MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

COLEGIUL DE AFACERI ALBA IULIA

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

CANCERUL MAMAR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: COORDONATOR ÎN ARIA CLINICĂ:

DR. MUNTEAN GHEORGHE AS. MED. PR. LIC. LUPEAN ADRIANA

ABSOLVENT
MUȘUȚAN MIOARA IRINA

ALBA IULIA
2021

1
 CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................... 4

MOTIVAȚIA............................................................................................................................ 5

Capitolul .1. NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A GLANDEI MAMARE..................6

1.1 Anatomia Sânului.......................................................................................................... 6
1.2 Așezare......................................................................................................................... 6
1.3.Structura Internă A Sânului............................................................................................8
1.4. Fiziologia Glandei Mamare.........................................................................................12

Capitolul .2. PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII CANCERUL MAMAR.......................14

2.1 Definiție....................................................................................................................... 14
2.2 Etiologia Și Epidemiologia..........................................................................................15
2.3 Epidemiologia.............................................................................................................. 17
2.4 Anatomia Patologică....................................................................................................18
2.5 Clasificare.................................................................................................................... 19
2.6 Clasificarea stadială TNM a cancerului mamar............................................................21
2.7 Simptomatologia.......................................................................................................... 24
2.8 Diagnostic și diagnostic diferențial...............................................................................25
2.9 Complicații și sechele..................................................................................................27
2.10 Prognostic și evoluție.................................................................................................28
2.11 Tratament.................................................................................................................. 30
2.12 Profilaxie.................................................................................................................... 36

Capitolul .3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALA ÎN ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA

BOLNAVULUI CU CANCER MAMAR..................................................................................38
3.1 Internarea bolnavului și asigurarea condițiilor de spitalizare........................................38
3.2 Participarea asistentei la examenul obiectiv................................................................39
3.3 Asigurarea igienei corporale și generale......................................................................40
3.4 Pregătirea ,asistarea și efectuarea recoltărilolr de produse biologice și patologice.....41
3.5 Participarea asistentului medical la explorările patraclinice.........................................48
3.6 Poziția bolnavului în pat ,urmărirea faciesului și a funcțiilor vitale...............................51
3.7 Urmărirea funcțiilor vitale.............................................................................................52
3.8 Alimentația bolnavului cu cancer mamar....................................................................56
3.9 Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului......................................57
3.10 Educația pentru sănătate și profilaxia bolii.................................................................66

2
3.11 Externarea pacientei..................................................................................................67

3
 INTRODUCERE

Cancerul mamar este cea mai frecventă malignitate la femei ,fiind și una dintr-
e principalele cauze de deces ,devenind o problemă obsedantă a lumii moderne.
Evoluția lui este imprevizibilă și misterioasă ,culegandu-și victimele in mod clinic și
perfid. Ameliorarea controlului cancerului glandei mamare se poate obține printr- un
diagnostic precoce in stadiile clinice curabile cu procent maxim de vindecare.
Diagnosticul activ de depistare a cancerului glandei mamare este deosebit de
important .Diagnosticul precoce al cancerului de sân poate fi obținut prin trei
procedee
 educația sanitară și informarea populției feminine
 autopalparea
 screening-ul mamografic
Informația sanitară a populației feminine ,determină femeia să se prezinte la
medic căt mai repede dacă observă un semn clinic la nivelul sânilor. Dacă ne referim
la vărsta la care apare cancerul mamar, frecvența maximă se înregistrează în
perioada de premenopauză, perioadă în care se consideră ca o femeie din zece va
suferi la un moment dat, pe parcursul vieții de această boală incurabilă. Ceea ce nu
știm despre cancer este că acesta rezultă dintr un proces misterios, ceea ce face ca
o anumita celulă să se multiplice fară rațiune si să prolifereze, fără ca nimic să o
oprească, conservându -se sau pierzându-și în treacăt anumite caractere destinate
ale țesuturilor din care provin . Majoritatea deceselor în cancerul mamar sunt
datorate recidivelor sau a bolii metastazice, 25-50 % dintre paciente în funcție de
stadiul inițial și biologia tumorală vor dezvolta metastaze după tratamentul ințial.
Îngrijirea pacientelor cu cancer mamar este importantă, dar mult mai importantă
este profilaxia acestei boli, care constă in educarea femeilor de a se prezenta cât mai
devreme la medic, pentru ca boala să fie descoperită în faze incipiente. Perceperea
maladiei ca o experiență fatală conduce deseori la adoptarea unei atitudini pasive și
resemnate, de aceea rolul echipei de îngrijire este de a furniza date cât mai exacte
despre boala canceroasă, cât și despre prognostic, care este cu atât mai bun cu cât
prezentarea la medic se face încă de la primele semne de suspiciune .
Răspunderea față de viață și sănătatea pacientei este importantă, de aceea
conștiința profesională ocupa un loc primordial. Legat de conștiința asistentei

4
medicale în cazul in care nu se mai poate face nimic ,trebuie să existe convingerea
că s- a făcut totul pentru salvarea pacientei .
Unul din efectele pozitive din viața unei asistente medicale este satisfacția de a
vedea schimbările apărute la paciente, că ele se simt mai bine, că starea de
neliniște a disparut, făcând loc unei dorințe de viață și a unei bune dispoziții.

MOTIVAȚIA

Unul din motivele alegerii acestei teme pentru lucrarea de diplomă îl constituie
faptul că din cauza acestei bolii suferă tot mai multe femei, iar pacientele tratate de
cancer necesită o îngrijire atentă și delicată din partea asistentelor medicale ,și cel
mai important este pregătirea psihică efectuată cu calm ,râbdare și înțelegere din
partea acestora. Am întocmit această lucrare cu intenția de a înfățișa cunoștințele
fundamentale și noțiunile de bază legate de cancerul de sân ,factorii care intervin în
declanșarea bolii si modalitățile de depistare precoce a acestei maladii.
Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat în rândul
femeilor din întreaga lume .Anual din păcate tot mai multe femei sunt diagnosticate
cu această boală .
În decursul celor 3 ani de stagiu practic am fost impresionată de numărul
crescut al pacientelor cu afectiuni mamare ,dar si de pasiunea cu care asistentele
medicale îsi exercită meseria pentru recuperarea fizică dar mai ales pshihică a
pacientelor.
Rolul asistentei medicalae în cadrul Secției de Oncologie este epuizant în
profilaxia afecțiunilor pacientelor ,contribuind prin cunoștințe temeinice ,prin sfaturi
date ,dar și prin îngrijirea atentă pe care pacientele o au din partea cadrelor medicale
,de conștinciozitatea cu care acestea lucrează și de atașamentul pe care îl au fața
de persoana bolnavă.

5
 Capitolul .1. NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
GLANDEI MAMARE

1.1ANATOMIA SÂNULUI

Sânul cuprinde țesutul glandular (glanda mamară)și țesutul celulo -adipos dispus
între lobii și lobulii glandulari ,împreuna cu vasele sangvine, limfatice și nervii.
Glanda mamară este in specia umană ,un organ pereche și simetric ,anexat
aparatului de reproducere și destinat secreției laptelui
Glanda mamară este identică structural la naștere la cele doua sexe,diferențele
sexuale apar numai la pubertate .Atinge cea mai mare dezvoltare în timpul ultimelor
lunii de sarcina și in perioada de lactație .

1.2 AȘEZARE
Sânul la femeie se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a doua sau
a treia pană la al șaselea sau al șaptelea cartilaj costal și de la marginea sternului
până la linia axilară anterioară.
În realitate țesutul glandular mamar depășește aceaste limite ,extinzându -se sub
forma unui strat subțire ,pe fața antero-laterală a toracelui pe o arie cuprinsă între
6
claviculă ,regiunea epigastrică ,linia mediosternală și margiea anterioară a dorsalului
mare.
La bărbat ,unde glanda mamară are semnificația unui organ rudimentar ,limitele
regiunii corespund aerolelor mamare.
Forma sânului variază de la individ la individ ,în funcție de rasă ,vârsă ,astfel încât se
descriu trei forme
A.EMISFERICĂ - conturul este armonios ,diametrul antero-posterior fiind egal cu
jumătatea din diametrul bazei .
B.CILINDRICĂ - sânii apar turtiți ,diametrul antero- posterior fiind mai mare decât
jumătatea din diametreul bazei.
C.CONICĂ - sânii apar proeminenți ,diametrul antero-posterior fiind mai mare
decât jumătatea din diametrul bazei
Conturul glandei prezinta 4 prelungiri
1.axilară(externă) este cea mai frecventă și cea mai importanta din punct de
vedere patologic ,constituind o coadă axilară ,această prelungire poate preta
la confuzii cu lipoamele sau adenopatiile regiunii axilare ,de asemenea ,când
este sediul unui carcinom ,poate induce în eroare pe medic.
2.superioară(superioară)
3.internă(parasternală)
4.inferioară
Direcția sânilor depinde de conformația toracelui care pune in valoare forma sânilor
Toracele trebuie să fie ușor bombat ,ceea ce face ca o jumătate din glandă să
capete un plan oblic și să determine o bună orientare a mameloanelor .Dezvoltarea
muschiilor pectorali contribuie la modul de prezentare al sânilor .Pe partea cea mai
proeminentă a masei glandulare se află mamelonul -care este o formațiune conică
de culoare maro închis ,poate fii turtit ,înfundat ,ombilicat sau proeminent .Pe
mamelon se găsesc 15-20 orificii foarte mici numiți porii galactofori care reprezintă
deschiderea canalelor galactofore.
Mamelonul este înconjurat pe o rază variabilă de 3-5 cm de o areolă circulară
care este de culoare roz la femeile care nu și- au început viața sexuala și la
nulipare(femei care nu au născut ),și brună la femeile care au născut ,iar in timpul
sarcinii acesta se pigmentează intens devenind maro închis .Pe fibrele musculare
subiacente (muschiul subareolar ) se află plasați tuberculii MORGAGNI 12-14 mici

7
ridicături asezați în coroană ,determinați de glandele sebacee foarte dezvoltate .Pe
timpul sarcinii acestea se înmulțesc și își măresc volumul .

1.3.STRUCTURA INTERNĂ A SÂNULUI

Pe secțiune verticală sânul prezintă următoarele staturi

- pielea
- țesutul celulo-adipos
- țesutul premamar si retromamar
- fascia glandei mamare
- fascia axilară
- glanda mamară
- mamelonul
- areola mamară

Pielea care acoperă sânii este fină ,foarte mobilă și prin transparența sa se
vade rețeaua venoasă subiacentă .Pielea are o structură obișnuită cu excepția
areolei și a mamelonului la care lipsesc glandele sudoripare și foliculii piloși ,dar care
au în plus fibre musculare netede ,subdermice circulare și radiale care se termină în
mamelon .În structura pielii ,areole și a mamelonului se găsesc și glandele sebacee

8
a căror secreție de o consistență lipicioasă ferește mamelonul de acțiunea iritantă a
salivei sugarului .
Dacă se face o secțiune prin mamelon se observă canalele
galactofore ,fasciculele conjunctivo -elastice și fibrele musculare netede dispuse
radial și perpendicular .Aceste fibre sunt foarte sensibile la influiențele nervoase și
hormonale
Zona centrală a areolei prezintă o proeminentă cilindrică sau conică ,numită
MAMELON,care o lungime de 10-12 mm și o lățime de aproximativ de 8-10
mm ,având pe extremitatea liberă un număr de 15-20 orificii mici ,pori
galactofori ,prin care se deschid canalele galactofore .
În regiunea areolo -mamelară ,subdermic se găsește muschiul Areolar alcătuit
din fibre musculare netede ,dispuse într- un grup circular și altul longitudinal ,care
prin contracție micșorează suprafața areolară și alungirea sau reacția
mamelonului .În spatele areolei și mamelonului nu există țesut adipos subcutant.
Țesutul celulo-adipos
Înconjoară glanda mamară în totalitate cu exceția zonei areolo-mamelonare.El este
dispus într-un strat premamar care devine mai gros spre periferia glandei ,unde
fuzionează cu stratul retromamar .
Stratul prematur este format dintr o serie de lobuli adipoși situați în mici fosete
adipoase ,delimitate astfel
Pe fața anterioară a glandei mamare se găsesc niște proeminente
fibroglandulare ,cu aspect triunghiular pe secțiune ,numite crestele Duret ,care conțin
fascia mamară ,țesutul fibros și parechim glandular.De pe crestele Duret se desprind
tractusuri conjunctive ,numite ligamentele Cooper ,care le leagă pe fața profundă a
dermului ,delimitând astfel lojele adipoase subcutanate .
Ligamentele Coopr constituie o legatură mobilă ,dar foarte fermă,a glandei cu pielea
și au o importanță clinica deoarece ele produc reacția pielii în carcinomul
mamar ,care a separat capsula(fascia) perimamară și începe să se extindă spre
derm.
Retracția ligamentelor Cooper se reflectă clinic prin apariția aspectului de coaja de
portocala care este mai accentuată ,cănd se asociază și un edem al tegumentelor .
Fascia glandei mamare
Glanda mamară este invelită de o fascie (capsula) fibroasă,dependentă de fascia
superficială ,care la nivelul sânului se împarte intr -un strat superficial și altul

9
profund ,care fuzionează la periferia glandei și se contiunuă în sus pană la
claviculă ,printr- un fel de lamă conjunctivă imprecisă delimitată ,constituind un fel de
ligament suspensor al mamelei ,iar in jos fuzioneaza cu fascia pretoracică.
Fascia axilară
În regiunea mamară ,in afară de fascia glandei mamare care îmbracă ca un ciorap
glanda ,mai există un întreg sistem de fascii fibro-conjunctive care învelesc muschii
pectorali și eau parte la structura axilei.
Glanda mamară
Are o formă hemisferică și puțin conică ,prezintă o formă anterioară și una
posterioară ușor concavă .
Volumul glandei variază ,atât in funcție de ,cantitatea țesutului celulo-adipos, cât și
de dezvoltarea parenchimului glandular în cursul vieții,sub influiența factorilor
neuroendocrini sau constituționali
Glanda mamară este alcatuită din două elemente distincte
Parenchimul glandular ,format la rândul lui din canale galactofore și acini
Țesutul conjunctiv ,care constituie stoma organului respectiv
Parenchimul este format din aproximativ 20 de lobi gladulari dispuși radial in
jurul areolei ,fiecare continuându- se cu un canal galactofor ce se deschide
izolat ,la nivelul mamelonului ,printr- un orificiu numit por
galactofor ,prezentând la baza mamelonului o dilatare fusiformă ,denumită
sinus galactofor .
Stoma
Este formată din țesut conjunctivo-vascular ,care împarte parenchimul epitelial al
glandei în acini,lobi și lobuli
Se disting doua feluri de țesut conjunctiv
1.Lax-intralobular ,bogat in vase și elemente celulare,care au un rol
activ ,participând la toate modificarile histopatologice ale parenchimului
glandular și se dezvoltă odată cu aceasta .
2. Dens-bogat în fibre colagene situat perilobular ,formând septuri care separă
lobii si lobulii.
Țesutul glandular
Este alcătuit din acini,canale excretoare și țesut conjunctiv înconjurător
Acinii glandulari- sunt alcătuiți dintr -o membrană bazală pe care sunt așezate
celule cubice dispuse întgr -un singur strat.

10
 Acinii- sunt grupati în lobuli iar lobulii in lobi (16-23 la număr pentru o singura
glandă ),această structură se gasește numai in faza de activitate secretorie .
Structura canalelor excretoare-este alcătuita dintr o membrană bazală pe care sunt
asezate celule cilindrice dispuse în două straturi
Canalele galactofore constiuie arborele galactofor
La nivelul mamelonului ,canalele galactofore prezintă mici dilatații numite ampule
galactofore.
Țesutul conjunctiv
Este alcătuit din fibre conjunctive și elastice și se găsește dispus sub formă de benzi
intre acini și de- a lungul canalelor excretoare.
La nou-născut indiferent de sex ,glanda mamară are o structură rudimentară
La pubertate,datorită influiențelor hormonale ,se produce o proliferare
accentuată a parenchimului glandular ,a țesutului con- junctiv înconjurător cât
și a celui grăsos ,ceea ce duce la cresterea in volum a mamelei,ductele se
ramifică și prezintă terminții solide ,mase sferoidale cu celule poliedrice
granulare care vor forma alveolele.
În timpul menstruației ,majoritatea autorilor admit apariția unei hiperemii și a
unui discret edem al țesutului conjunctiv interstițial fară modificări ale structurii
canalelor și acinilor ,alții cred că formațiunile glandulare ar prezenta o
proliferiere în cursul fiecarei perioade menstruale ,urmată de o inovație a
glandei.
Graviditatea produce creșterea rapidă a țesutului glandular mamar prin hipertrofia
lobulilor existenți și formarea de noi lobuli ,concomitent cu aparția unui edem al
țesutului interstițial intralobular și o infiltrație limfoplasmocitară.
Din al doilea trimestru de sarcină ,după descuamarea stratului intern,apar din
canalele galactofore noi,acini glandulari și secreție de colostru.
În timpul lactației glanda ajunge la maximă dezvoltare și își îndeplinește funcția
specifică galactogenă.
Glanda mamară este o glandă cu secretie holometrocrină ,adică secreția lactată
conține în compoziția ei fragmente mari din celulele acinilor glandulari care se
fragmentează și se descuamează în fluxul secreției.Caracteristicile acestei perioade
este lipsită de uniformitatea țesutului glandular ,deoarece diferite porțiuni din glandă
sau chiar din același lobul prezintă grade variate de diferențiere acinoasă și de
activitate.

11
Modificările din timpul sarcinii și a lăuziei pot uneori persista mult timp și după
terminarea acestora .
La menopauză glanda mamară prezintă o involuție accentuată care constă în atrofia
porțiunilor secretoare și înlocuirea acestora cu țesut conjunctiv .
Glanda se reduce ca un disc fibros cu un conținut mai mult sau mai puțni abundent
de grăsime.

1.4. FIZIOLOGIA GLANDEI MAMARE

Este dominantă de influiențele hormonale și în primul rând de steroizii

ovarieni. Estrogenii cresc vascularizația stromei conjunctive și permeabilitatea
capilară prin eliminarea probabilă de progestaglandine ,stimulează dezvoltarea și
diferențierea epiteliului canalelor galactofore ,blochează acțiunea lactogenică a
prolactinei și probabil contractilitatea celulelor mioepiteliale provocată de ocitocină .
Dintre hormonii gonodotropi FSH-ul și LH -ul participă la fiziologia glandei mamare
controlând metabolismul local al steroizilor sexuali iar prolactina are un rol modest
sau nul în afara lactației .Din cauza acestei hormonodependența , glanda mamară
suferă modificari determinate de variațiile hormonale .
În timpul unui ciclu menstrual ,in primele zile scade nivelul estrogenilor ,care face
să se regenereze edemul conjunctiv ,iar scăderea progesteronului cea a acinilor.
Din ziua a 12 a a ciclului ,proliferarea și edemul conjunctiv reapare odată cu
creșterea producție de extrogeni ,în schimb în ciclurile anovulatorii ,sau cu corp
galben inadecvat ,absența sau diminuarea progesteronului se traduce prin
tumefierea premenstruală a sânilor cu accentuarea rețelei venoase și senzația de
tensiune dureroasă.Persistența acestor cicluri generează modificări histologice
induse de secreția estrogenică necontracarată progesteronic .
În acest fel ,sânul la pubertate este dens cu țesut conjunctgiv exuberant , favorabil
apariției fibroadenomului ,în schimb în preclimax ,frecvența ciclurilor anovulatorii este
favorabilă creșterii bruște a patologiei mamare și în primul rănd a bolii fibrochistice .
Vascularizația glandei mamare
a.Arterială
b.Venoasă
c.Limfatică

12
a. Arterială-glanda mamară este bogat vascularizată ,sângele arterial vine prin -
mamara internă,mamara externă ,toracică superioară ,ramura internă din
acromiotoracica a doua ,a treia și a patra arteră intercostală
În glanda mamară vasele arteriale sunt distribuite radial de aceea și inciziille se
fac intotdeauna radial.
b.Venoasă-sângele venos pleacă prin venele profunde care se varsă in vena
mamară și vena mamară externă și printr o rețea de vene superficiale care merg în
jugulara externă ,în vena cefalică și venele abdominale .
c.Limfatică-există o vastă rețea limfatică tributară ganglionilor limfatici colectori situți
în axilă în fosa supraclaviculară și de a lungul arterei mamare interne ,unele merg
chear de partea opusă explicând adenopatiile încrucisate .
Inervația
Glanda mamară este inervată de nervii rahidieni ,ramura subclaviculară a plexului
cervical și 2,3,4,5 si 6 de nervii intercostali.
Anomalii morfologice
Se disting următoarele anomalii
Sâni atrofici,plați ,excavați ,sâni hipertrofici (macromastite),sâni procidenți ,sâni
ptozați.
Anomalii de umăr
Amastiei (lipsa mamelei) ,polimastice (mai multe mamele), atelie(lipsa mamelonului ),
politelie (mai multe mameloane rudimentare de a lungul crestei mamare)
Anomaliile de mamelon-se caracterizează prin lipsa mamelonului ,mamelon
scurt ,mamelon plat ,mamelon invaginat ,mamelon ombilicat si mamelon despicat.

13
 Capitolul .2. PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
CANCERUL MAMAR

2.1 DEFINIȚIE
Cancerul mamar este neoplazia cea mai frecventă la sexul feminin,ocupând locul 1
între cazurile de deces (cca 32% din toate cancerele feminine ,18%din decesele prin
neoplazii
Majoritatea deceselor de cancer mamar sunt cauza recidivelor sau a bolii metastatice
,25-30% dintre paciente, în funcție de stadiul inițial și biologia tumorală ,vor dezvolta
metastaze după tratamentul inițial
Prin NEOPLASM se înțelege o populație celulară caracterizată prin prolifierea
neobișnuită ,excesivă care nu mai răspunde la mecanismele normale de control și
influiențele țesuturilor adiacente și are capacitatea de a disemina ,pe diferite căi ,la
distanța de locul de origine.
Termenul de neoplasm derivă din cuvintele grecești neos=nou și plassein=a
forma.Termenul actual de tumoră este utilizat ca sinonim al pleonasmului ,deși
etimologic derivă din latinescul (tumoră=umflătură),desemnând orice tumefacție
tisulară indiferent de natura acesteia .
Autorii anglosaxoni înțeleg prin neoplazii orice prolifiere celulară
excesivă,recunoscând două aspecte
1. Neoplazie beningă
Când elementele celulare sunt aparent normale(identice cu țesutul de origine) și nu
au caracter invaziv local sau metastazant la distanță
2. Neoplazie malignă
Când celulele prezintă proliferare necontrolată ,anarhică prin invazie locală și având
capacitatea de ametastază la distantă de localizarea inițială
Neoplasmul malign este cunoscut și sub numele de cancer (cancer -termen ce
provine din limba latină)
Majoritatea cancerelor sunt numite după partea corpului pe care o afectează când
se declanșează cancerul mamar se dezvoltă în țesutul sânului ,apare atât la femei
cât și la bărbați în țesutul mamar ,dar cancerul de sân la bărbat este mai rar întălnit .
Dacă celulele canceroase ating țesutul limfatic și ganglionii axilari ,metastazele se
întâlnesc mai frecvent

14
 2.2 ETIOLOGIA ȘI EPIDEMIOLOGIA

Factorii etiologici primari :în cea mai mare parte ei sunt necunoscuți, însă s-au
determinat 4 tipuri de factorii etiologici ,fizici,chimici virali si genetici,deșii
mecanismele virale ale transformării maligne sunt necunoscute ,identificarea
agenților carcinogeni este deosebit de importantă în prevenirea cancerului
FACTORII EREDITARI
Prima mențiune a fost făcută de către un medic ,care a constatat că în familiile soției
sale ,cancerul are o frecvență foarte ridicată
FACTORII GEOGRAFICI
Joacă un rol important în oncogeneză și după cum stabilesc statisticile ,cancerul are
frecvență mai mare în anumite zone și incidența scăzută în alte zone
FACTORII SOCIO-ECONOMICI
Din motive încă neelucidate ,acești factori sunt considerați ca având ,de
asemenea ,influență în oncogeneză .Astfel s-a constatat că ,cancerul gastric și cel de
col uterin ,au o frecvență de 3,4 ori mai mare în pozițiile socio-economice
inferioare ,în timp ce cancerul de sân are o incidență mai mare in grupul socio-
economic superior .Rata de creștere a procesului malign este dependentă direct de
procesele bioloigice intime,ale celulei maligne.
În România ,cancerul reprezintă o cauză principală ,mortalitatea fiind de 130
persoane la 100.000 locuitori
FACTORII DE RISC
Etiopatogenia cancerului mamar ,ca pentru majoritatea cancerelor ,este legată de
prezența următorilor factorii de risc
a.Antecedente familiare
Frecvent se discută de noțiunea de cancer mamar familial ,presupunând
transmiterea unui genocid cu predispoziție în a dezvolta cancerul mamar de
interacțiune cu factorii de risc individuali sau de mediu
b.Nuliparitatea femeii
Crește de 2,3 ori ,dezvoltarea cancerului mamar,care a devenit o concluzie
clasică ,conform căreia ,o sarcină la termen sub 25 de ani protejează femeia de
cancer mamar (se realizează o echilibrare a estrogenilor prin creșterea estriolului)
c.Stările precanceroase al sânului

15
Sunt ,hiperplazia epitelială ,boala Redus,papiloanele intraductale ,mastoza
fibrochistică
d.Existența unui cancer mamar în antecedentele personale
Dacă a fost prezent un carciunom lobular la 25-50% din aceste cazuri ,se va
dezvolta un carciunom la sânul colateral
e.Hormonii estrogeni
Se descriu diferite situații clinice în care există un exces de estrogeni .Menarha
precoce ,pare să fie mai frecventă la femeile cu cancer mamar,comparativ cu femeile
ce au menarha peste 12 ani .Instalarea tardivă a menopauzei ,dupa 55 de ani se
asociează cu un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta un cancer mamar,comparativ
cu femeile la menopauză aparută la vârsta de 45 de ani
f.Obezitatea-asociată
Cu dieta bogată în grăsimi si proteine de proveniență animală ,reprezintă un factor
de risc,deoarece apare depresia progesteronului și creșterea ponderală
g.Utilizarea pilulelor contraceptive
Rolul pilulelor contraceptive ca factor de risc pentru cancerul de sân rămâne
neelucidat ,totuși femeile care au oprit folosirea contraceptivelor orale cu cel puțin 10
ani în urmă au același risc ca și cele care nu au folosit niciodată pilulele
h.Consumul de alcool
Literatura de specialitate sugerează că ingestia de alcool poate fii corelată cu o
ușoară creștere a riscului de apariție a cancerului de sân .În prezent ,mecanismul
biologic care ar putea explica asocierea consumului de alcool și riscul pentru canceru
de sân nu este cunoscut ,deșii unele studii clinice sugerează că alcoolul ar putea
crește nivelurile estrogenilor circulanți
i.Lipsa alăptării la sân
Studiile au arătat că alăptarea copilului la ambii sâni pană la vărsta de 1,5 -2 ani
poate scădea riscul apariției cancerului mamar ,dar și în acest domeniu există studii
contradictorii
j.Cerumenul
Glandele cerumenoase ,ca și glanda mamară ,au caracteristicile fenotipice ale
cerumenului (umed sau uscat)
Exista și alți factorii etiologici ,de mai mică importanță cum ar
fii,stresul,traumatismele locale și radiațiile ionizante

16
 2.3 EPIDEMIOLOGIA

Cancerul de sân este o problemă majoră ,de sănătate publică ,ce privește întreaga
populație,este cea mai frecventă formă de cancer întălită la femei
În anul 2020 se estimează că la nivel mondial aproape 2,26 milioane de femei au fost
diagnosticate cu cancer de sân,dintre acestea ,puțin peste jumătate din cazuri au
apărut în țări mai puțin dezvoltate(numărul de cazuri noi diagnosticate în fiecare
an )este de aproape 4 ori mai mare în Belgia (cu peste112 cazuri diagnosticate din
100.000 persoane) decât în Africa Centrală(32 din 100.000)
Cancerul de sân apare mai frecvent în țările bogate,industrializate,vestea bună este
că în aceste țări metodele moderne de diagnostic precoce și tratament au scăzut
mortalitatea ,dar totuși cancerul de sân rămâne a doua cauză de deces la
femei ,după cancerul pulmonar.
În țările mai puțin dezvoltate cancerul mamar este principala cauză de deces.
În România ne aflăm la mijlocul acestui spectru ,cu o incidență anuală estimată de 65
de cazuri noi din 100.000 de persoane
Dacă ne referim la prevalență (numărul total de cazuri noi și vechi) cancerul de sân
reprezintă peste un sfert din toate cancerele la femei în țara noastră
Ratele de supraviețuire au crescut ,iar numărul deceselor a scăzut constant ,ca
urmare a unui cumul de factori ,cum ar fii depistarea timpurie a cazurilor de cancer
de sân ,abordarea personalizată a tratamentului și o mai bună înțelegere a bolii.

2.4 ANATOMIA PATOLOGICĂ

Marea majoritate a cancerului de sân se dezvoltă în epiteliul canalelor galactofore

sau a lobulilor glandulari de aceea se disting următoarele categorii de carcinoame
CARCINOMUL DUCTAL IN SITU –(DCIS)
Este cancerul mamar detectat cel mai devreme (prima fază) stadiul 0 ,acesta se
limitează la ducte.Toate femeile cu cancer in acest stadiu se pot vindeca ,iar cea mai
bună metoda de depistare a DCIS este mamografia.

17
CARCINOMUL DUCTAL INFILTRATIV –(invaziu ,IDC)
Se dezvoltă pe traseul laptelui în duct,sparge peretele ductului și invadează țesutul
gras al sânului ,unde de aici se poate întinde în alte părți ale corpului (poate
metastaza).IDC este cel mai comun tip de cancer ,făcănduși apariția la aproximativ
80% din cazuri
CARCINOMUL LOBULAR IN SITU-(LCIS)
Este o tumoră care nu a dat metastaze mai departe de aria în care s-a dezvoltat se
numeste SITU,desi nu este un cancer efectiv, LCIS crește riscul de îmbolnăvire de
cancer mai târziu,de aceea este important pentru o femeie cu LCIS să facă un
examen fizic de două sau de trei ori pe an
CARCINOMUL LOBULAR INFILTRATIV(invaziv ILC)
Acest tip de cancer se dezvoltă în lobul,și poate metastaza către alte părți ale
corpului ,doar 10-15%din cancere sunt de acest tip.

2.5 CLASIFICARE

La evaluarea cancerului de sân sunt utilizate mai multe sisteme care eau în
considerare anumite caracteristici legate de poziția inițială ,forma și comportamentul
celelelor canceroase ,de gradul de răspândire sau receptivitatea față de anumiți
hormoni ,etc
Fiecare din aceste caracteristici influiențează prognoza cancerului și poate afecta
răspunsul la tratament ,de aceea ,o descriere optimă a cancerului de sân include toți
acești factori.

18
Histopatologia
De regulă canceru de sân este clasificat inițial după aspectul său histologic
Majoritatea cancerelor de sân derivă din țesutul epitelial al canalelor lactifere sau al
lobulilor ,fiind clasificate în carcinoame ductale sau lobulare
Carcinomul in situ
Reprezintă înmulțirea unor celule precanceroase sau canceroase cu grad mic dintr o
anumită zonă a țesutului mamar ,de exemplu canalul mamar ,fără răspândirea în
țesutul înconjurător
Spre deosebire de aceasta ,carcinomul invaziv nu se limitează la zona de țesut
afectată inițial.
Gradul
Gradele compară aspectul celulelor mamare canceroase cu cel al celulelor normale
Celulele normale ale țesutului mamar sunt diferențiate ,adică au forme și aspect
specifice ,care reflectă funcția lor în cadrul sânului
Celulele canceroase pierd aspectul diferențiat ,în cazul cancerului ,celulele care în
mod normal se alinează întrun mod ordonat pentru a forma canalele lactifere devin
dezorganizate
Diviziunea celulară devine necontrolată și nucleul celulei este mai puțin uniformă
Patologii descriu celulele canceroase sub 3 forme
o diferențiate la fel cu cele normale (grad mic)
o diferențiate moderat (grad intermediar)
o slab diferențiate (grad mare)
Cancerele cu grad slab de diferențiere au un progntostic mai negativ

Stadiul
Stadiile cancerului de sân se clasifică în două sisteme
a.Clasificarea în stadiile 0,1,2,3,4
Stadiul 0 -reprezintă forme pre-canceroase ,fie carciunom ductal in situ CDIS,fie
carcinom lobular in situ CLIS
În stadiile 1-3 cancerul este prezent la nivelul sânului sau al ganglionilor limfatici
învecinați
Stadiul 4 reprezintă cancerul metastazic ,care are un prognostic mai puțin favorabil
b.Clasificarea după sistemul TNM care ea in considerare mărimea tumorii (T),dacă
tumora s-a extins sau nu la nodulii limfatici învecinați (N) și prezența metastazelor

19
(M) atunci când celulele canceroase s-au răspândit către zone mai îndepărtate ale
corpului
Stabilirea receptorilor hormonali
La fel ca și celulele sănătoase și celulele mamare canceroase conțin anumite
proteine cu rol de receptori,mesagerii chimici ,precum hormonii ,se leagă de acești
receptori ,ceea ce determină modificări la nivelul celulei
Cunoaștetrea faptului că celulele mamare canceroase au sau nu receptori hormonali
este o informație importantă pentru stabilirea tratamentului
În cazul celulelor mamare canceroase cu receptor hormonal pozitiv poate fii utilizată
terapia hormonală pentru a întrerupe aportul hormonilor la creșterea celulelor
canceroase
Celulele mamare canceroase pot să aibă sau nu următoarele tipuri de receptori
a.receptori de estoogeni (ER)
Celulele canceroase ER ,depind de estrogen pentru a se înmulții ,prin urmare pot fii
tratate cu medicamente care blochează efectul extrogenului(de exemplu
TAMOXIFENU) și în general au un prognostic bun
b.receptori de progesteron(PR)
Celulele canceroase cu receprtori de progesteron pozitivi(PR+)depind de
progesteron pentru a se dezvolta .Cancerul de sân de tip PR+ poate răspunde mai
multor tipuri de tratamente,atât celor clasice (operație , radioterapie , chimioterapie
c.receptori HER2/neu –
HER2 este o genă care trimite semnale de control celulelor,ordonându -le să crească
,să se dividă sau să se repare.O celulă mamară sănătoasă are 2 copii ale genei
HER2.Anumite tipuri de cancer de sân se instalează atunci când o celulă mamară
conține mai mult de 2 copii ale acestei gene ,iar aceste copii încep să producă
proteina HER2 în exces,ca rezultat ,celulele afectate cresc și se divid mult prea
repede.
Celulele cu astfel de receptori răspund tratamentului cu anumite medicamente
(Herceptin-trastuzumab),care ,combinate cu chimioterapia ,îmbunătățesc
semnificativ prognosticul
Celulele care nu dețin nici unul dintre acești receptori sunt denumite bazaloide sau
triplu negative
O tumoră de tip bazaloid ,este un subtip de cancer agresiv care evoluează repede.
Testele ADN

20
Aceste teste ADN compară celulele normale cu cele canceroase, și modificările
specifice ale unei anumite celule mamare pot fi folosite pentru clasificarea cancerului
și pot ajuta la alegerea celui mai potrivit tip de tratament pentru tipul ADN respectiv.

2.6 Clasificarea stadială TNM a cancerului mamar

T-tumoră primară
Tx-tumoră primară ,nu poate fii evaluată
T0-fără tumoare primară
Tis-carcinon in situ (DCIS),carciunom lobular in situ (LCIS),Boala Paget a
mamelonului fără evidența tumorii primare
T1-tumoare de maxim 2 cm în diametru maxim
T1a-tumoră mai mică sau egală cu 0,5cm în diametru maxim
T1b-tumoră între 0,5-1 cm în diametru maxim
T1c-tumoră mai mare de 1 cm în diametru maxim
T2-tumoră de peste 2 cm dar nu peste 5 cm în diametru maxim
T3-tumoră mai mare de 5cm
T4-tumoră de orice diametru cu extensie directă la peretele toracic sau la piele
T4a-extensie la peretele toracic
T4b-edem (inclusiv piele cu aspect de coajă de portocală,noduli de permeanță
T4c-prezența concomitentă de T4a și T4b
T4d-carcinom inflamator (mastită carcinomatoasă)
N (adenopatiile loco-regionale)
Nx-ganglioni regionali ,nu pot fi definiți (ex. excizați în prealabil)
No-metastaze în ganglionii regionali absente
N1-metastaze în ganglionii axilari homolaterali mobili
N2-metastaze in ganglionii axilari homolaterali ficși,metastaze clinice
aparente în ganglionii mamari interni homolaterali,în absența adenopatiilor
axilare clinic aparente
N2a-metastaze în ganglionii axilari ,homolaterali fixați unii după alții (bloc) sau
de alte structuri
N2b-metastaze clinic aparente în ganglionii mamari interni homolaterali ,în
absența adenopatiilor axilare clinic aparent

21
 N3-metastaze în ganglionii subclaviculari homolaterali cu sau fără afectarea
ganglionară axilară ,sau în ganglionii mamari interni homolaterali clinic
aparente,în prezența adenopatiilor axilare clinic aparente ,sau metastaze în
ganglionii subclaviculari cu sau fără afectarea ganglionilor mamari interni
N3a-metastaze în ganglionii claviculari
N3b-metastaze în ganglionii mamari interni ,ganglionii axilari
N3c-metastaze în ganglionii subclaviculari
M (metastazele la distanță)
Mo-metastaze la distanță adsente
M1-metastaze la distantă prezente
Clasificarea patologică pTNM
Categoriile pTsi pNsiPm corespund categoriilor T,N și M clinice
Clasificarea pT include infiltrarea marginilor de rezecție, confirmată
microscopic, când marginile de rezecție sunt infiltrate microscopic se clasifică
ca pTx
No-examinarea histologică trebuie să includă un număr mai mare sau egal cu
6 ganglioni axilari ,unde este necesar examenul cel puțin al ganglionilor din
stația 1
pNx-ganglionii regionali nu pot fii definiți ,nu au fost prelevați /examinați
pNo-fără metastaze în ganglionii regionali
pN1-micrometastaze în 1-3 ganglioni limfatici axilari homolaterali și /sau
mamari interni detectate prin biopsierea ganglionului-santinelă dar clinic
inaparent
pNmi -numai micrometastaze (0,2-2,0 mm)
pN1a-metastaze în 1-3 ganglioni axilari
pN1b-micrometastaze în ganglionii mamari interni detectate prin biopsierea
ganglionului santinelă dar clinic inaparent
pN1c-micrometastaze în 1-3 ganglioni axilari și în ganglionii mamari interni
detectate prin biopsierea ganglionului -santinelă dar clinic inaparent (cănd
sunt mai mulți de 3 ganglioni pozitivi se clasifică ca pN3b)
pN2-metastaze în 4-9 ganglioni axilari sau metastaze în ganglionii mamari
interni clinic aparente în absența metastazelor în ganglionii axilari
pN2a-metastaze în 4-9 ganglioni axilari(cel puțin un depozit tumoral mai mare
de 2 mm)

22
 pN2b-metastaze în ganglionii mamari interi clinic aparente in absența
ganglionilor axiali
pN3-metastaze mai mari sau egali cu 10 ganglioni axilari sau în ganglionii
subclaviculari sau clinic aparente în ganglionii mamari interni
pN3a-metastaze mai mari sau egali cu 10 ganglioni axilari (cel putin un
depozit tumoral mai mare de 2 mm) sau metastaze în ganglionii subclaviculari
pN3b-metastaze în ganglionii mamari interni clinic aparente în preazența a
mai mult de un ganglion axilar pozitiv ,ganglionul-santinelă dar clinic
inaparente
pN3c-metastaze în ganglionii subclaviculari homolaterali
Grupare pe stadii TABEL
Stadiul 0 Tis No Mo

Stadiul I
Stadiul II A

Stadiul 0 Tis No Mo
Stadiul I T1 No Mo
Stadiul II A To-1 T1 Mo
T2 No Mo
Staduil IIB T2 N1 Mo
T3 No Mo
Stadiul IIIA To-2 N2 Mo
T3 N1-2 Mo
Stadiul IIIB T4 No-2 Mo
Stadiul IIIC orice T N3 Mo
Stadiul IV orice T orice N M1
23
Clasificarea R (prezența sau absența tumorii reziduale după tratament)
Rx-prezența tumorii reziduale nu poate fii avaluată
Ro-fără tumoră reziduală
R1-tumoră reziduală microscopică
R2-tumoră reziduală macroscopică

2.7 SIMPTOMATOLOGIA

Astăzi se consideră că neoplaziile epiteliale se dezvoltă în glanda

mamară,țesut(țintă) pentru hormonii sexuali pe seama (clonului) malign care se
transformă în microcancer.
Clonul malign -este o aglomerare de celule de același fel ,numai în neoplaziile
epiteliale ,are dimensiuni microscopice ,nu are legături vasculare cu glanda ,se
hrănește prin inhibiție și poate fii multiplu
Tumora propriu-zisă este construită din două elemente celulare maligne și stroma
conjunctivo-vasculară,astfel încât ea are legături certe pe seama căreia se dezvoltă.
Primul semn de malignitate histologică ,deci de construire a cancerului ,este
ruptura mambranei bazale ,prin care prolifierea epitelială invadează țesutul
conjunctiv și din același clon malign se nasc focare multiple de tumori maligne (nuclei
canceroși)
Tumora odată apărută ,invadează glanda în două sensuri
a.spre suprafață
Progresia ei determină staza limfatică,astfel încât drumul dermului ea aspectul de
coajă de portocală ,apare invazia țesuturilor din jurul canalelor galactofore (retracția
mamelonului),progresia spre suprafață și ,în final ,pielea care poate ulcera.
b.în profunzime
Din aproape în aproape ,sunt invadați muschii netezi pectorali,ganglionii
interpectorali ,peretele toracic ,coastele (mamela zidită),pleura(pleurezie
neoplazică).Manerocitomul malign ,generat de tumora primitivă ,iar uneori de colonul
malign care nu este sesizat ,determină apariția regională pe cale limfatică a invaziei
ganglionare ,în special auxiliare.
Sunt interesați ,astfel întâi ganglionii centrali ,apoi cei toracali și la final cei
subcapsulari .Invazia ganglionilor mamari interni este rară și numai în localizările
supero-interne și infero-interne,ale tumorilor mamare.

24
Semnele de alarmă sunt
Prezența unei mici tumori la sân
Apariția prin mamelon a unei secretii
Eczematizarea și eroziunile mamelonului
Pierderea controlului regulat al sânului
Retracția mamelonară sau a pielii
Prezența unui nodul axilar
Autoexaminarea trebuie practicată imediat după menstruația lunară, unde la simpla
inspecție a regiunii mamare se pot constata următoarele semne revelatoare
Asprimea sânilor ,dată de prezența tumorii voluminoase
Existența unui desen vascular accentuat ,ocupă tot sânul
Prezența adenopatiei axilare nu este suficientă pentru afirmarea cancerului
mamar ,dacă adenopatia axilară este în cadrul unei poliadenopatii ,trebuie
suspicionată o boală de sistem la o bolnavă care are și o formațiune
mamară.Adenopatia izolată homolaterală sau heterolaterală se va aprecia ,dacă are
caractere inflamatorii.

2.8 DIAGNOSTIC ȘI DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Diagnosticul precoce -este procesul prin care se urmăreste stabilirea

certitudinii de cancer al glandei mamare în stadiile curabile ,fie în faza intraclinică de
(cancer minimal) cu tumoră mai mică de 1 cm ,fie în cea clinică dar încă curabilă ,in
peste 60% din cazuri,în stadiile I și II.Spre deosebire de alte localizări ,în cancerul
glandei mamare acest deziderat major este relativ ușor de realizat dacă se ține
seama de faptul că sânul este un organ care se oferă examenelor ,și pentru
explorarea căruia există o multitudine de mijloace care să permită descoperirea
chear și a leziunilor obiective .În orientarea investigațiilor trebuie să se rețină
îndeosebi cazurile care prezintă unul sau mai mulți factori de risc cunoscuți ce
favorizează apariția unui cancer.

25
 Examenul clinic -este prima etapă de diagnostic care constă în interogatoriu
in palparea sânilor și explorarea ganglionilor din fosa axilară,acest examen clinic mai
permite decelarea unei anomalii care sugerează medicului alte examene necesare.

EXAMENELE COMPLEMENTARE
MAMOGRAFIA
Este o radiografie mamară care poate adesea depista tumorii care sunt prea mici
pentru a putea fi palpate de către medic.Medicii specialiști pot recomanda repetarea
regulată a mamografiei ,în special în cazul femeilor cu factorii de risc pentru cancer
mamar.Utilitatea mamografiei variază în funcție de vârstă ,acest fapt este dezbătut în
continuare de către experți
ECOGRAFIA MAMARĂ
Se recomandă în cazul în care examinarea mamară este folosită pentru localizarea
anomaliilor ,incluzând nodulii,este folosită pentru diferențierea nodulilor solizi de
nodulii plini cu lichid (chisturi)
BIOPSIA MAMARĂ
În cazul in care este depistat un nodul mamar,se extirpă o mică porțiune din el pentru
a fii analizat microscopic și pentru a se căuta prezența celulelor canceroase.Biopsia
se realizează prin introducerea la nivelul nodulului a unui mic ac cu care se va
preleva țesut.
REZONANȚA MAGNETICĂ NUCLEARĂ(RMN)
A sânului ,este uneori folosită pentru localizarea anomaliilor ,determinate de cancerul
mamar ,este adesea folosită pentru diferențierea nodulilor solizi de nodulii plini cu
lichid(chisturi mamare)
Testele care pot fii făcute asupra celulelor canceroase includ
Statusul receptorilor estrogenului și progesteronului estrogenului stimulează
creșterea celulelor mamare normale și a unor celele canceroase mamare, receptorii
acestor hormonii pot regla creșterea celulelor canceroase
Statusul receptorilor HER-2-HER/2neu este o proteină care reglează
creșterea anumitor tipuri de celule canceroase mamare
Hemoleucograma – este numărarea completă a tuturor tipurilor de celule
sangvine care oferă informații importante despre celule sangvine ,incluzând
globulele roșii (hematii),globulele albe(leucocite)și plăcuțele sangvine
(trombocite)

26
 Analizele biochimice sangvine- care prezintă o imagine a organelor din
interiolul toracelui ,incluzând inima si plămânii ,vasele sangvine și
diafragma(mușchiul care separă toracele de abdomen)
Aproximativ 25% din femeile cu cancer mamar prezintă o supraexpresie (o
cantitate mare) a acestei proteine care stimulează creștertea celulelor canceroase.
Diagnosticul diferențial
Abcesul mamar-durere,febră,adenopatie dureroasă ,se extrage puroi la chisturile
mamare suprainfectate care conțin vegetații malignizate
Neoplasmul neglijat-roșeată și edem datorate unui proces de evoluție la tegumente
care se suprainfectează și ulcerează
Mastita cu plasmocite -fenomene inflamatorii localizate strict la nivelul areolei și
juxtareolar(clinic și mamografic).Pentru a evita erori foarte grave (ex. incizia unui
presupus abces),tratamentul prelungit cu antibiotic la bolnavă afebrilă se impun-
examenul clinic atent ,corect și complet ,mamografia ,examen citologic din aspirantul
de puncție (mai adesea din adenopatie)

2.9 COMPLICAȚII ȘI SECHELE

Cele mai multe neoplazii tind să disemineze prin embolii tumorale în ganglionii
limfatici regionali .Diseminarea locală se face prin invazie ,celulele tumorale infiltrând
țesuturile în lungul canalelor galactofore și al septurilor fasciale către grăsimea
periglandulară ,ceea ce conferă tumorii aspectul neregulat stelat,sau pătrunzând
limfaticele sau venele intramamare și extinzânde- se prin embolie sau permeație în
aceste vene
Stația limfatică cea mai frecvent interesată este cea axilara urmată de mamara
internă.Ganglionii subclaviculari și supraclaviculari ,mediastinali sau axilari
contralaterali sunt infiltrați în timpul al doilea când ganglionii axilari și mamari interni
nu sunt afectați .De la ganglionii regionali ,neoplazia tinde să se extindă în variate
organe și țesuturi .În cancerul mamar se manifestă un tropism osos de diseminare la
distanță pentru segmentele vertebrale ,costale ,pelvine și craniene .Metastazele
scheletice 70-80% pot fii de tip osteolitic ,osteoplastic sau mixte.

27
 Odată ajunse în plămâni ,celulele tumorale traversează circulația arterială
producând metastaze hepatice 60% și cerebrale 20%.În cazurile de neoplazie
avansată pot coexista localizările renale 10-13%, ovariene
50% ,suprarenale ,hipofizare5% ,tiroidiene 20% gastro-intestinale
Metastazele cu localizare predominată la nivelul pielii ,țesuturilor moi și oase
tind să aibă o evoluție mai lentă-neoplazia mamară poate atinge un volum tumoral
mare ,se poate ulcera și evolua spre sânul controlateral cu edemul brațului
homolateral
Simptomele clinice sunt dominante de dureri osoase ,mai ales dacă exisată
deformarea corpilor vertebrali
Anemia este frecventă și este de tip mieloftizic.Prezența metastazelor
viscerale determină o evoluție rapidă nefavorabilă a bolii ,în special în prezența
metastazelor cerebrale ,hepatice difuze ,pulmonare de tip limfatic .
Căderea părului poate afecta bolnava emoțional ,nu toate medicamentele
chimioterapeutice determină căderea părului ,iar la unele femei se produce doar o
subțiere a firului de păr,vizibilă doar de ele însăși .
Tulburările de somn pot fii de ajutor în modificarea stilului de viață ,cu o oră
înainte de mers la culcare se recomandă ,exercitii fizice ușoare, în timpul
zilei ,evitarea somnului de dupa masă.Diagnosticarea cancerului mamar și
necesitatea tratamentului pot fii foarte stresante.O metodă de reducere a stresului
poate fii discutarea acestor probleme cu cei din jur sau pot fii de ajutor și tehnicile de
relaxare.

2.10 PROGNOSTIC ȘI EVOLUȚIE

Imposibilitatea de delimitare și infiltarea pielii sunt semne fără importanță de

început .Pentru a pune în evidentă prinderea pielii se va căuta semnul capitonajului ,
încercând să se plieze pielea mamară-nu este posibil ,pielea se ridează.Într o fază
mai avansată,când tumora aderă și infiltrează spre suprafața straturilor conjunctive
care duc de la glande la piele ,circulația limfatică a pielii fiind blocată ,porii se dilată
devin bine vizibili ,dând aspectul de coajă de portocală.Invadarea glandei se face din
aproape în aproape ,aderența la piele devine tot mai netedă,aspectul cojii de
portocală se extinde proporțional cu tumora ,cu timpul ocupând toată suprafața pielii
sânului.În perioada de invazie apare retracția mamelonului produsă prin infiltrarea

28
tracturilor conjunctive ale canalelor galactofore.Presiunea pe tumoră poate să ne
arate o scurgere pin mamelon de aspect seros ,sanguinolent sau lactoseros.Extensia
tumorii spre planurile profunde duce la invadarea aponevrozei mușchiului pectoral
mare și apoi a mușchiului însuși și mai în profunzime pănă la grilajul costal ,tumora
devine aderentă la planurile profunde.Extensia regională se face pe căile limfatice
prinzând ganglionii axilari care la început se pot palpa ca niște formațiuni
dure ,mobile , neaderente la țesuturile din jur, devin confluente ,aderențe la țesutul
celuo-grăsos al axilei ,având aspectul unor formațiuni dure ,neregulate ,imobile față
de țesuturile din jur.Ganglionii supraclaviculari sunt invadați mai târziu ,clavicula
reprezintănd din punct de vedere al extensiei regionale ,limita rezonabilă a
operabilității cancerului mamar.Căile limfatice ale pielii care transversal pot invada
ganglionii axilari axilei opuse.Extensia la distanță se face prin metastazare pe cale
sanguină ,putând da metastaze pleuropulmonare ,osoase (femur,humerus,coloană
vertebrală ,craniu, bazin),hepatice.
În faza avansată apar dureri care se datorează prinderii plexurilor nervoase ,
revărsate pleurale ,fracturi patologice ale oaselor lungi.Apare casexia progresivă
datorită anoreziei complete și insomnie.
Moartea survine printr o complicație intercurentă în afara tratamentului chirurgical ,
după o perioadă de 2-3 ani .Evoluția cancerului mamar este foarte rapidă și cu
prognostic mai grav la femeile tinere,mai ales dacă apare în perioada de sarcină sau
lactație.La femeile în vârstă evoluția este înceată ,nedând de obicei
metastaze ,tumora capătă un aspect scleros ,schiros.

PROGNOSTIC

Factorii prognostici cu valoare cunoscută în cancerul mamar sunt

1. Numărul ganglionilor axilari pozitivi
Cel mai puternic indicator prognostic
Disecția ganglionară axilară trebuie să preleveze mai mulți sau egali cu 10 ganglioni
pentru o evaluare adecvată ,3 grupe prognostice ,fară ganglioni invadați (No),1-3
ganglioni invadați mai mulți sa egali cu 4 ganglioni invadați
2. Mărirea tumorii
T mai mic de 1 cm prezintă un prognostic favorabil la paciente cu No
3. *Gradul nuclear și diferențierea tisulară

29
Tumorile cu histologie slabă diferențiată și grad nuclear crescut au prognostic
Sistemul cel mai des utilizat este Scarff-Bloom-Richardson (SBR)și gradul nuclear
Fisher
4. *Statusul receptorilor estrogeni (RE)și progesteronicii (RP)
Tumorile cu RE+prezintă un prognostic mai bun

5. *Tipul histologic
Prognosticul CDIși CLI este similar
Carcinoamele mucinoase(coloide),medulare și tubulare prezintă un prognostic
favorabil dacă dimensiunea maximă a tumorii este mai mică de 3 cm
Carcinomul inflamator are prognosticul cel mai nefavorabil 4 categorii de pronostic
1.EXCELENT
Mai mare de 80% supraviețuire la 10 ani,carcinoamele tubulare ,cribriform
invaziv,mucinos si carcinoamele tubulo-lobulare.
2.BUN-60-80%
Supraviețuire la 10 ani,carcinoamele tubulare mixte,ductal mixt și carcinoamele
lobulare alveolare
3.MEDIU-50-60%
Supraviețuire la 10 ani ,include carcinomul lobular clasic,invaziv papilar ,medular și
carcinomul medular atipic
4.NEFAVORABIL50% supraviețuire la 10 ani,carcinomul ductal invaziv (NOS) ,
ductal mixt și lobular mixt și carcinomul lobular solid.
Expresia HER2/neu
Supraexpresia este evident asociată cu un prognostic nefavorabil (supraviețuirea
medie de 3 ani ,față de 6-7 ani la pacientele cu CM HER2/neu)
Expresia profilului genetic
Oncotipul DX(nou profil gernetic identificat în studiul NSABP prin expresia a 21
de gene )poate prevedea recidiva tumorală în stadiul I-II,No,RE+care poate fii un
factor prognostic.

2.11 TRATAMENT

În tratamentul cancerului există mai multe opțiuni terapeutice.Alegerea corectă

a primei secvențe terapeutice este obligatorie .Tratementul este multimodal adică ,

30
chirurgical ,citostatic, radiologic și hormonal. Prima secvență terapeutică va fi aleasă
de comisia de tratament (toți medicii care vor asigura tratamentul )în funcție de
stadiul bolii și de opțiunea pacientei.

A. TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Majoritatea pacientelor cu cancer mamar vor fii supuse unui tip de intervenție
chirurgicală ,scopul chirurgiei este de a îndepărta cât mai mult posibil din tumora
malignă.
Intervenția chirurgicală poate fii practicată ,de asemenea ,cu scopul de a vedea dacă
neoplasmul a diseminat ganglionii limfatici din regiunea axilară (disecție axilară),de a
restabili un aspect cosmetic cât mai aproape de normal (chirurgie reconstructivă) și
cu scopul de a ameliora simptomele cancerului avansat.Mai jos sunt prezentate
câteva dintre cele mai uzuale tipuri de intervenții chirurgicale .
LUMPECTOMIA sau SECTORECTOMIE MAMARĂ
Îndepărtarea numai a formațiunii tumorale cu o zonă de țesut adiacent,care aproape
totdeauna este urmată de șase săptamâni de radioterapie
MASTECTOMIA PARȚIALĂ
Îndepărtarea a mai mult de un sfert din sân ,de obicei după această operație se
administrează radioterapie externă pe o durată de șase săptămâni .Pentru
majoritatea femeilor ,lumpectomia și mastectomia parțială sunt la fel de eficiente ca
și mastectomia propriu-zisă.Nu există nici o diferență în ratele de supraviețuire la
pacientele tratate prin una din aceste proceduri.Alți factori pot influiența alegerea
celui mai bun procedeu chirurgical.
MASTECTOMIA SIMPLĂ SAU TOTALĂ
În această intervenție chirurgicală se îndepărtează întregul sân, dar fără ganglionii
limfatici axilari sau țesutul muscular subiacent sânului.
MASTECTOMIA RADICALĂ MODIFICATĂ
În această intervenție chirugicală se îndepărtează întregul sân și ganglionii limfatici
axilari
MASTECTOMIA RADICALĂ
Extirparea extensivă a sânului ,ganglionii limfatici și musculaturii peretelui
toracic .Astăzi această intervenție se practică rar ,deoarece mastectomia radicală

31
modificată s-a dovedit la fel de eficace ,dar cu o mutilare redusă și efecte secundare
mai puține .
DISECȚIA AXILARĂ
Extirparea ganglioniolor limfatici pentru a se observa dacă neoplasmul a diseminat la
nivelul lor ,ceea ce poate ajuta la stabilirea altor decizii terapeutice .Un posibil efect
secundar al aceste metode este tumefierea (umflarea)brațului , denumită
limfedem ,care apare la 1-2 femei din 10 cu cancer mamar.Femeile care prezintă
limfedem ,senzație de strângere sau durere la nivelui brațului trebuie să anunțe
imediat medicul.Adesea există alte măsuri pentru a reduce sau prevenii efectele
tumefacției .
BIOPSIA GANGLIONARĂ (santinela)
Prin această procedură se introduce o substanță radioactivă sau colorant marker în
regiunea tumorală .Substanța este transportată pe cale limfatică la primii ganglioni
limfatici (santinela)care primesc limfa de la nivelul tumorii.Dacă neoplasmul a
diseminat ,este foarte probabil ca acești ganglioni să conțină celule maligne .Dacă
ganglionii santinela conțin celule neoplazice ,se extirpă mai mulți ganglionii.Disecția
ganglionară avansată nu este necesară dacă acești ganglionii nu conțin celule
maligne.
CHIRURGIA RECONSTRUCTIVĂ sau chirurgia implantului mamar
Aceste proceduri nu se adresează cancerului ,ele se practică pentru a restabilii
aspectul apoximativ normal al sânului.

B. CHIMIOTERAPIA

Se referă la utilizarea unor medicamente citotoxice pentru distrugerea celuleor

maligne .De obicei citostaticele se administrează intravenos sau pe cale orală.O
dată ajunse în fluxul sangvin ,medicamentele ating toate părțile organismului .Dacă
chimioterapia se administrează după chirurgie (terapie adjuvantă),poate reduce
șansa de reapariție a cancerului mamar .Chimioterapia este folosită ca tratament
principal la pacientele cu neoplasm diseminat în momentul diagnosticului sau la cele
care diseminează rapid după tratamentul inițial. Chimioterapia neadjuvantă se
administrează înaintea intervenției chirurgicale ,adesea cu scopul de a produce
reducerea tumorii ,făcând-o astfel mai ușor de extirpat .Un alt avantaj al
chimioterapiei neadjuvante este că medicul poate observa răspunsul tumoral la

32
medicamente(citostatice),iar dacă tumora nu se reduce în dimensiuni ,se folosesc
alte citostatice .
Chimioterapia se administrează in cicluri de 1-5 zile ,fiecare perioadă de
tratament fiind urmată de o perioadă de refacere .Cura toată durează de la 6 la 3
luni.Frecvent ,este mult mai eficient să se folosească mai multe droguri în loc de unul
singur,cele mai uzuale asocieri sunt
Ciclofosfamida ,Methotrexat ,Fluorouracil (CMF)
Ciclofosfamida ,Doxorubicin(Adriamycin)Fluorouracil(CAF)
Epirubicin (Farmorubicin),Ciclofosfamida ,cu sau fără Paclitaxel (Taxol)sau
Docetaxel (Taxoter)
Doxorubicin (Adriamycin),urmat de (CMF). Efectele secundare ale
chimioterapiei depinde de tipul medicamentelor ,de doza administrată și de
durata tratamentului.Efectele secundare temporare pot include următoarele
simptome ,greață și vomă ,inapetență ,căderea părului (alopacia), uscăciunea
gurii sau a mucoasei bucale ,modificări ale ciclului menstrual ,un risc crescut
de infecție datorită scăderii numărului de leucocite ,sângerări sau
echimoze ,astenie.Majoritatea efectelor secundare dispar la terminarea
tratamentului și oricine are probleme din cauza efectelor secundare trebuie să
se adreseze medicului sau asistentului medical deoarece există multe
modalități de a le ameliora.

C. RADIOTERAPIA

Este tratamentul cu radiații de energie înaltă (precum razele X) administrat în

scopul de a distruge sau reduce celulele canceroase.Radiațiile pot fii emise de
aparate extreme (iradiere externă) sau poate fii emise de materiale radioactive
plasate direct în tumară (iradiere internă sau implant radioactiv)-,mai puțin folosite la
noi în țară.
Frecvent ,pentru tratamentul cancerului de sân ,este folosită iradierea
externă.De obicei pacientele sunt tratate 5 zile pe săptămână ,în ambulatoriu ,pe o
perioadă de 6 săptămâni ,fiecare ședință durează câteva minute ,tratamentul în sine
este nedureros.Radioterapia poate fi utilizată preoperator ,pentru distrugerea
celulelor neoplazice restante la nivelul sânului ,al peretelui toracic și al axilei ,și
pentru prevenirea recidivelor locale sau în tratamentul adenopatiilor subclaviculare.

33
 Principalele efecte secundare ale radioterapiei sunt-tumefacție și senzația de
greutate la nivelul sânului ,eritemul cutanat asemănător arsurilor solare în aria de
tratament si oboseala.Modificările țesutului mamar și ale tegumentelor dispar de
obicei în 6-12 luni. La unele paciente ,după radioterapie ,sânul devine mai mic și mai
ferm.Radioterapia nu se efectuează în timpul sarcinii ,deoarece poate fii nocivă
pentru fetuș.
D. TRATAMENTUL ENDOCRIN

Tratamentele endocrine includ acele tratamente care se adaugă sau

interferează cu acțiunea hormonilor pacientelor .La femeile cu tumori ,cu teste
pozitive pentru receptorii estrogeni și progesteronici se poate administra tratamentul
endocrin pentru a bloca efectele estrogenilor și creșterea celulelor maligne în țesutul
mamar.
Hormonul feminin ,estrogenul ,poate accentua dezvoltarea celulelor maligne A
la umele femei.Un alt medicament precum Tamoxifenul ,care blochează efectul
estrogenului ,se administrează pentru a împiedica aceasta dezvoltare.Tamoxifenul
se administrează sub formă de comprimate ,pe o durată de 5 ani.Studii recente au
indicat că,în funcție de vârsta lor ,pacientele cu neoplasm mamar incipient
beneficiază de pe urma acestui medicament.
Există și alte medicamente care sunt utilizate uneori pentru blocarea efectelor
estrogenului.Un alt drog,Raloxifene ,blochează de asemenea efectele secundare ale
estrogenului la nivelul țesutului mamar și al neoplasmului mamar.Actualmente este
testat pentru a observa dacă poate reduce riscul femeilor de a dezvolta un cancer
mamar ,nu este recomandat tratamentul hormonal pacientelor care au fost deja
diagnosticate cu neoplasm mamar.
Hormonoterapia , cuprinzănd Tamoxifen ,progesteroni ,amino-glutetimid ,
estrogeni și androgeni este mai eficientă la pacientele aflate la menopauză decât la
cele ce parcurg perioada premenopauzală .
Femeile aflate în perioada premenopauzală sunt expuse ovarectomiei
(efectuată chirurgical ,radiologic sau farmacologic-medicamentos),după care primesc
tratament cu Tamoxifen ,restul tratamentelor hormonale se administrează atunci
când apare metastaze.

Transplantul de măduvă osoasă și de celule stem sangvine din sânge periferic

34
 Utilizarea dozelor foarte mari de chimioterapie sau iradiere externă pentru a
distruge celelele canceroase determină și distrugerea celulelor stem hematopoietice
din măduva osoasă.Lezarea celulelor stem din măduva ososă reduce numărul
leucocitelor ,ceea ce face ca pacienta să fie mai susceptibilă la infecții ,unele chear
fatale.Transplantul de măduvă osoasă (BMT)sau transplantul de celule stem
sangvine(PBSC),poate fi folosite pentru a readuce la normal nivelul celulelor stem
hematopoietice după caz doze mari de chimioterapie.
În aceste perioade sunt îndepărtate înainte de începerea chimioterapiei unele
celule stem ale pacientei.Celulele stem pot fii obținute fie din fluxul sangvin
circulant ,fie din măduva osoasă.Ele sunt readministrate pacientei după
chimioterapie .Curând celulele stem se restabilesc și refac capacitatea organismului
de a produce celele sangvine.Transplantul de celule stem oferă unele avantaje față
de transplantul de măduvă osoasă,deoarece(PBSC) poate fi folosit chiar dacă
celelele maligne au diseminat la nivelul măduvei osoase.
În majoritatea cazurilor,celulele stem pot fii colectate în ambulatoriu și
pacienta nu va necesita anestezie generala.
Transplantul de măduvă osoasă sau de celule stem poate fii folosit ca terapie
adjuvantă la unele paciente cu risc crescut de recurență sau tratamentul bolii
avansate.Efectele acestui tratament este încă în studiu.

IMUNOTERAPIA

Presupune tratamente noi ,foarte costisitoare ,unele imposibile de suportat de

sistemul de asigurări sociale.
Trastuzumapul (herceptinul) se atașează de o proteină promotoare a creșterii ,
ca HER2/neu ,care este prezent în cantități mici pe suprafața celulelor mamare
normale și a celulelor maligne.Unele neoplasme mamare au o cantitate mare din
această proteină ,care determină dezvoltarea și diseminarea mai rapidă a cancerului.
Herceptinul poate oprii proteina HER2/neu de a determina creșterea celulelor
neoplazice ,ajutând totodată sistemul imun să atace mai eficient celulele
canceroase.Herceptinul se administreză în general după ce hormonoterapia sau
chimioterapia standard nu mai sunt eficiente, dar actualmente se fac studii pentru a
vedea dacă nu se poate asocia și primului ciclu de chimioterapie ,efectele sale

35
secundare sunt medii ,cuprinzând frisoane ,slăbiciune ,greață ,vărsături ,tuse,diaree
și cefalee.

2.12 PROFILAXIE

Urmărirea și controlul periodic ,uzual se face la 3 luni ,de către echipa care a
tratat bolnavul sau medicul curant sunt obligatorii.Există câteva teste care, efectuate
fiecare individual ,au valoare limitată ,dar care pot fii parte componente ale planului
de urmărire a pacientelor cu cancer mamar.
De cele mai multe ori ,recurenta este descoperită chiar de paciente ,marea
majoritate a cazurilor fiind detectate între vizitele medicale planificate. Majoritatea
cazurilor de cancer de sân recurent apar in primii 5 ani de la terminarea tratamentului
primar.Semne și simptome care pot anunța recurenta sunt-durere cronică a oaselor ,
articulațiilor ,modificării ale pelii la nivelul cicatricii operatorii ,apariția de noi tumorii în
sân ,dureri în torace ,dificultătii în respirație ,dureri abdominale persistente ,creșterii
în dimensiunii ale taliei și pierderi în greutate.

MONITORIZAREA DE RUTINĂ SE FACE PRIN

Autoexaminarea sânilor
Ar trebuii făcută lunar o autoexaminare a sânilor ,care să cuprindă o cercetare atentă
pentru a descoperii dacă au apărut tumori,înroșiri sau aderențe.Este foarte important
să fie corect efectuată în fucție de tipul intervenției chirurgicale (mamectomie cu sau
fără reconstrucție ,implant ori lumpectomie )
Anamneza bolii
Medicul trebuie să facă o anamneză riguroasă la fiecare 3 luni in primii 3 ani de după
tratamentul primar ,deoarece in 60% până la 80%din acest interval de timp apare
recurenta.Anamneza pentru următorii 2 ani trebuie făcută la fiecare 6 luni.După 5 ani
se va face acest lucru anula.
Examenul fizic

36
Trebuie efectuat cu atenție la fiecare 3 luni în primii 3 ani după terapia primară , apoi
la fiecare 6 luni pentru următorii 2 ani.După această, perioadă examenul fizic se
poate face anual.
Mamografia
Orice femeie cu un diagnostic precedent de cancer mamar ar trebuii să facă anual o
mamografie
Examenul pelvian
Și acest examen ar trebuii făcut de fiecare femeie la medicul ginecolog la intervale
regulate .Pentru majoritatea femeilor ,acest examen trebuie să fie făcut o dată pe an.

TESTE RECOMANDATE PENTRU CONTROALE LA 6 LUNI.

Radiografia toracelui
Poate evidenția determinările secundare pulmonare (metastazele
pulmonare,pleurale,limfatice și osoase)
Ecografia abdomenului superior(ficat)
Ffolosește undele de înaltă frecvență pentru cercetarea existenței tumorilor solide
sau chistice în ficat,poate decela metastaze hepatice.
Tomografia compiuterizată
Folosită la determinarea extensiei bolii în cancerul mamar.
Markerii tumorali
Pentru cancerul mamar(CA 15-3 ,CA 27-29 sau TAG72) reprezintă un test care
mărește posibilitatea de supreveghere și apariție a recurentelor
Examenele de laborator sangvine
Măsoară nivelul hemoglobinei ,hematocritului ,leucocitelor ,trombocitelor și testele de
coagulare.
Biochimia sangvină
Teste pentru funcțiile ficatului și ale rinichilor ,pentru nivelul albuminei și al calciului.

37
 Capitolul .3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALA ÎN
ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA BOLNAVULUI CU CANCER
MAMAR

3.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ȘI ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE

SPITALIZARE

Internarea în spital se face pe bază de planificare, pe baza biletelor de

internare, bilet de trimitere emis de către medicul specialist sau a medicului de
familie sau prin internare de urgență.În cazul nostru pacienta se afla în evidenta
secției de Oncologie cu diagnostic de Carcinom mamar invaziv stâng.
La primire pacienta se dezbracă de hainele de stradă pe care le predă familiei
sau vor fii înmagazinate și la nevoie supuse dezinfectării sau deparazitării ,după care
se îmbracă cu hainele de spital.
Pacienta este condusă pe secția de Oncologie de către asistentă care îi va
prezenta salonul,noptiera și patul în care va sta.Saloanele sunt prevăzute cu câte 2
sau 4 paturi fiecare dispunând de baie proprie.ii se va explica oralul mesei ,orele la
care se efectuează tratamentul și orele cănd poate primii vizite de la cei dragi.

38
 Pentru servirea mesei , în salon ,lăngă fiecare pat se află o măsuță mobilă iar
mâncarea se va sevii pe o tăviță individuală fiecărui pacient .
De asemenea i se va explica faptu că la fiecare pat se află un sistem de
alarmă cu un buton pe catre dacă îl apasa în caz de vreo urgență va venii imediat o
asistentă medicală.
După repartiția în salon ii se face cunoscut regulamentul de ordine interioară
al secției aducându-i-se la cunoștință drepturile și obligațiile ce le are ca și pacient al
acestei secții.Următorul pas este înregistrarea pacientei și complectarea foii de
observație cu datele de identificare.
Identificarea pacientei se face pe baza documentelor personale și a
documentelor existente în baza de date a secției de Oncologie .

Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul spitalizării este de ameliorare sau îmbunătațire a stării de sănătate,iar pentru
acestea se vor urmării creeare unor condiții prielnice necesare ameliorarii bolii.
Ambientul pacientului trebuie să fie cât mai protector și cât mai liniștitor.
Paturile sunt distanțate între ele pentru ca bolnavii să nu se deranjeze
reciproc,ferestrele salonului sunt prevăzute cu perdele ,zugrăveala trebuie sa fie
curată ,mobilierul estetic,iar temperatura camarei trebuie sa fie între 18-20 grade
Celsius.
Liniștea este primordială care asigură confortul pacientului ,iar pentru aceasta se vor
înlătura toții excitanții auditivi ,vizuali ,olfactivi sau gustativi cu efecte negative asupra
sistemului nervos.
Se va evita cădera pe jos a obiectelor metalice ,scârțâitul ușilor iar personalul
medical va purta papuci cu talpă moale și silențioși .
Vor fii înlăturate dezinfectantele cu miros pătrunzător ,sticlele cu medicamente
volatile se țin închise,bazinetele și ploștile vor fii îndepărtate din salon,iar salonul se
va aerisii ori de câte ori este nevoie.
Schimbarea lenjeriei de pat are ca scop asigurarea condițiilor igienice și de confort
ale pacientei
Schimbarea lenjeriei de pat se face de obicei dimineața ,înainte de curățire salonului
, după măsurarea funcțiilor vitale și efectuarea toaletei pacienților,iar dacă în cursul

39
zilei lenjeria de pat se murdărește ,schimbarea ei trebuie făcută imediat ,indiferent de
orar și la nevoie aceasta se poate schimba de mai multe ori pe zi.

3.2 PARTICIPAREA ASISTENTEI LA EXAMENUL OBIECTIV

ANAMNEZA

Este metoda prin care asistenta medicală va obține date de la pacient cu

privire la starea de sănătate și de boală precum și mediul ambiental în care
evoluează aceasta.Asistenta va permite pacientei să-și exprime suferințele și o va
asculta fără să o întrerupă ,apoi va pune întrebării și în tot acest timp va observa
reacțiile pacientei
Pacienta prezintă o stare generală alterată,facies ,tegumente ,mucoase
palide, astenie,anxietate ,durere sub axial stâng.
În urma anamnezei am aflat despre pacientă că ,antecedentele personale și
patologice ,bolile infecto -contagioase ale copilăriei și condițiile de viață și de muncă
sunt corespunzătoare ,pacienta nu fumează și nici nu consumă alcool decât foarte
ocazional

EXAMENUL CLINIC GENERAL

Se realizează de către medic ,asistenta medicală având rolul să pregătească

foaia de observație ,instrumentaru necesar ,rezultatele de la investigații ,ajută
pacienta să se dezbrace și o așează în pozițiile cerute de medic pentru a putea fii
examinată.
Acest examen va cuprinde ,inspecția regiunilor corpului și se va termina cu
observarea unor mișcării cum ar fii,ridicatul din pat și mersul ,palparea și percuția
anumitor zone ,ascultarea inimii și a plămănilor.

3.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ȘI GENERALE

Igiena corporală a pecientului începe încă de la internare ,cănd este îmbăiat si

la nevoie deparazitat,iar în timpul spitalizării pacientul va face sau i se va face baie

40
cel puțin de 2 ori pe săptămâmă în funcție de mobilitatea acestuia,și cu această
ocazie i se va schimba si lenjeria de corp.
Toaleta se face respactând o anumită ordine și se va începe întotdeauna cu
fața ,apoi gâtul ,membrele superioare ,partea anterioară a toracelui ,abdomenul ,
partea posterioară a toracelui ,regiune sacrală, coapsele, membrele inferioare ,
organele genitale iar la final regiunea perianală.
Mușamaua și aleza de protecție se mută în funcție de regiunea pe care o
spălăm iar la sfărșit se face toaleta părului ,și toaleta parții bucale .Înainte de a
începe baia pe regiunii se vor colecta date medicale cu privire la starea
pacientului ,puls,tensiune arterială ,respirație ,ce mobilizare ii se permite
pacientului ,dacă se poate spăla singur și pe ce părții ale corpului.
Baia generală va fii efectuată în mod obligatoriu și înaintea intervențiilor ca și
înaintea externării bolnavului ,aceasta nu va depășii 15 minute și se vor îndeplinii
următoarele condiții
- ferestrele și ușile încăperii vor fii închise
- temperatura încăperii să fie de circa 18-20 grade Celsius
- materialele necesare să fie așezate în ordine ,și la îndemână
- lenjeria curată se așează pe un radiator pentru a fii călduță
- se recomandă ca toaleta să se facă înainte de masă și nu după ce bolnavul a
servit masa
În ceea ce privește igiena orală în timpul administrării chimioterapiei și mai ales în
perioada de aplazie ,nu este recomandată folosirea periuție de dinți deoarece poate
favoriza sângerarea gingivală și facilitează trecerea microbilor din flora normală a
cavitații bucale în circulație ,crescând riscul de infecție sistemică.
Se recomandă clătirea cavitații bucale cu diferite soluții antiseptice indicate de
către medic.
În cazul acesta pacienta nu este imobilizată la pat însă este de datoria noastră
să o ajutăm să se îmbrace și să se dezbrace.Îi alegem o vestimentație mai ușor de
manipulat și o învățăm ce fel de haine să poarte în funcție de necesitate.Urmărim
pacienta în timp ce își face toaleta ,în timp ce se îmbracă și se dezbracă și o
asigurăm de disponibilitatea noastră ,iar dacă noi considerăm că e cazul intervenim
și îi oferim ajutorul .
Starea de curățenie corporală este obligatorie la orice pacient ,nefiind numai o
necesitate a acestuia ,ci pentru că contribuie în mod efectiv la bunăstare sa.

41
3.4 PREGĂTIREA ,ASISTAREA ȘI EFECTUAREA RECOLTĂRILOLR
DE PRODUSE BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

La indicația medicului ,asistenta medicală trebuie să-i recolteze pacientei sânge

pentru următoarele analize
Hemoleucogramă completă
Fosfataza alcalină
Acid uric
GPT/ALT, GOT/AST
Bilirubina totală,
Calciu total
Creatinina ,gama GT ,glucoza, ureea ,
Bilirubina totală și CA 15-3
Recoltarea săngelui pentru examene de laborator ,se face dimineața,ajeun,
prin puncție venosă
Puncția venoasă
Recoltarea de sânge cu vacuntainer

Pregătirea materialelor
Materiale de protecție -pernă elastică pentru sprijinirea brațului,mușama ,aleză
Materiale nesterile-tavă medicală sau cărucior ,mănuși de examinare ,garou ,2 tăvițe
renale ,tampoane de vată ,alcool sanitar ,dezinfectant ,holder,pix albastru pentru a
42
nota eticheta vacuntainerelor ,recipient pentru recoltarea deșeurilor , foaia de
observație
Materiale sterile-vacuntainere 1 cu capac mov pentru hemoleucogramă ,1 cu capac
roșu pentru biochimie și un ac pentru holder.
Pregătirea psihică a pacientului
Ne prezentăm
Identificăm pacienta
Informăm pacienta despre procedura care urmează ,în mod explicit și pe înțelesul
ei,de asemenea ii explicam pacientei scopul recoltării ,efectele dorite și nedorite
Obținem consimțământul informat al pacientei
Pregătirea fizică a pacientei
Asigurăm intimitatea pacientei
Stabilim locul de elecție
Poziționăm pacienta în siguranță în funcție de locul de elecție ales și de starea sa
(decubit dorsal sau în poziția semișezândă)

Efectuarea procedurii
Verificăm termenul de valabilitate al vacuntainerelor și al acului pentru holder.
Notăm pe eticheta vacuntainerului -numele pacientei ,secția și tipul analizei .
Ne spălăm pe mâini ,ne dezinfectăm și îmbrăcăm mănușile de examinare.
Aplicăm garoul la 7-9 cm deasupra locului de puncție.
Palpăm traiectul venei .
Dezinfectăm larg zona aleasă cu un tampon îmbibat cu alcool sanitar folosind mișcări
circulare din centru spre exterior în sensul acelor de ceas câțiva centimetri.
Îndepărtăm capacul acului și îl introducem în holder.
Fixăm hoderul cu bizoul acului în sus în mâna dominantă între police și restul
degetelor ,iar cu policele mâinii nedominante fixăm vena la 4-5 cm sub locul puncției
exercitând o ușoară tracțiune în jos .
Pătrundem cu acul oblic,sub un unghide 30 de grade ,treversând tegumentul ,
peretele venos ,până cănd apare senzația de gol.
Atașăm primul vacuntainerul roșu la holder și așteptăm să se umple ,fără să
desfacem garoul ,apoi desfacem garoul și atașăm vacuntainerul mov.
Extregem acul și comprimăm locul injecției cu un tampon îmbibat în alcool
sanitar ,3-5 minute pentru hemostază complată ,brațul fiind în poziție verticală

43
În tot acest timp observăm starea pacientei
Îngrijirea ulterioară a pacientului
Oobervăm locul unde a fost făcută puncția
Ajutăm pacienta să ocupe o poziție confortabilă
Reorganizarea locului de muncă
Aruncăm acul necapișonat în recipientul pentru tăietoare ,înțepătoare special,
destinat acestui scop
Colectăm materialele folosite în containere speciale conform legislației în vigoare
Dezinfectăm ,spălăm și depozităm în spațiile destinate materialele refolosibile
Îndepărtăm deșeurile
Spălăm și dezinfectăm bine mâinile după îndepărtarea mănușilor
Notăm
Codul procedurii
Numele și prenumele celui care a efectuat recoltarea în fișa de proceduri și
mergem cu recipientele la laborator.

Recoltarea urinei pentru examenul complect de urină

Deoarece starea pacientei îi permite să se descurce singură îi explicăm tehnica de

recoltare a urinei care se face după toaleta organelor genitale intr-un recipient uscat
și curat ,rugăm pacienta sa nu atingă recipientul de vasul toaletei, primul jet este
lasat sa curgă și de la următorul se recolteaza urina pentru analize

44
Proba de urină se duce la laborator în recipientul pe care este lipit un cod de bare cu
numele pacientei însoțit de buletinul de analize.

RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMENE DE LABORATOR

Pregătirea materialelor
Cărucior steril sau curat și uscat
Tampoane sterille pe porttampoane prevazute cu dopuri de cauciuc și introduse în
eprubete sterile
Sonda Nelaton 16-18 sterilă
Seringă de unică folosință de 10 ml
Bazinet sau ploscă
Mănuși de unică folosință
Prosop de hârtie sau hârtie igienică
Pregătirea psihică a pacientei
Informăm pacienta despre procedură pentru a obține colaborarea și pentru a prevenii
o eliminare necorespunzătoare
obținerea consimțământului
Pregătirea fizică a pacientei
Asigurăm intimitatea pacientei
Administrăm pacientei un purgativ salin(sulfat de magneziu )dacă aceasta nu are un
scaun spontan
Instruim pacienta să-și facă toaleta perianală în cazul recoltării coproculturii
Efectuarea procedurii
Recoltarea din scaun eliminat spontan sau provocat pentru examen
Întrucât defecarea nu se poate produce la cerere , instruim pacienta
Să-și spele măinile
Să folosească mănuși de unică folosință
Să-și recolteze scaunul în bazinet sau într-un recipient curat și uscatSsă
recolteze ,cu lingurița coprocultorului câteva fragmente de fecale (cca 50 g) din
diferite zone ,mai suspecte ale scaunului
Să introducă lingurița în recipient
Să-și spele mâinile după îndepărtarea mănușilor
Recoltarea materiilor fecale pentru proba adler (hemoragii oculte)

45
Pentru proba ADLER se ține un regim alb timp de 3 zile ,fără carne roșie ,legume,
fructe verzi,fără medicamente și suplimente nutritive cu conținut de fier,fără salicilați ,
potasiu,fenilbutazonă ,indometacin,steroizi pentru a evita o posibilă sângerare
cauzată de aceste medicamente.
Se recoltrază scaunul intr -un bazinet curat si uscat
Se spală mâinile si se pun mănuși de unică folosință
Se recoltează cu lingurița coprocultorului sau cu o baghetă de lemn materii fecale de
la suprafață (25-30 g)și se introduc în coprocultor sau în alt recipient curat și uscat
Se acoperă recipientul cu capacul etanș
Se spală mâinile după îndepărtarea mănușilor pentru a pevenii contaminarea altor
persoane
Se etichetează recipientul și se transportă imediat la laborator pentru analiză.
Unul dintre cele mai noi și ușoare teste pentru depistarea sângerării oculte este testul
numit CULOARE.Este indicat pentru pacienții care își fac singuri testările ,nu
necesită recoltarea probei de scaun și este foarte ușor de testat și interpretat ,astfel
pacinetul va respecta dieta specifică cu 48-72 ore înainte de testare .
Pacientul este învățat să îndepărteze orice dezinfectant de toaletă și șă tragă apa
de 2 ori după îndepărtarea dezinfectantului de toaletă.După defecare ,este instruit să
nu arunce hârtia igienică în vasul de toaletă până la citirea testului deoarece
conținutul acesteia poate afecta rezultatul.
În 5 minute imediat după defecare ,va desface kitul de testare și va arunca
testerul în toaletă ,care va plutii pa suprafața apei din toaletă,iar pacientul va citii
rezultatul după 15-30 de secunde.
Dacă scaunul prezintă sângerări oculte ,testerul se va colora în albastru sau
verde pacientul va trebuii să repete testarea la 3 scaune diferite ,să-și noteze
rezultatele și să le prezinte medicului.
Îngrijirea pacientului
Nu necesită îngrijiri speciale legate de procedură
Reorganizarea locului de muncă
Colectăm materialele folosite în containere speciale conform precauțiunilor
uninersale(PU)
Ne spălăm mâinile după îndepărtarea mănușilor pentru a nu răspândii microbii
Notați
Procedura în planul de îngrijire al pacientului și în fișa procedurii

46
Data și felul examenului
Numele persoanei care a recoltat.
Recoltarea vărsăturilor

Scop
Explorator unde se fac examinări macroscopice ,bacteriologice ,și chimice pentru
stabilirea diagnosticului
Materiale necesare
2 tăvițe renale
Pahar cu soluție aromată
Prosop
Se pregătește fizic și psihic pacientul
Va fii încurajat și susținut în timpul vărsăturii
Se așează în poziție șezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral
Se așează sub cap sau în jurul gâtului un prosop
Se protejează lenjeria de corp și de pat cu mușama sau traversă
Tehnica
Se îndepărtează proteza dentară dacă există
Tăvița renală se oferă pacientului sau este susținută de către asistenta medicală
Srijinim fruntea bolnavului
După vărsătură se îndepărtează tăvița
Dacă varsă după intrevenții chirurgicale abdominale ,pacientul va fii sfătuit să -și
comprime ușor cu palma plaga operatorie
După ce a terminat de vărsat se oferă paharul cu apă să-și clătească gura ,iar
conținutul va fii scuipt în altă tăviță renală
Îngrijirea pacientului dupa tehnică
Se șterge gura pacientului cu un prosop sau șervețel
47
Se îndepărtează materialele folosite
Se așează pacientul în poziție comodă și se acoperă
Se aerisește salonul
Se supreveghează pacientul
Notare
Se face în funcție de observație ,aspectul macroscopic și cantitate.

3.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA

EXPLORĂRILE PARACLINICE

Metodele cele mai folosite în explorări paraclinice a cancerului mamar sunt

Mamografia
Computer tomograf CT
Ecografia mamară
Pregătirea pacientei pentru mamografie

Mamografia
Se situează pe primul loc ca importanță impunându-se ca un examen indispensabil
în descoperirea cencerelor asimptomatice sau în obținerea unor precizări la cazurile
suspecte ,precum și în aprecierea stadiului clinic.Tehnica folosește o expunere la
kilovoltaj scăzut și miliamperaj mare ,executăndu -se obligatoriu radiografii
comparative în câte 2 incidente ,una laterală și una craniopodală.Pot fii făcute
radiografii și în incidente suplimentare ,în funcție de necesitate.

48
Mamografia se realizează ca metodă de screening ,la femeile cu vârstă peste 40 de
ani și care nu prezintă simptomatologie ,în această situație fiind recomandată anual
Este bine ca mamografia să fie realizată după menstruație ,când sânii nu sunt
congestionați și sensibilitatea lor este scăzută
Pentru efectuarea mamografiei pacienta este rugată să se dezbrace de la brâu în
sus și să îndeparteze bijutereiile de la nivelul gâtului ,care pot apărea în imagine.
Folosirea deodorantelor ,atât solide cât si de tip spray,folosite pentru regiunea axilară
,pot genera artefacte de imagine datorită anumitor compuși radioopaci determinând
erori de diagnostic,de aceea este necesară toaleta atentă a zonelor axilare înaintea
mamografiei
Se aplică dispozitive de protecție-șorțuri,gulere ,apoi se poziționează pacienta în
funcție de regiunea de examinare ,asigurându-se că această poziție să fie păstrată
pe parcursul examinării
Este bine ca pacienta să informeze medicul despre-operațiile de la sân , tratamente
hormonale și să aducă rezultatele investigațiilor anterioare (mamografii
vechi,ecografii ,examinări prin rezonanță magnetică)pentru a putea urmării evoluția
leziunii
Ca orice examinare cu raze X mamografia este contraindicată femeilor însărcinate

Pregătirea pacientei pentru computer tomograf (CT)

Tomografia computerizată -este o metodă de diagnostic nenocivă , neiradiantă,

neinvazivă și repetabilă
Tomograful permite vizualizarea ,înregistrarea și analizarea schimburilor de căldură
de la nivelui organismului,aceste schimburii de căldură apar precoce în evoluția
diferitelor stării ale bolii.Diferențele de temperatură dintre țesutul sănătos și cel

49
bolnav ajută la diagnosticarea bolii de sân înainte de a apărea cel mai mic simptom
de boală și are următoarele avantaje
Depistează tumorii cu 8-10 ani înainte de declanșarea bolii
Nu iradiază ,ceea ce ne permite investigarea oricărei persoane oricât de tânără ar fii
spre deosebire de mamografie ,metodă de investigație performantă, dar care nu
poate fii folositoare femeilor sub 40 de ani din cauza iradierii pe care o conduce
Pemite efectuarea lunară sau la 2 lunii a controlului termografic al sânilor sub
tratament pentru o mai bună monitorizare a pacienților
Termograful are o sensibilitate mare și o acuratețe înaltă ,astfel că el poate înregistra
precoce anomalii fiziopatologice caracteristice debutului unor tumori maligne mamare
, cu 4-8 ani înainte de diagnosticarea acestora prin alte metode

Pregătire pacintei pentru ecografia mamară

Pacienta trebuie să înlăture bijuteriile și alte obiecte metalice si hainele de la brâu

în sus,urmând să primeasca un halat cu care va intra în camera unde va avea loc
examinarea
Pe durata examinării pacienta va sta întinsă pe masa tomografului care va aluneca
în interiorul cilindrului ,în timp ce scanerul din interior se va rotii în jurul corpului
pentru a prelua imagini
În timpul examinării pacienta trebuie să rămână nemișcată timp de 30-60
minute și va fii supravegheata de către tehnician dintr o cameră alăturată care
prin intermediu unui speaker va putea comunica și cu pacientul
Semnalele sunt digitalizate și transmise unui procesor de imagini ce
reconstruiește imaginea în baza unor măsurători
În cazul în care este nevoie să se administreze substanța de contrast
(iodul)pacienta este supusa unor analize ,deoarece aceste substanțe de contrast pot
provoca reacții alergice
Daca tomograful a fost făcut cu substantă de contrast pacienta este rugata să
bea cât mai multe lichide pentru a elimina efectul acestor substanțe .
Pregătirea pacientei pentru ecografia mamară

50
Ecografia glandei mamare (ecografia de sân)-este o examinare ultrasonografică a
glandelor mamare ,a țesuturilor învecinate și a regiunii axilare.
Ecografia de sân sau ecografia mamară folosește undele sonore pentru a oferii o
imagine a țesuturilor din interiorul sânului .În timpul ecografiei mamare nu se folosesc
raze X sau alte tipuri de radiații potențial nocive.
Cu ajutorul ecografiei mamare poate fii vizualizat ,în detaliul sânului ,inclusiv zona din
vecinătatea peretelui toracic ,care este mai greu de analizat prin intermediul
mamografiei.Cancerul de sân este una dintre cele mai comune forme de cancer
întălinte la femeile din întreaga lume.Depistarea precoce ,în timp util a cancerului de
sân este extrem de importantă întrucât se poate instituii tratamentul adecvat ,iar
celulele canceroase pot fii eradicate
Cu ajutorul ecografiei mamare se pot adăuga informații importante la rezultatele altor
teste ,cum ar fii mamografia sau imagistica prin rezonanță megnetică ,deoarece
investigația poate furniza informații care nu pot fii obținute cu ajutorul unei
mamografii
Pentru aceasta procedură pacienta va fii rugată să se dezbrace de hainele din partea
de sus a corpului și să inlăture eventualele bijuterii din jurul gâtului .
Pacienta va sta in pat, în poziție de decubit dorsal si nu se va mișca doar la indicația
medicului care efectuează ecografia
I se va aplica pe sâni un gel ,pentru ca traductorul să poată oferii imagini cu
ajutorul undelor sonore
Imaginea țesutului mamar poate fii vizualizată pe un ecran și poartă denumirea de
sonogramă sau de scanare cu ultrasunete
Durata unei ecografii mamare durează de obicei între 15-30 minute ,însă ar putea fi
necesar mai mult timp în cazul în care se va face o biopsie sau dacă se va face un
examen mai mănunțit al sânului
51
În cazul in care pacienta prezintă o rană deschisă la nivelu sânului nu se va putea
face o ecografie mamară deoarece rezultatele nu vor fii relevante.

3.6 POZIȚIA BOLNAVULUI ÎN PAT ,URMĂRIREA FACIESULUI

ȘI A FUNCȚIILOR VITALE

Comportamentul bolnavului este diferit,de la totala acceptare a situației de bolnav

și aprecierea pozitivă a spitalului și a personalului medical ,până la anxietate și la
dezaprobare față de orice act terapeutic.
În supravegherea comportamentului bolnavului,unul din lucrurile cele mai
importante care trebuie urmărite este poziția bolnavului care trădează nu numai o
anumită stare patologică ci și gradul de severitate al îmbolnăvirii.Expresia feței poate
traduce unele stării ca -anxietate,durere,deprimare,optimism,indiferență sau interes
față de boală sau față de mediu, ea se modifică în funcție de starea generală a
bolnavului -iar durerea este unul din factorii primordiali care influiențează poziția
bolnavului.
Durerea are drept efect suferința ,iar bolnavul prin adoptarea unor anumite poziții
încearcă să o minimalizeze,de aceea el ea poziții antalgice ,cu susținerea părții
dureroase ,iar faciesul geme,și are maxilarele crispate .Bolnavul este agitat ,caută o
poziție care să-i calmeze durera ,are transpirații și extremitătiile se pot răcii
Bolnavul ocupă în pat o poziție activă ,pasivă sau forțată și în funcție de indicatii și de
necesități
Faciesul pacientei este palid
Funcțiile vegetative prezintă ceva modificări
- vărsături-nu prezintă
- transpirații-nocturne
- diureza-normală
- scaun-normal

3.7 URMĂRIREA FUNCȚIILOR VITALE

O importanță deosebită în supravegherea bolnavului o are monitorizarea

funcțiilor vitale care includ
Respirație
52
 Puls
Tensiune arterială TA, temperatura,acestea fiind frecvent utilizate ca indicatori
ai stării de sănătate sau boală a pacientului
Rolul asistentei medicale în măsurarea funcțiilor vitale sunt următoarele
Să pregătească materialul și instrumentarul corespunzător și în stare de funcționare
a acestora
Să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziție corespunzătoare și în
același timp comodă pentru acesta)
Să pregătească psihic pacientul ,explicâdu-i tehnica ,asigurându-ne în același timp
că a și înțeles
Să cunoască variațiile normale ale funcțiilor vitale în funcție de vârsta pacintului
Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului și tratamentele prescrise
Să respecte frecvența de evaluare a funcțiilor vitale în raport cu starea pacientului
Să comunice medicului modificările semnificative ale funcțiilor vitale

MĂSURAREA ȘI NOTAREA RESPIRAȚIEI

Scop
Evaluarea funcției respiratorii, aceasta fiind un indiciu al evoluției bolii ,al apariției
unor complicații și al prognosticului
Materiale necesare
Ceas cu secundar
Pix de culoare verde
Foaia de temperatură
Tehnica-se realizează prin inspecție ,aplicând o mână pe toracele pacientului
Se realizează numărarea respirațiior timp de 1 minut
Respirația se măsoară în mod obișnuit dimineața și seara ,la orele la care se
măsoară temperatura și pulsul ,dar se măsoară și ori de câte ori e nevoie și la
indicația medicului (valorile normale la adulți sunt intre 16-18 respirații pe
minut)
În respirație se vor urmării
Simetria mișcărilor respiratorii
Frecvența și ritmul respirator
Amplitudinea mișcărilor respiratorii

53
 - tipul respirației
Notare
Se notează valoarea obținută printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie
orizontală a foii reprezintă 2 respirații),se unește apoi valoarea prezentă cu cea
anterioară pentru obținerea curbei .

MĂSURAREA ȘI NOTAREA PULSULUI

Scop
Evaluarea funcției cardio-vasculare
Materiale necesare
Ceas cu secundar
Pix de culoare roșie
Foaia de temperatură
Se apreciează -ritmicitatea,frecvența,amplitudinea
Tehnica
Pulsul se poate măsura pe orice arteră accesibilă palpării și care poate fii
comprimată pe un plan osos(artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală,
pedioasă)
Asigurarea repaosului fizic și pshihic 10-15 minute
Spălarea și dezinfectarea măinilor
Reperarea arterei

54
 Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
Eexercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor și
numărarea pulsațiior timp de 1 minut
Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură printr- un punct ,ținând cont
că fiecare linie orizontală a foii de temperstură reprezintă 4 pulsații și apoi se unește
voloarea prezentă cu cea anterioară.Valori normale ale pulsului la adult 60-80 pulsații
pe minut-la vârstnici este peste 60-80 pulsații pe minut

MĂSURAREA ȘI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE (TA)

Scop
Evaluarea funcției cordiovasculare(forța de contracție a inimii,rezistența determinată
de elasticitatea și calibrul vaselor de sânge)
Elemente de evaluat
Teniunea arterială sistolica(maximă) și tensiunea arterială diastolică (minimă)

Materiale necesare-aparat pentru măsurarea TA

Stetoscop biauricularTtampon de vată

Accool sanitar
Pix de culoare roșie

METODE DE DETERMINARE-DE PALPARE ȘI DE ASCULTARE

Tehnica
Se pregătesc materialele necesare enumerate mai sus
După un repaus de 15 minute ,pacientului i se aplică manșeta pneumatică pe
braț ,care va fii sprijinit și în extensie
55
Asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează ,își fixează stetoscopul cu olivele în
ureche și membrana pe artera humerală ,sub marginea inferioară a
manșetei ,percepând pulsațiile
Se decomprimă progresiv manșeta ,până când percepe prima pulsație ritmic arterială
,care este de reținut ca valoare reprezentând TA maximă(sistolică),se continuă
decomprimarea până în momentul dispariției ultimei pulsații a cărui valoare este de
asemenea reținută ,reprezentând TA minimă(diastolică)
Se reorganizează locul de muncă ,se notează datele în foaia de temperatură cu pix
de culoare roșie
Se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală ,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur ,se unesc liniile
orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat
- valorile normale - adult 115/75 mm/Hg, 140/90mm/Hg

3.8 ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI CU CANCER MAMAR

Dieta este considerată ca fii parțial responsabilă pentru apoximativ 30% până
la 40% din cazurile de cancer ,respectarea unor reguli de alimentație și administrarea
unor remedii naturale sunt foarte importante pentru pacient pe tot parcursul bolii.
Dieta pacienților este alcătuită în proporție de 10-35% din proteine (cel puțin
0,8 g/kgc proteine /zi),20-25% grăsimi(saturate sub 10%,acizi grași sub 3%) și 45-
65% carbohidrați.Aceste proporții trebuie adaptate în funcție de pacientă și de
patologiile acesteia
Cea mai frecventă problemă întâlnită la pacienții cu cancer este alimentația
săracă în proteine și calorii.Echilibrul în dietă este sfatul specialiștilor ,cu evitarea în
primul rând a exceselor de orice tip.Așadar ,pe tot parcursul bolii trebuie consumate
suficiente alimente care conțin principalii nutrienți ,respectiv carbohidrați ,
proteine,grăsimi,vitamine și minerale,nu trebuie să se uite de hidratarea corectă a
organismului.O dietă echilibrată înseamnă un aport minim de 8 pahare cu apă /zi
Alimentele bogate în carbohidrați sunt-legumele și fructele ,precum și
cerealele integrale.De asemenea ,se pot consuma în cantități mici alimente precum-
orez,cartofi,pâine ,paste,fasole și mazăre.Nu sunt recomandate deserturile

56
constituite din dulciuri sau sucuri din comerț ,ce conțin un nivel mare de carbohidrați
și foarte puțini nutrienți ,este recomandat înlocuirea zahărului cu mierea de albină.
Proteinele și caloriile sunt importante în lupta împotriva infecțiilor și asigurarea
energiei de care are nevoie organismul în procesul de vindecare.
Aportul zilnic de proteine este esențial în timpul oricărui stadiu de tratament al
bolilor oncologice și a supraviețuirii pe termen lung.Acest aport include alimente cu
un conținut redus de grăsimi saturate ,precum-pui,pește,legume,ouă,produse lactate
degresate,semințe și nuci
Fructele și legumele sunt bogate în substanțe nutritive bune în lupta cu
cancerul, iar specialiștii atrag atenția că mai multă culoare înseamnă mai multe
elemente nutritive.Aceste alimente pot ajuta și la reducerea riscului prin atingerea și
menținerea unei greutății corporale adecvate și sănătoase.

3.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA

EFECTUAREA TRATAMENTULUI

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Scop
Introducerea în organism pe cale orală a unei cantități de medicamente care să
acționeze general sau local
Pregătirea materialelor necesare
Mască facială
Mănuși de examinare
Pahar cu apă

57
Pahar de unică folosință și linguriță
Pregătirea pshihică a pacientului
Ne prezentăm la intrarea în salon
Identificăm pacientul
Informăm și explicăm importanța administrării medicamentului
Pregătirea fizică a pacientului
Asiguram intimitatea pacientului
Poziționăm pacientul în poziție șezând,semișezând sau decubit dorsal cu capul ușor
ridicat în funcție de starea generală a acestuia
Verificăm starea pacientului(conștiența) și semnele vitale,o schimbare în starea
acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicației (de exemplu nu se vor
mai administra antihipertensive la un pacient care prezintă hipotensiune)
Efectuarea tehnicii
Se spală și se dezinfectează mâinile
Îmbrăcăm mănușile de examinare
Aașezăm medicamentele și materialele necesare pe o tavă sau pe un cărucior
pentru tratament
Verificăm cu atenție medicația prescrisă de medic (doza,termenul de
valabilitate,aspect, integritate)
Se pun dozele ce trebuiesc administrate într-un pahar de unică folosință sau într-o
linguriță
Administrăm medicația împreună cu apa sau alt lichid adecvat
Stăm lângă pacient pâna când acesta va înghiții medicamentul și la nevoie verificăm,
deschizându -i gura
Revenim pentru verificarea stării pacientului în maxim o oră.
Reorganizarea locului de muncă și îngrijirea ulterioară a pacientului
Ajutăm pacientul să se așeze pe pat în poziție confortabilă
Asigurăm pacientul de disponibilitatea noastră
Îndepărtăm materialele folosite conform procedurii
Materialele care se refolosesc se spală ,se dezinfectează și se depozitează în
locurile stabilite
Îndepărtăm mănușile și ne spălăm pe mâini
Evaluarea eficacității procedurii
Medicamentele au fost administrate fără incidente

58
Pacientul este capabil să ingere și să metabolizeze fără greață și vărsături
Pacientul este cooperant si acceptă medicația
Pacientul simte acțiunea și efectul medicamentului
Pacientul nu coopereză ,refuză medicația ,anunțăm medicul
Pacientul acuză senzMații de greață și vomă ,asigurați-vă că nu sunt mirosuri
neplăcute în încăpere ,aerisim ,învățăm pacientul să inspire profund,rămânem cu
pacientul până când se simte bine iar dacă este cazul anunțăm medicul
Pacientul are reacție alergică ,oprim administrarea ,anunțăm medicul și urmăm
instrucțiunile acestuia
INJECTIA SUBCUTANATĂ
SCOP
Constă în introducerea medicamentului în țesutul conjunctiv subcutanat

Pregătirea materialelor

Tavă medicinală
Medicamentul prescris în termen de valabilitate
Seringii și ace sterile
Tampoane cu alcool sanitar
Mănuși de examinare
Recipient pentru colectarea deșeurilor infecțioase și tăietoare înțepătoare
Tăviță renală

Pregătirea pshihică a pacientului

Ne prezentăm la intrarea în salon

Identificăm pacientul
Informăm pacientul și explicăm tehnica
Explicăm scopul injecției și efectele dorite și nedorite și orarul de administrare dacă e
cazul
Întrebăm pacientul despre potențiale alergii
Obținem consimtământul informat

Pregătirea fizică a pacientului

59
Asigurăm intimitatea pacientutlui
Stabilim locul de elecție
Poziționăm pacientul în funcție de locul ales și de starea sa semișezând,sau dorsal
Palpăm zona aleasă pentru a ne asigura că nu prezintă noduli

Locul de elecție

Fața externă a brațului

Fața supero-externă a coapsei
Regiunea supra și subspinoasă a omoplatului
Regiunea subclaviculară
Flancurile peretelui abdominal
Regiunea deltoidiană
Fosele iliace ,regiunea pectorală

Efectuarea procedurii

Ne spălăm și ne dezinfectăm pe măini

Îmbrăcăm mănușile de examinare
Aspirăm soluția din flacon
Eliminăm bulele de aer
Schimbăm acul cu unu steril
Dezinfectăm larg zona aleasă cu un tampon îmbibat cu alcool sanitar circular de la
centru spre exterior 5 cm
Se cutează cu policele și indexul mâinii o porțiune de tegument ,fixând-o și ridicând-o
de pe planurile profunde
Se pătrunde cu acul prin axul longitudinal al cutei 2-4 cm
Acul formează un unghi de 45 grade cu tegumentul
Se verifică dacă acul nu a ajuns într-un vas de sănge prin aspirare
Se injectează lent substanța
Se retrage brusc acul
Se tamponeașză locul

60
Reorganizarea locului de muncă și îngrijirea ulterioară a bolnavului

Aruncăm materialele folosite în containerele speciale conform protocolului

Ne spălăm si ne dezinfectăm pe măini dupa îndepararea mănușilor
Ajutăm pacientul să se îmbrace și să adopte o poziție comodă
Evaluam locul elecției la 10 și la 30 minute

Evaluarea eficacității procedurii

Pacientu este relaxat,și are un comportament liniștit

Incidente accidente

Lezarea unor terminații nervoase (durere)

Ruperea acului
Hematom,abces,embolii, și necroxe

INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

61
Scop
Introducerea unor soluții izotonice ,uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul
muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă
Pregătirea materialelor
Cărucior
Mdicamentul prescris în termen de valabilitate
Seringi și ace sterile
Tampoane cu alcool sanitar
Mănuși de examinare
Recipiente pentru colectarea deșeurilor infecțioase și tăietoare înțepătoare
Tăvițe renale
Pregătirea psihică a pacientului
Ne prezentăm la intrarea în salon
Identificăm pacientul
Informăm pacientul și explicăm procedura
Explicăm scopul injecției ,efectele dorite și nedorite și orarul de administrare dacă e
cazul
Întrebăm pacientul despre potențiale alergii
Obținem consimțământul informat
Pregătirea fizică
Asigurăm intimitatea pacientului (cu un paravan)
Stabilim locul de elecție
Poziționăm pacientul în funcție de locul ales pentru administrat ,dar ținem cont și de
starea acestuia,în decubit ventral sau decubit lateral cu membrul inferior relaxat sau
poziție șezând
Palpăm zona aleasă pentru a ne asigura că nu este contractată și nu prezintă noduli
Locul de elecție
Cadranul supero-extern fesier
Fața externă a coapsei (în treimea mijlocie)
Fața externă a brațului în mușchiul deltoid
Efectuarea procedurii
Ne spălam si ne dezinfectăm pe mâini
Îmbrăcăm manușile de examinare
Aspirăm soluția din fiolă sau flacon

62
Eliminăm bulele de aer din seringă
Schimbăm acul cu altul steril (nu se administreză cu acul cu care am aspirat)
Dezinfectăm larg zona cu un tampon îmbibat cu alcool sanitar folosind mișcări
circulare de la centru spre exterior pe o suprafață de cățiva centimetri(5 cm)
Întindem pielea la locul ales între policele și indexul mâinii nedominante
Introducem rapid acul în țesutul muscular în unghi de 90 de grade ținănd seringa în
măna dominantă între police și degete
Fixăm amboul acului în măna nedominantă și prindem partea externă a pistonului cu
măna dominantă
Aspirăm lent ,trăgând pistonul înapoi pentru a verifica daca acul nu a pătruns
accidental într-un vas de sânge
Injectăm lent soluția medicamentoasă (10 secunde pentru fiecare ml)
După terminarea administrării extragem rapid acul adaptat la seringă fixând amboul
Masăm locul elecției cu un tampon îmbibat cu alcool sanitar exercitând o ușoară
presiune

Reorganizarea locului de muncă

Aruncăm materialele folosite în containerele speciale conform legislației în vigoare
Acul se aruncă necapișonat în recipientul special pentru tăietoare înțepătoare
Ne spălăm si ne dezinfectăm pe mâini după îndepărtarea mănușilor
Ajutăm pacientul să se îmbrace și să adopte o poziție comodă
Încurajăm pacientul să facă exerciții fizice pentru membrul inferior
Evaluâm locul injecției la 10 si 30 de minute
Evaluarea eficacității procedurii
Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat ,faciesul este
relaxat ,și are un comportament liniștit
Incidente -accidente
Dacă acul pătrunde într-un vas de sânge atunci când este introdus în țesut,se reia
administrarea într-un alt loc și cu alt ac.
În cazul în care acul întâmpină rezistență datorită contactului cu osul ,în cazul
pacientului denutrit se recomandă folosirea unor ace mai scurte și ,mai groase pentru
a prevenii riscul ruperii la contactul cu osul
Dacă zona devine roșie sau dureroasă după administrare ,se aplică comprese reci

63
Paralizie prin lezarea nervului sciatic,se recomandă respectarea cadranului supero-
extern fesier pentru injectare
Apare durere intensă,amețeli,furnicături sau alterarea funcției musculare în zona
injecției ,determinate cel mai adesea de iritația nervului sciatic
Embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluției uleioase ,se anunță medicul
Necroze locale-se evită zona pentru injectare și se anunță medicul
Abcese,infecții cu anaerobi ,se evită zona pentru injectare si se anunță medicul
Supurație aseptică ,dacă substanțele nu sunt reabsorbite ,se anunță medicul
Ruperea acului ,se extrage manual sau se anunță medicul pentru a fii extras
chirurgical

Administrarea medicamentelor prin perfuzie intravenoasă pe ac și pe cateter

venos periferic

Scop
Introducerea în sistemul circulator a unei soluții perfuzabile prescrise de medic
pentru hidratare ,alimentare ,menținerea legăturii cu circulația venoasă sau în scop
terapeutic
Puncția venoasă- reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncție

64
Perfuzia intravenoasă -reprezintă introducerea pe cale parenterală ,picătură cu
picătură ,a soluției medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică ,
hidroionică și volemică a organismului
Pregătire materialelor necesare
Cărucior
Trusă de perfuzie în termen de valabilitate și integră
Pungă sau flaconul cu soluția izotonă sau hipertonă ,în termen de valabilitate ,
integritate și cu aspect nemodificat,conform prescripției medicale
Fiola sau flaconul de soluție medicamentoasă ,în termen de valabilitate integritate și
cu aspect nemodificat ,conform prescripției medicale
Seringi și ace cu ambalajul intact și în termen de valabilitate
Tampoane de vată
Alcool sanitar
Mănuși de examinare
Garou
Comprese de tifon
Etichetă
Marker
Stativ
Mușama sau aleză
Leucoplast,canulaplast
Recipiente pentru colectarea deșeurilor
Tăvițe renale
Pregătirea psihică a pacientuluiI
Informăm pacientul despre procedură în mod explicit și pe înțelesul lui
Explicăm scopul perfuziei ,efectele dorite și nedorite
Instruim pacientul cu privire la-semnele și simptomele ce pot apărea
Informarea asistentului medical dacă se modifică debitul ,dacă soluția nu se mai
scurge ,dacă în tubul perfuzorului a apărut sânge ,dacă are senzație de frig
Posibilitatea de mișcare sau deplasare având perfuzia montată
Acordăm atenție deosebită persoanelor vârstnice asigurându-ne ca au auzit și au
înțeles ce li s a spus
Pregătirea fizică a pacientului
Asigurăm intimitatea pacientului

65
Verificăm locurile de elecție ,evitând zonele cu echimoze ,cu pilozitate accentuață
sau cu infecție
Stabilim locul pentru puncție -venele de la plica cotului,bazilică sau cefalică,venele
de pe fața dorsală a mâinii,venele antebrațului,venele de pe partea posterioară a
gambei ,venele epicraniene (la copii),venele jugulare
Examinăm calitatea și starea venelor
Poziționăm pacientul în siguranță în funcție de locul ales și trebuie neapărat să ținem
cont și de starea acestuia (decubit dorsal)
Efectuarea tehnicii
Aducem materialele lângă patul pacientului
Verificăm prescripția medicală
Spălăm și dezinfectăm mâinile
Îmbrăcăm mănușile de examinare
Aspirăm soluția din fiolă sau flacon conform instrucțiunilor de lucru
Eliminăm bulele de aer din seringă ,menținând seringa în poziție verticală
Pregătim soluția perfuzabilă ,deschizând capacul pungii sau al flaconului
Dezinfectăm dopul de cauciuc
Introducem soluția medicamentoasă în pungă sau flaconul cu soluție perfuzabilă
conform procedurii
Suspendăm punga sau flaconul cu soluția perfuzabilă pe stativ
Pregătim trusa de perfuzie în condiții de asepsie ,verificând termenul de valabilitate și
integritatea ambalajului
Deschidem trusa de perfuzat ,fixăm clema(prestubul) la 2-5 cm mai jos de
picurător ,închizând clema perfuzorului
Dezinfectăm dopul de cauciuc
Îndepărtăm capacul perfuzorului și îl introducem în locul de intrare în pungă sau
flacon
Presăm ușor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) și îl lăsăm să se umple
până la jumătate
Înlăturăm capacul de la acul perfuziei si deschidem clema(prestubul)
Lăsam lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer deasupra tăviței renale
Închidem clema(prestubul)
Atașăm perfuzorul la ac și îl suspemdăm pe stativ
Aplicăm garoul la 7-8 cm deasupra locului de puncție

66
Palpăm traiectul zonei
Dezinfectăm larg zona aleasă cu un tampon îmbibat cu alcool sanitar folosind mișcări
circulare de la interior spre exterior câțiva cm
Îndepărtăm teaca acului
Fixăm acul cu bizoul în sus ,în mâna dominantă ,intre police și restul degetelor
Cu policele mâinii nedominante fixăm vena la 4-5 cm sub locul puncției exercitând o
ușoară tracțiune în jos
Verificăm daca acul este în venă prin aspirare
Desfacem garoul daca acul este in venă
Deschidem clema(prestubul)
Fixăm rata de scurgere a soluției la recomandarea medicului
Examinăm țesutul din jurul zonei de intrare
Fixăm acul cu benzi de leocoplast
Fixăm tubul perfuzorului pe tegument formând o buclă
Aplicăm o etichetă pe pungă sau pe flaconul de soluție indicând data,ora , medicația
adăugată și doza
Instruim pacientul cum se poate mișca în pat
Observăm starea pacientului la fiecare 20- 30 minute -facies, tegumente, frison,
temperatura locală a tegumentelor deasupra locului puncției
La sfârșitul perfuziei ,când tubul de perfuzie este încă plin cu soluție ,închidem clema
(prestubul)
Desprindem leocoplastul cu care s-a fixat acul și tubul de perfuzie
Aplicăm un tampon cu alcool sanitar la locul puncției
Extragem rapid acul adaptat la perfuzor
Comprimăm locul puncției cu un tampon îmbibat cu alcool sanitar ,3-5 minute pentru
hemostază completă
Considerații speciale
Terapia intravenoasă produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului ,iar pentru
a-i reduce teama și a ne asigura de cooperarea sa ,procedura trebuie explicată
pacientului în detaliu
De-a lungul tratamentului pacientul trebuie învățat să anunțe orice modificare(dacă
perfuzia se oprește sau merge mult prea repede),dacă începe să îl doară locul de
elecție
Îngrijirea ulterioară a pacientului și reorganizarea locului de muncă

67
Ajutăm pacientul să ocupe o poziție confortabilă
Supraveghem pacientul pentru a observa eventualele complicații și pentru a lua
măsurile corespunzătoare în timp util
Colectăm materialele folosite în containere speciale conform procedurii
Spălam și dezinfectăm mâinile după îndepărtarea manușilor
Evaluarea eficacitătii procedurii
Pacientul a înțeles scopul și riscurile terapiei i.v
Flebalgie-ritm prea rapid a soluției ,ajustăm ritmul de administrare a soluției
Senzație de uscăciune în faringe și valuri de căldură -ajustăm ritmul de administrare
a soluției și comunicăm permanent cu pacientul
Hematom prin perforarea venei-aplicăm comprese umede reci locale
Amețeli,lipotimie,colaps-anunțăm medicul
Reacții anafilactice la soluțiile administrate -anunțăm medicul și intervenim de
urgență conform protocolului
Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin descreșterea cantității de
urina,mucoase uscate ,hipotensiune ,tahicardie-anunțăm medicul
Excesul de volum al fluidelor -hiperhidratarea care poate duce la edem pulmonar
acut (respirații scurte,edeme,raluri pulmonare)-anunțăm medicul
Infiltrație -inflamație ,posibil edem ,nici cald ,nici rece,durere-anunță medicul
Febită-durere,crește temperatura tegumentelor ,eritem de-a lungul venei -anunțăm
medicul
Coagularea sângelui pe ac -prevenții prin fixarea unui debit corespunzător al soluției
perfuzabile și supravegherea acesteia
Lichidul nu se scurge ,deși acul este în venă -verificăm poziția acului ,mobilizăm
puțin acul,verificăm presiunea lichidului

3.10 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI PROFILAXIA BOLII

Prevenirea cancerului mamar începe cu propriile obiceiuri sănătoase-cum ar fii

menținerea unei stării active,limitarea consumului de alcool și o dietă sănătoasă
Există posibilitatea ca o dietă sănătoasă ,la care se adaugă exercițiul fizic periodic să
contribuie cu adevărat la prevenirea cancerului mamar.Când vine vorba de prevenire
cancerului mamar ,riscurile ce nu pot fii controlate ,precum vârsta și încărcătura
genetică ,pot fi extrem de importante .

68
 METODE DE PREVENIRE

Evitarea supraponderalității
Obezitatea crește riscul pentru apariția cancerului mamar după menopauză ,
perioada când incidența acestei afecțiuni este maximă
Hrănirea sănătoasă
Trebuie consumat cât mai multe fructe ,legume și cereale integrale și reducerea
consumului de băuturi carbogazoase ,carbohidrați și grăsimi.Proteinele se pot obține
din piept de pui și pește ,se recomandă renunțarea la carnea de porc
Mișcare în fiecare zi
Studiile au arătat că efortul fizic reduce riscul de cancer mamar cu 10-30%
Consumul de alcool cu moderație sau deloc
Băuturile alcoolice cresc riscul apariției cancerului mamar
Evitarea terapiei de substituție hormonală
Terapia hormonală la menopauză crește riscul apariției acestei bolii.
Dacă trebuie să se administreze acești hormoni pentru a înblânzi simptomele
menopauzei ,este indicat să se evite pe cât posibil medicamentele ce conțin
progesteron sau utilizate dar nu mai mult de 3 ani
Dacă luați medicamente blocante ale estrogenului și aveți peste 60 de ani consultanți
medicul curant asupra posibilelor efecte adverse ale substanțelor
Tamoxifen,Raloxifen
Fumatul îndelungat este și acesta un risc crescut în apariția cancerului mamar
Hrănirea la sân a copilului cât mai mult posibil -mamele cara își hrănesc bebelușul la
săn cel puțin un an au un risc mult mai scăzut de a dezvolta cancer mamar
Încurajarea de participare la sondaje și campanii care implică prevenția si depistatrea
la timp a cancerului mamar

3.11 EXTERNAREA PACIENTEI

Momentul externării pacientei este stabilit de către medicul specialist care a

îngrijit și a supravegheat pacienta.
Pacienta este externată ,urmând să respecte tratamentul și indicațiile în funcție de
planul de îngrijire întocmit pe perioada spitalizării.

69