Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti

Facultatea de Medicină Dentară

Stilul de viata și sănătatea publică

medico-dentară

GRUPA 34, Seria 3, an V

Strugari Iulia

Tobescu Miruna

Mitroi Ioana

Racoceanu Cristina

Tăloi Florinel

1
 Tacu Gabriela

CUPRINS:

 CAPITOLUL 1 : Stilul de viață și factorii comportamentali……………....pag 3-6

 CAPITOLUL 2 : Obiceiuri vicioase ale stilului de viata………….………...pag 7-11

2.1 Consumul abuziv de alcool
2.2 Fumatul
2.3 Drogurile

 CAPITOLUL 3 : Factorii etiologici ai cariei dentare.....................................pag 12-18

3.1 Rolul calității structurilor dentare în apariția cariei
3.2 Rolul lichidului bucal în apariția cariei
3.3 Rolul alimentației în apariția cariei
3.4 Factorul microbian

 CAPITOLUL 4 …………………………………...pag

 CAPITOLUL 5 ………………………..…………..pag

 CAPITOLUL 6 : Mediul de viață urban vs. rural și sănătatea oro-dentară.....pag

6.1 Aspecte generale
6.2 Consumul de produse de igienă orală și al serviciilor
stomatologice
6.3 Sănătatea orală la copii și tineri – Studiu descriptiv transversal
național din anul 2012

Realizatori:

 Racoceanu Cristina ................................................................................capitolul 1

 Taloi Florinel.............................................................................................capitolul 2
 Strugari Iulia Alexandra ......................................................................capitolul 3
 ................................................................................capitolul
 ................................................................................capitolul

2
  Tacu Gabriela................................................................................capitolul 6

CAPITOLUL 1:

Ce este stilul de viață?

Stilul de viaţă este un factor determinant al stării de sănătate a unei populaţii. Stilul de
viaţă al unei persoane poartă amprenta modului de viaţă al comunităţii în care aceasta s-a format.

Importanţa stilului de viaţă rezultă din ponderea lui în determinarea stării de sănătate a
unei populaţii.

Din cei patru factori determinanţi ai sănătăţii [2]:

 stilul de viaţă are ponderea cea mai mare, de 51%.

 factorul biologic are o pondere de 20%;
 mediul ambiant are o pondere de 19%;
 sistemul de îngrijiri de sănătate - 10%.

Stilul de viaţă are următoarele componente:

 obiceiuri alimentare şi consum sau abuz de alcool;

 fumatul;
 stresul;
 utilizarea drogurilor;
 comportamentul sexual;
 comportamentul rutier;
 activitatea fizică (sedentarismul);
 riscuri în timpul liber;
 riscuri profesionale;

Stilul de viaţă este influenţat de:

3
  factorii de mediu fizic;
 presiunea anturajului;
 dezvoltarea socio-economică a unei ţări;
 nivelul de educaţie al populaţiei în probleme de sănătate;
 obiceiuri dăunătoare sănătăţii determinate de tradiţii, grad de instruire;
 mijloacele financiare de care dispune un individ sau un grup populaţional;
 publicitatea crescută la produse cu influenţă negativă asupra stării de sănătate a
populaţiei (de ex. industria alcoolului).
 politica economică şi socială a unei ţări ce încurajează producerea şi consumul de
bunuri cu influenţă negativă asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi
publicitatea la astfel de produse [3].

Factorii comportamentali în stilul de viață:

În cadrul stilului de viaţă, factorii comportamentali deţin un rol-cheie, mai ales din
perspectiva educaţională a prevenţiei.

Comportamentul se defineşte ca o secvenţă de reacţii individuale la stimuli externi sau

interni, declanşate la nivelul sistemului nervos şi repercutate inclusiv la nivel biologic în întregul
organism. În elaborarea acestor reacţii intervin circuite neurale complexe, realizându-se
interacţiuni între activitatea cognitivă de la nivelul cortexului, mecanismele vieţii afective şi cele
subcorticale, de control al motilităţii, al eliberării de hormoni şi neurotransmiţători. Prin urmare,
în decizia personală se întâlnesc motive care provin din procesarea unor informaţii preluate din
mediul natural şi cel social, inclusiv valori – informaţii asociate cu afecte – cu reprezentări
mentale subiective, sau o “raţionalitate subiectivă”, acestea din urmă menite să legitimeze, prin
raportare la valori instituite în comunitate, credinţele şi atitudinile subiectului. În medicina
dentară, ambientul devine un factor esenţial, deoarece în acest mediu oamenii nu vin cu
plăcere, ba chiar cu stări afective negative (4).

Din descrierea de mai sus pot fi deduse nivelurile la care se poate acţiona, prin educaţia
pentru sănătate (în speţă, pentru sănătate oro-dentară), pentru ca populaţia, până la nivel de
individ, să fie motivată în sensul adoptării unui comportament sanogen.

Pentru a modifica starea de bază, care este aceea de ignoranţă (lipsă a informaţiei), primul
pas îl constituie informarea. E de dorit ca aceasta să provină dintr-o sursă autorizată, capabilă să
furnizeze informaţii corecte, verificate ştiinţific.

4
 Oricât de corecte ar fi, informaţiile în discuţie rămân un bagaj non-operaţional atât timp
cât subiectul nu se consideră afectat de vreun risc, pentru evitarea căruia să fie nevoit a pune în
practică informaţiile acumulate. De aceea, specialiştii sunt cei mai indicaţi pentru a realiza
informarea, ei fiind şi beneficiarii studiilor epidemiologice, de pe urma cărora s-au stabilit
categoriile de risc, deci pornesc de la cunoaşterea situaţiei de ansamblu a morbidităţii şi îşi
ţintesc cu precizie mesajul spre cei care resimt nevoia de informare şi consiliere în legătură cu o
anumită boală, care îi afectează. În acest sens, s-a vorbit despre informarea specifică acţiunilor
de promovare a sănătăţii ca despre o acţiune de marketing social, marketingul fiind acea
activitate prin care se cercetează nevoile potenţialilor consumatori şi se dau soluţiile specifice
pentru satisfacerea acestor nevoi (4). Cu alte cuvinte, schimbarea de comportament nu poate fi
realizată decât dacă, ghidat de specialist, publicul-ţintă îşi descoperă interesul personal în
informaţia sanogenă furnizată de o sursă competentă.

Numai pe seama interesului personal poate fi investit cu valoare comportamentul

sanogen, astfel încât un individ sau o populaţie să renunţe la practicile greşite sau pernicioase cu
care s-a obişnuit, în ciuda efortului pe care îl presupune orice renunţare la deprinderi vechi şi
instalare de noi obişnuinţe.

Pentru ca toate aceste schimbări să poată avea loc, destinatarul informării, la rândul său,
nu trebuie să rămână pasiv. În primul rând, el trebuie să manifeste o atitudine de complianţă, să
nu fie refractar la dialogul cu specialistul, ci să asculte cu bună-credinţă informaţiile furnizate de
acesta, să nu ezite în a pune întrebări, a face observaţii personale, a informa despre stări de fapt
constatate în viaţa sa (ca individ sau colectivitate).

Din încrederea reciprocă, astfel construită, se naşte acceptul – fundalul emoţional şi

atitudinal al acumulării de informaţie sanogenă, acumulare care conduce spre etapa următoare:
înţelegerea. Numai după ce, pe fondul unui ansamblu de emoţii şi atitudini pozitive, s-au produs
modificările de status cognitiv pe care le implică înţelegerea, poate fi vorba de luarea unei decizii
şi, pe baza acesteia, de autocontrol în sensul unei schimbări de comportament.

Factorii sociali sunt reprezentaţi de ansamblul de concepte şi operaţii mentale învăţate de

individ sau funcţionale în colectivitate, chiar la nivelul relaţiilor informale dintre indivizi, dar şi
la acela al raporturilor dintre individ şi instituţie publică (locul de muncă, instituţiile de petrecere

5
a timpului liber sunt, de asemenea, cuprinse aici), individ şi individ (în situaţiile legate de muncă,
de petrecerea timpului liber, în mijloacele de transport etc.).

Mediul social influenţează individul în mod imperceptibil, dar profund, prin intermediul
unor idei a căror investire cu valoare este explicită şi, în mod la fel de eficace, prin ansambluri
difuze de conţinuturi cognitive şi afective, corelate pe căi inaparente la prima vedere. De pildă,
pentru conştiinţa comună a epocii noastre, conceptul de noutate este asociat cu o valoare
emoţională pozitivă, deşi este demonstrabil că nu tot ce e nou e superior faţă de vechi. Astfel
credem că se explică şi investirea tacită cu valoare pozitivă a unor practici recunoscute ca nocive
(fumatul, alcoolul, drogurile şi chiar lipsa de igienă personală, inclusiv orală) în rândurile
anumitor tineri. Aflaţi la vârsta la care se simt prea “mari” pentru a mai asculta de părinţi, dar
nici nu se simt pregătiţi să înfrunte responsabilităţile vieţii de adult, unii dintre ei devin “copii
teribili”, contestatari ai “sistemului” (etichetă lingvistică sub care se ascund noţiuni complexe –
uneori şi confuze – având drept numitor comun obligaţia de supunere la regulile convieţuirii
sociale). Efectul este aproape mecanic: “nu e bine” (eufemismul folosit în loc de “nu e voie”)
este înlocuit cu contrariul său “e de dorit” şi se aplică tuturor interdicţiilor asupra cărora părinţii
şi educatorii au căzut de acord. Această opţiune comportamentală nu exclude ca tinerii în discuţie
să fie conştienţi de valabilitatea informaţiei sanogene, dar să prefere ideea de risc celei de
siguranţă personală (dezinvestită şi ea, ca parte a mentalităţilor “sistemului”), în dorinţa lor de a
se singulariza, de a se detaşa de marea masă a populaţiei.

CAPITOLUL 2: Obiceiuri vicioase ale stilului de viață:

1.Consumul abuziv de alcool:

6
 Este cunoscută la ora actuală implicarea consumului abuziv de alcool în producerea unor
afecţiuni grave, cum ar fi:

 intoxicaţia gravă cu alcool;

 ciroza hepatică;
 pancreatită;
 afecţiuni neuro-psihice;
 factor favorizant în afecţiunile parodontale (gingivite, parodontitele)
 cancer al cavităţii bucale;
 cancer hepatic şi esofagian, etc;
 accidente;
 acte de violenţă;

Consumul abuziv de alcool este reprezentat de autoadministrarea repetată sau episodică

de alcool etilic, care determină efecte medicale şi socio-economice importante.

Cu toată gravitatea problemelor legate de alcool, nu a existat niciodată o politică

mondială eficientă privind aspectul preventiv al acestui flagel [4].

În ceea ce priveşte consumul abuziv de alcool, există numeroşi factori predispozanţi.

Aceştia sunt reprezentaţi de: stresul zilnic, exemplul familiei şi al anturajului, valorizarea de sine
scăzută.

Consumul de alcool per capita este mai mare în ţările puternic dezvoltate, comparativ cu
cele în curs de dezvoltare [3].

Obiectivele „Sănătăţii pentru toţi" nu pot minimaliza problemele majore legate de consumul
abuziv de alcool.

2. Fumatul:

7
 Comportament profund dăunător sănătăţii, fumatul este responsabil de o multitudine de
boli grave, cum ar fi: cancerul bronho-pulmonar, afecţiunile pulmonare cronice, afecţiuni
digestive.

La nivel mondial, fumatul este considerat prima problemă de sănătate evitabilă din lume

Studii efectuate la nivel mondial, arată o proporţie crescută a fumătorilor pe glob, mai

afectaţi fiind cei din ţările industrializate [2].

În medie, tabagismul „ucide" 6 persoane/minut, iar un fumător din patru moare printr-o
maladie datorată fumatului [2].

Fumatul contribuie la scăderea speranţei de viaţă de circa 4 ori, dacă fumatul a fost
început de la 25 ani şi de 8 ori dacă fumatul a fost început de la 15 ani. (A. Jehan, 1995 – apud
[4]).

De asemenea, a crescut creşterea ratei fumatului la femeile din grupa de vârstă tânără,
astfel că, pentru unele ţări cum ar fi Spania, Italia, aceasta depăşeşte ratele înregistrate în rândul
bărbaţilor [2].

Renunţarea la fumat se realizează cu dificultate, datorită stării de dependenţă indusă de

nicotină.

Legislaţia anti-tabac în vigoare, existentă în unele ţări, presupune:

 pe pachetele de ţigări să fie menţionat riscul pentru sănătate;

 reducerea sau interzicerea publicităţii la ţigări;
 interzicerea (restricţia) fumatului la locul de muncă, în locurile publice (instituţii,

şcoli, spitale);
 prevenirea fumatului la tineri (prin interzicerea vânzării ţigărilor în şcoli);
 elaborarea de programe anti-fumat adresate mai ales tinerilor;
 scăderea producţiei de tutun;
 politici fiscale şi de preţ cu efecte descurajante, vizând în special tinerii;
 educaţia sanitară anti-tabac, făcând cunoscute riscurile la care se supune

fumătorul, pe el şi pe cei din jurul său.

8
 Începând cu anul 2000, ETS a fost inclus pe lista substanţelor carcinogene, fiind controlat
de legea sănătăţii ocupaţionale [4].

Rolul negativ al fumatului nu se referă doar la acţiunea sa nocivă asupra aparatului

respirator, ca organ principal de impact, ci, propriu-zis, s-a demonstrat că nu există, practic,
organ sau aparat care să nu fie alterat morfo-funcţional ca urmare a acestui obicei:

- aparat cardiovascular (angină pectorală, HTA, arteriopatii);

- aparat dento-maxilar (stomatite, gingivite, alterarea smalţului dentar, cancer de

buze, de limbă);

- aparat reproducător (impotenţă sexuală, avort, inserţii anormale de placentă, metroragii).

3. Consumul de droguri

Consumul de droguri generează probleme de sănătate fizică, mintală, de comportament,

probleme de ordin familial, juridic, financiar, profesional, probleme greu de rezolvat atunci când
sunt utilizate încă din adolescenţă.

Fenomenul traficului şi consumului de droguri a cunoscut o puternică amploare după anii

'60, fiind considerat o adevărată „epidemie psihosocială".

Datele epidemiologice arată o creştere a consumului de droguri mai ales în ţările în curs
de dezvoltare, tinerii fiind cei mai afectaţi [5].

În ultimul timp, România a devenit o ţară de tranzit şi, parţial, piaţă de desfacere pentru
droguri.

9
 Distribuirea drogurilor în şcoli reprezintă o realitate şi în acelaşi timp o preocupare
importantă din partea statului.

Flagel extins la nivel mondial şi care afectează ţările puternic industrializate, comparativ
cu ţările în curs de dezvoltare, interesând toate straturile-sociale, debutul consumului de droguri
făcându-se la orice vârstă, consumul de droguri ilicite reprezintă o importantă problemă de
sănătate publică.

Consecinţele consumului de droguri asupra sănătăţii sunt de ordin medical (transmiterea

virusului HIV, SIDA, virusurile hepatitei B şi C, TBC, boli cu transmitere sexuală) şi social
datorită tulburărilor neuropsihice pe care le determină (nervozitate, depresie, agresivitate, astfel
de persoane fiind implicate în acte de violenţă, accidente, probleme familiale, la serviciu, şcoală,
etc).

Realizarea unor campanii prin mass-media adresate factorilor de protecţie în ceea ce

priveşte consumul de droguri: creşterea stimei de sine a tinerilor, valorizarea propriei persoane,
îmbunătăţirea comunicării în familie.

Constituirea centrelor de prevenire şi consiliere antidrog drept instituţii cu personalitate

juridică şi personal încadrat care să asigure permanenţa activităţilor din cadrul centrului,
înfiinţarea de servicii telefonice gratuite de consiliere şi sprijin tip,.help-line", afiliate la FESAT
(Fundaţia Europeană de Servicii Telefonice Antidrog).

Scopul creării unei reţele medicale implicate în tratamentul consumatorului de droguri

este de a facilita accesul acestuia la toată gama de servicii medicale, de a asigura o investigaţie
multiplă (boli infecţioase, psihiatrie, neurologie etc) medicală pentru a avea un tablou clinic
complet, de a crea posibilitatea unei monotorizări cât mai exacte a problemelor medicale legate
de consumul de droguri şi nu în ultimul rând de a uşura munca echipei din centre. Idealul acestei
reţele este ca atunci când consumatorul apelează la oricare din serviciile medicale disponibile, să
se realizeze o colaborare multidisciplinară şi o coerenţă a asistenţei medicale, stabilindu-se
împreună cu ceilalţi medici specialişti priorităţile de tratament. Pentru acestea, reţeaua trebuie să
fie flexibilă, receptivă, tot timpul în tensiune şi să aibă un „coordonator” care să poată oferi o
îndrumare, monitorizare a cazului.

10
 Tendinţa actuală este ca modelul stării de sănătate să cuprindă identificarea priorităţilor,
incluzând atât determinismul stării de sănătate cât şi alţi factori care influenţează rezultatele în
sănătate, care pot merge de la îmbunătăţirea stării de sănătate, scăderea mortalităţii, morbidităţii,
la vindecare contribuind la modificări în ceea ce priveşte calitatea vieţii.

Determinanţii stării de sănătate pot fi modificaţi prin promovarea sănătăţii şi prevenţiei,

la care se adaugă implicarea comunităţii, care are un rol important.

Factorii care influenţează îngrijirile de sănătate pot fi modificaţi prin diagnostic

precoce, screening, precum şi prin implicarea pacientului sau a comunităţii [4].

Factorii cei mai importanţi care influenţează sănătatea rămân sărăcia, stilul de viaţă,
şomajul, locuinţele necorespunzătoare, nivelul de educaţie al populaţiei, poluarea mediului.

Abordarea lor la nivel naţional, cu intervenţii adecvate la nivel comunitar, ar trebui să se

bazeze pe programe şi proiecte în care să fie utilizate resurse publice şi private din comunitatea
respectivă.

CAPITOLUL 3:

FACTORII ETIOLOGICI AI CARIEI DENTARE

Caria dentară reprezintă probabil una dintre cele mai răspândite afecțiuni cronice din
lume.Deși caria a afectat oamenii din cele mai vechi timpuri, aceasta a cunoscut o extindere
foarte mare în era modernă, cu siguranță datorită modificărilor din dietă.S-a înregistrat un declin
al ei incepând cu perioada 1970-1980, atribuit în principal adaosului de F în apa potabilă.

Caria dentară este o afecțiune microbiană a dinților care determină distrugerea

țesuturilor dure dentare(smalțul și dentina). Leziunile sunt rezultatul metabolismului unor
bacterii capabile să producă suficient acid în mediu pentru a favoriza demineralizarea.Masa
gelatinoasă de la suprafața dintelui se numește placă dentară.Bacteriile din placă metabolizează
prin glicoliză anaerobă glucidele cu formare de acid lactic.Acidul lactic rezultat favorizează
pierderea substanței cristaline din dinți.Leziunea cariogenă progresează pe măsură ce avansează

11
metabolismul plăcii bacteriene.Exacerbarea activității cariogene se corelează cu o activitate
metabolică ridicată a bacteriilor din placă și scăderea pH-ului.Când se consumă glucide puține,
scade activitatea metabolică și crește pH-ul.

Pentru apariția procesului carios , în conformitate cu teoria modernă este

obligatoriu acțiunea simultană a cel puțin trei factori, care constituie așa numita triada lui Keyes:

 gazda, reprezentată de calitatea structurilor dure dentare și cantitatea și calitatea

salivei

 bacteriile acidogene care vor coloniza suprafața dentară

 dieta alimentară,substratul alimentar fermentabil(hidrocarbonate)

 timpul de expunere a suprafetelor dentare la acțiunea acizilor

Diafragma factorilor implicați in etiologia cariei dentare

12
 3.1 Rolul calității structurii țesuturilor dure dentare în apariția cariei dentare

Apariția leziunilor carioase se leagă indiscutabil de calitatea țesuturilor dure dentare,de

structura acestora.Dobândirea rezistenței la carie a individului este dependentă de achizițiile
perioadei de dezvoltare a dinților și acestea sunt supuse, la rândul lor, diferitelor influențe
exercitate asupra odontogenezei.Smalțul este primul afectat de atacul acizilor de fermentație de
origine metabolică de aceea structura sa este deosebit de importantă, ea se câștigă succesiv , pe
parcursul a 3 etape:

 de formare a matricei organice a smalțului

 de mineralizare a matricei organice a smalțului

 de măturare preeruptiva a smalțului

Carența în vitamine:

Vitaminele joacă un rol important în etapa de formare a matricei organice și de mineralizare a

dinților.Cele mai importante vitamine care asigură buna conformare și mineralizare a dinților
sunt considerate a fi vitaminele liposolubile A și C și vitamin B hidrosolubilă.

Carența în vitamina A poate produce:

- leziuni hipoplazice ușoare la nivelul incisivilor temporari

- atrofia organului smalțului cu sistarea fomarii sale, datorită atrofiei epiteliului adamantin,
având în vedere rolul important pe care vitamina A îl are în menținrea integrității și troficității
țesutului epitelial.

- lărgirea zonei de predentină

- mineralizare deficitară a dentinei primului molar superior

- întârzieri în erupția dinților

Carență în vitamina C(acid ascorbic):

13
  zone mult mai ample de dentină interglobulară

 lipsuri dentinare

 microchisturi în smalț

 microhemoragii

Vitamina C are un rol foarte important în odontogeneză, în dezvoltarea odontoblaștilor și

sinteza colagenului dentinar.La adult, avitaminoza C NU are repercursiuni asupra structurii
smalțului.

Avitaminoza B1:substanța organica a smalțului va avea un procent de proteine diminuat.

Prezența oligoelementelor (bor,vanadiu,molibden, litiu, mangan, fluor, strontium) în

alimentație determina modificări în conformația dinților:

 rotunjirea vârfurilor cuspizilor

 lărgirea și reducerea profunzimii fosetelor și șanțurilor ocluzale, micșorarea

dimensiunii coronare și o îmbunătățire a cristalinității smalțului.

Glucidele- creșterea cantității lor în perioada de fomare a matricei organice a smalțului va

duce la creșterea cantității de substanță organică și astfel scade mineralizarea smalțului.

Lipide-prezente în procent scăzut în alimentație determina o cantitate diminuată în

aminoacizi esențiali în matricea organică a smalțului.

Carența în Ca și P: mineralizare deficitară cu scăderea cantitativă a formării acestora.

Carența vitamina D: determină formarea de smalț hipoplazic care este vulnerabil la carie.

3.2 Rolul lichidului bucal în apariția cariei

14
 Lichidul bucal, calitatea și cantitatea sa, alături de calitatea structurilor țesuturilor dentare,
constituie primul factor al teoriei etiopatogenice moderne de apariție a cariei dentare.

Cantitatea normală a salivei : 0.5-1.5 l pe zi din care 10% se datorează glandelor salivare
accesorii și 90% glandelor salivare principale controlată de stimuli simpatici și parasimpatici.

Fluxul salivar are rol în:

 îndepărtarea mecanică prin spălare a alimentelor aderențe pe suprafață coronara a dinților

 în diluarea și dispersarea acțiunii enzimelor din mediul salivar

 influențează concentrația inițială a glucidelor în cavitatea bucală și eliminarea acizilor din placa
bacteriană

 împiedică concentrarea florei microbiene numai pe anumite suprafețe dentare

Dinții frontali inferiori beneficiază cel mai mult de rolul protector al salivei, de aceea, aceștia
sunt mai puțin afectați de leziuni carioase.

În boli ale glandelor salivare în care secreția acestora scade (hiposialie) sau este absența
( xerostomie) se observă o creștere a sensibilității la cariei și a distribuției sale.De asemenea,
anumite medicamente scad secreția salivară, cum ar fi: substanțe analgezice, anorexice,
antidepresive, anticolinergice, antihistaminice, diuretice etc.

O salivă vâscoasă favorizează depunerea plăcii bacteriene și aderarea microorganismelor și a

resturilor alimentare pe suprafețele retentive ale dinților pe când o salivă mai puțîn vâscoasă, va
împiedică aceste acumulări.

Este foarte important că timpul de clearance să fie cât mai scurt pentru substanțele alimentare
ce favorizează apariția proceului carios și cât mai lung pentru substanțele care asigură protectie
la carie ( fluor, clorhexidină).

Rolul caripreventiv al lichidului bucal:

15
 ajută la remineralizarea proceselor carioase incipiente necavitare prin formare de
fosfați de calciu

saturează placa bacteriană cu substanțe minerale și protejează smalțul împotriva

demineralizării

scurtează timpul de clearance al alimentelor fermentabile

tamponează aciditatea bucală prin sisteme tampon

inhibă metabolisimul bacteriilor

previne colonizarea smalțului cu microorganimse cariogene

inhibă adeziunea microbiană

3.3 Rolul factorilor alimentari în apariția cariei dentare

Caria dentară nu poate fi numită o boală de nutriție, dar cu siguranță este o afecțiune legată
de dieta alimentară.

Cel mai important rol îl au hidrocarbonatele, efetctele lor apar la interfața dinte- placă
bacteriană, aceste contact fiind absolut obligatoriu pentru apariția leziunii carioase.

Studiile statistice și exeprimentale au demonstrate că există câțiva factori foarte importanți în

cariogenitate:

- schimbarea dietei alimentare la un moment dat

- gradul de rafinare al alimentelor

- momentul consumului de hodrocarbonate

- contactul hidrocarboatelor cu dinții

- timpul de staționare în cavitatea orală

16
 În timp , s-a constatat că trecerea de la o alimentație neprelucrată, predominant vegetale sau
alimente de origine animală, la o alimentație rafinată, cu un consum crescut de hidrați de carbon
a determinat creșterea foarte mare a incidenței cariei dentare.

Timpul de staționare a hidraților de carbon în cavitatea bucală are legătură directă cu efectul
lor cariogen asupra dinților.

Alimentele dure => stimulează fluxul salivar => viteza și eficiența de spălare a alimentelor
este mare și astfel scade riscul de carie.

Alimente moi =>efect nefavorabil asupra secretiei salivare => timpul de stagnare al
alimenetelor pe dinți va crește => va crește riscul la carie.

Se știe că alimentele lipicioase precum bomboanele, caramele, jeleuri, rahat sau amestecurile
dintre zahăr și făină au un timp de stagnare mai mare, fiind mai ușor disponibile metabolizării
acide, mai favorabile producerii acidității locale.

Xilitolul, îndulcitor mai puțin caloric, are capacitate de îndulcire egală cu a zaharozei, dar nu
este fermentat de streptococul mutans și la dizolvarea sa se produce o absorbție de căldură care
produce un gust dulce-răcoros.Este cel mai bun substituent nutritiv al zaharozei.Nu este
acidogen si reduce formarea de acid în placa dentară.În mod natural, se găsește în fructe și
vegetale.

3.4 Factorul microbian în producerea cariei dentare

În cavitatea bucală coexistă o serie de factori care favorizează creșterea microrganismelor:

 temperatură optimă (asemănătoare termostatului)

 umiditate

 substrat nutritive bogat

17
  condiții de aero- și anaerobioză

 un pH cu valori variate

Placă bacteriană este un sistem ecologic microbian viguros, bine adaptat mediului bucal în
care se dezvoltă și cu o bogată activitate metabolică.Structural, putem defini placa bacteriană
ca un depozit moale care formează un biofilm ce aderă de suprafețele dure dentare, dar și de
diferite alte structuri din cavitatea bucală: mucoasă, restaurări coronare, lucrări protetice ).

Între microorganismele care populează placă bacteriană, există o interacțiune microbiană

dificil de determinat.Bacteriile care determina un pH scăzut prin fermentația hidraților de
carbon produc un mediu propice pentru acțiunea microorganismelor ce acționeaza la un pH
foarte scăzut. Peroxidul de hidrogen, produs de streptococul mutans și mitis inhibă
actinomicetele.

Streptococul mutans nu aderă de mucosae, ci doar pe suprafețele dure dentare.Sursa

principală de apariție în cavitatea bucală este reprezentată de mamă sau de frații mai mari.

Roluri:

 rol cheie în declanșarea procesului carios, datorită metabolismului sau colonizează

suprafețele dentare.

 Rol în producerea de polizaharide solubile din zaharoză

 Produce acid lactic în cantitate mare și viteză foarte mare, fiind cel mai important
producător de acid dintre streptococci.

 Produce leziuni carioase mai mult pe suprafețele netede ale dinților.

18
Capitolul 6

Mediul de viață urban vs. rural și sănătatea oro-dentară

6.1 Aspecte generale

Sănătatea orală constituie un deziderat esențial al calității vieții, presupunând mai mult decât
existența unor dinți sănătoși, ea referindu-se la întregul aparat dento maxilar și având implicații
profunde la nivelul organismului. O sănătate orală bună permite realizarea funcțiilor sociale și
economice ale persoanei. O sănătate orală precară are un rol important în declanșarea afecțiunilor
digestive sau respiratotii, cu consecințe grave asupra organismului pe termen mediu și lung.

În România, în ceea ce privește sănătatea orală, se conturează o împărțire în două clase, a celor
care au un nivel de educație și al veniturilor mai ridicate, și a celor care se află în sărăcie, având
resurse foarte limitate sau inexistente, nu au acces la infrastructura de sănătate sau la informații

19
corecte și pe înțelesul fiecăruia legate de igiena orală. Un alt aspect îngrijorător atât în rândul
adulților cât și al copiilor, este lipsa unui program regulat de vizită la stomatolog determinând
identificarea problemelor de sănătate orală în stadii avansate. Părinții nu conștientizează
importanța unei bune sănătăți orale pentru copii și amână vizitele la stomatolog, iar în sistemul
de educație cabinetele stomatologice școlare lipsesc. Lipsa cabinetelor școlare face imposibilă
latura de prevenție și informarea corectă a copiilor în ceea ce privește sănătatea orală devine
imposibilă.

Accesul la serviciile medicale stomatologice pentru toată populația României reprezintă, în

secolul XXI, un deziderat greu de atins, locuitorii din mediul rural (45% din populația României)
având acces restrâns la servicii stomatologice (doar 13% dintre cabinetele stomatologice se află
în mediul rural) . Disponibilitatea medicilor de a se deplasa în zonele rurale este limitată,
costurile sau subvențiile oferite de stat neputând asigura atât costurile de navetă, cât și costurile
legate de amenajarea, dotarea și întreținerea unui cabinet. Un alt aspect important este acela al
lipsei informațiilor clare și obiective legate de importanța sănătății orale, igienei și controlului
periodic.

6.2 Consumul de produse de igienă orală și al serviciilor stomatologice

Obstacolele în calea consumului de produse de igienă orală și al serviciilor stomatologice

cuprind două paliere, și anume nivelul redus al veniturilor și educația deficitară.

Nivelul redus al veniturilor reprezintă unul dintre obstacolele majore cu precădere în mediul
rural și în cazul persoanelor cu venituri reduse, costul acestor produse și servicii fiind considerat
ridicat pentru puterea de cumpărare existentă. Costul serviciilor stomatologice este ridicat pentru
aceste persoane, din acest motiv 73% dintre români nu merg regulat la medicul dentist, ci doar în
cazul unor probleme dentare grave. Conform cercetărilor efectuate anterior (GSK Oral Care
Segment studies - Ipsos 2016), prețul constituie al treilea criteriu în alegerea pastei de dinți și al
doilea în alegerea periuței de dinți.

Educația deficitară din punct de vedere al igienei orale își spune cuvântul, pentru că indivizii nu
înțeleg cele două aspecte, și anume prevenția și igiena bucală propriu zisă. Igiena bucală
presupune spălatul zilnic pe dinți, folosirea pastei de dinți și a periuței, a apei de gură, deprinderi
care urmate, în timp, garantează o igienă corespunzătoare și scade riscul apariției afecțiunilor

20
cavității bucale. Ignorarea unuia sau mai multor aspecte din cele precizate mai sus conduce la
creșterea riscului de dezvoltare a afecțiunilor bucale, iar aici decizia de a respecta aspectele de
igienă este luată la nivel individual.

6.3 Sănătatea orală la copii și tineri – Studiu descriptiv transversal național din
anul 2012

Obiectivele urmărite pentru realizarea evaluării stării de sănătate orală în populaţia de copii şi
tineri din România sunt:

- Descrierea populaţiei de copii şi adolescenţi din punct de vedere al caracteristicilor personale

şi a dezvoltării staturo-ponderale, precum şi a mediului de provenienţă şi accesului acestora la
apă curentă

- Evaluarea percepţiei copiilor asupra propriei stări de sănătate orală

- Masurarea corelatiilor existente cu rezultatele examinarii medicului dentist.

- Identificarea adresabilităţii copiilor la serviciile medicale stomatologice

- Evaluarea comportamentelor copiilor privind igiena orală

- Evaluarea comportamentelor şi atitudinilor copiilor în ceea ce priveşte alimentaţia şi fumatul

- Evaluarea cunoştinţelor copiilor şi adolescenţilor în domeniul sănătăţii orale

- Identificarea diferenţelor în ceea ce priveşte cunoştinţele, obiceiurile şi atitudinile privind

sănătatea orală între copiii proveniţi din mediul rural şi cei din mediul urban

- Identificarea corelaţiilor între rezultatele examinării stomatologice şi comportamentele copiilor

Populația studiată

Studiul a fost efectuat pe o populaţie de copii şi adolescenţi cu domiciliul în România. Studiul

actual s-a desfasurat pe întreg teritoriul României. A fost recomandată constituirea unui lot
format din aproximativ 100 de persoane pentru fiecare judeţ.

21
La cercetarea de faţă a răspuns un număr de 28 de judeţe, care au aplicat chestionarul şi au
realizat examinarea medicală şi stomatologică la copii şcolarizaţi în clasele II-XII. La prezentul
studiu a participat un număr de 2851 de copii şi tineri, proveniţi din 28 judeţe ale României.

Instrumente utilizate în studiu

Cercetarea actuală a fost constituită din două părţi : completarea unui chestionar şi examinarea
efectuată de către un medic stomatolog și de medicul colectivității.

Rezultatele cercetării

1. Caracteristicile personale ale participanților la studiu

- Vârsta - Participanţii la studiu au fost copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse

între 8 şi 20 de ani, elevi ai şcolilor şi liceelor selectate pentru a participa la
studiu.

- Sexul - Din cei 2851 de participanţi la studiu, un număr de 1541 au fost fete
(54%) şi 1299 au fost băieţi (46%)

- Mediul de rezidență - Din cei 2851 de copii şi adolescenţi care au participat la

această cercetare un număr de 2091 proveneau din mediul urban (77%), iar
642 din mediul rural.

- Nivelul educațional al părinților - Cei mai mulţi respondenţi au precizat că

şcoala absolvită de părinţi este liceul, urmată de universitate. Cei mai puţini
dintre respondenţi afirmă că studiile părinţilor sunt de nivel gimnazial.

- Accesul la apă curentă - În proporţie de 91% respondenţii au acces la apă

curentă

2. Percepția participanților asupra sănătății orale personale

Participanţii la studiu şi-au perceput sănătatea dinţilor şi a gingiilor ca fiind ”bună” în 1478 de
cazuri, ”foarte bună” în 537 de cazuri şi ”excelentă” în 109 cazuri. 387 de respondenţi au
apreciat-o ca fiind ”satisfăcătoare”, 213 participanţi nu au putut să-şi aprecieze sănătatea orală,
iar un număr de 6 răspunsuri au fost invalide.

22
1372 dintre participanţii la studiu au răspuns că sunt mulţumiţi de aspectul dinţilor lor, în vreme
ce 590 nu au fost prea mulţumiţi, iar 547 au spus că aspectul dinţilor lor este nesatisfăcător. 52
dintre repondenţi nu sunt mulţumiţi deloc de aspectul dinţilor, iar 8 participanţi la studiu nu au
răspuns la această întrebare.

10% dintre repondenţi evită să zâmbescă din cauza aspectului dinţilor, 90% (2564) dintre
respondenţi au răspuns că nu evită să zâmbească, 12 dintre răspunsuri nu au putut fi validate.

La întrebarea care ar fi părerea stomatologului dacă repondenţii ar merge la un examen

stomatologic în momentul acela, cei mai mulţi (1055) considerau că i-ar sfătui să intensifice
periajul dentar, 1002 că au nevoie de obturaţii, 478 că trebuie să-şi îndrepte dinţii, 431 că ar avea
tartru ce trebuie îndepărtat şi 275 că ar avea nevoie de extracţia unui dinte. Doar 702 dintre
repondenţi au răspuns că stomatologul le va spune că au dinţi fără probleme şi nu necesită nici o
intervenţie stomatologică şi nici intensificarea metodelor de igienă orală utilizate.

3. Adresabilitatea repondenţilor la serviciile medicale stomatologice

Întrebaţi de câte ori au fost la stomatolog în ultimele 12 luni, cele mai multe răspunsuri au fost
date pentru varianta ”nu am fost” – 704, nu - şi mai aminteau 330, 497 participanţi au fost o
singură dată, 446 de 2 ori şi 408 mai mult de 4 ori.

La întrebarea privind motivul ultimei vizite la stomatolog, 773 dintre respondenţi au spus că au
mers pentru dureri dentare şi gingivale, 577 pentru că părinţii le-au făcut o programare şi 443
pentru că au avut programare de la stomatolog. Nu şi-au mai amintit motivul 514 respondenţi.
Invalide au fost 124 de răspunsuri.

Tratamentul aplicat la ultima vizită pe care au făcut-o respondenţii la medicul stomatolog a fost
aplicarea unei obturaţii – 1260 de răspunsuri, iar 419 dintre participanţii la studiu au avut nevoie
de extracţia unui dinte. Doar 54 de repondenţi declară o metodă de prevenţie a cariei dentare,
anume fluorizarea. Peste un sfert dintre repondenţii care au apelat la serviciile medicale
stomatologice în ultimul an au fost la medicul dentist pentru examinarea dinţilor (503
repondenţi) În 669 de cazuri, dinţii erau sănătoşi şi li s-a spus doar să aibă grijă de ei.

4. Comportamentele participanţilor privind sănătatea orală

23
Aproximativ 55% dintre respondenţi (1563) se spală pe dinţi de 2-3 ori pe zi şi 35.8% doar 1
dată pe zi; 1.4% dintre respondenţi (41) se spală de 2-3 ori pe lună, în timp ce 0.5% nu se spală
niciodată.

Există o diferenţă semnificativă statistic între frecvenţa periajului dentar în funcţie de sex, în
sensul că fetele se spală mai frecvent pe dinţi decât băieţii, dar şi în funcţie de mediul de
rezidenţă, în sensul că participanţii la studiu din mediul urban se spală mai frecvent pe dinţi faţă
de cei din mediul rural.

Întrebaţi dacă folosesc o pastă de dinţi cu conţinut de fluor, 53% dintre respondenţi (1489) au
răspuns că ”da”, în timp ce 34% (973) nu ştiau ce pastă de dinţi folosesc şi 9 nu foloseau pastă.

Ca mijloace de igienă a dinţilor, participanţii la studiu au răspuns că folosesc guma de mestecat –

2191 de cazuri, scobitorile de lemn – 885 şi aţa dentară – 440. 182 dintre respondenţi foloseau
alte mijloace de igienă dentară.

5. Comportamentele participanţilor privind alimentaţia şi fumatul

- Consumul de fructe - Aproape jumătate din participanţii la studiu consumă fructe o dată pe zi
şi doar un sfert din repondenţi consumă fructe de 2-3 ori pe zi. În jur de un sfert dintre
participanţii la studiu afirmă că ei consumă fructe rar şi foarte rar. Nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte frecvenţa consumului de fructe nici în funcţie de sex,
nici în funcţie de mediu de rezidenţă.

- Consumul de sucuri - Mai mult de jumătate din participanţii la acest studiu declară că
consumă zilnic sucuri, fie o dată pe zi, fie de 2-3 ori pe zi. Doar 10,52% dintre repondenţi au
declarat că nu obişnuiesc să consume sucuri. Frecvenţa consumului de sucuri diferă semnificativ
statistic pe medii de rezidenţă, în sensul că repondenţii din mediul urban consumă sucuri cu o
frecvenţă mai mare decât repondenţii din mediul rural, dar nu diferă semnificativ în funcţie de
sexul repondenţilor

- Consumul de gumă de mestecat fără zahăr - Aproximativ jumătate dintre cei 2851
participanţi la studiu declară obişnuiesc să consume zilnic gumă de mestecat fără zahăr. Mai mult
de o treime dintre repondenţi – 951, consumă o dată pe zi gumă de mestecat fără zahăr, iar 539
de participanţi de 2-3 ori pe zi. Consumul de gumă de mestecat este semnificativ mai frecvent la

24
sexul masculin faţă de sexul feminin ,însă frecvenţa consumului de gumă de mestecat fără zahăr
nu diferă semnificativ statistic între repondenţii proveniţi din mediul rural şi cei proveniţi din
mediul urban.

- Consumul de dulciuri - Peste 1800 dintre cei 2851 de repondenţi,declară consumul zilnic de
dulciuri, dintre aceştia 713 copii consumând de 2-3 ori pe zi dulciuri. Doar 137 dintre
participanţii la studiu consumă dulciuri foarte rar sau deloc. Nu există diferenţe semnificative
statistic în ceea ce priveşte frecvenţa consumului de dulciuri nici în funcţie de sex (t=0,71,
p=0,943), nici în funcţie de mediu de rezidenţă

- Consumul de lapte cu zahăr - În jur de jumătate dintre cei 2851 de participanţi la studiu au
declarat că nu consumă deloc (639) sau doar foarte rar (725 repondenţi) lapte cu zahăr. 321
dintre copiii participanţi la studiu declară consumul săptămânal de zahăr îndulcit, iar 534 de
repondenţi declară consumul laptelui cu zahăr cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână. Aproape
20% dintre repondenţi consumă zilnic lapte îndulcit. Copiii proveniţi din mediul rural consumă
mai frecvent lapte cu zahăr faţă de cei din mediul urban (t=-2,39, p=0,017). Nu există diferenţă
semnificativă statistic între cele două sexe în ceea ce priveşte frecvenţa consumului de lapte îndulcit

- Consumul de lapte şi derivate lactate - Mai puţin de jumătate dintre copiii care au participat
la acest studiu consumă zilnic lapte şi derivate lactate. Dintre aceştia, 793 dintre copii consumă
lactate o dată pe zi, iar 477 consumă lactate de 2-3 ori pe zi. Puţin peste 20% dintre copiii care au
răspuns la chestionar declară consumul de lapte şi derivate lactate de 2-3 ori pe săptămână, iar
aproape 20% consumă lactate o dată pe săptămână. Copiii proveniţi din mediul rural consumă
mai frecvent lapte şi derivate lactate faţă de cei din mediul urban. Nu există o diferenţă
semnificativă statistic între cele două sexe în ceea ce priveşte frecvenţa consumului de lapte şi
derivate din lapte

- Fumatul - Cea mai mare parte a copiilor (2545 din cei 2851 de repondenţi) declară că nu
fumează. Totuşi, peste 10% dintre copiii şi adolescenţii incluşi în studiu (295 de repondenţi)
obişnuiesc să fumeze. 11 dintre răspunsuri nu au fost valide. Nu există diferenţe semnificative
statistic în ceea ce priveşte frecvenţa fumatului, nici în funcţie de sex, nici în funcţie de mediu de
rezidenţă.

6.Cunoştinţele participanţilor privind sănătatea orală

25
Cea mai mare parte a repondenţilor au declarat că sursa cunoştinţelor lor în ceea ce priveşte
sănătatea orală o constituie sfaturile părinţilor (51%). Urmează copiii care au primit informaţii
privitoare la sănătatea dentară de la medicul stomatolog (27%). Doar 3% dintre copiii şi
adolescenţii participanţi la cercetare au declarat că au primit informaţii privitoare la grija pentru
sănătatea dinţilor de la medicul de familie.

În ceea ce priveşte teama de medicul stomatolog, majorităţii copiilor nu le este frică de

consulturile stomatologice (61%). O parte a repondenţilor declară că le este teamă de vizitele la
dentist (35%), iar 4% dintre copii nu pot răspunde la întrebare.

7.Examenul medical şi stomatologic al participanţilor

- Examenul cavităţii bucale - Problemele constatate la examenul cavităţii bucale au fost, în

ordinea frecvenţei, următoarele: - Malpoziţii dentare, malocluzii – 249 cazuri - Gingivită – 224
cazuri - Boală parodontală – 187 cazuri - Prezenţa tartrului dentar (sub- sau supragingival) – 49
cazuri

- Numărul cariilor prezente - La nivel naţional, numărul total mediu de carii dentare este de
3,39 carii/copil. Numărul mediu al cariilor dentare în mediu rural este de 4,13, faţă de numărul
mediu de carii în mediul urban care este de 3,18, existând o diferenţă semnificativă statistic între
acestea

- Numărul cariilor tratate - Numărul mediu al cariilor dentare tratate în mediul urban (1,44
carii tratate/copil) nu diferă semnificativ statistic faţă de numărul mediu al carilor dentare tratate
în mediul rural (1,51 carii tratate/copil)

- Numărul cariilor netratate - În mediul rural se înregistrează un număr mediu de carii dentare
netratate semnificativ mai mare (2,56 carii netrate/ copil) faţă de mediul urban (1,75 carii netrate/
copil)

Concluzii şi recomandări

Cea mai la îndemână măsură de îmbunătăţire a stării de sănătate orală este educaţia sanitară
făcută de către specialişti în instituţiile de învăţământ. Aceasta se recomandă a fi însoţită de
însuşirea unor tehinici de igienă orală corectă şi de controlul acesteia.

26
De asemenea, s-a constatat că accesul la apă curentă favorizează o mai bună igienă orală. De
aceea, este necesară o mai bună implicare în efectuarea de educaţie sanitară pentru copiii din
mediul rural, dar şi efectuarea de controale stomatologice pentru copiii din rural, aceştia având o
accesibilitate şi adresabilitate mai mică la cabinetele dentare.

Bibliografie:

1. Podariu A., Jumanca C., Găluşcan D., Văcaru A., Munteanu R., Tratat de prevenţie oro-
dentară, Editura Waldpress, Timişoara, 2003;

2. Vlădescu C. (coord.), Sănătate publică şi management sanitar, Editura Cartea

Universitară, Bucureşti, 2004;

3. Zanoschi Georgeta, Sănătate publică şi management sanitar, Editura Dan, Iaşi, 2003;

4. Popovici Ramona Amina, Educatia pentru sanatate oro-dentara. Managementul

proiectelor educationale, Editura Mirton, Timisoara, 2007;

5. Popovici Ramona Amina, Conexiunea educaţie comunicare în managementul activităţilor

de promovare a sănătăţii orale, Editura Nagard, Timişoara, 2009.

6. Greabu M., “Biochimia cavității orale “, Editura Standardizarea, București, 2012;

7. Popa Brândușa M., Bodnar C.D., Vârlan C.M., “Manual de odontoterapie restauratoare”,
Editura Universitară “Carol Davila” , București, 2006;

8. Cuculescu M., “Prevenție primară in carie si parodontopatii”, Editura Didactică și

Pedagogică , București, 2010;

27
9. Asociația centrul pentru monitorizarea politicilor publice – Sănătatea orală în România
Raport de cercetare Septembrie 2016 http://issuemonitoring.ro

10. Raport naţional de sănătate orală la copii şi tineri 2012 Coordonator: Dr. Camelia
Teodora Stanescu Colaboratori: Dr. Carmen Dumitrache, Dr. Viorica Kassai, Dr. Lacramioara
Branduse, Asist. med. Drost Magda, DSP judetene si a municipiului Bucuresti

28