversal:
-sd maxilarului ingust: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle), ocluzie prabusita(ca urmare a
pierderii dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari inverse a unui sau doi dinti in
urma schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup, progenie
adevarata-hiperdezv mand.
49.Aparatele dentare fixe sunt cele mai utilizate și recomandate de medicii ortodonți grație eficienței lor în
corectarea poziției dinților. Acest tip de aparat dentar este compus din elemente precum bracketuri, sârme, inele,
arcuri, butoni și ligaturi. Totodată, aparatele dentare fixe se împart în: aparate dentare metalice, aparate dentare
ceramice, aparate dentare Speed, aparate dentare din safir, aparate dentare autoligaturante Damon și aparate
dentare linguale.
Cel mai ieftin și mai răspândit este aparatul dentar metalic, acest tip fiind și unul cu cele mai bune și durabile
rezultate. Realizat din oțel inoxidabil, aparatul dentar metalic poate fi îmbogățit cu elastice colorate pentru un
aspect vesel, care iese din tipare.
Tot mai mult teren câstigă și aparatul dentar ceramic, cu o eficiență similară celui metalic, dar mult mai puțin
vizibil. Cu toate acestea, dată fiind fragilitatea sa, acest tip de aparat dentar este recomandat doar în tratarea
anumitor probleme ortodontice.
În pofida prețului piperat, aparatul dentar lingual, „invizibil”, se atașază pe partea din spate a dinților. Cele două

Page 40 of 44
tipuri existente – Incognito și STB Light lingual system – sunt alese în funcție de problema ortodontică a
fiecărui pacient în parte. Ambele tipuri însă sunt discrete și confortabile și dau rezultate într-un timp relativ
scurt.
50. Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje. Regulatorul funcţiei lui Frankel.
Tipurile existente. Elementele componente.
Sub aceasta denumire sunt cuprinse toate tipurile de aparate ortodontice care nu se ancoreaza la nivelul
arcadelor dentare, ele sunt mentinute in cavitatea bucala doar prin apropierea activa a arcadei inferioare de
cea superioara sub actiunea muschilor mobilizatori ai mandibulei.( ex: activatorul, aparatul Bimler,
Bionator, scutul labial, aparatul Frankel).
Avantaje:
-impiedica respiratia bucala, sugerea degetelor, interpunerea limbii.
-pot fi aplicate in perioada dentitiei mixte
- provoaca marirea secretiei salivare, ce duce la autocuratire favorabila, prevenirea cariei
- stimuleaza dezvoltarea armonioasa a tuturor elementelor constitutive ale aparatului dento-maxilar.
Dezavantaje:
- greu de suportat datorita volumului mare
- din cauza ca este purtat ori numai noaptea ori citeva ore ziua prelungeste mult tratamentul
- lipseste aparatul dento-maxilar de stimulul functional cel mai important- masticatia.
- bionatorul nu da rezultate in cazul cind fata are tendinta de dezvoltare verticala.
Aparatul Frankel: dispozitive ortopedice de exercitiu, ce ajuta la maturarea, antrenarea si reprogramarea

sistemului neuro-muscular oro-facial, sunt considerate mijloc de interferenta in relatia forma-functie, ele
modificind invelisul biomecanic in timpul dezvoltarii dentitiei.
Aparatul se compune din elemente acrilice:
- 2 scuturi vestibulare
- 2 pelote labiale superioare
Elemente din sirma:
Arc vestibular, suportul din sirma, arc lingual superior, un arc palatal, crosete ocluzale de sprijin, crosete de
sprijin maxilare.
Tipuri: Tip 1, tip 2 si tip 3.
51. Aparatele ortodontice mobilizabile. Elementele componente. Avantaje si dezavantaje.

Aparatele care sunt fixate la arcadele dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare, putind fi indepartate in
orice moment.
Elementele componente:
- baza din acrilat
- elemente de ancorare
- elemente active(suruburi sau arcuri)
Exemple: placa palatinala, placa linguala, mentinatoare de spatiu.
Avantaje:
- se sprijina si pe dinti si pe parodontiu astfel pericolul suprasolicitarii este redus.
- Actiunea lor poate fi complexa, unele elemente active(surubul) pot fi activate de pacient
- Confectionarea tehnica si reparatii usor de facut
- Costul redus

Page 41 of 44
- Purtarea aparatului permite o igiena bucala riguroasa.
- Desi concepute ca aparate active, li se pot adauga elemente de actiune functionala.
Dezavantaje:
- aparitia reactiilor alergice la acrilate
- din cauza indepartarii aparatului din cav buc de catre pacient, este ricul purtarii nu conform indicatiilor
- posibilitatea deformarii, ruperii diverselor arcuri, crosete.
52. Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile

tratamentului înghesuirii dentare. Metodele de creare a spaţiului în arcada dentară.
Incongruenta dento-alveolara adevarata este expresia dezacordului intre marimea maxilarelor si marimea
dintilor.
Incongruenta dento-alveolara secundara este consecinta unor tulburari de crestere la nivelul procesului alveolar
sau maxilar, cel mai adesea generata de pierderea timpurie a dintilor temporari de pe arcada, prin carie si
complicatiile ei.
Inghesuirea usoara: prezenta inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-molar, incis centr inf fiind in
linguopozitie.
Tratament: doctorul supravegheaza cresterea, anomalia se autoregleaza.
Inghe moderata : la aceeasi virsta eruptia centralilor inferiori dar cu incongruenta mai mare, incisiv lat tempor
pot prezenta mobilitate.
Tratament: este bine de asteptat eruperea completa a incisivilor, se poate apela la expansiune de maxilar
utilizind aparate mobileactiv-mecanice, functionale sau fixe, se poate asocia extractia.
Inghes severa: grade mari de inghesuire, lateralii pot fi expulzati de pe arcada..
Tratament: prin metode ortodontice(expansiune, distalizarea zonei laterale,extractie). Se practica cu succes
terapia de dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali.
53. Anomaliile de număr: hipodenţie şi hiperdenţie. Cauzele. Manifestările clinice. Diagnosticul. Metode
de tratament. Importanţa menâinătoarelor de spaţiu.
Tulburari produse in perioada de formare, de diviziune a lamei dentare si de evolutie a germenilor dentari.
Clinic se pune in evidenta prin persistenta unui dinte temporar peste timpul normal de eruptie si absenta dintelui
permanent.
Pot fi primare – lipsa mugurelui, secundare – dobindita.
Dintii supranumerari – pot aparea ca dintii care respecta morfologia unui anume tip dentar.Ei pot erupe sau
ramine inclusi in maxilar.
Cel mai des erupe intre incisivii cenrtrali superiori – meziodens.
Tratament – se practica extractia dentara, urmata de supravegherea atenta a cresterii, se impune recistigarea
spatiului.
54. Malocluziile verticale. Definiţie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada
de contenţie.
Ocluzia deschisa functionala se pune in evidenta clinic si pe model prin prezenta inocluziei verticale la nivel
incisivo-canin.(blocarea cresterii procesului dento-alveolar.
Ocluzia deschisa scheletala- modificari ce se produc la nivel de baza osoasa maxilara.
Sindromul de ocluzie adinca: tulburare caracterizata prin un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de
catre cei superiori, in unele cazuri si invers.
S-a demonstrat ca factorul genetic sta la originea acestor anomalii, la fel obiceiurile vicioase(respiratie orala,
deglutitie infantila, sugerea, interpozitia diferitor obiecte), caria dentara si consecintele ei, in special
edentatie in zona laterala in dentitia temporara.
In cadrul ocluziei adinci sunt 2 forme clinice:
- ocluzia adinca acoperita(clasele I, II-2 si III)
- ocluzia adinca in acoperis( clasa II-1)
Formele de gravitate:
-grad 1 – incisiv sup ii acopera pe cei infer cu 1/3 – 2/3, pina la 5mm

Page 42 of 44
- grad 2 – incisic sup ii acopera pe infer cu 2/3 – 3/3, intre 5-9mm
- grad 3 – incisiv sup acopera pe inf mai mult de 3/3, 9mm si in sus.
Diagnosticul se pune pe baza ex clinic si complementare.
Tratament: profilactic si precoce( miogimnastica, combaterea obiceiurilor vicioase, trat cariei). Tratamentul – se
face prin ingresiune incisiva si egresiune molara.Aparate fixe care degajeaza forte cu directia incizala-
apex.
Sindromul de inocluzie verticala – sindrom caracterizat prin lipsa contactelor dintre cele 2 siruri dentare
antagoniste, conturate si extinse in mod variat.
Etiologia – factori genetici, dismetabolici(rahitismul), functionali(deglutitia si tulburari fonetice), factori locali,
factori iatrogeni.
55. Malocluzie de clasa II Angle. Formele clinice, cauzele, tabloul clinic. Metode de diagnostic.
Tratamentul. Perioada de contenţie.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimind o pozitionare
posterioara a mandibulei fata de maxilar.
2 subdiviziuni:
I) numita si tip respirator oral, in care este prezent un maxilar ingust si alungit, cu dintii frontali in protruzie.
II) tip respirator nazal, se caract prin prezenta unei retruzii a frontalilor superiori.
Clasa II-1 etiolog – ereditar, factori generali de dezvoltare, locali, patologici locali, obiceiuri vicioase, deglutitie
atipica, sugerea deget,limbii.
Aspect – facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic cu profil convex, tegumente palide, fanta
labiala intredechisa, lasa sa se vada incisiv super.
Diagnosticul compresiuniii de maxilar se pune pe baza examenului clinic si exam complementare( ex
radiologic, studiu pe model, masurari antropologice).
Tratament profilactic si precoce. Tratamentul normal se efectueaza in prima si a doua perioada a dentitiei mixte.
Se utilizeaza activatoarele elastice, reglatorul functional Frankel tip 1 si tip 2, bionatorul Balters 1 si 2,
activator Andresen.
Perioada de contentie poate fi mai mica sau egala cu perioada tratamentului(1-5 ani).Pentru contentie se
utilizeaza placa tip Hawley, aparate fixe, tip arcuri gutiere.
56. Malocluzie de clasa III Angle. Cauzele, tabloul clinic, metode de diagnostic.Tratamentul malocluziei
de clasa III–a Angle la diferite vărste.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor si ocluzi inversa frontala.
Unghiul SNA mai mic de 80 grade, SNB mai mare de 78 grade.
Profil concav, treapta buzelor inversata, aspectul infundat al pometilor obrajilor.
Tratament profilactic si preventiv: inlaturarea cauzelor ce duc la aparitia anomaliei atit etiologic cit si genetic,
dismetabolic si functional.Combaterea rahitismului, alimentatie naturala, educarea functiilor aparatului dento-
maxilar.
Tratamentul ortodontic biomecanic, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale.
Principiile tratamantului: se sistematizeaza astfel- tratamentul malocluziei cl 3 gravitate redusa – medie –
extrema
57. Malocliziile transversale. Definiţie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Aparatele
ortodontice folosite în tratamentul ocluziei încrucişate.
Malocluziile se pot manifesta si in plan transversal, caz in care intalnim ocluzia dentara incrucisata(crossbite),
cand pe o parte dintii superiori sunt situati la interior fata de cei inferiori ceea ce poate cauza asimetrii in
dezvoltarea maxilarelor si implicit a fetei.
Pentru tratarea acestor anomalii ale ocluziei denatre se indica conceperea unui plan de tratament individualizat
care poate sa includa: aplicarea de aparate ortodontice, purtarea de gutiere ocluzale, realizarea de
restaurari protetice, iar pentru cazurile severe interventii de chirurgie ortognatica.
58. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare prenatale, postnatale. Obiectivele tratamentului profilactic.
Profilaxia prenatala incepe prin investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza copilului,a
bolilor ereditare prezente la membrii familiei.
Profilaxia primara in perioada graviditatii vizeaza starea de sanatate, regimul de viata al femeii gravide si consta

Page 43 of 44
in asigurarea unor conditii optime de viata si de munca, evitarea stresului fizic si psihic., evitarea mediilor
de munca cu risc de toxicitate, raze x, se vor elimina consumul de alcool,tutun.In timpul nasterii se evita
travaliul prelungit,aplicarea forcepsului si tractiunilor puternice.
Profilaxia postnatala – dupa nastere,profilaxia imbolnavirilor mucoasei orale, asigurarea unui aport alimentar
corespunzator in vederea dezvoltarii echilibrate a structurilor osoase, musculare si dentare.
Alimentatie naturala,alimente dure.legume, igiena corecta, combaterea viciilor: respiratie orala,suptul degetului,
deglutitie infantila, control stomatologic sistematic la f/e 6 luni.Leziunile odontale trebuie tratate, sunt
utilizate mentinatoarele de spatiu in scopul refacerii echilibrului morfofunctional al arcadei si al ocluziei
dentare.
59. Contentia in ortodontie. Durata perioadei de contentie in functie de anomaliile dento-maxilare.

Ansamblu de masuri care se instituie in continuarea unui tratament activ si ce are scop stabilizarea rezultatelor
tratamentului activ.
Obiectivele:
- obtinerea echilibrului ocluzal permanent
- prevenirea sau limitarea unei patogenii care poate sa apara sau exista
- Realizarea stabilitatii dintilor
Durata contentiei depinde de felul anomaliei tratate, de virsta de crestere la care se intervine, de amploarea
dezechilibrelor tratate si de calitatea echilibrului la sfirsitul tratamentului activ.Suspendarea contentiei
trebuie sa se faca lent si cu observare permanta.
De obicei contentia tine cit durata tratamentului activ sau chiar mai mult.
60. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic. Clasificarea aparatelor ortodontice.

In vederea atingerii obiectivului tratamentului (optimum functional si estetic) se impun urmat principii:
- ideal este tratamentul profilactic ortodontic care are la baza prevenirea anomaliilor
- indepartarea cauzei duce la anularea efectului
- cu cit diagnosticarea cauzei se face mai timpuriu, cu atit tratamentul prin indepartarea agentului cauzal va
avea mai mare succes
- directia si rata de crestere a structurilor scheletate pot fi modificate prin utilizarea mijloacelor
ortopedice,ortodontice,chirurgicale
- tratamentul ortodontic este strict individual
- durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor scontate
Clasificarea aparatelor :
Dupa modul de agregare la arcadele dentare:
- aparate mobile si mobilizabile(pot fi aplicate si scoase de pacient)
- aparate fixe (aplicate permant in gura de catre medic)
Dupa modul in care intervin asupra tesuturilor:
- aparate mecanice sau active
- aparate functionale
- aparate pasive sau de contentie.

Page 44 of 44

Orto OMF Ped

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Orto OMF Ped

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Direcţia profilactică în stomatologie.

Definiţia noţiunilor de profilaxie, dispensarizare şi sanare a

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

6. Nivelurile de stat, de grup si individual de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Profilaxia

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Pentru aparitia cariei este necesara prezenta unei conditii:

Factorii predispozanti pentru aprecierea cariei dentare:

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

10. Depunerile dentare. Metode de depistare si inlaturare.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

15. Programul complex de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Aprecierea eficacitatii

16. Structura contemporana si scopurile serviciului de asistenta stomatologica a copiilor.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Perioda de dezvolatre intrauterina si intramaxilara

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Formarea radacinilor dintilor permanenti

Dintele permanent Termenul,ani

Particularitatile ale evolutiei clinice a cariei dintilor tempor

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

20. Caria dintilor permanenti la copii.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Tratamentul cariei dentare

Clasificarea pulpitelor dintilor temporari dupa T Vinogradova

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

b)Devitale - Amputatia (pulpotomia )

Coafajul pulpar indirect

Coafajul pulpar Direct

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Pulpita dintilor permanenti .Etiopatogenia pulpitelor sunt indicate 3 cauze importante ;

Clasificarea pulpitelor dintilor permanenti la copii dupa T.Vinogradova

Particularitatile evolutiei clinice

Tratamentul pulpitelor dintilor permanenti la copii

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Clasificarea parodontitelor apicale

Clasificarea afecțiunilor parodontale după OMS

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Clasificarea parodontitelor apicale după h. Taatz, 1975

1. Parodontitis apicalis acuta.

24.Exact ca la 23…sursa spinei.

25.Hipoplazia dentara la copii.

Diagnosticul diferenţial al hipoplaziei se face cu :

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

26.Fluoroza dentara la copii.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

28. Stomatita herpetică acută la copii. Tratamentul şi profilaxia

29.Candidoza acută a mucoasei cavităţii bucale la copii, tratamentul, profilaxia.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

30.Cheilitele la copii. Particularităţile evoluţiei clinice, diagnosticului şi tratamentului

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

31.Clasificarea anestezicilor la copii.

Indicatii in anestezia generala: probleme medicale majore(anomalii congenitale de cord),hemofilii,reactii

Clasificarea si caracteristica metodelor de anestezie loco-regionala la copii.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

Indicatiile in anestezia generala in conditii de ambulator:

Particularitatile tehnicii anesteziei tuberale la copii, indicatii, zona de anestezie.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/11418383_14403873629524…x?oh=7d10269d55c7eb4b01ccb5495a551751&oe=593125FC&dl=1 5/31/17, 12H12

32. Etiologia anomaliilor maxilo-faciale.Clasificarea despicaturilor nazo-palatine.