Elaborarea metodică N 14 ( anul III, semestrul VI )

Tema : Actinomicoza, sifilisul și tuberculoza în teritoriu OMF.

Întrebări de control:
1. Actinomicoza cervicofacială: etiopatogenie, microbiologie, anatomia patologică.
- clasificarea după formele clinice şi localizare (forma cutanată, subcutană, mucoasă,
submucoasă, granulomul odontogen actinomicetic, forma subcutană musculară,
actinomicoza nodulilor limfatici, actinomicoza periostului, actinomicoza oaselor, a
organelor cavităţii bucale),
- diagnosticul (după date clinice, debut şi evoluţie, analize microbiologice, probe
alergice cutane, imunodiagnostic, radiologic şi patomorfologic),
- diagnosticul diferencial, tratamentul (chirurgical, imunoterapie, antiinflamator,
desensibilizare, radioterapie, fizioterapie etc.).

    Este o infecţie micotică, comună omului şi animalelor, produsă de bacterii din genul

Actinomyces.
   Statistica: în regiunea cervico-facială este de 4 ori mai mare decît în restul organismului, 75%
ocupă regiunea perimandibulară din teritoriu maxilo-facial.
   Microbiologia: Actinomyces bovis (1878), Actinomyces israeli (1898), Actinomyces naeslundi
(1951), Actinomyces odontolitycus (1958), Actinomyces viscosus (1969),
   Etiologia Cavitatea carioasă, pungi parodontael, tartru, traumă, osteomielită, Calea de
pătrundere: carie, pungi gingivale, plagă osteomielită, traumă.
   Anatomia patologică:Leziunea este alcătuită din trei straturi; zona centrului cu puroi; stratul
celular mononuclear de tip epitelioid plasmatic; între aceste straturi se găseşte stratul
intermediar - de resturi nucleare, citoplasmatice, celule gigante. Centrul nodulului se rămoleşte,
abscedează, fistulează spontan,  În timp ce la periferie se formează noi noduli, care evoluează
spre absces, Astfel lizează ţesuturile prin continuitate, În leziuni se găsesc sub forma unor
grungi mici de culoare alb-gălbuie, de o duritate variabilă, care reprezintă o reţea de filamente
distinse în stea.
Clasaificarea:
1. Dermala
2. Subdermala
3. Submucosala
4. Mucosala
5. Granulom odontogenic actinomicotic
6. Subdermaal-musculaar
7. Periostului
8. Actinomicoza nodulilor limfatice
9. Actinomicoza maxilarilor
10. Actinomicoza organelor cavităţii bucale – glandelor salivare, faringine.
 
   Dupa localizare: - a partilor moi  
                               -osoasa:  *forma rarefiata(rarefiere progresiva osoasa)
                                               *forma pseudoneoplazica (osul se ingroasa) 

   Clinica:Debutul lent, fără semne caracteristice. Pot apărea sub forma unui tumefacţii
nodulare puţin dureroase, cu evoluţie lentă, înfiltrînd ţesutul din jur şi rămolinduse în centru
unde apare fluctuenţă. Alteori cu debut (mai rar) acut care după deschiderea chirurgicală ori
spontană şi îndepărtarea factorului cauzal, continuă se evolueze cronic. Pielea capătă o culoare
roşie-violacee. Starea generală este rar afectată. Prin fistule se scurge o cantitate redusă de
secret purulent, seros, nelegată, conţinînd grunji alb-gălbui. Fistulele avansează în profunzime ,
formînd buzunare, unele se închid altele se deschid. Pielea cu un aspect violaceu, marmorat,
destinse, se subţiază, pielea luînd aspectul de „stropitoare”, prezentînd între cute fistule. La
palpare tumefacţia este dură, slab doloră, care alterează cu zone de fluctuenţă superficială (ca
la carbuncul). Caracteristic pentru actinomicoză este acutizarea.
   Diagnosticul: 1. Datele clinice - prezenţa grungilor în secret. 2. Orice proces infecţios care
după deschidere, înlăturarea cauzei continuă să evolueze subacut, se suspectă un proces
specific. 3. Examenul microbiologic. 4. Examenul histopatologic. 5. Reacţia intradermică cu
actinolizat.
   Diagnosticul diferenciat: infecţiunile perimaxilare, dermatoze cervico-faciale, tuberculoze,
sifilisul, tumori, 
  Evoluţia: Debutul este lent, fără semne caracteristice. Poate apărea sub forma unei tumefacţii
nodulare, nedureroasă, cu evoluţie lentă, cu infil¬trarea ţesuturilor din jur, fluctuentă central.
Alteori apare sub forma unei supuraţii perimaxilare care după deschiderea chirurgicală sau
spontană continuă să evolueze cronic, ţesuturile indurîndu-se, iar pielea primind o coloraţie
roşie-violacee. Starea generală în cele mai multe cazuri nu este afectată.
  în perioada de stare, actinomicoza se prezintă sub forma unei tumefacţii dure, lemnoase pe
care se formează abcese mici, ovalare, în diferite stadii de evoluţie. Tegumentele sînt puternic
congestionate la nivelul tumefacţiei, iar între abcese pielea se îngroaşă şi aderă în pro¬funzime.
Palparea este de obicei nedureroasă, apărînd zone de duritate, care alternează cu zone de
fluctuenţă la nivelul abceselor. în stadii mai avansate, datorită subţierii pielii, abcesele se
deschid spontan, rămînînd fistule, pielea luînd aspectul de „stropitoare". Prin fistulele cutanate
se scurge o cantitate redusă de secreţie purulentă caracteristică, seroasă, conţinînd grunji alb-
gălbui asemănători polenului. Unele dintre fistule avansează spre profunzime, realizînd
adevărate buzunare, mai mult sau mai puţin adînci, în timp ce alte fistule se închid în mod
spontan. în acest stadiu, pe o bază de ţesut indurat, alături de fistule şi de cicatricile rămase
după  închiderea lor, se pot găsi abcese în formare sau pe cale de fistulizare; pielea are un
caracter violaceu, marmorat.
   Tratamentul: Tratamentul general constă din iodură de potasiu 4—8 g/zi. Cu bune rezultate
se folosesc antibioticele şi chimioterapicele în funcţie de antibiogramă. Sînt active penicilina CIO
—20 de milioane de unităţi), strep- tomicina, hidrazida, sulfonele; asocierea acestora cu
preparatele cortizo- nice dă rezultate mai bune.
  Local se va face deschiderea şi aerisirea tuturor abceselor colectate, şi îndepărtarea factorului
cauzal. Abcesele larg deschise sînt pansate de 2-3 ori pe zi cu meşe  îmbibate în soluţii de
proteinat de argint 1% (protargol). Excizia chirurgicală este indicată doar în formele strict
limitate. In formele rezistente la terapia locală, unii autori recomandă  radioterapie în doze de
1000—2000 rad. 

2. Tuberculoza:
- microbiologie, etiopatogenie, -anatomia patologică, clasificarea,
- tuberculoza primară, forme clinice, simptomatologie, diagnostic, tratament,
- tuberculoza secundară (ulceraţia, goma TBC, lupusul TBC), simptomatologie,
diagnostic, tratament.
3. Sifilisul:
- microbiologia, etiopatogenia,
- elemente patanatomice în formă primară, secundară şi terţială,
- tabloul clinic, diagnosticul,
- sifilisul oaselor maxilare.