ȘCOALĂ POSTLICEALĂ SANITARĂ “VIRGINIA HENDERSON”

PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU NEOPLASM MAMAR

ÎNDRUMĂTOR PROIECT                                                           
Asistent medical principal
CRISTEA LOREDANA

ABSOLVENT
BOZDOC DELIA ELENA
 

SIBIU
2023
ARGUMENT………………………………………………………….
CAPITOLUL I    DATE GENERALE DESRE BOALĂ…………….
1.1  Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie……………………….
1.2  Prezentarea generală a bolii……………………………………….
1.2.1. Definiţie……….…………………………………………………
1.2.2. Etiologie…………………………………………………………
1.2.3. Simptomatologie………………………………………………..
1.2.4. Diagnostic………………………………………………………..
1.2.5. Evoluţie şi prognostic……………………………………………
1.2.6. Tratament………………………………………………………..
CAPITOLUL ÎI   ȊNGRIJIRI GENERALE…………………………….
2.1. Internarea pacientului ȋn spital………………………………………
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare și a celor igienice pacienților internăți…..
2.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative………………………
2.4. Recoltarea produselor biologice şi patologice……………………..
2.5. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de boală…..
2.6.Pregătirea preoperatorie şi ȋngrijirile postoperatorii……………….
2.7. Educaţie pentru sănătate…………………………………………..
2.8. Externarea pacientului……………………………………………
CAPITOLUL III   ȊNGRIJIRI SPECIFICE…………………………..
3.1. Cazul 1-Plan de ȋngrijiri………………………………………….
3.2. Cazul 2-Plan de ȋngrijiri………………………………………….
3.3. Cazul 3-Plan de ȋngrijiri…………………………………………
CAPITOLUL IV    CONCLUZII……………………………………
4.1. Concluzii generale……………………………………………….

3
 ARGUMENT
 
Cancerul de san este cea mai frecvența formă de cancer la femei și a două cauza a deceselor
provocate de tumorile maligne, după cancerul de plămân, în populația feminină. Boală se
declanșează atunci când unele celule din structura glandei mamare capătă unele mutații la nivel
genetic și se înmulțesc incontrolabil, formând o tumoră.                                                              
Se estimează că 1 din 8 femei va fi diagnosticată de-a lungul vieții cu această boală.                   
La nivel global, 1,7 milioane de cazuri de cancer mamar sunt diagnosticate anual și mai mult de
500 000 paciente decedează din această cauza; numărul cazurilor la bărbați reprezintă 1% din total.
Cancerul de san este o boală universală care apare la pacienți de toate categoriile de vârstă
uneori chiar și fără a există  factori predispozanți sau factori de risc și poate avea o mulțime de tipuri
diferite, localizări și simptome specifice.
Cancerul de san afectează cel mai frecvent femeile în vârstă, majoritatea persoanelor având peste
50 de ani la momentul diagnosticului, însă 1 din 5 cazuri de cancer de san poate apărea înainte de 50
de ani. Raportul de incidența al cancerului de san între femei și bărbați este de 150:1.
Nu se cunosc cu certitudine care sunt cauzele care duc la apariția cancerului de san, motiv
pentru care este foarte dificil de spus dacă o femeie va face sau nu această boală.
Depistarea din timp a unui cancer de san reprezintă un proces complex și cu implicății
medicale majore care poate permite vindecarea completă sau îmbunătățirea categorică a pacientului.
Supravegherea postoperatorie a bolnavului cu cancer mamar cu precizie și discernământ
poate contribui la evoluția favorabilă a acestora
 

4
 CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.1  Noțiuni generale de anatomie și fiziologie
Glanda mamară este în specia umană un organ pereche şi simetric, anexat aparatului
reproductiv şi destinat secreţiei lactate. Embriologic provine din ectoderm. Sânul cuprinde ţesut
glandular ( glanda mamară) şi ţesut celuloadipos dispus între lobii şi lobulii glandulari, împreună cu
vasele limfatice şi nervii.
Sânul la femeie se află în regiunea mamară care se întinde de la coasta a 2-a sau a 3-a până
la al 6-lea sau al 7-lea cartilaj costal şi de la marginea sternului până la linia axilară anterioară, dar în
realitate, ţesutul glandular mamar depăşeşte aceste limite.
Conturul glandei prezintă patru prelungiri:

 prelungirea axilară sau externă , care este cea mai importantă din punct de vedere patologic,
este atât de mare , încât formează o masă axilară vizibilă care se măreşte premenstrual, în cursul
lactaţiei sau în congestiile mamare postpartum
 superioară sau subclaviculară
 internă sau parasternală
 inferioară

La femeia vazută din faţa, în picioare şi în special în decubit dorsal, se pot măsura trei
elemente: perimetrul mamar, înăltimea mamară, măsurând 12-15 cm şi lăţimea mamară, între 12-15
cm .
 

FIG 1 SECTIUNE MAMARA

5
1.2 Prezentarea generală a bolii
Cancerul glandei mamare se referă la un grup de afecţiunicaracterizate prin creşterea
anormală şi necontrolată a unor celule, care invadează ţesuturile  înconjuratoare şi pot  metastaza
la  distanţă  de organul din care s-au format, pe cale sangvină, limfatică sau pe alte căi.
1.2.1 DEFINIȚIE
Termenul de cancer se referă la un grup de afecțiuni caracterizate prin creșterea anormală și
necontrolată a unor celule, care invadează țesuturile înconjurătoare și se pot împrăștia
(metastaza) la distanță de țesutul sau organul din care s-au format, pe cale sangvină, limfatică
sau pe alte cai. Diferitele forme de cancer pot fi clasificate în funcție de tipul celular implicat, de
țesutul sau organul afectat.
Un alt sinonim pentru cancer este acela de tumoră malignă (deci tumorile canceroase sunt
maligne). Dar nu toate tumorile înseamnă cancer. O tumoră necanceroasa este benignă, ea nu
crește și nu se întinde, așa cum face cancerul. În general, tumorile benigne nu sunt un pericol
pentru viață. Puține cancere, cum ar fi cancerul sângelui (leucemia sau hemopatiile maligne), nu
formează tumori.
Ce este cancerul mamar?
Majoritatea cancerelor sunt numite după partea corpului pe care o afectează când se
declanșează. Cancerul mamar se dezvoltă în țesutul șanului. El apare atât la femei, cât și la bărbați în
țesutul mamar, dar cancerul șanului la bărbați este mai rar.
În interiorul șanului se găsesc glandele care, după ce femeia naște, produc și eliberează laptele.
Glandele ce produc laptele se numesc lobuli, iar tuburile care le leagă de mamelon se numesc ducte.
Sânul este format din lobuli, ducte și țesut gras, limfatic și conjunctiv (de legătură).
Limfa este un fluid clar care conține celule ale sistemului imunitar. Transportul limfei către
ganglionii limfatici se realizează prin vasele limfatice. Majoritatea ganglionilor limfatici ai șanului
sunt localizați în axilă.
Aceștia sunt numiți ganglioni axilari.
Când celulele canceroase ajung în ganglionii limfatici, ele continuă să crească și cauzează mărirea
acestor ganglioni. Dacă celulele canceroase au atins acești ganglioni, este foarte probabilă
împrăștierea lor și în alte părți ale corpului.
Există mai multe tipuri de tumori ale șanului. Marea majoritate sunt benigne, ceea ce înseamnă că
nu sunt canceroase. Aceste tumori (umflături) sunt deseori cauzate de modificări fibrochistice

6
 Chisturile sunt pungi pline cu fluid. Termenul de "fibros" se referă la faptul că acesta
formează țesutul de legătură sau țesutul cicatrizat. Modificările fibrochistice determina apariția
tumorilor și a durerii. Acestea sunt tumori benigne, deci tumori care apar în interiorul șanului, dar nu
metastazeaza. Ele trebuie însă tratate chirurgical.    

                            
1.2.2. ETIOLOGIE
Cancerul mamar poate fi cauzat de o combinație de factori, inclusiv moștenirea genetică,
vârstă, istoricul familial de cancer mamar, expunerea la radiații sau alte substanțe chimice,
obezitatea și anumite probleme de sănătate, cum ar fi diabetul.O mutație genetică a genelor BRCA1
și BRCA2 poate crește riscul de cancer mamar. Femeile cu o istorie familială de cancer mamar sau
ovare au un risc mai mare de a dezvoltă cancer mamar. De asemenea, femeile care au fost expuse la
radiații în trecut sau care au luat anumite medicamente pentru a trata anumite afecțiuni, cum ar fi
terapia hormonala, pot avea un risc mai mare de a dezvoltă cancer mamar.             
Obezitatea și anumite probleme de sănătate, cum ar fi diabetul, pot crește riscul de cancer
mamar prin afectarea nivelurilor hormonale și a altor factori care pot contribui la dezvoltarea
celulelor canceroase.

1.2.3. SIMPTOMATOLOGIE
Cel mai frecvent simptom al cancerului de san este apariția unui nodul. O masă
nedureroasă, solidă, care are margini neregulate este mai probabil să fie canceroasă, însă cazurile de
cancer mamar pot fi și moi, nedureroase sau rotunjite. Din acest motiv, este important să mergi la
medicul ginecolog pentru un examen clinic al sânilor.
Alte simptome ale cancerului de san:

 Umflarea parțială sau a întregului san - chiar dacă nu se simte niciun nodul distinct
 Schimbări în mărimea, formă sau aspectul unui san
 Modificări ale pielii care acoperă sânul (aspect de coajă de portocală, frecvent)
 Retracția mameloanelor
 Scurgeri mamelonare - altele decât laptele matern
 Prezența unor zone de roșeață, cruste, striații sau îngroșare la nivelul mameloanelor sau pielii
de pe san
 Durere la nivelul sânilor sau mameloanelor
 Prezența unor ganglioni la nivel axilar

 
7
 FIG 2 SEMNE ALE CANCERULUI MAMAR

Este indicat că atunci când este identificată  o modificare inexplicabilă la nivelul

sânului, mai ales dacă acestea apar unilateral, să fie solicitată părerea unui specialist. Dacă este
cazul, acesta va recomandă investigații suplimentare. Cancerul mamar nu este dureros, dar nu
trebuie așteptată apariția durerii pentru a consulta medicul. Există numeroase femei care
descoperă înainte de ciclu că sânii lor sunt plini de noduli sau că unele excrescențe mamare sunt
dureroase.

1.2.4. DIAGNOSTIC
În mod normal, un diagnostic de cancer mamar înseamnă că pacienta va face alte teste
pentru a se investiga gradul de răspândire a afecțiunii. Este foarte important să se cunoască acest
lucru, pentru că tratamentul și recomandările ulterioare în vederea recuperării depind de stadiul
neoplasmului.
Examenul clinic al șanului și al ganglionilor limfatici din axilă, precum și testele imagistice
orientează diagnosticul asupra unei tumori de san și a gradului de extindere locală.
Mamografia digitală de diagnostic
O mamografie este o radiografie a șanului și este una dintre cele mai frecvente metode de
depistare precoce a cancerului de san. În cazul în care mamografia de screening arată o

8
 anomalie, medicul poate recomandă o mamografie de diagnostic pentru a evalua în continuare
acea anomalie.
Ecografie mamară bilaterală
Ecografia folosește undele sonore pentru a produce imagini ale structurilor din interiorul
corpului. Astfel, poate fi utilizată pentru a determina dacă un nodul mamar este o masă solidă
sau un chist umplut cu lichid.
Sonoelastografia- oferă în plus informații despre elasticitatea țesutului mamar
RMN (rezonanță magnetică nucleară) de san - folosește un magnet și unde radio pentru a
crea imagini ale interiorului șanului. Se efectuează atunci când metodele de screening indică
leziuni suspecte sau când există rezultate discordante.
Puncție biopsie ghidată ecografic.
Permite recoltarea unei probe de țesut mamar care poate fi studiat la microscop, obțînându-
se diferențierea cu certitudine a leziunilor benigne de cele maligne (canceroase). Este singură
modalitate definitivă de stabilire a diagnosticului de cancer. De asemenea, se folosește pentru a
verifică tipul de celule implicate în cancerul de san, agresivitatea (gradul) bolii și dacă celulele
canceroase au receptori hormonali sau alți receptori care pot influență opțiunile de tratament prin
efectuarea examenului histopatologic și imunohistochimic.
Examen histopatologic și teste de imonohistochimie
Stabilirea cu exactitate a tipului de cancer, evidențierea nivelului receptorilor de estrogen,
progesteron sau HER2 și caracterizarea factorilor de prognostic sunt esențiale pentru elaborarea
planului de tratament.
Analize și investigații imagistice suplimentare

set de analize (sânge, urină)

investigații imagistice avansate (CT torace-abdomen-pelvis, ecografie cord, etc.) pentru
caracterizarea gradului de extindere la distanță a procesului neoplazic.

1.2.5. EVOLUȚIE ȘI PRONOSTIC

9
 Evoluția cancerului mamar poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi tipul și stadiul
cancerului, vârstă și starea generală de sănătate a pacientului. În general, cancerul mamar
evoluează prin patru stadii:

 Stadiul 0: cancerul este localizat în interiorul ductelor mamare și nu a invadat țesutul șanului. În
această faza, cancerul poate fi tratat cu succes și șansele de vindecare sunt foarte mari.

 Stadiul I: cancerul este încă localizat în interiorul șanului, dar a invadat țesutul șanului. În
această faza, șansele de vindecare sunt încă bune, iar tratamentul poate include o combinație de
intervenții chirurgicale, radioterapie și terapie sistemică.
 Stadiul ÎI: cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea șanului sau la țesuturile
din jurul șanului. În această faza, tratamentul poate fi mai intens și poate include o combinație de
intervenții chirurgicale, radioterapie și terapie sistemică.
 Stadiul III: cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea șanului și la țesuturile din
jurul șanului. În această faza, tratamentul poate fi mai agresiv și poate include o combinație de
intervenții chirurgicale, radioterapie, terapie sistemică și terapie țintă.
 Stadiul IV: cancerul s-a răspândit la alte părți ale corpului, cum ar fi oasele, plămânii sau ficatul.
În această faza, tratamentul poate fi mai dificil, dar există în continuare opțiuni de tratament care
pot ajută la controlarea sau încetinirea evoluției cancerului.

10
 FIG 3 STADIILE CANCERULUI MAMAR

Prognosticul cancerului mamar depinde de mai mulți factori, precum dimensiunea tumorii,
gradul de invazivitate a celulelor canceroase, stadiul cancerului, statusul receptorilor hormonali și
HER2, precum și răspunsul la tratament. În general, șansele de vindecare sunt mai mari în cazul
cancerului mamar depistat și tratat în fazele incipiente, cum ar fi stadiile 0 și I. În aceste cazuri,
prognosticul este favorabil, iar pacienții au o rată de supraviețuire de aproximativ 90%.
În cazul cancerului mamar în stadiile ÎI și III, prognosticul poate varia, în funcție de factorii
menționați mai sus. În general, rată de supraviețuire este mai mică decât în cazul cancerului mamar
în stadiile incipiente, însă există opțiuni de tratament care pot ajută la controlarea sau încetinirea
evoluției cancerului și îmbunătățirea calității vieții pacientului.
În cazul cancerului mamar metastatic (stadiul IV), prognosticul este mai rezervat, deoarece
cancerul s-a răspândit la alte părți ale corpului. Cu toate acestea, există opțiuni de tratament care pot
ajută la controlarea sau încetinirea evoluției cancerului și îmbunătățirea calității vieții pacientului
Este important să discuți cu medicul tău despre opțiunile de tratament și despre așteptările
tale în ceea ce privește prognosticul cancerului mamar.

 1.2.6. TRATAMENT

Planul de tratament al cancerului de san se stabilește de către o echipa multidisciplinară, în

funcție de tipul tumorii, stadiul și gradul, mărimea și sensibilitatea celulelor canceroase la
hormoni. De asemenea, se ia în considerare și starea generală de sănătate a fiecărei paciente în
parte.
Cele mai multe femei sunt supuse unei intervenții chirurgicale și primesc, de asemenea, și tratament
adjuvant, înainte sau după operație, cum ar fi chimioterapie, terapie cu hormoni sau radioterapie.

Chirurgia în cancerul de san

Intervențiile chirurgicale pentru tratamentul cancerului de san includ:

11
 Lumpectomie (Tumorectomie / sectorectomie)– se recomandă în cazul tumorilor mai mici.
În timpul tumorectomiei (lumpectomiei), chirurgul îndepărtează tumoră și o porțiune de siguranță de
țesut sănătos din jur. De obicei, intervenția este rezervată pentru tumori mici, în stadiu incipient
Mastectomie – constă în îndepărtarea întregului țesut mamar - lobuli, glande mamare,
țesutul gras și piele, inclusiv mamelonul și areolă (mastectomie simplă). În unele cazuri, pielea de pe
san este lăsată intactă pentru a îmbunătăți reconstrucția și aspectul șanului, iar în funcție de
localizarea și dimensiunea tumorii, mamelonul poate fi păstrat.
Înlăturarea unui număr limitat de ganglioni limfatici (biopsia ganglionului santinelă).
Ganglionul santinelă este primul ganglion care este invadat de cancer.În cazul în care se
descoperă că acesta nu a fost afectat, șansă de a găși cancer la oricare alți ganglioni limfatici este
extrem de mică și niciun alt ganglion nu va trebui eliminate.
Îndepărtarea mai multor ganglionilor limfatici (disecția ganglionilor limfatici axilari). În
cazul în care cancerul se găsește în ganglionul limfatic santinelă, chirurgul va discuta despre
importantă eliminării ganglionilor limfatici suplimentari din axilă.
Înlăturarea ambilor sâni. Unele femei care au cancer la unul dintre sâni pot alege
îndepărtarea ambilor sâni (mastectomie preventivă), în cazul în care au un risc foarte crescut de
cancer la celălalt san, din cauza unei predispoziții genetice sau unor antecedente familiale.
Complicațiile chirurgiei cancerului de san depind de procedurile alese. De cele mai multe
ori, chirurgia cancerului de san implică un risc de durere, sângerare, infecție și umflare a brațului
(limfedem). Există posibilitatea de a face reconstrucția șanului sau sânilor extirpati în timpul
mastectomiei sau post-mastectomie.

Radioterapia în cancerul de san

Radioterapia se folosește frecvent după rezecția tumorală pentru cancerul de san depistat în
stadiu incipient. De asemenea, se poate recomandă radioterapie la nivelul peretelui toracic după
mastectomie pentru cancerul de san extins sau tipuri de cancer care s-au extins la ganglionii
limfatici.

Chimioterapia în cancerul de san

Uneori este recomandată  înainte de intervenția chirurgicală la femeile cu tumori mari.
Scopul este de a micșora tumoră, astfel încât să fie ușor de îndepărtat chirurgical. De asemenea, este

12
utilizată în cazurile în care boală s-a răspândit deja în alte părți ale corpului. Chimioterapia poate fi
recomandată și pentru a ține sub control boală și pentru a reduce simptomele cancerului.
Chimioterapia neoadjuvanta: Citostaticele se pot administra înaintea chirurgiei în cazul
unor tumori mamare avansate local, cu scopul de a reduce dimensiunea tumorii și a o face operabila
(chimioterapie neoadjuvanta).
Chimioterapia adjuvantă: Chimioterapia adjuvantă se aplică după tratamentul primar, care
poate fi reprezentat de chirurgie sau chirurgie cu radioterapie, pentru a distruge celulele tumorale
restante, dar nedetectabile. Reduce riscul de recidivă, scade riscul de metastazare și crește
supraviețuirea.

Terapia cu hormoni
Terapia cu hormoni sau, mai degrabă, terapia de blocare a hormonilor, deoarece constă în
utilizarea medicamentelor pentru a bloca efectele hormonilor în cancerele de san sensibile la
hormoni. Această terapie poate fi recomandată înainte sau după intervenția chirurgicală pentru a
reduce riscul de recurentă a cancerului. În cazul în care cancerul s-a răspândit deja, terapia cu
hormoni poate ajută la reducerea tumorii. Mai ales pacienții cu status pozitiv pentru RE primesc
terapie endocrină.
Terapia țintită
Acest tip de terapie constă în utilizarea unor tratamente specifice, create pentru a atacă
anomaliile specifice din interiorul celulelor canceroase.

Terapia imunitară
Activează sistemul imunitar al organismului și contribuie la distrugerea și eliminarea
celulelor canceroase.
Reconstrucția mamară
Tot mai des se vorbește despre reconstrucția mamară după chirurgie. Momentul optim al
acesteia se stabilește împreună cu chirurgul.
Este de preferat că orice pacienta, anterior rezecției chirurgicale radicale, să fie consultată de un
chirurg plastician, pentru a include în schemă terapeutică reconstrucția mamară cu țesut propriu sau
cu implant cu silicon, limitând astfel la maximum efectele psihologice traumatizante ale
mastectomiei.

13
 CAPITOLUL ÎI   ȊNGRIJIRI GENERALE
 
2.1. Internarea pacientului ȋn spital

 Internarea în spital al unui pacient cu cancer în san se efectuează pentru investigații în vederea
diagnosticului, pentru curele de citostatice, radioterapie sau pentru intervenție chirurcicala.
 Pacientele internate sunt înscrise la triajul ginecologie, oncologie sau radiologie în registrul de
internări unde se completează și foaia de observăție clinică cu datele de identitate ale pacientei.
 Pacientele vor fi examinate la internare de medicul de gardă care va culege datele anamnetice de
la bolnavă și le va notă în foaia de observăție stabilind diagnosticul prezumtiv.

14
  În vedere examinării clinice efectuate de medicul de gardă asistență medicală ajută bolnav să se
dezbrace
 După stabilirea diagnosticului prezumtiv și repartizarea bolnavei în secție, asistență medicală
însoțește bolnavă la baie, o ajută să se dezbrace, observă tegumentele și fanele la nevoie
deparazitează bolnavă. o ajută să facă baie dacă această nu poate apoi o conduce în camera de
îmbrăcare unde o ajută să se îmbrace cu hainele de spital (cămașă, ciorapi, papuci și halat).
 Hainele și efectele bolnavei vor fi preluate și înregistrate cu grijă în vederea în benzinării
eliberându se bolnave sau însoțitorului un bon de preluări (la nevoie și hainele vor fi supuse
deparazitării).
 Astfel pregătită asistență conduce bolnavă la salon unde o prezintă celorlalte paciente o
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului și o ajută să se așeze în patul
pregătit cu lenjerie curată.
 După ce a fost culcată bolnavă în pat, asistență medicală întocmește foaia de temperatură,
determină greutatea bolnavei, măsoară temperatura,temperatura T.A, pulsul iar datele obținute le
notează în foaia de observăție.
 Asistență medicală va liniști și membrii familiei pacientei asigurându-i asupra îngrijirii de
calitate de care bolnavă va beneficia în spital comunicându-le numărul salonului în care a fost
internat bolnavul și orarul vizitelor.

 2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare și a celor igienice pacienților internați

Pentru a realiza Acest lucru trebuie create condiții prielnice necesare ridicării forței de apărare și
regenerare a organismului și scoaterea lui de sub eventualele influențe nocive ale mediului
înconjurător.
CONFORTUL
Regimul terapeutic de protecție urmărește să creeze condiții de spitalizare care să le asigure
bolnavilor maximum de confort de bunăstare psihică și fizică.
 Secțiile cu paturi și cu tot ceea ce întră în dotarea lor, saloanele și coridoarele trebuie să aibă un
aspect plăcut.
 Salonul bolnavilor va îndeplini pe lângă cerințele de igienă și cerințe estetice și de confort.

15
 Orientarea camerelor de spital este indicată să se facă spre Sud Est sau sud vest, paturile să fie
distanțate astfel că bolnavii să nu se deranjeze unii pe alții cu respectarea indicațiilor date de
normele de igienă: trei patru metri pătrați pentru un bolnav.
AERISIREA
 Se face prin deschiderea ferestrelor dimineața, după toaletă bolnavilor, după tratamente, vizită
medicului, după mese, vizitator și ori de câte ori este cazul. 
 Fără curenți de aer.
 Umidificarea aerului din încăpere într-un procent de 55-60% este absolut obligatoriu să se facă
pentru că o atmosferă prea uscată irită căile respiratorii superioare.
 ÎNCĂLZIREA
 Se realizează prin încălzire centrală, 
 Temperatura se controlează continuu cu termometre de cameră pentru a se realiza: în saloanele
de adulți o temperatură de 18-19° C și în saloanele de copii 20-23° C, pentru situațiile când
mama se internează cu bebelușul.
LINIȘTEA
Este o altă condiție care trebuie asigurată pentru că pacientele pot fi iritate cu ușurință de zgomot.
 Somnul este un factor terapeutic foarte important trebuie să fie profund și mai îndelungat decât
cel obișnuit.
 În condițiile spitalizării patul reprezintă pentru fiecare bolnav spațiul în care își petrece
majoritatea timpului și I se acordă îngrijirea
 paturile pacienților vor fi cât mai comode pentru a evita pozițiile forțate și pentru a asigura
confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare 
 este important că paturile să fie cu somieră mobilă transformabile în fotolii și prevăzute cu
rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienții în poziții corespunzătoare necesităților lor
de respirație

Schimbarea lenjeriei de pat a pacientei cu cancer de sân  

Se va efectua la 2-3 zile sau ori de câte ori este nevoie.
Avem nevoie de lenjerie curată completă și schimbarea se va face în funcție de gravitatea stării
bolnavei.

16
  cu ocazia acestei activități asistență medicală asigură o stare de bine fizic și psihic și vă
comunica cu bolnavul pentru a-i da acesteia posibilitatea să-și exprime sentimentele să-și
ușureze starea sufletească, să câștige încrederea acestuia
 este de asemenea o posibilitate de a-l observă de a-l mobilize, pentru a preveni complicațiile,
de asigurat condiții corespunzătoare de igienă, de relaxare, de odihnă
 schimbarea lenjeriei patului se face ori de câte ori este nevoie, de mai multe ori pe zi dacă
este nevoie, dar în general această se execută dimineața înainte de curățenie, după măsurarea
temperaturii, luarea tensiunii, măsurarea pulsului și toaletă bolnavului.

Asigurarea igienei personale corporale și vestimentare a pacientului

Schimbarea cămășii de noapte.
Se apreciază capacitatea pacientului de a  participa la efectuarea procedurii
Dacă pacientul se poate ridică în poziție șezând se procedează astfel:
 se ridică întâi regiunea fesieră și se trage ușor cămașa murdară
 se strânge cămașa murdară de la spate și se trece peste cap dezbrăcând membrele superioare
 se rulează fiecare mânecă a cămășii curate și se îmbracă fiecare membru superior după care
cămașa este trecută peste cap și întinsă până aproape de șezutul pacientei
 se așează în decubit se ridică regiunea fesieră și se întinde bine cămașa
Dacă pacienta nu se poate ridică în poziție șezând se procedează astfel:
Pentru dezbrăcare :
 se întoarce pacienta pe o parte și pe altă trăgând de fiecare dată cămașa până aproape de axilă
 pacienta în decubit dorsal se ridică ușor și se trage cămașa peste cap
 Pentru îmbrăcare:
 se rulează cămașa de la poale, se ridică ușor capul și se trece cămașa peste cap
 se rulează fiecare mânecă și se îmbracă pe rând membrele superioare
 se întoarce apoi pacienta pe o parte și pe altă întinzând cu grijă cămașa se întinde bine
cămașa
 se întinde și se fixează cearșaful
Observații:
La schimbarea lenjeriei de corp și pat se ține cont de constrângerile fizice leziuni ale membrelor
perfuzii montate.
 partea vătămată se dezbracă ultima și se îmbracă prima

17
  asistentul medical trebuie să fie prezent la schimbarea lenjeriei pacientei cu perfuzii sau la
care prin planul terapeutic mișcarea este limitată sau interzisă
 la pacientaul inconștient este de preferat că partea inferioară a corpului să nu fie îmbrăcâtă
 dacă pacienta prezintă dureri la mobilizare sau după proceduri se poate administra calmant

Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului

Asigurarea igienei personale
 Baia generală se poate face la duș prin susținerea și ajustarea pacientului cu încurajarea
acestuia să participe la autoîngrijire
 dacă nu se poate face duș se recurge la Baia parțială la pat fără să obosească bolnavul în
primele zile fără să fie ridicat
 Scopul toaletei corporale este îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos
descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare microbi care aderă
la piele.
Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistență trebuie să respecte următoarele 
 să asigure o temperatură adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală
 să pregătească materialele necesare astfel că îngrijirea să se desfășoare în timp util
 să acționeze rapid cu mișcări sigure dar totodată blânde pentru a scuti bolnavul de alte
suferințe și oboseală
 să menajeze bolnavul protejându-l cu un paravan față de cei din jur
 Toaletă zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor și acționează în vederea
prevenirii acestora
 
Observarea poziției pacientului cu cancer de sân
Asistență medicală trebuie să țînă sub supraveghere toți pacienții din salon numai astfel poate sesiza
orice schimbare în starea pacienților și să facă o apreciere corectă în ceea ce privește evoluția
bolii.
Pentru pacienții cu cancer de sân trebuie asigurat maximum de confort iar poziția în pat ar trebui să
fie pe partea neoperată.
Repausul fizic îndelungat prin reducerea vitezei de circulație favorizează formarea trombozelor
venoase la nivelul membrelor inferioare de unde pot porni embolie pulmonare.

18
Schimbarea poziției pacientului se face de 1-2 persoane  și are că scop asigurarea confortului
pacientului și prevenirea complicațiilor favorizate de imobilizare.
Captarea eliminărilor
Captarea urinei:
 se protejează patul cu aleză și mușama
 se dezbracă partea inferioară a corpului
 se încălzește Plosca sau urinarul cu apă caldă și se șterge cu hârtie igienică
 pacientul se izolează și se lasă câteva minute singur
 se ajută pacientul să se spele pe mâini
Captarea materiilor fecale:
 se protejează patul cu aleză și mușama
 se izolează pacientul cu un paravan se dezbracă foarte inferioară a corpului
 se încălzește Plosca sau bazinetul cu apă caldă și se șterge cu hârtie igienică
 se introduce o mână sub regiunea sacrală a pacientului și se ridică ușor
 cu cealaltă mână se introduce Plosca sub pacient
 se acoperă pacientul și se lasă singur
 se oferă hârtie igienică dacă starea pacientului permite să o folosească singur
 se oferă apă săpun prosop pentru spălarea mâinilor
 se reașează patul și se aerisește camera
 

Captarea vărsăturilor:
 la pacientul care varsă se îndepărtează proteză dentară
 se susține cu o mână fruntea pacientului iar cu cealaltă se ține tăviță renală sub bărbie
 dacă pacientul este în decubit se rotește capul și tăvița se așează lângă fața acestuia
 se îndepărtează imediat tăvița cu vomă după ce se observă conținutul
 se oferă pacientului un pahar cu apă pentru a și clăti gură și un șervețel
 pacientul în decubit trebuie supravegheat să nu înghită vomă

2.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

19
Monitorizarea și măsurarea respirației
Pe foaia de temperatură notarea respirației se face cu un pix verde curbă respiratorie sobține
prin unirea valorilor obținute la fiecare măsurătoare dimineața și seară.
Pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotește o respirație / minut.
Asistență medicală va urmări inspirațiile timp de un minut.
Evaluarea funcției respiratorii a pacientului este un indiciu al evoluției, al apariției unor
complicații și al pronosticului.
Parametrii de urmărit : timpul respirației, amplitudinea mișcărilor respiratorii, ritmul și
frecvența.
Materiale necesare : ceas cu secundar , creion de culoare verde, pix cu pastă verde, foaie de
temperatură.
Intervențiile asistenței
 așează pacienta în decubit dorsal fără a explică tehnică ce urmează a fi efectuată
 plasarea mâinii cu fața palmară pe suprafața toracelui
 numărarea inspirațiilor timp de un minut
 consemnarea valorii obținute printr un punct pe foaia de temperatură
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obținerea curbei
 în alte documente medicale se poate notifica cifre valoarea obținută cât și caracteristicile
respirației
 aprecierea celorlalte elemente ale funcției respiratorii se face prin simplă observare a mișcărilor
respiratorii

Măsurarea pulsului
Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur osos și este
sincronă cu sistolă ventriculară.
Măsurarea pulsului se efectuează pentru evaluarea funcției cardiovasculare.
Parametrii de urmărit : ritmul, amplitudinea, frecvența, celeritatea.
Loc de măsurare : oricare arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan osos:
 arteră temporară superficială la copii
 arteră carotidă

20
 regiunea apicală (vârful inimii)
 arteră humerală
 arteră radială
 arteră femurală
 la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului)
 arteră tibială
 arteră pedioasă
Materiale necesare: pix de culoare roșie și ceas cu secundar.
 Tehnică
 pregătirea psihică
 se asigură repaus fizic și psihic 10 15 minute
 reperarea arterei
 fixarea degetelor index mediu și inelar pe traiectul arterei
 să exercită o ușoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea
zgâlniturilor pline ale pulsului
 se numără pulsațiile timp de un minut
 consemnarea valorii obținute se face printr un punct pe foaia de temperatură tinând cont că
fiecare linie orizontală reprezintă patru pulsații și se unește valoarea prezentă cu cea anterioară
printr o linie pentru obținerea curbei.
Interpretare :
Ritmul :
 pauzele dintre pulsații sunt egale, pulsul este ritmic
 pauzele inegale între pulsații, pulsul este aritmic
 se percep două pulsații, una puternică și altă slabă urmată de pauză, pulsul este dicrot
Amplitudinea(volumul)
 este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase
 este mai mare cu cât vasele Sunt mai aproape de inimă
 La arterele simetrice volumul pulsului este egal.
 Modificări de amplitudine ale pulsului
 puls filiform - volum redus abia perceptibil
 puls asimetric - volum diferit al pulsului la arterele simetrice
Frecvența la adult 60-80 p/m.

21
Celeritatea reprezintă viteză de ridicare și coborâre a unei pulsatile.
Măsurarea temperaturii corpului
În condiții fiziologice are valoarea 36-37° C cu mici variații zilnice între 0,5 și 1° C și este
rezultatul proceselor oxidative din organism numite și termogeneză
Notarea pe foaia de temperatură se face cu un punct albastru ; pentru fiecare linie orizontală
a foii de temperatură corespund două diviziuni de grad
Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conservă o
temperatură la un grad aproximativ constant pentru a și menține starea de bin
Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și
termolioză (centri termoreglatori situații în hipotalamus)
Măsurarea temperaturii are că scop evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză
Loc de măsurare: axilă, plică inghinală, cavitate bucală, rect, vagin
Materiale necesare: termometru maximal, caserolă cu tampoane de vată și comprese sterile,
recipient cu soluție dezinfectantă, tavă medical, lubrifiant, alcool medicinal, ceas, termometre
cutanate sau termometre electronice.

Tehnică
 dacă nu sunt indicății speciale temperatura se măsoară de două ori pe zi dimineața și seară
 se face informarea pacientului și se solicită cooperarea lui
 se scoate termometrul din Soluția dezinfectantă se clătește și se șterge cu o compresă
 se verifică nivelul mercurului, dacă nivelul mercurului este ridicat se scutură termometrul
până nivelul scade sub 36°C ; se verifică integritatea termometrului.

Măsurarea în axilă
 se așează pacientul în decubit dorsal sau șezând
 se ridică brațul pacientului
 se șterge axila prin tamponare cu prosopul
 se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele
 se apropie brațul de trunchi
 termometrul se menține 10 minute

22
 Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului ea fiind cu 0,5° mai joasă
decât cea centrală. 
Valorile normale la adulți ( 36-37°C)
 Sub 36° C  hipotermie
 37-38° c subfebrilitate
 38-39° c febră moderată
 39-40° c febră ridicată
 peste 40°c hiperpirexie
Măsurarea și notarea tensiunii arteriale
Măsurarea tensiunii arteriale are că scop evaluarea funcțiilor cardiovasculare (funcția de
contracție a inimii, rezistență determinată de elasticitatea și calibrul vaselor)
Parametrii de urmărit:
 tensiunea arterială sistolică (maximă)
 tensiune arterială diastolică (minimă)
Materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale tensiometru, stetoscop biauricular,
tampon de vată cu alcool, pix cu pastă roșie.
Intervențiile asistenței medicale
 asigurarea repausului fizic și psihic 15 minute
 se aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului sprijinit și în extensie
 se fixează membrană stetoscopului pe arteră humerală sub marginea inferioară a manșetei
 să introduc colivele stetoscopului în urechi
 se pompează aer în manșetă pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc până la dispariția
zgomotelor palsatile
 se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei până când se percepe
primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime
 se reține valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi
consemnată
 se continuă de comprimarea zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
 se reține valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în timpul în care
zgomotele dispar această reprezentănd tensiunea arterială minimă
 se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare roșie
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
 se unesc liniile orizontale cu liniile verticale și se hașurează spațiul rezultat
 Valori nominale: TAS 115-140 de mmHG; TAD 75-90 mmHG
23
 
Monitorizarea diurezei
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului și conducere tratamentului asistență
medicală va urmări:

 tulburările de emisie urinară

 cantitatea de urină emisă în 24 de ore
 caracterele calitative ale urinei

Valoarea normală este circa 1500 ml la 24 de ore; la bărbați este ceva mai mare 1200-1800 ml la 24
de ore; la femei 1000-1400 ml la 24 de ore.
Se va notă atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzii și cantitatea de urină emisă
făcându-se bilanțul pe fiecare 24 de ore; acest bilanț fiind foarte important deoarece de cele mai
multe ori acest pacienți prezintă edeme datorită reținerilor de apă și sare în organism.
 
2.4. Recoltarea produselor biologice şi patologice
Recoltarea sângelui prin puncție venoase
Definiție : puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui act
de puncție.
Scopul este :

 explorator: recoltarea sângelui pentru examenele de laborator precum și cele biochimice,

hematologice, serologice și bacteriologice.
 terapeutic: administrarea unor medicamente sub formă injecției și a perfuziei intravenoase

Locul puncției:

 venele de la pliul cotului

 venele antebrațului
 venele de pe partea dorsală a mâinii
 venele sub claviculare
 venele femurale 
 venele maleolare Interne
 venele jugulare și epicraniene

Pregătirea pacientului:

 psihic se explică procedura și riscurile

 fizic se așează pe centrul pe scaun sau pat într o poziție comodă care se faciliteze accesul
venos
24
Pregătirea puncției:

 pentru protecție se folosește o pernă elastică pentru sprijinirea brațului mușama și aleză
 pentru a dezinfecta locul unde va fi executată funcția se folosește alcool medicinal și
tampoane
 se utilizează ace de 25-300 mm, diametrul 6-10, 7-10 sau 10-10 în funcție de scop, seringi de
capacitate, pense, mănuși chirurgicale; Toate aceste materiale sunt de unică folosință.

Execuția puncției

 pacientul se așează într o poziție confortabilă atât pentru el cât și pentru cel care execută
puncția
 se examinează calitatea și starea venelor având grijă că hainele să nu împiedice circulația de
întoarcere la nivelul brațului
 brațul pacientului se așează pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă se
dezinfectează tegumentele și se aplică garoul la distanța de 7 8 cm deasupra locului unde se
va execută funcția strângându l astfel încât să oprească circulația venoasă fără a comprimă
arteră
 este recomandat că pacientul să strângă pumnul venele devenind astfel turgescente
 asistență medicală îmbracă mănușile sterile și se așează vizavi de bolnav
 se fixează venă cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul punctei exercitând o ușoară
compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine
 se fixează acul la holder. acul atașat cu bizoul în sus în mâna dreaptă între police și restul
degetelor
 se pătrunde cu acul traversând în ordine tegumentul în direcția oblică unghiul să fie de 30°,
apoi peretele venos, se învinge o rezistență elastică până când acul înaintează în gol 
 în lungul venei se schimbă direcția acului 1-2 cm
 se continuă tehnică în funcție de scopul puncției venoase precum injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui sau perfuzie
 după executarea puncției se îndepărtează stază venoasă prin desfacerea garoului și a
pumnului
 se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrunderea acului și se
retrage brusc acul din venă 
 se comprimă locul punctei timp de 1 3 minute brațul fiind în poziție verticală

În timpul puncției pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanșa accidente:

 hematom - (infiltrarea sângelui în țesutul perivenos) asistență medicală trebuie să intervină și

să retragă acul apoi să comprimă locul puncției timp de 1-3 minute 
 străpungerea venei perforarea peretelui opus se retrage acul în lumenul venei
 amețeli, paloare, lipotimie

Este important îngrijirea pacientului după tehnică i se asigură un repaus la pat pe o perioadă
prescrisă de medic, se veghează funcțiile vitale, culoarea tegumentelor, se informează medicul în

25
 cazul apariției cianozei, dispneei ,tahicardiei, se controlează locul puncției și aspectul
pansamentului, la nevoie (hemoragie, hematom, roșeață).
Recoltarea sângelui pentru:

 examen biochimic prin puncție venoasă pe nemâncate 5-10 ml sânge

 V.S.H prin puncție venoasă se recoltează 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml  citrat de sodiu
 hemoleucogramă prin puncție venoasă se recoltează 2 ml de sânge

Recoltarea examenului bacteriologic

Recoltarea secrețiilor purulente
Scop și indicății:

 identificarea germenilor responsabili de infectare a plăgii

 stabilirea sensibilității germenilor față de antibiotice

Materiale necesare: pense sterile, comprese, soluții dezinfectante, mănuși sterile,

tampoane sterile ,ansă de platină, pipette, lame de sticlă ,lampă de spirt.
Pregătirea pacientei

 se anunță pacienta 
 se explică necesitatea examenului 
 se informează pacienta că este posibil că procedura să fie dureroasă 
 se așează pacienta într o poziție comodă în funcție de starea generală 
 se asigură intimitatea pacientei

Efectuarea recoltării:

 se verifică prescripția medicală

 se spală mâinile
 se îmbracă mănuși sterile

 se curăță suprafața sânului prin absorbție cu compresie sterile

 se exprimă mamelonul cu blândețe
 se recoltează cu ansa flambată secreție din sân, se întinde frotiul pe lamă,
 se procedează la fixarea lamei în alcool de 96° timp de 30 de minute
 se etichetează se împachetează și se trimite lama la laborator

Îngrijirea pacientei după recoltare :

 se prelucrează sânul 
 se monitorizează pacienta în continuare 
 se colectează deșeurile conform protocolului

26
2.5. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de boală
2.5.1 Mamografia
 

FIG 4 MAMOGRAFIA
Mamografia reprezintă o serie de radiografii care prezintă imagini ale țesuturilor moi ale
șanului. Este o procedura de screening valoroasă, care poate detecta cancerul de san într-un stadiu
incipient, chiar cu doi ani înainte că un nodul să poată fi palpat.
Mamografia este un test rapid și în general nedureros, care durează de obicei mai puțîn de
30 de minute, în funcție de numărul de radiografii necesare. Radiografiile în sine durează doar
câteva secunde, însă este nevoie de timp pentru a poziționa sânul și corpul corect pentru fiecare
radiografie în parte.  
Mamografia are o rată de eșec în depistarea cancerului de san de 5-10%. Însă rată poate fi
chiar și de 30% la femeile cu țesut mamar dens (de obicei femeile care nu au ajuns la menopauza).
Nu e ceva neobișnuit că la o mamografie să se depisteze ceva care să necesite teste suplimentare. În
majoritatea centrelor de testare se vor efectua imediat imagini diferite, mai mari ale zonei în cauza
sau o ecografie pentru o evaluare diferită a zonei anormale. Majoritatea anomaliilor descoperite în
timpul unei mamografii nu sunt cancer.
Scopul mamografiei este acela de a depista precoce cancerul de san. Mamografia poate
salva vieți și în multe cazuri, salvează sânul femeii prin identificarea cancerului într-un stadiu
incipient, atunci când acesta este cel mai ușor de tratat și nu reprezintă un pericol pentru viață.  
Utilitate
27
 Mamografia este folosită că un test de screening pentru depistarea cancerului de san. Nicio
metodă de screening nu depistează toate formele de cancer de san. O șansă mai bună în a depista
cancerul de san într-un stadiu incipient, este examinarea sânilor lunar mersul anual la doctor pentru
o examinare profesionistă a șanului.
De asemenea, mamografia este folosită pentru a evalua dacă un nodul mamar suspect este
un chist sau o tumoră și dacă tumoră este mai probabil benignă (necanceroasa) sau malignă
(canceroasă). Cu toate acestea, o mamografie nu este întotdeauna acurată. Un nodul pe care
pacientul sau doctoru îl palpează poate fi cancer, chiar dacă mamografia nu indică acest fapt.
Medicul ar trebui să verifice periodic acești noduli sau să facă o biopsie, prin intermediul
căreia o mică bucată din țesut este îndepărtată pentru a putea fi examinată în laborator.
Efectuare:
Aproape întotdeauna mamografiile se fac într-un Centru de Imagistică sau în
Departamentul de Radiologie al unui spital.
Dacă există implanturi mamare, procedura de efectuare și analizare a mamografiei este
diferită. În timpul mamografiei, sânul cu implanturi trebuie să fie comprimat cu atenție sporită
pentru a preveni ruperea implanturilor. De asemenea, sânul trebuie poziționat în mod diferit.La
centrul de mamografie pacientului i se va cere să se dezbrace de la talie în sus și să își dea jos
bijuteriile; i se va da un halat de spital că să îl poarte pe durata testului. Fiecare san va fi examinat
radiografic separat și i se va cere să își țînă respirația pentru câteva secunde în timp ce se face
fiecare radiografie. Pentru unele radiografii, sânul va fi comprimat pentru scurt timp între două plăci
din material plastic. Compresia șanului întinde țesutul mamar și oferă o imagine mai clară a zonelor
mai groase ale acestuia. În funcție de dimensiunea sânilor și de sensibilitatea lor, este posibil să se
simtă un anumit disconfort în timpul acestei părți a mamografiei, însă nu ar trebui să fie dureros.
Riscuri
Doză de iradiere folosită la mamografie este foarte scăzută, asemănătoare cu cea folosită la
o radiografie dentară. Acest test prezintă un risc foarte mic și nu există nici o dovadă că expunerea la
această doză mică de radiații poate cauza cancer.  

28
 2.5.2        Tomografia computerizată

FIG 5 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

Scanarea CT reprezintă o formă de radiografie care implică utilizarea un echipament cu

raze X. Mai este denumită scanare CÂT și este de obicei folosită în cazuri precum fracturi osoase,
traumatisme craniene, tumori, monitorizare în cancer, hemoragie internă.
Principiile funcționarii:
Tomografia computerizată (CT) folosește raze X și un computer pentru a crea imagini
detaliate ale interiorului corpului. Examinarea poate fi efectuată în cadrul spitalizării sau în
ambulator de către medicul specialist radiolog.
Beneficii

 Poate fi stabilit cu precizie dacă este necesară intervenția chirurgicală

 Reduce nevoia de intervenție chirurgicală exploratorie
 Îmbunătățește diagnosticul de cancer și tratamentul
 Reduce durata spitalizării
 Poate reprezenta un ghid de tratamente pentru afecțiuni precum trauma, boală cardiacă sau
accident vascular cerebral

De asemenea, alte avantaje sunt reprezentate de obținerea rapidă a imaginilor, informații

specifice asupra stării de sănătate și observarea unei zone mari a corpului. Nicio altă procedura
imagistică nu acoperă toate aceste beneficii în cadrul unei singure examinări.
Importantă acestei explorări

29
 Medicul radiolog va analiză dimensiunea, formă, structura, textura și starea generală de
sănătate a organelor interne. Ulterior, aceste imagini furnizează informații relevante privind
sănătatea pacientului, inclusiv localizarea, extinderea și gradul de severitate a afecțiunii de care
suferă.
Cum decurge examinarea
Este posibil că pacientul să fie sfătuit să evite să mănânce cu câteva ore înainte pentru că
medicul să se asigure că obține imagini clare. Înainte de examinare, pacientul trebuie să anunțe
medicul dacă suferă de alergii, probleme renale sau dacă urmează un tratament pentru diabet.
În timpul examinării, se stă întins pe un pat într-un halat – patul va trece printr-un scanner
CT. Acest scanner include un inel care se rotește în jurul unei secțiuni a corpului pe măsură ce treci
prin el. Spre deosebire de examenul RMN, scanarea CT nu implică întreg corpul deodată, deci nu
sunt motive de claustrofobie. Radiologul va opera scanner-ul dintr-o camera alăturată. În timpul
examinării,se poate auzi și vorbi cu medicul. Este posibil că înainte de scanare să fie necesar să se
administreze o substanță denumită substanță de contrast, care îmbunătățește calitatea imaginilor
Această poate fi administrată sub formă de lichid, prin clismă sau prin injecție. Substanță de
contrast este complet inofensivă și se va elimina din corp prin urină.
După scanarea CT nu există efecte secundare și se poate merge acasă sau la serviciu că de
obicei. Dacă însă este folosită substanță de contrast, poate fi nevoie de circa o ora de supraveghere
în spital pentru că medicul să observe dacă apare vreo reactive adversă la această.
Rezultatele nu sunt disponibile imediat. Un computer va procesa informațiile, care sunt analizate
de medicul radiolog, care va întocmi un raport cu care se va merge la medicul trimitator.
Durata examinării
Durata scanării durează în general între 10 și 20 de minute.
Documente necesare:
Pentru a efectua această investigație este nevoie de trimitere de la medicul specialist – ortoped,
neurolog etc., iar în cazul în care este necesară administrarea de substanță de contrast, sunt necesare
analizele de sânge uree și creatinina.
Riscuri
Că orice altă examinare radiologică, scanare CT te expune că o cantitate redusă de radiații
ionizante – cantitatea depinde de cât de mare este suprafață scanată. Radiațiile contribuie la crearea
imaginii structurilor din interiorul corpului. La dozele reduse folosite la scanarea CT, riscul de a
dezvoltă cancer este atât de redus încât nu poate fi măsurat. În cazul riscului crescu, Colegiul

30
American de Radiologie susține că nicio investigație imagistică nu trebuie efectuată decât dacă
există un beneficiu medical clar.
Când nu este recomandată
Femeilor însărcinate nu le este recomandată scanarea CT decât în cazuri de urgență maximă, iar
femeile care alăptează trebuie să întrerupă alăptarea pentru 24 de ore dacă li se administrează
substanță de contrast. De asemenea, se recomandă prudență în recomandarea acestei investigații
pentru copii, că urmare a dozei de radiații la care ar putea fi expuși.

2.5.3 Ecografia mamară

FIG 6 ECOGRAFIA MAMARA

Ecografia mamară reprezintă metodă de elecție pentru investigarea șanului la femeile

tinere, cu vârstă sub 40 de ani, la care sânul are structura fibro-glandulară, fiind de prima
intenție. Investigația este utilizată, în mare parte a cazurilor și că examinare complementară a
mamografiei, fiind indicată și femeilor peste 40 de ani care păstrează acest tip de structura la
nivelul glandelor mamare.
Ecografia mamară vizualizează modificările tumorale solide și chistice, de la
dimensiuni foarte mici și modificările inflamatorii- mastită, abcese, fiind foarte utilă și în
caracterizarea limfonodulilor axilari.
Principalele avantaje ale ecografiei de san sunt reprezentate de către:
·         Accesibilitate;

31
 ·         Lipsa contraindicatiilor (ecografia mamară este o metodă care poate fi utilizată
inclusiv în cazul gravidelor și a femeilor care alăptează), în cazul șanului operat recent, cu
traumatisme, sau modificări inflamatorii, la care nu se poate efectua mamografia
·         Permite atât evaluarea inițial, cât și monitorizare ulterioară după începerea terapiei;
·         Permite explorarea leziunilor la pacientele cu structura glandulară densă, situație în
care mamografia este mai puțîn eficientă;
·         Disconfort minim al pacientei;
Cum se efectuează ecografia mamară?
Ultrasonografia mamară se realizează cu pacienta în decubit dorsal, medicul examinator
efectuând mișcări blânde de baleiaj ale sondei ecografice, pentru a acoperi toate cadranele
glandei mamare, repetând procedura și contralateral. Investigația se realizează optim în primele
zece zile ale ciclului menstrual, dar poate fi realizată în orice moment în caz de urgență și
obligatoriu presupune și examinarea nodulilor limfatici axilari.
Când este indicată realizarea ecografiei mamare?
·         Ecografia mamară este indicată în prezența simptomatologiei specifice reprezentate
de:
·         Dureri mamare persistente care nu sunt legate de perioada ciclului menstrual;
·         Apariția eritemului, edemului, modificărilor consistenței glandei mamare;
·         Apariția tumefactiilor, retracției tegumentare, ulceratiilor mamare sau aspectului de
coajă de portocală al șanului;
·         Scurgerile mamelonare, mai ales cele unilaterale;
·         Modificări ale aspectului și poziției mamelonului (invaginare, retracție);
·         Noduli mamari nou apăruți sau mărirea în volum al celor preexistenți;
·         Depistarea nodulilor axilari la autopalpare.
Ecografia mamară este metodă de screening preferată la femeile sub 40 de ani, pentru
depistarea și diferențierea formățiunilor tumorale benigne de cele maligne, pentru ghidarea
manevrelor interventionale (punctia biopsia mamară) și evaluarea răspunsului tumoral la
chimioterapie. Investigația este utilizată și pentru diagnosticul patologiei infecțioase (abcese),
inflamatorii (mastite) și post traumatice a glandei mamare sau pentru monitorizarea
postoperatorie cu sau fără protezare.

32
 Ecografia mamară prezintă și limitări, dintre acestea cea mai importantă fiind depistarea
microcalcificarilor, acestea fiind un indicator mamografic esențial pentru depistarea precoce a
cancerului de san.

2.5.2        Punctia mamară sau biopsia percutana de san

FIG 7 PUNCTIE MAMARA

Punctia mamară sau biopsia percutana de san– este o procedura minim invazivă prin
care se recoltează din tumoră mamară fragmente tisulare pe care se vor efectua analize
histopatologice și imunohistochimice, pentru a stabili diagnosticul exact și apoi protocolul
terapeutic.
O biopsie de san ghidată cu ultrasunete folosește unde sonore pentru a ajută la
localizarea unui nodul sau a unei anomalii și pentru a preleva o proba de țesut pentru examinare
la microscop. Este mai puțîn invazivă decât biopsia chirurgicală, lasă puține cicatrici sau deloc și
nu implică expunerea la radiații ionizante.
Tipuri de biopsii mamare:

33
 Există mai multe tipuri de proceduri de biopsie a sânilor. Tipul de biopsie va depinde de
localizarea, dar și de dimensiunea nodulului mamar.
Biopsiile se pot face sub anestezie locală sau generală. Pentru anestezia locală, se
injectează anestezicul în regiunea vizată pentru a amorti sânul. Deși rămâi trează, nu simți nicio
durere. Pentru anestezie generală, se administrează medicamente care induc un somn profund în
timpul intervenției. 
Tipurile de biopsii mamare includ:
·         Biopsie prin aspirație cu ac fin (FNA).
·         Biopsie cu ac central
·         Biopsie deschisă (chirurgicală).. 
Instrumente și metode speciale pot fi utilizate pentru a ghida acele și pentru a ajută la
procedurile de biopsie. Acestea includ:
·         Biopsia stereotactica. Cu această metodă se realizează o imagine tridimensională a
șanului folosind un computer și rezultatele mamografiei. Imaginea 3D ghidează apoi acul de
biopsie către locul exact al nodulului mamar sau zona suspectă.
·         Dispozitiv asistat de vid (VĂD). Se face o tăietură mică în san. Un tub gol sau o
sondă este introdusă prin incizie. Este ghidat către nodul sau masă șanului prin RMN, raze X sau
ultrasunete. Țesutul mamar este aspirat ușor în sondă. Un cuțit care se rotește în interiorul
tubului taie țesutul din san. Mai multe probe de țesut pot fi prelevate simultan.
·         Localizarea firului, în care un fir de ghidare este plasat în zona suspectă pentru a
ajută chirurgul să localizeze leziunea pentru biopsie chirurgicală.
·         Biopsia ghidată ecografic utilizează ultrasunetele pentru ghidarea acului de punctie.
 
Indicații:
În practică, examenele fizice, mamografiile și alte examene imagistice detectează
adesea noduli sau anomalii la san. Cu toate acestea, aceste teste nu pot spune întotdeauna dacă o
formățiune care crește în san este benignă sau canceroasă. De aceea, medicii extrag o proba de
țesut din tumoră pentru a o trimite la anatomopatologie în vederea unui examen care să identifice
natură tumorii. 
Biopsia mamară ghidată ecografic se efectuează atunci când ecografia de san evidențiază
modificări suspecte cum ar fi: 
·         masă solidă incertă, 

34
 ·         modificare în structura țesutului mamar,
·         microcalcificari suspecte. 
Această metodă utilizează imagini ecografice ale nodulului sau masei șanului care
provoacă îngrijorare. Aceste imagini ajută la ghidarea acului către locul exact al biopsiei.
Ghidarea cu ultrasunete este utilizată în patru proceduri de biopsie:
·         aspirația cu ac fin (FNA) 
·         acul central (CN)
·         dispozitiv asistat de vid (VĂD)
·         localizarea firului.
„Cu ajutorul ecografului medicul vede acul în timp real și poate biopsia leziuni mici,
infraclinice care nu pot fi palpabile și biopsiate clasic; ecograful nu este iradiant; Cu ecograful
poți biopsia inclusiv  ganglionii axilari” precizează medul de specialitate. 
Pregătirea :
·         Investigația se face în ambulator, nu necesită internare;
·         Nu sunt necesare restricții în ceea ce privește dietă (apă/alimente înainte de
examinare);
·         Fumatul ar fi de preferat să se întrerupă cu două zile înainte pentru că unele studii
indică o scădere a riscului infectării postbiopsie și reducerea timpului necesar vindecării;
·         Trebuie anunțat medicul dacă luați anumite tratamente; se oprește medicația
anticoagulantă cu 3-5 zile înainte de procedura (aspirina, aspenter, heparină);
·         Trebuie anunțat medicul în cazul existenței unor reacții alergice cunoscute (xilină,
AINS, antibiotice sau alte medicamente).
·         Cum se realizează:
·         Există un protocol pentru executarea acestei proceduri, medicul radiolog:
·         Pacienta se așează în poziție culcată pe spate sau spre lateral în funcție de
localizarea leziunii;
·         Se dezinfectează tegumentul cu betadina și se face anestezia locală cu xilină;
·         Se aplică transductorul pe san pentru a vizualiza și localiza leziunea și se introduce
acul de biopsie prin piele în profunzime până la nivelul leziunii țintă de unde se prelevează un
fragment de țesut vizualizand în timp real traseul acestuia cu ajutorul ecografului;
·         Se recoltează de obicei minim trei fragmente de țesut care se vor trimite pentru
diagnosticul histopatologic;

35
 ·         La finalul procedurii se efectuează o compresie manuală de scurtă durata pentru a
opri sângerarea, apoi se pune un pansament chirurgical;
·         Pacienta este apoi instruită să nu depună efort mare câteva zile și dacă apare durere
poate lua un calmant (AINS/paracetamol);
Contraindicații
Punctia mamară este evitată: 
·         La femeile care alăptează (risc de a face fistulă cu un canal de galactofor);
·         La femeile cu implanturi de silicon
Unele posibile complicații ale unei biopsii mamare includ:
·         Echimoze și durere ușoară la locul biopsiei postprocedural;
·         Sângerare prelungită de la locul biopsiei, eventual formare de hematom sau colecții;
hemoragice la locul puncției, dar e rar;
·         Infecție în apropierea locului de biopsie;
Ar trebui evitate eforturile intense timp de 24 de ore după procedura.

2.5.3        Examenul histopatologic extemporaneu

36
 FIG 8 EXAMEN EXTEMPORANEU

Examenul histopatologic (HP) presupune examinarea microscopică, de către medicul anatomo-patolog,

a probelor tisulare prelevate în timpul intervențiilor chirurgicale și microchirurgicale.
Etapele principale ale examinării histopatologice
·         examinare macroscopică/ eșantionare;
·         histoprocesare (fixare în formol, includere la parafină, secționare blocuri de parafină, colorare
standard hematoxilină-eozină/H&E);
·         examinare microscopică lame colorate H&E;
·         elaborare/ redactare rezultat HP final sau, după caz, rezultat HP parțial, în conjuncție cu informații
medicale relevante (clinice, imagistice, biochimice, etc.) solicitate la recepția probei/ probelor.
Examenul HP clasic (convențional) poate fi urmat de teste complementare (colorații speciale, teste
imunohistochimice/ IHC, test de hibridizare în situ/ ISH) în funcție de caz.
Pentru efectuarea testelor complementare sunt necesare etape suplimentare, cu grade de complexitate și
de dificultate variabile:
·         selecționare fragment/-e tisular/-e eșantionat/-e și histoprocesat/-e;
·         selecționare bloc/-uri de parafină;
·         efectuarea tehnică a testului/testelor complementar/-e;
·         examinare microscopică;
·         elaborare/ redactare rezultat, obligatoriu în conjuncție cu rezultatul HP clasic (convențional) și cu
informații medicale relevante solicitate la recepția probei/ probelor.
37
Condiții de conservare și de transport probe proaspete/ fixate în formol (neprocesate histopatologic);
documente medicale care însoțesc probele:
·         Recipiente din material plastic, cu închidere etanță, cu eticheta cu datele de identificare ale
pacientului (Nume, Prenume, CNP), denumirea piesei chirurgicale, numele medicului operator;
·         Piesă chirurgicală intactă (neîmpărțită între laboratoare de anatomie patologică);
·         Fixator: formol tamponat 10%, într-un volum de cel puțîn 2-10 ori mai mare decât cel al probei;
·         În cazul în care nu este disponibil imediat fixatorul (Formol tamponat 10%), pentru a reduce
fenomenul de autoliză tisulară: piesă chirurgicală mare trebuie păstrata la frigider (~4ºC) până la
imersia în fixator în timpul cel mai scurt posibil; piesă chirurgicală mică (biopsii endoscopice,
puncții biopsii, etc.) poate fi păstrată la frigider (~4ºC) în compresă umedă până la imersia în fixator
în timpul cel mai scurt posibil; sunt interzise imersia și transportul piesei în ser fiziologic.
Complexitatea cazului este evaluată de către medicul anatomo-patolog în funcție de: numărul de probe
per pacient; gradul de dificultate al algoritmului de diagnostic; necesitatea testelor complementare
(colorații speciale și/ sau teste IHC și/ sau test ISH; accesibilitatea la informațiile medicale (clinice,
imagistice, biochimice, etc.) relevante solicitate. În situații excepționale care impun depășirea
termenului maxim precizat de eliberare a rezultatului vor fi contactați și anunțăți din timp medicul
trimițător și pacientul.
Ce se întâmplă cu probele?
·         Probele histopatologice
·         Probele proaspete histoprocesate în Departamentul de Histopatologie Synevo vor fi stocate în
Laboratorul Central sub formă de blocuri de parafină, în blocoteci, timp de 30 de ani, și sub formă
de lame colorate (HE, colorații speciale, teste IHC, test ISH), în histoteci, timp de 10 ani;
·         Probele histoprocesate în alte unități medicale (blocuri de parafină, preparate histopatologice
permanente colorate) vor fi returnate pacientului la eliberarea rezultatului, pentru a fi returnate
Laboratorului de Anatomie Patologică de origine; lamele colorate (HE, colorații speciale, teste IHC,
test ISH) obținute prin secționarea acestora în Departamentul de Histopatologie Synevo vor fi
stocate în Laboratorul Central în histoteci timp de 10 ani.

2.6.Pregătirea preoperatorie şi ȋngrijirile postoperatorii

38
 Pacienta confruntată cu diagnosticul de cancer de san reacționează cu frică ,spaima și anxie
tate.Avand în vedere în mod curent reacția emoțională la diagnostic, pacientul are nevoie de timp
pentru a asimila semnificația diagnosticului și alte informații care o vor ajută să evalueze
tratamentul ales.
Rolul asistenței în îngrijirea pacientelor cu diagnosticul de cancer de san constă în o bună informare
despre tratamentul actual și competență de a discuta despre acesta cu pacientul.Asistență trebuie să
fie conștientă despre informațiile pe care să le dea pacintului : informații despre actul chirurgical,
despre localizarea și diametrul tumorii, tratamentul postoperator necesitând radioterapie și
chimioterapie sunt date personale pe care pacientul are nevoie să-și formeze decizia
Asistență discuta cu pacienta medicația, durata tratamentului, gestionarea efectelor secunda
re,posibile reacții după tratament, scopul
tratamentului. Metode pentru a compensa schimbarea fizică datorată mastectomiei ex. proteze,recon
strucție mamară, sunt de asemenea discutate și
planificate. Cantitatea și coordonarea informațiilor prevăzute sunt bazate pe răspunsurile pacientei,a
bilitatea și pregătirea pentru viață.
Pregătirea preoperatorie constă în pregătirea generală și în pregătirea sau îngrijirea specială
pentru bolnavii cu risc operator.
Pregătirea preoperatorie cuprinde examen Clinic și paraclinic pentru
·         evidențierea stării generale
·         depistarea deficienței organice
·         depistarea bolilor de însoțire
Pregătirea psihică:
·         Se informează bolnavă privind intervenția chirurgicală, necesitatea, riscul, eventualele
mutilări, dată intervenției. 
·         Pregătirea psihică propriu zisă are în vedere suprimarea anxietății și neliniștite
încurajarea bolnavei asigurarea legăturii cu aparțînătorii administrarea de calmante.
 
Pregătirea fizică:
·         îngrijirii igienice preoperatorii duș sau baie generală, toaletă părului, obligatoriu toaletă
cavității bucale, toaletă unghiilor cu îndepărtarea obligatorie a ojei, 
·         Supravegherea bolnavei :

39
·         Se supraveghează tensiunea arterială, temperatură, se anunță apariția febrei, puls, respirație,
apariția infecțiilor, 
·         Alimentația preoperatorie: se dă o dietă adecvată diagnosticului și deficiențelor, regimul este
dictat și de felul intervenției ce va fi făcuta.
·         Analizele de laborator obligatoriu preoperator sunt :grup sanguin Rh, T.S., T.C.,
hemoleucogramă, sumar urină, probe de disproteinemie (TGO, TGP), glicemie, uree.
·         Investigații specifice: ecografie mamară, radioterapie, funcție biopsie mamară.
Pregătirea preoperatorie se face în etape:
Din preziua intervenției:
·         pregătire generală
·         repaus fizic și psihic
·         administrare de sedative seară (Diazepam, fenobarbital)
·         pregătire locală
·         se curăță pielea prin săpunire insistând la pliuri și axile 
·         se îndepărtează pilozitățile având evitând producerea tăieturilor 
·         se face degresarea regiunii cu eter sau benzină 
·         se dezinfectează cu tinctură de iod
Din dimineața intervenției
·         constă în îmbrăcarea bolnavei cu cămașă 
·         strângerea părului sub bonetă 
·         îndepărtarea protezelor dentare și depozitarea într o cană cu apă predarea bijuteriilor familiei sau
administrației spitalului pe bază de proces verbal 
·         îndepărtarea lacului de pe unghi, fardurile de pe obraz și ochi și a rujului de pe buze 
·         se cere bolnave să urineze sau se golește vezica prin sondă 
·         se face preanestezie cu un medicație hipnotică, opiacee cu barbiturice și vagolitice
Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator 
·         Scop : cercetarea deficiențelor organice, restabilirea echilibrului fiziologic al bolnavului,
evitarea complicațiilor, intră și postoperatorii.
Medicul anestezist acordă câte un scor de risc fiecărei bolnav în parte și în funcție de acest scor
fixează metodă și doză pentru anestezie generală.
Îngrijirea postoperatorie
Asistență trebuie să urmărească

40
·         faciesul pacientei pentru a depista o eventual hemoragie sau deshidratare;  
·         temperatura pentru a depista eventuală infecție;
·         respirația pulsul și tensiunea arterială pentru prevenirea complicațiilor;
·         diureza și tranzitul intestinal;
·         starea abdomenului, combaterea durerii prin administrarea de antialergice prescrise de medic
pentru asigurarea confortului și a unui somn odihnitor
·         supravegherea pansamentului incepând imediat după ieșirea din sala de operație și până la
scoaterea firelor.
·         Reluarea alimentației se va face treptat, astfel în primele zile până la restabilirea tranzitului se
administrează lichide treptat ,se pot consumă supe strecurate, brânză de vaci, iaurt, smântână
carne fiartă.
·         Mobilizarea trebuie să se realizeze cât mai repede progresiv până când pacientul capătă
încredere în forțele proprii pentru a preveni complicațiile de decubit și a favoriza creșterea
amplitudinii respiratorii indiferent de vârstă
·         Prevenirea complicațiilor postoperatorii, pulmonare, tromboembolice, infecții la nivelul
tegumentelor

2.7. Educaţie pentru sănătate

Educația pentru sănătate este o preocupare de maximă importanță a medicinei omului
sănătos, care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri populaționale,
precum și a mijloacelor și procedeelor educaționale necesare formării unui comportament
sanogenic.
Obiectivul de bază al educației pentru sănătate constă în formarea și dezvoltarea, începând
cu vârsta copilăriei, a unui comportament sanogenic, în scopul apărării sănătății, prin creșterea
rezistenței generale a organismului, a capacității sale de adaptare la condițiile mediului ambiental,
natural și social. Educația pentru sănătate constituie “matricea”, suportul de aplicare a programelor
de sănătate, garantând eficiența acestora prin cooperarea cu populația, beneficiara acțiunilor de
promovare a sănătății.
Profilaxia Bolii
·         Se efectuează consultația serologică sistematică și se tratează corect toate stările
anormale de la nivelul sânului

41
 ·         Se vor trata toate leziunile precanceroase ale fibroandenomului mamar, a metastazei
fibrochistice și a celorlalte leziuni prin controale periodice clinice și paraclinice ecografie revenind
un rol major
·         examinarea sânilor

2.8. Externarea pacientului

·         momentul externării pacienților este stabilit de medicul curant și medicul șef de secție 
·         asistență pregătește documentele bolnavei pe care le pune la dispoziția medicului
curent 
·         dată externării este anunțată de către medicul curant cu cel puțîn o zi înainte, acest
lucru permițînând asistenței medicale de salon să anunțe aparțînătorii pacientului
·         externarea unui pacient dintr o unitate sanitară cuprinde informarea pacientului și a
aparțînătorilor acestuia asupra suferinței pentru care a fost internat, evoluția bolii pe parcursul
internării și starea de sănătate a pacientului în momentul externării 
·         asistența va înmâna pacientului o copie după foaia de intrare împreună cu toate
controalele medicale și investigațiile efectuate pe parcursul internării pacientului 
·         se explică regimul alimentar pe care trebuie să îl urmeze 
·         se informează pacientul asupra controalelor medicale pe care trebuie să le efectueze 

·       pentru pacienții cu stare generală alterată sau în stare terminală se va asigura transportul
la domiciliu și/sau accesul la servicii de îngrijiri paliative la domiciliu
 

42
 CAPITOLUL III   ȊNGRIJIRI SPECIFICE
 
Cazul I

NUMELE ŞI PRENUMELE – R.A

SEX -  FEMININ
GREUTATE - 77
ÎNĂLȚIME - 157
VÂRSTA – 59 ani
DIAGNOSTIC LA INTERNARE - Tumoră de origine malignă sân drept                        
ANAMNEZĂ LA INTERNARE - Pacientă în vârstă de 59 ani a avut în urmă cu un an un
traumatism la sânul drept care nu a avut niciun simptom imediat.
De circa o lună a observat apariţia unui nodul situat profund, dureros la palpare. Constată
o moderată pierdere în greutate şi o modificare a apetitului.
Se prezintă  la  serviciul chirurgie unde i-se face mamografie şi o puncţie biopsică
exploratorie, care  confirmă existenţa unei tumori de origine malignă înevoluţie.
Se decide să se prezinte  pentru  extirpare chirurgicală. La examenul clinic se constată
tegumente şi mucoase uşor anemice, țesut musculo-adiposrelativ bine reprezentat, la palparea
sânului se evidenţiază o tumoare profundă de circa 3 cm diametru aderentă la  planurile
profunde ale ţesuturilor.
Ganglioni axilari drepţi nepalpabili. Se decide internarea pentru intervenţia de specialitate

PLAN DE INGRIJIRI
Nevoi deficitare Diagnostic de Obiective Intervențîi Evaluare
nursing
Nevioa de a Stare de anxietate Înlăturarea Am condus bolnavă într- Pacienta este
avea o bună anxietăţîi un salon curat în care echilibrat
comunicare se află o bolnavă în ă psihic
curs de externare
43
 Am discutat cu pacienta
despre afecţiunea ei
explicându-i diferenţa
dintre o tumoare
malignă și una benignă
şi că până nu vom avea
rezultatele analizelor
nu are sens să fie
descurajată
Am pregătit pacienta pentr
u recoltarea analizelor 
de laborator
Am administrat la indicaţia
medicului un sedativ
uşor
Nevoia de sealiment Alimentație Bolnavă să Am recomandat bolnavei o bolnavă se
a şi hidrata necorespunzăt fie alimentată alimentație alimentea
oare corespunz bogată în principii ză
ător alimentare
bolnavă pe un fond anxios
evită
sămănânce la parametr
ii normali

Nevoia de a avea Bolnavă să Am asigurat în permanență bolnavă este

tegumente curate aibă un mediu curat mulțumită
tegumente schimbând la timp de atenția
le lenjeria de pat și de acordată
curate corp a bolnavei
Nevoia de a evita Bolnavă este bolnavă să se am pregătit materialele am trecut pe
pericolele agitată simtă în necesare și am recoltat foaia de
siguranță analizele de laborator observație
indicate de medic valorile
explicând bolnavei HT 27%
care este scopul acestor HB 10,7g
examinări % , VSH
Am discutat cu bolnavă 80 mm/h
despre hotărârea
medicului de a
interveni operator și de
a elimina pe această
cale tumoră
I-am explicat că stadiul în
care este tumoră îi dă
dreptul să considere că
evoluția ulterioară nu
poate fi decât
44
 favorabilă
Am rugat o să se considere
un partener la fel de
important că și echipa
medicală în procesul
operator și cel ulterior
operației
Bolnavă să fie am rugat bolnavă să își TA
pregătită bazeze alimentația în 145/80m
corespunz special pe lichide în mHg
ător seară de înaintea AV 88/min
înaintea intervenției
intervenți am măsurat și notat
ei valorile funcției vitale
chirurgica în foaia de observație
le am administrat un sedativ
ușor
se intervine operator
pentru extirparea
tumorii printr o incizie
sub mamelară de circa
10 cm; se practică
mamectomie parțială,
cu extirparea unei
tumori de circa 4,5 cm
în diametru
am supravegheat funcțiile
vitale postoperator și
am notat valorile în
foaia de observație

Nevoia de a avea Pansare plagă bolnavă să fie bolnavă are o plagă Bolnavă este
tegumente și operatorie pansată la operatorie închisă prin mulțumită
mucoase curate timp sutură de circa 10 cm de
Am efectuat îngrijirile
pansamentul plăgii de acordate
câte ori situația ai
impus-o, respectiv
atunci când
pansamentul era
îmbibat de secrețîi
sanguinolente
am administrat la indicația
medicului un sedativ
ușor

Externare bolnavă să fie se extrag firele și se aplică bolnavă are o

45
 externată pansament curat plagă
în condițîi i-se explică bolnavei operatorie
optime despre necesitatea aseptică
prezentării periodice la curată
control respectiv în
fiecare lună în
următoarele trei luni
iar apoi trimestrial
i-se explică necesitatea
autocontrolului în ceea
ce privește
autoexaminarea
acțiunilor pentru
observarea la timp a
oricăror modificări
suspecte
se externează cu
recomandarea de a
evita efortul fizic
expunerea la
agenți fizici, prezentare la
cabinetul de oncologie
pentru luarea în
evidență, tratament cu
Tamoxifen (două
tablete pe zi)  \
 
Supravegherea funcțiilor vitale
DATĂ T.A PULS RESP  T DIUREZA SCAUN
05.05.2020 130/70 mm/Hg 89batai/min 22/min 36,9oC 1750 ml Prenzent
06.05.2020 125/65 mm/Hg 90 bătăi/min 19/min 37,2 oC 1800 ml Absent
07.05.2020 130/75 mm/Hg 92 bătăi/min 20/min 36,2 oC 1950 ml Present N
08.05.2020 135/65 mm/Hg 83 bătăi/min 17/min 36,5 oC 2000 ml Absent
09.05.2020 115/75 mm/Hg 91 bătăi/min 21/min 36,1 oC 1550 ml Present N
10.05.2020 110/65 mm/Hg 84 bătăi/min 20/min 36,0 oC 1650 ml Present N
 

Examen de laborator
46
 
Examen cerut Mod recoltare Rezultate Valori normale
Glicemie 2ml sânge venos pe 4 92 mg % 80-110mg %
mg florura de
sodiu
Acid uric 5-10 ml sânge venos 4 mg % 2-6 mg %
Uree 5-10 ml sânge venos 47.6 mg % 20-40 mg %
Creatinină 5-10 ml sânge venos 1.11 mg % 0.6-1.2 mg %
VSH 1.6ml sânge venos pe 18mm 1h:4-6mm, 2h:7-
0,4 ml citrat de 15mm
sodiu
T.S. , T.C. Înțepare pulpă deget T.S 2/min        T.S 1-3/min
T.C7/min        T.C5-10/min
Sumar urină 50 ml urină dimineață   Alb-abs,sedim-rare, Alb-abs,sedim-rare,
Leucocite și epitelii- Leucocite și epitelii-
rare rare
Urocultura 50 ml urinina jetul 650 germeni/ml ≤1000germeni/ml
mijlociu

Tratament medicamentos
dată Medicamente administare
05.05.2020 Diazepam f 1fiola pe zi seară
05.05.2020-10.05.2020 Algocalmin f 3fiole pe zi h 6-14-22
05.05.2020-10.05.2020 Glucoză 5% 1000ml,iv. perfuzabil
05.05.2020-10.05.2020 Ser fiziologic 1000ml,iv. perfuzabil
05.05.2020-10.05.2020 Soluție ringer 500ml,iv. perfuzabil
05.05.2020-10.05.2020 Piafen f 3 fiole pe zi h 6-14-22
05.05.2020-10.05.2020 Clexane 0.4 mg 1 fiolă pe zi
05.05.2020-10.05.2020 Ampicilină 1fl/6h perfuzabil
05.05.2020-10.05.2020 Gentamicina 3 fiole pe zi h 6-14-22

47
CAZUL II

NUMELE ŞI PRENUMELE – A.B

SEX - FEMININ
GREUTATE 68
ÎNĂLȚIME -162
VÂRSTA – 45 ani
DIAGNOSTIC LA INTERNARE - Neoplasm mamar stâng
ISTORICUL BOLII- Pacientă în vârstă de 45 de ani a fost operată în urmă cu cinci ani la sânul
stâng de unde i s-a extirpat o tumoare confirmată malignă.
După operaţie face la indicaţia medicului 12 şedinţe de roentgenterapie şi tratament
ulterior de întreţinere cu Tamoxifen. Evoluţia pacientei a fost bună până în urmă cu câteva luni când
a observat că slăbeşte în mod evident, prezintă o stare de astenie permanentă, anorexie.
Întrucât a observat o modificare a structurii sânului operat-înroşire, durere la palpare,
mărirea dimensiunilor, se prezintă pentru evaluarea stării şi tratament  de specialitate.
La examenul clinic se constată tegumente şi mucoase palide, ţesut musculo-adipos 
modest , astenie fizică şi psihică, sistem ganglionar palpabil axilar şi laterocervical, anxietate, plagă
operatorie inflamată, cu puncte de secreţie sero-sanguinolentă,   sânul stâng de consistenţă  dură  la
palpare. Se decide internarea pentru evaluarea situaţiei pacientei.
PLAN DE INGRIJIRI

Nevoia Diagnostic Obiective Intervențîi Evaluare

defici nursing
tară
Nevoia Nelinistire în Mediu Plasez pacienta într-un salon mic Pacienta a
de a legătură securizat aerisit călduros luminos și liniștit beneficiat 24
evita cu 24 de ore Asigur temperatura optimă în salon de ore de un
peric spitalizare Ameliorarea Pregătim psihic pacienta înaintea mediu
olele a cu anxietățîi efectuării oricărei tehnici securizant
necesitate în 2 zile Asigurăm odihnă pacientei Bolnavă a început
a Exprimarea Evaluez stările emoționale și liniștesc să comunice
intervenție temerilor pacienta explicându-i toate mai ușor

48
 i și intervențiile care se fac despre temerile
chirurgical discutarea preoperator ei ale căror
e acestora Recoltez analizele recomandate de rezultate au
manifestat medic : hemoleucogramă, grup fost scăderea
ă prin sanguin și RH, uree, glicemie, anxietățîi
anxietate VSH ,TS,TC, colesterol,
marcată, urocultură.
teamă de Susținerea morală a pacientei și
moarte familiei
Nevoia Dificultate Pacienta Invățarea unor tehnici de relaxare După 2 zile pacienta
de a în a trebuie să înainte de culcare a început să
dormi adormi se Identific nivelul și cauza anxietățîi adoarmă mai
și a se și a se odihnească oboselii și iritabilității ușor și să se
odihn odihni cel puțîn Întocmesc un program de odihnă trezească mai
i datorată șapte ore pe corespunzător organismului odihnită
anxietăț noapte Sfătuiesc pacienta să evite mesele dimineață
îi, copioase, cafeaua și cola înainte
manifes de culcare
tată prin Sfătuiesc pacienta să facă o plimbare
iritabilit scurtă înainte de culcare și să nu
ate, consume somnifere
indispoz
iție,
somn
insufici
ent

Nevoia Alimentație Bolnavă Se educă pacienta să se hidrateze cu Pacienta începe să

de a inadecv trebuie să apă plată sau ceai , 1,5-2 l la 24 devină
se ată și aibă o de ore echilibrată
alime neechili alimentație  Am administrat bolnavei un regim nutrițional

49
 nta și brată bună și bogat în principii nutritive,
hidrat echilibrată diversificat, incluzându leglume
a și proaspete fructe
Am administrat medicamentația
prescrisă
Am administrat în perfuzie lentă
medicația citostatica
Nevoia Alterarea Bolnavă să aibă Am ajutat bolnavă să își efectueze
de a integrită o stare de toaletă generală și intimă VSH-90mm/h
avea țîi curățenie Am dezinfectat plagă care supurează Hb-7,9g%
tegu tegume corespunzăto la sân și am aplicat un pansament Ht-26%
mente ntare are steril TA-100/50 mmHg
și datorită Am măsurat și notat funcțiile vitale Av -90/min
muco interven în foaia de observație
ase ției
curate chirurgi
cale
Nevoia Respirație Bolnavă să nu Am administrat medicația citostatică Bolnavă
de a îngreun mai fie indicată în perfuzie lentă mulţumeştep
resp ată dispneică Am administrat prin sondă nazală entru
iră oxigen și am asigurat o poziție atenţia
semisezândă care ușurează acordată şi
procesul respirator continuă să
Am administrat un sedativ ușor fie anxioasă
Datorită afectării plămânului pacien
ta  prezintă o insuficienţă
respiratorie tot mai pronunţată,
dificil de controlat în secţia
oncologie, la care s-a asociat un
episod de fibrilaţie atrială cu
AV-200/min - motiv pentru care Pacienta este
se decide transferul în secţia transferată în

50
 AȚI unde i-se poate oferi o secția
asistare mai bună cu reanimare
continuarea tratamentului
citostatic
Am luat legătura cu secţia
AȚI pentru transfer.
 
Supravegherea funcțiilor vitale
DATĂ T.A PULS RESP  T DIUREZA SCAUN
06.08.2021 120/70 mm/Hg 89batai/min 17/min 35,9oC 1850 ml Prenzent
07.08.2021 125/60 mm/Hg 87 bătăi/min 19/min 37,0 oC 1850 ml Absent
08.08.2021 130/75 mm/Hg 90 bătăi/min 21/min 36,7 oC 1900 ml Present N
09.08.2021 130/60 mm/Hg 83 bătăi/min 19/min 36,5 oC 2050 ml Absent
10.08.2021 115/75 mm/Hg 90 bătăi/min 20/min 36,9 oC 1650 ml Present N
11.08.2021 110/60 mm/Hg 84 bătăi/min 20/min 36,8 oC 1650 ml Present N
 
Examen de laborator
Examen cerut Mod recoltare Rezultate Valori normale
Glicemie 2ml sânge venos pe 4 115 mg % 80-110mg %
mg florura de sodiu
Acid uric 5-10 ml sânge venos 6 mg % 2-6 mg %
Uree 5-10 ml sânge venos 35.5 mg % 20-40 mg %
Creatinină 5-10 ml sânge venos 1.41 mg % 0.6-1.2 mg %
VSH 1.6ml sânge venos pe 28mm 1h:4-6mm, 2h:7-15mm
0,4 ml citrat de
sodiu
T.S. , T.C. Înțepare pulpă deget T.S 3/min        T.S 1-3/min
T.C9/min        T.C5-10/min
Sumar urină 50 ml urină dimineață Alb-abs,sedim-rare, Alb-abs,sedim-rare,
Leucocite și epitelii- Leucocite și epitelii-
rare rare

51
 Urocultura 50 ml urină din jetul 650 germeni/ml ≤1000germeni/ml
mijlociu

Cazul III

NUMELE ŞI PRENUMELE – L.L

SEX -FEMININ
GREUTATE 68KG
INATIME -170
VÂRSTA – 45 ani
DIAGNOSTIC LA INTERNARE - Neoplasm mamar drept
ISTORICUL BOLII- Boală a apărut în urmă cu 4 luni când bolnavă a depistat prin autopalpare o

formațiune tumorală axilară pentru care se prezintă la medic, fiind îndrumata la Oncologie pentru
diagnostic și tratament.
Urmează patru serii de chimioterapie la intervale de 21 de zile între serii.  După
administrarea ultimei  serii de chimioterapie se face o nouă evaluare a bolii și se constată faptul că
nodulul axilar și tumoră au scăzut în dimensiuni  motiv pentru care se consideră o furtună o
intervenție chirurgicală.
Operația care va urmă este MRM de tip Madden.
Nevoia Diagnostic  de Obiective Intervențîi Evaluare
deficit îngrijire
ară

Nevoia de dificultate în a pacienta să se Identific activitățile agreate de

adorm dormi și a odihneasc pacientă și elaborez împreună
i și a se odihni ă cel cu ea un program de activitate
se puțîn care să corespundă stării ei și
odihni șapte ore posibilităților organismului
pe noapte întocmesc un program de odihnă
corespunzător organismului
observ și notez calitatea și orarul
somnului
52
 învăț pacienta tehnici de
relaxare ,exercițîi de respirație
înainte de culcare
Identific nivelul și cauza anxietățîi
oboselii și  iritabilitățîi
Observ și notez toate schimbările
care survin în starea pacientei
verifică alimentele și băuturile
consumate
se administrează la indicația
medicului algocalmin o fiolă
Nevoia de Neliniște în ameliorarea Plasez pacienta într-un salon mic,
a evita legătură cu anxietățîi aerisit, călduros, luminos și
pericol spitalizarea pacienta liniștit
ele și cu să își amplasez patul departe de geam
necesitatea exprime sau de ușă pentru a feri
intervenției temerile pacienta de curențîi de aer
chirurgical și să am o atitudine de bunăvoință,
e discute înțelegere, față de pacientă
deschis supraveghez colorația pielii,
mucoaselo,r unghiilor, ritmul
respirației și pulsului și
tensiunea arterială
liniștesc pacienta și o încurajez să
și exprime emoțiile și
sentimentele
Pregătesc pacienta pentru
intervenție chirurgicală :
Rad, dezinfectez și pansez zona
expusă intervenției
interzic alimentația cu 12 ore
înainte de operație

53
 șterg ojă de la mâini și picioare
efectuez EKG și radiografie
pulmonară
asigur confortul fizic baie și
pijamale
Alterarea urmărirea pacienta este transportată în mod pacienta
confortului revenirii silențios în salonul de terapie prezintă
datorat reflexelor intensivă reflexe și
intervenției și monitorizarea funcțiilor vitale TA, sensibilit
chirurgical sensibilită puls, respirație ăți
e țîi supravegherea apariției reflexelor abolite
manifestată calmarea și a sensibilitățîi reflexele de
prin dureri durerii evaluarea caracteristicilor durerii, deglutiție
până la localizarea, intensitate, durată, ,
dispariția frecvență corneean,
ei administrez tratamentului indicat faringian,
de către medic și evaluez de tușe
efectul medicației prescrise au
învăț pacienta tehnici de relaxare revenit
învăț pacienta să își comprime cu sensibilitatea
palmă plagă operatorie, când și
tușește și când își schimbă reflexele
poziția în pat să nu facă pacientei
mișcări bruște care să-i sunt în
sporească  suferința limite
normale
prezintă
dureri la
nivelul
plăgii
operatorii
durerea se

54
 reduce în
intensitat
e dar
persistă
că o jenă
în
imobiliza
re
Nevoia de Disconfort Pacienta să Informez și stabilesc împreună cu Pacienta
a se postural nu mai pacienta planul de recuperare începe să
mobili cauzat de prezinte a stării de sănătate și creșterea prindă
za durerea durerile rezistenței organismului încredere
prezentă la locale ajut bolnavă să se ridice din pat o în forțele
nivelul violentă sprijin o ajut să facă primii proprii și
sânului la nivelul pași postoperator să facă
drept  cicatricii o învăț câteva exercițîi ușoare de singură
axilei și și să se mobilizare a brațului exercițîi
umărullui poată încurajez psihic felicitând-o după zilnice
drept, imobiliza primele progrese
manifestat explic necesitatea efectuării de
prin exercițîi fizice în limita
imobilizare posibilităților
redusă a explic necesitatea evitării
brațului mișcărilor bruște pentru a nu
drept se deschide plagă
încă din a două zi se mobilizează
pacienta pasiv cu multă grijă
deoarece are tub de dren și 
sondă urinară
mobilitatea se face progresiv până
când pacienta capătă încredere
în forțele proprii

55
Nevoia de alimentația pacienta să hidratez parental pacienta Pacienta este
a inadecvată nu administrând PV cu glucoză echilibrat
mânca prin deficit prezinte 5% și ser fiziologic vitamine ă
și a se din cauza grețuri și și proteine nutriționa
hidrata grețurilor și vărsături asigur menținerea echilibrului l
vărsăturilor și să fie hidroelectrolitic prin
manifestată echilibrat alimentarea pacientei pe cale
prin ă parentală PV cu glucoză 5%,
constipație nutriționa 1000 ml ,ser fiziologic 1000
l ml, soluție Ringer 500 ml -
verific tensiunea arterială și
pulsul calculez necesarul de
calorii
supraveghez semnele de
deshidratare scaunul și
greutatea corporală
completez alimentația parentală
cu un regim alimentar
progresiv oral
explic importanța pe care o are
alimentația și hidratarea
adecvată în evoluția
postoperatorie
reluarea alimentației se face după
24 de ore cu o deosebită
prudență în funcție de reluarea
tranzitului intestinal
după apariția scaunului se
recomandă o alimentație
completă variantă vitaminizată
Nevoia de dificultate de a pacienta se am făcut bilanțul ingesta excreta Pacienta
a elimina prezintă pentru a calcula aportul de prezintă

56
 elimin cauzată de scaunul lichide necesar bolnavei la 24 tranzit
a deficitului normal de ore intestinal
alimentar și am sfătuit pacienta să respecte fiziologic
de lipsa regimul alimentar recomandat
exercițiului administrez la indicația medicului
fizic laxative ușoare
manifestată sfătuiesc pacienta să consume
prin dimineața și seară câte un
constipație pahar de apă rece cu una două
lingurițe de miere
ajut pacienta să facă mișcare în
limita posibilităților
completez alimentația pagini a
pacientei cu fructe și legume
crude, lapte, sucuri și alte
alimente stimulatoare ale
tranzitului intestinal pentru
corectarea eliminărilor
efectuez la nevoie clismă
evacuatoare
Nevoia de lipsa de pacienta se ofer pacientei informațîi legate de Bolnavă
învățar cunoștințe beneficiez boală să în limitele permise deține
e despre e de profesional informațî
despre boală, informații îi prezint cazuri similare pe cale i
boală manifestată le de vindecare necesare
prin necesare Îi explic că nu este într un stadiu cu privire
incertitudin legate de fără rezolvare la boală
e, neliniște boală să încurajez pacienta explicându-i că să și este
cu privire și să este nevoie de mult curaj și mai
la obțînă încredere în propriile forțe și liniștită
afecțiunea încurajare în echipa medicală Bolnavă a
să. Deficit și sprijin îi prezint cazuri vindecate cu stare înțeles

57
de moral psihică pozitivă și îi prezint informați
cunoștințe metode de mascarea acestui ile despre
privind mic defect controale
boală, explorez nivelul de cunoștințe al le
îngrijorăril pacientei și al familiei privind necesare
e îngrijirile postoperatorii și despre
postoperato stimulez dorința de cunoaștere terapia pe
rii identific obiceiurile și care
deprinderile greșite ale trebuie să
pacientei urmeze
explic necesitatea corectării în
deprinderilor dăunătoare continuar
sănătățîi și formarea unor e
deprinderi igienice sănătoase,
mod de viață echilibrat, de
administrare corectă a
tratamentelor
educ pacienta și familia privind
limitarea eforturilor fizice și
psihice câteva zile după
operație apoi reluarea
eforturilor treptat până se
ajunge la normal
Îi explic pacientei că va trebui să
țînă o dietă care va cuprinde
alimente și preparate ușor
degerabile care să asigure un
raport suficient de glucide și
aminoacizi necesar regenerării
celulare
pacienta va trebui să respecte un
orar al meselor și să revină la

58
 control după o lună

 
Supravegherea funcțiilor vitale
 
DATĂ T.A PULS RESP  T DIUREZA SCAUN
01.01.2021 130/70 mm/Hg 89batai/min 22/min 36,9oC 1750 ml Prenzent
02.01.2020 125/65 mm/Hg 90 bătăi/min 19/min 37,2 oC 1800 ml Absent
03.01.2020 130/75 mm/Hg 92 bătăi/min 20/min 36,2 oC 1950 ml Absent
04.01.2020 135/65 mm/Hg 83 bătăi/min 17/min 36,5 oC 2000 ml Present
05.01.2020 115/75 mm/Hg 91 bătăi/min 21/min 36,1 oC 1550 ml Absent
06.01.2020 110/65 mm/Hg 84 bătăi/min 20/min 36,0 oC 1650 ml Absent
07.01.2021 110/65 mm/Hg 84 bătăi/min 20/min 36,0 oC 1650 ml Present N
 

Examen de laborator
 
Examen cerut Mod recoltare Rezultate Valori normale
Glicemie 2ml sânge venos pe 4 80 mg % 80-110mg %
mg florura de sodiu
Acid uric 5-10 ml sânge venos 7 mg % 2-6 mg %
Uree 5-10 ml sânge venos 19 mg % 20-40 mg %
Creatinina 5-10 ml sânge venos 1.21 mg % 0.6-1.2 mg %
VSH 1.6ml sânge venos pe 15mm 1h:4-6mm, 2h:7-15mm
0,4 ml citrat de
sodiu
T.S. , T.C. Înțepare pulpă deget T.S 2/min        T.S 1-3/min
T.C4/min        T.C5-10/min
Sumar urină 50 ml urină dimineață Alb-abs,sedim-rare, Alb-abs,sedim-rare,
Leucocite și epitelii- Leucocite și epitelii-
rare rare

59
 Urocultură 50 ml urină din jetul 750 germeni/ml ≤1000germeni/ml
mijlociu
 
 
Tratament medicamentos
dată Medicamente administare
01.01.2021 Diazepam f 1fiola pe zi seară
01.01.2021-7.01.2021 Algocalmin f 3fiole pe zi h 6-14-22
01.01.2021-7.01.2021 Glucoză 5% 1000ml,iv. perfuzabil
01.01.2021-7.01.2021 Ser fiziologic 1000ml,iv. perfuzabil
01.01.2021-7.01.2021 Soluție ringer 500ml,iv. perfuzabil
01.01.2021-7.01.2021 Piafen f 3 fiole pe zi h 6-14-22
01.01.2021-7.01.2021 Clexane 0.4 mg 1 fiolă pe zi
01.01.2021-7.01.2021 Ampicilină 1fl/6h perfuzabil
01.01.2021-7.01.2021 Gentamicină 3 fiole pe zi h 6-14-22

CAPITOLUL IV    CONCLUZII

60
 

 Cancerul mamar este un factor important de morbiditate şi mortalitate, având o incidenţă

foarte ridicată în întreaga lume, ceea ce a determinat un interes deosebit pentru dezvoltarea unor
tehnici noi pentru diagnosticul precoce. În studiul nostru, am observat o tendinţă de creştere anuală a
cancerului mamar.
 Mediul de provenienţă şi statusul socio-economic trebuie luat înconsiderare, incidenţa
cancerului mamar fiind mai mare la femeile dinclasele sociale cu status economic şi educaţional
ridicat, probabil datorită unor factori precum dietă, vârsta primei menstruaţii, folosirea
hormonilor estrogeni, consumul de alcool, cafea, tutun.
 Exprimarea clinică este săracă ceea ce face din descoperirea întâmplătoarea tumorii
principala modalitate de depistare a cancerului de sân.
 Topografia tumorii primare a relevat o predominanţă pentru sânul drept înlotul studiat, cu o
distribuţie preponderentă în cadranul supero-extern.
 Ultrasonografia în modul B, cu analiză Doppler color şi evaluarea
ganglionilor axilari, a fost efectuată la toate pacientele, această metodă evidenţiind modificări
caracteristice leziunilor benigne şi maligne. Examenul Doppler a adus un plus de acurateţe, în
leziunile benigne vascularizaţia fiind absentă sau de tip periferic ,în coșuleț, cu cel mult 1-2
ramuricentripete, în timp ce în carcinom vascularizaţia a fost bogată, cu multiplevase periferice cu
grosime inegală şi mai multe vase centripete, care au putut fi evaluate şi prin reconstrucţiile 3D.
 Examinările prin rezonanţă magnetică au fost efectuate pe un
număr restrâns de pacienţi, datorită invazivităţii şi costurilor crescute ale explorării, urmărind
caracteristicile de semnal ale formăţiunilor tumorale.
 Examenul mamografic, precum şi examenul prin rezonanţă magnetică aufost utile în
caracterizarea suplimentară a unora din masele depistateultrasonografic.
 Diagnosticul morfologic reprezintă o etapă importantă în algoritmul diagnostic şi terapeutic
al cancerului mamar. Studiul formelor histologice a arătat că formă  histopatologică  dominant
de cancer mamar a fost carcinomul ductal invaziv, iar tumorile mamare au avut un grad moderat de
diferenţiere (G2) . Utilizarea tehnicilor noi de imunohistochimie are un roldeosebit de important în
algoritmul terapeutic al cancerului mamar, astfelanalizând distribuţia receptorilor de estrogeni,
progesteroni şi Her2/neu,cel mai frecvent subtip a fost carcinomul luminal A.

61
  Analiză statistică a demonstrat o corelaţie foarte bună între analizacalitativă şi cea
cantitativă statică, cu o rată a coincidenţelor foarte înaltăîn evaluarea elasticităţii şi diferenţierea
tumorilor maligne de cele benigne.
 Analiză automată s-a putut realiza prin utilizarea sistemului de ultimă orăHitachi Preirus
achiziţionat în anul 2011, acesta calculând automat valorile medii ale histogramelor obţinute pe mai
multe frame-uri color succesive.Acest sistem a fost testat în studiul nostru pe un număr limitat
de pacienţi,valorile obţinute fiind similare cu cele furnizate de softul Image J

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 

62
  
BIBLIOGRAFIE

1.      LUCREŢIA TITIRCĂ -  TEHNICĂ ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI

2.      MUREȘAN MIHAI ANDREI - CHIRUGIE ONCOLOGICĂ
3.   LUCREŢIA TITIRCĂ  - URGENŢE MEDICO-CHIRURGICALE  
4.   FLOREA I. - ONCOLOGIE
 5.   SERGIU MĂNESCU – IGIENĂ
6.    C. MOZEZ – TEHIOCA INRIJIRII BOLNAVULUI
7.    V.N NIȚESCU – OBSTRETICĂ ȘI GINECOLOGIE MANUAL PT ȘCOLII
SANITARE
8.    C. PETROVANU IMPORTANTĂ CONTROLULUI PERIODIC ÎN DEPISTAREA
CANCERULUI DE SAN
 
 
 
 
 
 
 
 

63