MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

„CĂPITAN PUICĂ NICOLAE “ AL JUDEŢULUI ARGEŞ

FILE DIN ISTORIA

POMPIERILOR M ILITARI
ARGEŞENI

PITEŞTI
200S
 COORDONARE

COLONEL NICOLAE GROSU MAIOR CONSTANTINDEACONU

REDACTARE - CULEGERE TEXTE

Locotenent colonel ION PISCV
Colonel (r) VASILE MARIN
DACTILOGRAFIERE
LICACIU NICULINA

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ
Economist VIRGIL GHIŢVLESCV
l ocotenent CĂTĂLIN-GEORGE PINTESCU-
Sergent major VtOREL CENUŞĂ
 C U P R I N S

1. C uprins...........................................................................................5
2. Cuvânt înflintf»■: ..... .................................... 7 .
3. Comandanţii Grupului de Pompieri............................................. 11
4. Judeţul A rgeş-sinteză............ ..................... ....................... .......13
5. Piteştiul în contextul dezvoltării economico-sociale de la
prima atestare până în prezent - sinteză......................................31
6. Şi totuşi, a existat un început. ........ ............................................ 41
7. Măsuri şi acţiuni contra incendiilor - crearea primelor forme ţ
de organizare a pompierilor - 1831-1859....;........................... 44
i 8. Pompierii în sistemul militar şi Unirea Principatelor
Române - 1859..... .................................................... ................... 48
19. Evoluţia organizării pompierilor în a doua jumătate a
secolului al XlX-iea............................................... ..................... 51
110. Reglementări şi reguli privitoare la serviciul pompierilor........ 58
' 11. Pompierii argeşeni în războiul de independenţă1877-1878.......60
■12. Drumul către independenţa unităţilor de pompieri.....................62
■13. Incendiul de la biserica din Costeşti - 1930.......... m.................. 65
|l 4 . Incendiul de la Câmpulung - 1934..... .................... ................... 67
15. Pompierii militari argeşeni după 1945 - organizarea şi
reorganizarea până în anul 1968.................................................69
16. Pompierii militari argeşeni după 1968...... .................................73
17. Evoluţia tehnicii de luptă româneşti şi efectele pozitive
pentru pompieri.......................................................................... 88
18. Prevenirea incendiilor - Incendiul - un pericol social -
principalul inamic şi adversar al pompierilor............................. 95
19. Opinii şi perspective - Convorbiri cu domnul comandant al
Grupului de pompieri „cpt. Puică Nicolae” al judeţului
Argeş............................................................................................. 102
20. Apariţie, evoluţie, continuitate....................................................106
21. Comanda grupului de pompieri al Judeţului Argeş în
diferite perioade.............................. ...................................113
22. Anexe.............................................................................................125
23. Opis................................................................................................197

5
 MASURI Şi ACŢIUNI CONTRA IN C EN D IILO R
CREAREA PRIMELOR FORME DE O RG A N IZ A R E A
POMPIERILOR
1831-1859

Prin Regulamentul Organic apărut în urma Tratatului de ]

Pace de la Adrianopol din anul 1829, printre prevederile sale a |
stabilit obligaţii speciale de prevenire şi stingere a incendiilor atât
Prefecturii cât, mai ales, Sfatului sau Magistratului şi Poliţiei
oraşelor.
La 15 septembrie 1831 Poliţia oraşului Piteşti roagă I
Ocârmuirea „sd ia măsuri pentru curăţatul coşurilor, pentru
I angajarea de tulumbagii şi a fecioraşilor pentru aprinsul
felinarelor prin târg şi pe uliţe, deoarece se apropie vremea
aprinderilor în sobe".
Primele documente din perioada Regulamentului Organic
se referă la oraşul Câmpulung şi judeţul Muscel.
De la 15 noiembrie 1831 s-a păstrat un .contract între un
tulumbagiu şi magistratul oraşului Câmpulung, prin care 1
tulumbagiul se obliga să „aprinză' felinarele în oraş contra sumei
de 30 lei.
La 29.11.1831, magistratul oraşului Câmpulung informa ,
Ocârmuirea de Muscel că a scris sa i se trimită o tulumbă şi dă
dispoziţie casierului pentru a da 250 lei lui Moise Ovreiu pentru 25 ,
felinare necesare iluminării oraşului.
La 13 decembrie 1831 poliţia revine cerând Ocârmuirii să ,
oblige Magistratul pentru angajarea coşarilor.
Ocârmuitorul hotărăşte să se angajeze trei coşari şi un
tulumbagiu.
Pe fostul judeţ Argeş, primele documente sunt de la
începutul anulai 1832.
La 13 februarie 1832 Teodor Naoescu şi Tiodorache,
Vlaicu loeofat - conducătorii oraşului Curtea de Argeş, arătau „cd
mu
foc, Ut* Ul/I •/»' *-*-• u.«^ —--- -
44
 Pentru prevenirea incendiilor, la 20 martie jM f lM l
şef Aleou Tigveanu solicita Ocârmuirii de Argeş, ca M a g ts M liii
oblige locuitorii să aibă fiecare în faţa casei „căngi, topor ş i o
putină cu a p ă -
Ocârmuirea obliga conducerea oraşului Piteşti 41
îndeplinească cererile poliţaiului „iar la întâmplare de fo c set sară
toţi cu căngile pentru potolirea foculuF.
Se poate deduce că la Piteşti şi înainte de 1831 existau
preocupări serioase pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Primul incendiu consemnat de documente şi prima
manifestare a eroismului tulumbagiilor din oraşul Piteşti este
relatat la 3 aprilie 1832 de Ocârmuitorul Ion Cătuneanu, într-un
raport către Marea Dvomicie.
„Intr-această noapte a sâmbetei către duminică pe la
miezul nopţii, ivindu-se aprindere de fo c la grajdul caselor celor
mari unde se afla aşezat cinstitul tribunal - intr-acel minut au
alergat acolo domnul poliţai însoţit de dorobanţi. Deodată a ieşit
şi prezidentul cu mădularii Magistratului, având împreună
tulumba şi oamenii lor. La această primejdie nenorocitul
tulumbagiu Milea Bărbierul dintr-acest oraş. fiind bolnav de
răceală şi alergând sărmanul spre împlinirea datoriei sale cu
mâna pe tulumba lucrătoare potolirii focului şi-a dat obştescu
sfârşit; umilitoare privelişte. Focul a izbucnit pentru că loniţă
Fachie din Rm. Vălcii, vizitiul procurorului Scarlat, s-a urcat în
podul grajdului cu o lumânare aprinsă să Coasă o cămaşă
Oamenii l-au povăţuit să stingă lumânarea şi să înceteze lucrul V
cunoaşte că el a adormit şi. apropiinduse lumânarea de sfârşii s
au atins fânul ce era în podul grajdului de unde au început
aprinderea şi arderea grajdului. Pe vinovatul acesta vizitiu
Ocârmuirea l-a osânduit la închisoarea poliţiei'.
La 25 iunie 1832, Marea Dvomicie a Tării Româneşti
informa Ocâmuitorul de Argeş despre „focul întâmplat la poliţia
Bucureştilor" din ziua de opt mai. căruia îi solicita sâ aiuk- pe
sinistraţi.
în luna mai 1832, preotul Soare scrie Ocârmuitorului u
răufăcătorii au pus de mai multe ori focul în ultima săptămână, au

45
 reuşit să-l stingă, dar roagă să se ia măsuri pentru întărirea „strejii"
■ de poliţie şi prin orăşeni prinderea răufăcătorilor.
Ocârmuirea nu a găsit pe vinovat, dar cazul a fost dat spre
I cercetarea şi judecarea tribunalului care a stabilit pe Ceauşu
1 Răducanu ca vinovat şi a primit „cinzeci de toiege în târg la spate
f ca să renunţe la netrebniciile sale".
La 22 noiembrie 1833 poliţia locală asigură pe
Ocârmuitorul judeţului că a poruncit locuitorilor oraşului „să-şi
cureţe şi să-şi dreagă coşurile".
Subcârmuitorul Plasei Olt, Ion Lahovari, inform a
Ocârmuirea că în satul Dobreşti a ars casa popii Tudor din cauza
neîndemânării unei slujnice „care intrând cu lumânarea aprinsă a
luat canapeaua foc şi ca urmare a ars casa cu trei copii - două fete
şi un băiat, iar la trei zile a murit şi slujnica". Acest docum ent arată
primele victime din rândul cetăţenilor în timpul incendiilor.
Conducerea oraşului Piteşti solicita poliţiei, la 28
noiembrie 1833, „să sfătuiască pe locuitori să-şi măture coşurile,
să le repare, să le scoată afară peste învelişul casei - mai ales
unde stă generalul rus - la spitale şi să-i oblige să aibă putina cu
apă, căngi şi topoare".
La 16 iulie 1834, Alecu Tigveanu, şeful poliţiei Piteşti,
inform ează O cârm uirea judeţului Argeş despre pericolul de
incendiu pe care îl prezintă fierăria lui Matei Potcovarul din Piaţa
Târgului. Ocârm uirea a cerut „să fie adus ţiganul la ea".
La începutul lunii septembrie 1837 poliţia oraşului Piteşti
atrage atenţia O cârm uirii că în acest oraş „coşarii nu se află", după
care s-a luat m ăsura angajării unor coşari.
La 25 noiem brie 1837, conducerea oraşului Piteşti solicita
aprobare de la M area D vornicie pentru a cumpăra din veniturile
sale patru cai, doi pentru sacale şi doi pentru tulumbă.
în prim ăvara anului 1838 tulum bagii intră în conflict cu
po liţia care i-a folosit caii fără să-i îngrijească „fiind în pericol să
m oară".
La 9 m ai 1840 „C om anda de foc" Piteşti era înzestrată cu:
2 sacale, 3 cai, 5 căngi, 4 topoare, 3 tulum be, 2 scări din lemn şi
alte ustensile necesare.

46
 Cel mai mare incendiu cunoscut în judeţul Argeş în veacul
trecut a fost cel de la Piteşti, din vara anului 1848.
La 23 august 1848, Samuil, administratorul Episcopiei de
Argeş, informează Mitropolia, Ministerul Instrucţiei Publice şi
Credinţei, precum şi Episcopia Argeşului „că la 18/19 august a
izbucnit un fo c prăpăditor în mijlocul oraşului Piteştilor care, in
trei ceasuri a mistuit tot târgul, trei biserici, câteva mahalale şi o
mulţime de case".
Violenţa incendiului favorizată de un vânt puternic, lipsa
unor mijloace de prevenire şi combatere a lui au făcut imposibile
orice intervenţie a oamenilor pentru „a da lumii vreun ajutor
La 19 iunie 1856, la propunerea poliţiei, Ocârmuirea de
Argeş solicită dezlegarea de la Ministerul de Interne pentru
cumpărarea a 2 cai buni pentru „comanda de foc".
în aprilie 1859, oraşul Piteşti dispunea de: 2 tulumbe, 5
sacale, 5 cai, 8 pompieri, un barabaciu şi un căpitan cu „comanda
de foc".
La 9 mai 1862, prefectul judeţului D.N. Niţu şi
municipalitatea Piteştiului încheie un jurnal prin care se hotărăşte
reclădirea din nou a încăperilor „comenzii de foc" în curtea
Schitului Buliga, necesare oamenilor, cailor, instrumentelor
trebuincioase şi un foişor de foc.

4T
 POMPIERII ÎN SISTEMUL M ILITA R
ŞI UNIREA PRINCIPATELOR RO M A N E
- 1859 -

Unirea Principatelor Române a creat prem isele unei noi j

reorganizări a forţelor armate, implicit a pompierilor militari,
în urma raportului din 1860 al Ministerului de Război - se 1
afirma: condica penală ostăşească (...) hotărăşte că sub numire de
ostaşi legea înţelege pe toţi acei indivizi din care se alcătuieşte
oştirea regulată şi neregulată. Domnitorul Al. I. Cuza hotărăşte că
pompierii districtelor din Moldova (...), prin chiar constituirea lor
militară urmează de acum înainte a fi supuşi legii ostăşeşti, precum
sunt dorobanţii şi grănicerii din Tara Românească.
Cinci ani mai târziu, în mai 1865, s-au achiziţionat din
Franţa 44 de pompe.
O altă preocupare a domnitorului Al. I. Cuza a fost
recunoaşterea oficială a comemorării bătăliei din Dealul Spirii şi
recompensarea pompierilor care luptaseră la 13 septembrie „ căci
cinstind pe acei bravi bărbaţi se înfăptuia un mare act de justiţie
istorică'.
Adresându-se armatei române unificate în tabăra de la
Floreşti, cu ocazia înmânării drapelelor oştirii, la 13 septem brie
1863, domnitorul Al. I. Cuza sublinia: prim ind steagurile cele noi,
aduceţi-vă pururea aminte că vă încredinţez onoarea ţării. Steagul
e România, acest pământ binecuvântat al patriei, stropit cu sângele
străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. Steagul
este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinii şi disciplinei,
prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României; reprezintă
toate datoriile şi toate virtuţile militare, care cuprind cele două
cuvinte săpate de vulturii români: „ONOARE Ş I PATRIE".

48
 Preşedintele Consiliului de Miniştri D.A. Strurza, cu ocazia
i dezvelirii monumentului pompierilor din Bucureşti, la 16
Septembrie 1901, declara:
„Şi noi! Să fi putut uita aceste mare act de eroism
ostăşesc? Aceasta nu se poate! Fiindcă sângele acestor
credincioşi a ridicat neamul întreg şi vânjos, plin de
încredere în sine şi în viitor!
Nu se poate! Fiindcă fapta din 13 septembrie s-a
ridicat cu glas puternic până la cer ca o mărturie de credinţă
către ţară şi către neam.
Generaţiunea tânără nu putea uita că jertfa din 13
septembrie 1848 a impus prin actele mari prin care noi
înşine, cu propriile noastre forţe, am recâştigat in lume nu
numai o cauză pierdută, dar şi o situaţie de sine stătătoare in
cercul familiei statelor europene, situaţiune necunoscută de
nimeni şi respectată de cei mici şi de cei mari.
(...)
Nu se poate uita de către poporul român c i
impulsionarea mişcării de deşteptare din 1848. sigilată prin
fapta eroică de la 13 septembrie, a reînviat şi s-a refundat
simţământul despre datoriile noastre pentru patrie."

Al. I. Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite

care a ridicat la nivelul timpului prestigiul armatei.
Deşi Cuza nu a putut transpune în viaţă întreaga legislaţie
militară creată şi adoptată în timpul domniei sale. fiind înlăturai in
1866, a dus, printre altele, şi la reorganizarea forţelor armate
române, -„Legea pentru organizarea puterii armate în România" -
votată în iunie 1868, creând bateriile de artilerie, a căror deservire
revenea în sarcina pompierilor militari.
Evoluţia armatei române a fost însă strâns legată de
dezvoltarea industriei şi economiei, în general.
Numai o situaţie economică bună poate susţine o armată
puternică, pentru ca la rândul său să apere interesele şa
patrimoniul naţional.

4«
 Domnitorul Unirii, Alexandru loan Cuza, aflat în vizită la
Piteşti a stabilit o serie de măsuri pentru dezvoltarea urbanistică a
oraşului, printre ele fiind şi construirea unui local pentru primărie.
în anii premergători Războiului din 1877 - 1878 a fost
înfiinţat Regimentul 4 Dorobanţi în care au fost incluşi şi pompierii
militari.
 EVOLUŢIA ORGANIZĂRII POMPIERILOR ÎN A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI al XlX-le*

După înfăptuirea actului Unirii Principatelor Române şi

formării statului naţional modern, una din principalele preocupări
ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a oamenilor responsabili de
soarta ţării, a fost organizarea unei puternice armate. în contextul
reformelor gândite de Guvernul condus de Mihail Kogălniceanu,
încă din luna mai 1860, era înscrisă şi serioasa şi temeinica
organizare a puterii armate în proporţie cu trebuinţele şi
mijloacele ţarii’. Două elemente strâns dependente unul de altul ce
vor călăuzi întreaga politică românească erau „trebuinţele şi
mijloacele ţării”.
în oraşele din Muntenia, respectiv în judeţul Argeş
funcţionau „comenzi urbane de foc” în a căror componenţă întrau şi
pompierii - oameni care îşi satisfăceau serviciul militar la
Batalionul Bucureşti. La comanda acestora erau numiţi ofiţeri sau
subofiţeri care, de asemenea, serviseră în Batalionul de pompieri
Bucureşti. Până Ia legea din 1864, comenzile de foc se aflau sub
dependenţa municipalităţilor. Prin această lege se prevedea
militarizarea pompierilor.
Reglementarea funcţionării acestor comenzi de foc urbane
se va face mai târziu, prin apariţia Regulamentului din 1871
asupra comenzilor de pompieri urbani'.

Legea din 27 noiembrie 1864

în baza noii legi promulgate la 27 noiembrie 1864 pentru

organizarea puterii armate, forţele armate naţionale se compuneau
din două elemente:
1. armata permanentă şi rezervele ei;
2. miliţia compusă din dorobanţi, grăniceri şi rezervele lor.
Pentru armata permanentă, legea din 1864 prevedea ca arme:
- infanteria;
- cavaleria;

5»
 - artileria;
- pompierii unui batalion (divizion) având un
stat major special şi companii;
- flotila;
- trupe administrative;
- trupe auxiliare.

între unităţile militare organizate anterior erau şi pompieri:

o companie la Bucureşti şi o companie la Iaşi.

încadrarea lor în sistemul militar era dată de faptul că:

a. făceau parte din armata Ipernţanentă, spre
deosebire de celelalte formaţiuni de pompieri
(civili) aflate în cadrul şi dispoziţiile
administraţiilor comunale;
b. erau în subordinea unei mari unităţi militare -
Divizia militară teritorială;
c. aveau viaţa şi activitatea organizate şi se
desfăşurau după o . : 'n r e r>lilitare, deci supuse
disciplinei m ntai
d. efectivul lor pw n a ;recrutarea tinerilor
potrivit legilor militare ai ;v.p irtizat, prin marile
unităţi, unităţilor de porr. i ri din capitatele de,
judeţ, constituite din voluntar; sau salariaţi;
în fruntea lor se aflau ofiţeri activi numiţi din
rândul cadrelor militare, ce se supuneau ordinelor
şi regulamentelor militare;
f. din punct de vedere administrativ-fina 'ar
figurau în bugetul Ministerului de Războ u
toate că o parte însemnată din sumele necesau
( 2/ 3) erau date de administraţiile locale;
g. armamentul şi muniţia se primeau de la Ministerul
de Război.

52
Legea pentru organizarea puterii armate în România din 1868

Şi după abdicarea primului domnitor al Unirii AI.I. C u za,

politica m ilitară a României s-a călăuzit în c o r in- H după
concepţia care urmărea, pe de o parte dezv r, nor forţe
m ilitare cât mai numeroase, bine instruite şi înz; n . iar pe «te
altă parte instituirea uIB b -rme organizatorice de pregătire m ilitară
a unor m ase cât m a B r a i ale populaţiei.
A cestor deSgjjgite le-a răspuns Legea pentru o rg an iz area
puterii arm ate din România, votată în iulie 1868, prin care se
stabilea că sistem ul militar cuprinde:
arm ata permanentă cu rezervele ei;
arm ata teritorială (corpurile de dorobanţi şi g răn iceri)
m iliţiile (toţi tinerii, după satisfacerea stagiului m ilita r în
arm ata permanentă sau teritorială, treceau. în m iliţie
până la împlinirea vârstei de 36 de ani)
In tim pul exerciţiilor de instruire erau afectate b ateriile de
artilerie, fapt cu urmări importante pentru pom pieri:
garda ostăşească;
gloatele - pentru sate - cuprinzând bărbaţi între 36 şi 50
de ani.
în privinţa pompierilor, la art 32 legea prevedea c ă „tru p ele
de pom pieri dependente de autoritatea m ilitară", sunt cele d in
B ucureşti şi Iaşi, precum şi din celelalte oraşe, după cerin ţele
locale.
Pom pierii celorlalte oraşe depindeau de M inisterul de
Război.
U rm ătorul pas spre instituţionalizarea serviciului de
pom pieri pe baze militare s-a realizat în anul 1871 prin ap ariţia
prim ului „R egulam ent asupra comenzilor de pom pieri urbani".

Legea de organizare a puterii armate în Rom ânia din 1872

N oua lege de organizare a armatei din 1872 nu ad ucea
m odificări în ceea ce priveşte comandamentele propriu-zise. ci
num ai în ceea ce priveşte numerotarea diviziilor, stabilirea sediilor
şi îm părţirea teritorială între acestea.
 Astfel, Divizia 1 teritorial-adm ativă, cu sediul la
Craiova, cuprindea şapte judeţe: Olt, Rc ţi, Dolj, Mehedinţi, 1
Gorj, Vâlcea şi Argeş.

Legea din 18 martie 1874. crearea unităţilor de pompieri a r tite ip I

Modificări de substanţă în organizarea pompierilor au

intervenit prin Legea din martie 1874.
Cu această ocazie sau operat modificări în unele articole din
legile din« 1868 şi 1872.
Legea din martie 1874 modifică, în esenţă, rolul şi locul
pompierilor de apărători ai bunurilor şi clădirilor împotriva
incendiilor, dându-le, pe lângă aceasta, încă o nouă misiune şi i
anume aceea de a se forma şi acţiona ca artilerişti în artileria |
teritorială.
In articolul 37 se stabilea că pompierii oraşelor Bucureşti şi
Iaşi, precum şi cei ai reşedinţelor de judeţ sunt organizaţi şi formaţi
ca trupe de artilerie, constituind artileria armată teritorială. Ei
depind direct de Ministerul de Război, deşi cei din Bucureşti şi Iaşi
depindeau încă înainte de acest minister Acum se dădea o nouă
denumire acestora şi anume: divizioane (pentru batalioane), baterii, j
semibaterii şi secţiuni. Pentru toţi cei care intrau în această
categorie se preciza că pompierii fac parte din armata permanentă. ^
Articolul 38 menţiona oraşele care intrau în aceastiL
categorie şi contribuţia acestora la bugetul armatei, stabilind şi
sumele, respectiv câte 30.000 lei oraşele: Piteşti, Roman, Bârlad,
Severin, Buzău şi Giurgiu.
A ceste sume sunt direct înscrise în fiecare an de Ministerul
de Interne în bugetele primăriilor - preciza legea.
Articolul 44 preciza că pompierii fac parte din armata
permanentă.
Pompierii trecuţi sub autoritatea militară se bucură de toate
drepturile şi rămân supuşi la toate îndatoririle cuprinse în legile
militare.
A rm ătura tuturor pom pierilor era dată de Ministerul de
Război.
 Legiuitorul pornea de la faptul că pom pierii aveau două
misiuni de îndeplinit şi stabilea, prin lege. că „la tim p de p asa,
pentru exerciţiile mari, anuale, concentrările pom pierilor nu vor
putea trece peste jumătate din efectivul lor” (art. 44).
M ăsura de trecere a unităţilor de pom pieri in cadrul
unităţilor de artilerie a fost, în primul rând, de ordin econom ic,
pentru a nu încărca prea mult bugetul m inisterului şi de a m ări
num ărul şi capacitatea unităţilor de artilerie.
Recrutarea tuturor pompierilor se face conform legii d a
recrutare şi intră, prin urmare, în sistemul general de recrutam al
arm atei (art. 44).
Legea din 1874 mai făcea precizarea că ..ofiţerii de
pom pieri vor fi luaţi dintre ofiţerii de artilerie şi geniu”.
In concepţia legiuitorului a fost ideea că. fund unităţi care
aveau dotarea tehnică şi de folosire a ei. vor putea să se
uşor şi la tehnica de luptă a artileriei.
In afară de acestea, fiind unităţi constituite in marile
localităţi, având, deci, o organizare şi condiţii de cnisten|ă, m ai alea
clădiri, cai, hamaşamente etc. n-ar mai trebui să se Înceapă c u noi
f organizări, să se caute noi clădiri, să mute cadre şi trupe dlin ca m d l
I constituie noi unităţi.
Toate acestea însemnau, în ultim a instanţă, econom ic de
bani pentru că şi aşa bugetul era destul de redus.
Legea puterii armate din 1874 arăta şi stabilea, la art. H |
din cine se compunea armata permanentă: infanterie, cavalerie,
artilerie, geniu, flotila, trupele de adm inistraţie, jandarm eria f i
pom pierii.
în capitolul artilerie, la art. 28 se arăta: fiecare regim ent
cuprinde un stat major, un pluton afară de rânduri, opt baterii de
câte şase tunuri, o secţiune de tren şi o com panie de pompieri.
De acum pentru unităţile de pompieri începe o perioadă
grea.
Mai întâi, primirea în dotare a materialului de a d i i m r
însuşi, consum a un timp mai mare pentru cunoaşterea şt fotom n*
acestui armament.
 în al doilea rând, aducerea de r. 'andanţi din artilerie ş jf l
geniu, în necunoştinţă de problemei Merilor, au făcut ca ■
aceştia să se ocupe, în primul rând, de pi iele pe care le punea ■
artileria.
în al treilea rând, pompierii erau şi artilerişti şi pompieri, I
dar problemele ridicate de munca de pompieri an trecut pe planul al |

A nemulţumit de asemenea, administraţiile locale care 1

contribuiau cu sume de bani la întreţinerea pompierilor ca să ■
acţioneze ca unităţi cu misiune precisă: apărarea împotriva |
incendiilor.
A nemulţumit însuşi oamenii acestor unităţi pentru că 1
trebuia să facă două meserii - artilerişti şi pompieri.
La Piteşti - Secţia de pompieri a funcţionat pe lângă o HI
unitate de artilerie teritorială a garnizoanei.
Structura organizatorică a noilor unităţi de pompieri era H
stabilită prin Decretul 702 din 28 martie 1874.
Organizarea lor era pe divizioane, baterii, semibaterii şi I
secţiuni, conform cu importanţa oraşului, grupate în patru divizii 1
teritoriale în care era împărţită ţara.
La Divizia 1 teritorială Craiova, era înfiinţată Bateria de I
pompieri Craiova cu secţii în Severin si Piteşti.
în privinţa uniformelor pompierilor militari, din Decretul I
1212 din 9 iunie 1873 se păstra coiful din metal galben, cu „panaş 1
roşu”, accesorie specifică numai pompierilor. Vestonul era fl
bleumarin cu guler şi manşete roşii, iar pantalonii de culoare gri cu 1
vipuşcă roşie. Ofiţerii numiţi din artilerie purtau uniforma armelor.
Dotarea materială a Secţiei pompierilor din Piteşti nu I
cunoştea o situaţie mai bună faţă de alte unităţi de profil, aşa după 1
cum rezulta dintr-un raport al prefectului de Argeş - C. Mirescu - }
adresat Ministerului de Interne din 24 august 1877. 1 I
în raport se arăta că Secţia de pompieri Piteşti trebuia să
funcţioneze cu 56 oameni, dar erau 41, 24 de cai, dar erau numai
12, 10 sacale, dar erau numai 3, iar restul utilajelor şi accesoriilor
erau stricate.
 în consecinţă, prefectul adresa ministrului de interne
rugămintea de a interveni pe lângă Ministerul de Război pentru
completarea lipsurilor de Ia Secţia de pompieri Piteşti.
După războiul de independenţă din 1877 - 1878, evoluţia
bateriilor de artilerie pompieri teritoriale a mers către scăderea
activităţilor de pompieri şi întărirea aceleia de artilerist, ceea ce a
influenţat negativ asupra scopului pentru care au fost create
unităţile de pompieri.
 REGLEMENTĂRI SI REGUi VITOARE
LA SERVICIUL P0MP1 OR

în anul 1861, când pompierii au fost organizaţi 'ţn j

batalioane, în mod oficial, au fost pregătite şi sau publicat R eg u lile j
privitoare la serviciul pompierilor" , care se refereau la trefl
probleme şi anume:
1. Despre foişoreni (observatori) - oameni care trebuia să 1
vegheze zi şi noapte dintr-un foişor înalt asupra întregului oraş şi să 1
alarmeze unitatea.
2. Despre măsuri poliţieneşti - după declanşarea incendiului
trebuia luate măsuri în care erau implicate şi alte forţe, între care: 1
a. Jandarmii - erau în permanenţă de serviciu patru!
jandarmi, doi dintre aceştia având sarcina să înştiinţeze p el
ministrul de interne şi pe prefectul judeţului. Unul pornea la I
• locul incendiului pentru a recunoaşte direcţiunea, locul şi
gravitatea incendiului, iar cel deal patrulea va călăuzL
comanda de foc ce se va pune în mişcare
b. Poliţia - şeful poliţiei, ajutorul său sau orice ofiţer de
poliţie va păstra buna ordine împrejurul incendiului, oprind
aglomerarea spectatorilor, încât comenzile să nu fie
împiedicate în operaţiunea lor.
Trebuia să stabilească santinele din jandarmi şi
posturi ad-hoc pentru menţinerea ordinii şi paza obiectelor
din proprietatea celui incendiat.
îndată, după ivirea incendiului în timp de noapte,
ofiţerul de serviciu de la poliţie trebuia „sâ anunţe
bastimentul fântânilor pentru a slobozi necesarul de apă la
fântână'.
c. Armata - trebuia înştiinţat ofiţerul de serviciu de Ia
cea mai apropiată cazarmă pentru a trimite un număr de
soldaţi cu muniţie pentru paza bunei -ordini împrejurul
obiectivului ce ardea, precum şi pentru schimbarea
pompierilor la manevrarea instrumentelor.

58
 3. Despre operaţiunile comenzii (de pompieri) în timpul
incendiului.
In acest capitol se preciza că fiecare pompă era condusă de
un subofiţer (unter-ofiţer) sau, în lipsa acestuia de un caporal, că
semnalele şi ordinele se dădeau de comandant prin trompetă. Erau
interzise |vorbirea in gura mare sau strigătele, atât pompierilor cât
şi jandarmilor”. Nu se asculta decât de comanda şefilor respectivi.
Singur, şeful poliţiei, avea dreptul de a se inţelege cu comandantul
unităţii de pompieri.
Oricât ar părea de complicate sau de naive aceste reguli. în
afară de faptul că erau primele, ele implicau forţe dar şi răspundere.
Obligativitatea anunţării ministrului, a şefului poliţiei şi chiar a
domnitorului arată totuşi, ce importanţă se da incendiilor şi
îndeosebi reglementării operaţiunilor ce trebuiau executate.
Pentru autoritatea lor Regulile erau semnate de ministru.
La 1/13 octombrie 1871 în ,Monitorul Oficia/" s-a publicat
„Regulamentul asupra comenzilor de pompieri urbani”. La art. 3 se
menţiona că sarcina era „de apărare a clădirilor de incendii”.
 POMPIERII ARGEŞENI ÎN R. jO IU L
PENTRU INDEPENDEN:
1877- 1878

La jumătatea deceniului al optulea a avut loc încă unul, din |

momentele majore ale poporului român - cucerirea şi proclamarea!
independenţei de stat a României.
Conducătorii politici şi militari ai vremii, concomitent cu 1
desfăşurarea unei intense activităţi pe cale diplomatică, continuau 1
să ia măsurile pentru pregătirea ţărîrîn vederea războiului ş i !
satisfacerea intereselor vitale de independenţă ale poporului român. 1
O măsură esenţială în întărirea puterii armate a fost „Legea 9
pentru contingentul anului 1877" - din martie 1877, care prevedea |
încorporarea a 14.000 de tineri.
La 6 aprilie 1877 s-a decis mobilizarea generală a armatei 1
române.
în anul 1877 - generalul Al, Cernat a trimis pentru serviciul
„gurilor de foc al bateriilor de coastă, precum şi pentru parcul d e i
artilerie al acestui material - 320 de oameni din Corpul Flotilei şi 1
Divizionului de pompieri Bucureşti.
Divizionul de pompieri Bucureşti încadra la 14 mai b a te ri»
de coastă independenţa".
La 11 iulie 1877 bateria de pompieri „Independenţa" aveai
cel mai mare efectiv dintre bateriile de coastă de la Calafat în cărei
au fost cuprinşi un număr de 15 pompieri din Secţia Piteşti, sub
comanda locotenentului Puică Nicolae.
In ceea ce priveşte comportarea bateriilor de pompieri,I
cităm din raportul maiorului Dionisie Fotino: „Atât ziua cât şi
noaptea, tragerea pare a fi fost cu efect căci s-au văzut mai multe
incendieri, mai ales noaptea' de 22 - 23 ianuarie 1878, când tot
Vildinul părea a fi în flăcări. Ceea ce am văzut însă, lămurit este
aprinderea a două ghimii turceşti de către bateria a 11-a comandată
de căpitan Puică”.
Despre minunatele calităţi ale ostaşilor, maiorul Fotino scria
în raportul său: „în timpul bombardării, moralul trupei | al

60
ofiţerilor a fost excelent, deşi odată au stat 72 de ore fără adăpost,
sub cer şi pe vânt din cele mai aspre".
Pentru contribuţia la luptele din decembrie 1877 - ianuarie
1878 | printre cei propuşi a fi recompensaţi cu medalia „ Virtutea
Militară" -figura şi căpitanii Bujoreanu şi Puică din Piteşti.
Pompierii argeşeni au luptat la Calafat şi Ciuperceni pentru
a stânjeni deplasarea pe Dunăre a unor monitoare turceşti.
Se încheie astfel un an de participare activă a bateriilor de
pompieri la războiul de independenţă, participare înscrisă cu fapte
eroice în cartea tradiţiilor de luptă ale pompierilor militari şi a
comandantului lor - căpitanul Puică Nicolae.
Armata română luptătoare pentru obţinerea independenţei
de stat îşi făcea intrarea triumfală în capitală la 6 octombrie 1878.
Cu, ocazia acestei mari manifestări, trupele au trecut pe sub
Arcul de Triumf, construit la capătul Şoselei Kiseleff. prin faţa
tribunelor amenajate pe ambele părţi ale şoselei, în frunte cu
domnitorul Carol, defilând în continuare prin Piaţa Teatrutui.
In rândul unităţilor ce defilau s-au aflat şi trofeele cucerite
de bravii ostaşi români. Intre acestea au fost şi tunurile luate eu
trofee conduse de pompieri.
Faptele de vitejie, atât pe front cât şi în Capitală. în lupta ca
permanentul lor duşman ! focul, au îmbogăţit tradiţiile de luptă ale
pompierilor, creând exemplu pentru generaţiile următoare.
 D R U M U L C Ă T R E IN D E PEN D E h
U N IT Ă Ţ IL O R D E PO M PIER I

M ăsura adoptată în urm a legii din 12 m artie 1874 de a

ex ista un inspector pentru toţi pom pierii dintr-o D ivizie şi apoi
extinsă această prevedere de însărcinarea de către M inisterul de
R ăzboi a unui ofiţer pentru toţi pom pierii din unităţile militare, a
fost uitată, mai ales după reorganizarea din 1891.
E xistenţa unei asem enea funcţii era, .însă, o necesitate. Ea a
fost sugerată cu mai m ulte ocazii. Chiar după C ongresul de la Paris
al pom pierilor, din anul 1900, în raportul său^ loeotenentul—colonel
Popovici N . specifică „ simte absolută trebuinţă de a se înfiinţa un
ofiţer inspector tehnic al pompierilor " care să se ocupe de „a ţine la
curent cu toate progresele, instrucţia şi materialul pompieristic".
După*terminarea războiului, m ăsurile pentru perfecţionarea
organism ului m ilitar au început să prindă viaţă, acţionându-se în
baza legii din anul 1874 - prin m odificări succesive în toate
com ponentele sistemului nfiliţar.
în privinţa unităţilor de pom pieri m ilitari, 3cpentru
sim plificarea adm inistraţiei, la 2 mai 1879 D irecţia arm e Speciale
din M inisterul de Război hotăra următoarele:
- Secţiile Severin şi Piteşti vor form a cu Secţia C raiova o
singură baterie sub denum irea de Bateria Craiova.
A vându-se în vedere că Unitatea de stingere a incendiilor
din Piteşti trebuie adusă la nivel de secţie, în anul 1879 M inisterul
de Război a adus 12 cai şi 29 de oameni.
în iulie 1881 s-a convenit cu A rtileria teritorială Piteşti, la
propunerea acesteia, ca prim ăria să dea locul, iar cazarm a să fie
construită de către Ministerul de Război.
Clădirea cu foişor de observare a fost construită până în
anul 1886 pe dealul dintre strada Smeurii şi Rahovei adăpostind
pompierii până !n anul 1979 când în urma cutremurului din 4
 martie 1977 nu ; ¿i fost locuibilă.
Renovat « u o m p leţ dar păstrându-şi configuraţia iniţială
(este declarată monument,,istoric), adăposteşte, în prezent, unitatea
de jandarmi.
Ordinal General nr. 3149 din 9 iulie 1891 desfiinţa bateriile
de pompieri artilerişti şi înfiinţa secţii de pompieri m ilitari, în
funcţie de m ărim ea oraşului respectiv.
La Piteşti s-a înfiinţat o secţie cu un efectiv de: 1 sergent
maior, 3 sergenţi, 6 caporali, 30 de soldaţi şi 20 de cai. Secţia era
subordonată Regimentului de artilerie din garnizoana de la care
primea soldaţi şi era com andată de un ofiţer.
In decem brie 1909 - Ministerul de Război făcea cunoscut
Primăriei oraşului Piteşti că nu mai putea subvenţiona Secţia de
pompieri militari a oraşului, practic fiind desfiinţată (1909-1924), şi
reînfiinţată la 1 iunie 1924. r
In anul 1912 s-a reinstituit funcţia de inspector al
pompierilor militari. Primul inspector fiind numit maiorul
Urlăţeanu. Secţia, de pompieri, aflată în subordinea primăriei din
anul 191 o, a întâmpinat greutăţi izvorâte nu numai din insuficienţa
bazei materiale ci şi datorită actelor de indisciplină ale unora din
angajaţii săi.
O n o u ă, modificare calitativ superioară se va realiza la 1
octombrie 192,Q, când, prin noua ordine de bătaie a
comandamentelor şi serviciilor armatei* funcţia de inspector al
pompierilor a fost preluată de locotenent-colonelul Gheorghe
Prohib, de persoana căruia s-a legat întreg procesul de modernizare
a structurilor organizatorice a corpului pompierilor militari.
In vara anulai 1929 s-a discutat şi aprobat legea pentru
organizarea ministerelor. Despre Ministerul armatei, la capitolul
„din cine se compunea" enumera:
a. organe de conducere supremă, comandamente etc;
b. organe tehnice şi administrative.
La Inspectoratul General al Artileriei arăta care sunt
structurile sale.

63
 între acestea, pe penultimul ra ’ Comandamentul
[Pompierilor (art. 107). Deci, de i< se numea oficial
Comandamentul Pompierilor în loc de Ins ■ st.
în anul 1936 Comandamentul Pom-... ¿lor Militari a ieşit
din structura Ministerului Apărării Naţionale şi a trecut la
Ministerul de Interne.
în acest sens a apărut Legea de organizare a pompierilor, la
23 martie 1936, care şi-a produs efectele şi în perioada celui de-al
doilea război mondial.

Servicii de pompieri în obiective de interes militar

Dezvoltarea industrială, în România în a doua jum ătate a 1

secolului al XlX-lea a cuprins şi armata, prireaoonstruirea unor 1
fabrici şi ateliere necesare industriei militare.
Deşi unităţile de pompieri - după 1874 - din artileria I
teritorială erau în subordinea Ministerului de Război, d a to rită *
rolului şi misiunilor lor nu reuşeau să facă faţă activităţii specifice1*
de limitare şi stingere a incendiilor.
De aceea s-a impus cu necesitate crearea unor unităţi de I
pompieri în unele mari obiective industriale, mai ales cele care 1
prezentau pericol de incendiu.
Din 1889, un regulament statornicea, pentru postul de '1
pompieri din Pirotehnia Armatei „ceea ce trebuia să facă şi cu ce
să se ocupe
Şeful de pompieri, preciza art. 73 - este şeful de pom pieri
din Pirotehnie şi are în sarcină sa luarea tuturor m ăsurilor de
siguranţă a înlăturării oricărei cauze de incendiu.
în acest regulam ent se mai preciza că subofiţerul, şeful
postului de pom pieri „în tot timpul zilei şi chiar noaptea, când
funcţionează atelierele, este necontenit la post, gata de a întâmpina
întâmplările de incendiu".
 INCENDIUL DE LA BISERICA DIN ORAŞUL COSThST
-1930-

Cel mai groaznic incendiu, prin numărul de victime a fost

cel de la 18 aprilie 1930.
In seara zilei, la ora 20.45, în timp ce trupa împreună cu
comandantul Secţiei Piteşti, locotenentul lordache Marin executa
un program ordonat în faţa unităţii, curierul de legătură anunţa
izbucnirea unui incendiu la biserica din comuna Costeşti (azi oraşul
Costeşti, judeţul Argeş).
După acest anunţ de incendiu, locotenentul lordache a luat
legătura cu oficiul poştal Costeşti. obţinând de la dirigintele
acestuia amănuntele necesare: în biserica incendiată se aflau
blocate peste 100 de persoane. Obţinând aprobarea autorităţilor
locale, ofiţerul s-a deplasat cu o autopompă cisternă „Magirus" la
faţa locului.
în momentul sosirii, locotenentul lordache a avut in faţa
ochilor o imagine cu adevărat dureroasă pentru un pompier.
Acoperişul din şiţă al bisericii, veche de aproximativ 200 de
ani şi pereţii din bârne se prăbuşiseră, arzând cu p puternică
vâlvătaie. în jurul incendiului, o mulţime de oameni teista
neputincioasă la groaznicul spectacol. Nu s-a acordat nici un ajuKJC,
atât din cauza lipsei mijloacelor de stingere, cât şi I resemnării
sătenilor. Deşi terenul era accidentat, maşina s-a apropiat p la i ia
200 de metri de biserică, de unde. cu mai multe linii de furtun p i
executat stingerea, terminată complet la ora 24.30. Până spre
dimineaţă soldaţii pompieri au scos cadavrele carbonizate ale celor
108 victime, în marea lor majoritate copii.
In baza mărturiilor localnicilor şi a celor câţiva
supravieţuitori, locotenentul lordache a stabilit caic« incendiului
Intr-un spaţiu deosebit de restrâns, circa 50 mp. erau
comasate 130 de persoane, care, in momentul izbucnirii mcemămku
nu s-au putut evacua nici prin ferestrele prevăzute cu gratu de fier.
nici prin uşa mult prea îngustă, de numai 70. cm şi care. m phm, M
deschidea în interior.
«$
 Pentru intervenţia sa, locotenen ordache Marin a fost
distins cu ordinul „Steaua României” în g !e cavaler.
După o tradiţie locală, în po bisericii se ¡păstrau 1
coroanele mortuare depuse în cimitirul loc l Concluzia anchetei al
fost că de la panglicile acestora, aprinse de o lumânare, focul
cuprins acoperişul şi pereţii din lemn.
Făcându-şi loc, o parte din adulţi s-au putut salva, dar copiii!
cuprinşi de panică şi orbiţi de fumul înecăcios s-au îngrăm ădit spre
uşă, blocând-o şi, astfel căzând pradă focului.
Incendiul de la Costeşti, prin num ărul victim elor - 1 0 8
persoane - în majoritate copii, rămâne cea m ai tristă pagină din
istoria pompierilor. El se constituie, însă, şi ca o puternică ,
acuzaţie la adresa nepăsării autorităţilor din oraşele ş i satele ţării <
noastre, lăsate pradă focului dezlănţuit.
 INCENDIUL DE LA CÂMPULUNG-MI S( M
- 1934 -

La 8 mai 1934, în jurul orei 12.00 - un incendiu d e o se b it m

declanşat în oraşul Câmpulung-M uscel, la Sem inarul ..P atriarh u l
M iron” .
D e la o grindă aflată in contact direct cu co şu l b u câ lâ rie i
focul a cuprins întreg podul clădirii în care se aflau d o rm ito a re le
elevilor. Incendiul a fo st observat şi anunţat cu m arc in iâ rziere.
abia în clipa când a cuprins întreg acoperişul.
De la acoperişul clădirii dorm itoarelor - vântul, d eo seb it d e
puternic a smuls bucăţi de şiţă aprinsă, provocând alte focare de
incendiu în cartierul Negru Vodă.
Sosiţi la faţa locului în jurul orei 12.25 pom pierii ţi- a u d at
im ediat seama că forţele de care dispuneau: două pom pe
K naust model 1882 cu tracţiune hipo. o scară m ecanică. 4 sacale,
efectivul secţiei era de 24 soldaţi şi. un plutonier m ajor, total
| insuficient în faţa incendiului deosebit de violent.
Apreciind realist situaţia, com andantul secţiei a inform at
autorităţile sugerând solicitarea de ajutoare de la unităţile vecine.
Până la sosirea acestora, Secţia locală de pom pieri I intrat la
dispozitiv pentru localizarea unui focar ce am eninţa un gpop
com pact de case. începutul intervenţiei a fost insă în târziat,
pierzându-se minute preţioase pentru deschiderea apei. apoi. p in ă
la m ărirea presiunii acesteia .
Până la sosirea ajutoarelor solicitate, pom pierii îm p reu n ă cu
soldaţii Regimentului 30 Muscel au luat m ăsuri pentru ev acu area
populaţiei pentru stăvilirea panicii. Căldura, scânteile p u rtate â e
vânt, prăbuşirea zidurilor unor clădiri îngreunau acţiunea de salvare
a oam enilor şi bunurilor.
Prim ele ajutoare au sosit în jurul orei 14.00 din p artea
Secţiei de pompieri Piteşti 1: 1 locotenent. 10 servanţi ş i o
autopom pă cisternă. Ajutoarele masive au sosit. insâ. de la
Bucureşti la ora 19.00 - cu un tren special pus la disp o ziţie d e
C.F.R.: un căpitan, un locotenent, patru plutonieri, trei subofiţeri
H
instructori, un maistru mecanic, 25 de serv şi patru autopompe
cisternă tip „Magirus".
Superioritatea mijloacelor tehnice, competenţa, dirijarea
tuturor forţelor disponibile au dat posibilitatea ca în ziua următoare,
către ora 12.00, după o luptă continuă şi istovitoare, incendiul să fie
stins.
A fost afectată vechea mănăstire domnească cu 32 de casej
alte numeroase clădiri suferind avarii diferite.
Pagubele au fost evaluate la peste 6 milioane lei.
Lipsa de dotare tehnică corespunzătoare şi-a spus cuvântul,
constatarea fiind cu atât mai dureroasă cu cât la 21 iulie 1926 oraşul
mal fusese încercat de un alt incendiu care mistuise 16 case şi.
pentru care prefectul judeţului considera că „atât primarul cât şi
consiliul comunal poartă întreaga răspundere a acestei stări
deplorabile".
 POMPIERII MILITARI ARGEŞENI DUPĂ 1945
- organizarea şi reorganizarea până în anul 1968 -

Schimbările intervenite în viaţa poporului român după cel

de-al doilea război mondial au avut urmări şi in activitatea
ţpxţţandamentului Pompierilor Militari.
în anul 1944 la comanda pompierilor din Argeş era
bmajg|}jJgArbore. Existau 9 secţii de pompieri, astfel: Piteşti.
Câţnptţlung, Curtea de Argeş, Găeşti. Slatina, Alexandria. T u n » -
Măgurele,, Roşiorii de Vede şi Zimnicea.
Comandantul unităţii era ajutat de un secretar şef. în acea
,vreme fiind plt.adj. şef Pele.
La data de 18 iulie 1945 - Comandamentul C orpului
Pprnjpjerilor Militari s-a transformat în Inspectoratul General al
Pompierilor, rămânând cu structurile şi efectivele existente.
, La ! 3 octombrie 1947 - inspectoratul Generai al
¡Pompierilor ş-a reorganizat pe 4 inspectorate şi 9 grupuri de
popipieri în care erau 30 de companii şi 70 d e secţii d e pompieri.
Pe linie administrativă Argeşul a T f u r ţ i f pană la
sfârşitul anului 1948, de Corpul Administrativ Braşov.
La i aprilie 1949 Inspectoratul General al Pompierilor * •
transformat în Comandamentul Pompierilor, trecând la
reorganizarea unităţilor de pompieri din subordine în 5 grupuri
administrative, două centre de instrucţie. 34 companii şi 87 sectu
de pompieri.
La începutul anului 1949 unitatea de pompieri este
ţrarţsferată la Corpul administrativ Bucureşti, iar la conumda sa
era maiorul Solniţaru Longhin.
La data de l aprilie 1951. in cadrul grupurilor
administrative au luat fiinţă 23 de grupuri regionale.
în anul 1951 - pe linie administrativi I unitatea de
pompieri din Argeş trece la Grupul administrativ Ploieşti, iar la
comandă este numit căpitanul Manea Mihatachc.
 A NEX E

P lans ar. 1
Foto 1 ► Foişorul d e fo c - P iteşti, str. S m eurei - 1886
P lan şa n r . 2
F oto 1 ► 31 ia n u arie 1857 — P om pierii din Piteşti c e r m ărirea
salariilo r
F oto 2 ► 16 iulie 1864 - D epartam entul P ricinelor din L ăuntru
co m u n ic ă M a g istratu lu i oraşului Piteşti că este de acord
să se p lă tea scă 222 ,2 0 lei pentru tulum bele po m p ierilo r
ad u se de la V iena
P la n şa n r . 3
F o to 1 ► ianuarie 1899 —E chipaj de pom pieri la Piteşti
F o to 2 ^ 2 iunie 1860 - C onsiliul Piteşti hotărăşte constru irea a 6
rezervoare de apă pentru nevoile pom pierilor
P la n ş a n r . 4
F o to 1 ,2 , 3 şi 4 ► pom pe de incendiu
P la n ş a n r . 5
F o to 1 ► C ontractul lui M ihail N eam ţu cu M agistratul oraşului
C îm pulung din 15 noiem brie 1831 de angajare a unui
tulum bagiu
P la n ş a n r. 6
F o to 1 ► P orunca din 3 decem brie 1831 a M arii D vornicii din
Lăuntru —către O cârm uirea judeţului M uscel prin care se
interzice construirea pe viitor a povernelor pe teritoriul
oraşului, fiind focare de incendiu şi vătăm area sănătăţii
locuitorilor
Planşa nr. 7
F o to 1 ► Raportul scris de Ion Cătuneanu, O cârm uitorul ju d eţu lu i
Argeş despre incendiul de la Piteşti din noaptea de 2 spre
3 aprilie 1832
Planşa nr. 8.1. şi 8.2. ► Porunca Marii Dvornicii din Lăuntru către
Ocârm uitorul judeţului Argeş din 24 iunie 1832
referitoare la ajutorarea sinistraţilor incendiului din
Bucureşti, la 8 mai
Planşa nr. 9
Foto 1 ►Lista dregătorilor şi locuitorilor din judeţul Argeş din 13
octombrie 1834»ggare au donat bani pentrţi
bi seriş^ ¡ars^ ţţjn^şjtuJ.Şuşmo^ca jpdejylj Buzău:; ^ j otffB
Planşa nr. 10 i
F aţa 1 | , .RşţDqţţ^Jţţj p g m ţ^ tin „Z şn ^ r€ ^y } rpr^fpptu^ poliţiei
" oraşului Piteşti către Prezidentul Cop^ţliţjiţijţ. oraşului
I ţl08*i S$j$rb;(şqR£O0)< *'?
3u Q^ărţnii .ţjkfoc . ; ^ ; . g-jinuir
Planşa nr. 11 1,^ W M
Foto 1 ►2 iunie 1860 —Consiliul Pite şţXjtjpţărăşţg cpţţşţruirea a 6 I
” rezervoare de apă pentru nevoile pompierilor jr
Planşa nr. 12 .
»iu ife fo ^ îfe W P j>e^padf^$6Qj h :i 9Şţ9 a
Planşa nr. 13.-o:
* . FotL cadre unitate (foto 1-1 j) ^
Planşa nr. 14
Profesionalism, responsabilitate,- recunoştinţă ?-
io
Planşa nr. 15
Aspecte din viata¡pompierilor argeşen»;««
Planşa nr. 16
■ Vederi dip oraşele Piteşti, Curtea d?iAS8^&>sCâmpuÎung
Planşa nr. 17
, Cele Şapte Minuni. ale Lumiî7!t,
 Planşa 4
Foto 1

Huni 'witifţii fabricarea tí*-pompe §i m

din BUDAPESTA ' ’ /’
eprezenianti generale: ROSENFELD & WlTZLlNG, Bucureşti
V S 2 , S'iÎR'Â D A' A C A D E M I E I / K o . 2

-sV
iil.uUailiS..*
ttÉ ll
m m m m m
i-
H l l «
c ş p M g â i

■ M S I
&£$&&'?<*•*-« « ¿ r * AMii-

uâ eu c |Q p M j|
;a a i i î e r î o # M a
¡ £aiir# w - :
rm atura«reSî> ; J

D im e n siu n i

i ut mm
'.ic ap-i {»«. mintie m ntn y “
■^‘Manîr. orizontali; in metri ia car
‘unariii necesar i c oameni

Iu im hi
 Planşa 4
Foto 2
x acmari j:(mtruifßü$c(U'ety do pompß si maşini
:iin | B U D A P E S T A ' |
tentanţi generali; ROSENFELD & WITZLING, Bucureşti ,
No. 2 / S' *RA?DA "ACADEMIEI,'1N o. 2

cu două roate spre a ş i trase ;:defţcui sau cu braţele. Cadrul'

e s te d in tablă de ier ;|ftnu*ânsul W m oii tac mecanumuJ pompei
ktfcu! de absorbire, s» n ttd e metal, r camera
şte o ladă pentru i ne Iţe. D e o
iele pentru ¿usţinert a iurtunuîui

g S i l V-SS*
\\\> ■x... "v\ »N
-ci&W-K ,Cs£s&
vVfx , \>v
- V\Vv**

. .
D im e n siu n i’
Jt
IOO

7 ? V
‘¡«prcunB cu urmâto. rc!e accesorii'»«? a
căjicpA pentru »irop.r e i ormăture roso
 mliuni pentru •ea d e

din BUDAPESTA
i
Reprezentanţi generali: ROSENFELD & W iT 2 |IN |iB u |re ş ij
No. 2, STRADA ACADEMIEI. No

^ Q n fp .e d e in e
m *VS; k 'f ' fii?
cu dubiu. ctlmcJ u,,montate peŞcărncior du tras cu braţele, CadrujL|po'^^Cîgste^de fer
vorluî este de tabl& de fer. ş: conţine şi meeanixniuJ }>ompeI, Cili Rd^ yp{g|p nţp.ţ ca n ai ui
de absorbire st at de . metal,;iar camera pentru aer de cupru. In^re^^iie^cărudlprului se
o ladă pentru anebe. Dc p|parte şi. de alta a pompei se a/îd iftveiii'c
pentru mu?ţinerea iurtunului şi. a maniveJclor dc letnn. "

I®
Mii
P S i® S »

Dc'fii'.u. dc a p i pe minut In litri.

Ku^iAft-l necesar de oameni . ■ .
- ^*A,i,ctr»l furtunului mţjltauar J
; Diametrul Martin
, l’i’nwl
Livritir. ic u isfifg in tp a ^InprcrfjiA cu 41*m. furtun du giuoA
n«p9 cu arm h u rile ro ^ p ., | sorb din cuprull dusilc
Pom pa (Ar. ••»nirat dc aspiraţie Lei ♦w , ..
 Planşa 4
Foto 4
:j % '» , W A ’r * , \ v . #
taica i c f^ctîţini teatru ■fcdjr.icarea de poţtipe
mn BUDAPESTA
Reprezentanţi generali: ROSENFELD & WiTZUNG,
No. 2, STHADA ACADEMIEI, No. 2

cilindru dublu, anexat? pe o

transportat cu braţele.
Corpul de pompă os c mo

D c b î u i cíe- a p A p • m i n u t in iit r i .]
N u n i i - n i n e c e s a r i cr o a m e n i . .
I ¡^ ¡aîn ctru l fiirJiw ui.il n s p ir a îo ir . .
tartu^íUíJÍ reapi njgfUdrJ
i ¿Vcţui

P o m p a • « ' uvrcAză inpr um.i; cu .| furtun de gumă in spirali

r.natura respectivă, «orb ij $i'î chciij*neceinrc •
Pompa .âr5 corpul de ^ spira»¡« p |.preţuri mai mici
 Planşa 11

¿3 ¿ s a z * /
'< V / /

0 S l* * S £ 'A tX ? A # I / I ^ ■ *L4< r
V r ^ / / , 4 i ^
*«2t
x /A * ^ ^ y - -
/ . / • y ^ \ r< r r * * 'k * > - ^ i

V>7 ^. ê ^ x .~ * x i 'C r y * * * '*

« frf*

rte * + c' a * í s Z ' M * < /* ,* & x M Ê M * * ^ %

^ d y* * , • ¿B u “ — 5 c ^ s # '.' '

V ,/ ■ "/ ,Æ / ' ' » ' ‘ «‘ » « K T ) ^ *

"Z * - ' ' __* - 'Z C ' V ^ * ' ' !•
I ■y ■

y j > / y S î/ s y -y a *; - ~d ^f-£‘"--y
X fi£ % y - * ¿5«. | ¿ I 8 **4b
'm L
f i * \ * ¿ » ‘* * s i* * m p fw .- ^ À Ä--
8 B * ^ * I9 H é | I ¡ |¡ f g :. Æ Æ - ,.À .y S m ! ^ ^ L
x J .£ X ,'? s t.'t* - ' 1* f ' t s * ■-r~A

S íí^ û h * fi s fí ’S S ? „ .- < # * < ■ £ S / j f y * ^ > * £ & - ¡¿ z £

¿ * * « * ^.
■ *> < *< * j ¿ r : ~ ¿ i ‘ % ,< t * * y , . y y « y ,; „ - r „ - — • - ~

' < ■ '* ■ S î,* y k . v ^ : :. ■ / $ , * / & ■ r *> & , , ' * \

t ^ r ^ / jf/’ J ’/ . * * /y » y * -Â y ' y y fi& S f

v ;^ # - y 't y »

S ft* /f¿ /£ <^¿. iL o - ^ r j f i X & 'y & t ^ .

p * . •> « « + ■ /£ & > ■

^ - ^ / » â ^ ï è i W î V ^ a. . ^ ' f - ţ ' y ?J / _ ^ , ,.. ¿ ^ ^ j f c Ă r

+ /* » € 9 * * .¿ S * I Í + ? & ¿C i ¿ ti ■■■£ y . - - y t ¿ / ■ / . . . ‘t f ./

■ ••* > •* * * t* r S * ' t y i t ^ „ < ¿L Z ‘n y ' ' ‘^

<iy tZ » £ & - , S e * . -3 /

m
ä «
ş M
¡j ^ m
m
m
j
* 4
l m m
* * e * < * * • * 'y
w Æ
4 * * * *
lm ,
^ ^
^

^ ^ 4 m > £ m * * é s+ > * * t+ £ & * •& ■ '* - ■ * • * * * * * ' t >. . y . >< ,2 ? ’

i / y/ » >r. -✓ -i ít < * ^ - " V» * f A / u .* », ". ' ,* _* / , / / / ? // ^ . y » i* r t * " * íf. « # „ y y / < / / i 4 . V /« /!? * * + * *

Y*& , f* ' & ty u J + X * * • <*■ * * } ^ S ? /U y í~ ' tr * * ^ * . « ■.<** M h .

< í^ r / í - ¿ ¡X '
/ & ■ + '< * « V * /." ' 4» V i } y V V Ä
*✓ # » r ‘ *»* V ^ t . ' * ^ / ^ r * a À

fie . S é fié fifi* ' C é» t f t 1 m S á ¡ ¿ fi- t * $ * -.t* 4 * v í « . «W - ■ « « «

■:. y . CK
• r / í / # » .> W //4 . ^ fy f««r f i t é é '& L .J - / / # /S?"1''
f V >♦«(

f é y i ' / » ,. ţ t M - s s £ .é *>+i * •% &

¿ k é t + f + té fi* & é*. • ^ fifie y tX fié é 4 é t é t € $ /& * • * * * $

5 r
í* ^ y S « '# # ««y JV 4VS á i^
¿ fié í:é > % 4 * * * , V
O

r« ^ - 6

14