Vaginita bacteriana

Elev: Mihai Marian Romeo

 
 Vaginita bacteriană (BV) este o afecțiune a vaginului cauzată de o creștere
necontrolată a bacteriei Gardnerella vaginalis și/sau a altor bacterii în
vagin. Această creștere necontrolată a bacteriilor poate perturba echilibrul
bacteriilor benefice din vagin, ceea ce poate duce la simptome neplăcute
precum secreții vaginale apoase și cu miros neplăcut, mâncărime, irita ție și
disconfort vaginal. BV este cea mai frecventă cauză a infecțiilor vaginale la
femeile în vârstă fertilă, dar poate afecta și alte femei. BV nu este
considerată o infecție cu transmitere sexuală, dar poate crește riscul de
infectare cu alte boli cu transmitere sexuală. Diagnosticul de BV se face de
obicei prin examenul clinic și prin teste specifice de laborator, iar
tratamentul implică de obicei antibiotice.
 Etiologie

 Etiologia (cauzele) vaginitei bacteriene (BV) nu este pe deplin înțeleasă, dar
se pare că există mai multe factori care pot contribui la dezvoltarea acestei
afecțiuni.

 BV este cauzată de o creștere necontrolată a bacteriilor în vagin, mai precis a

bacteriei Gardnerella vaginalis și/sau a altor bacterii anaerobe (care trăiesc în
absența oxigenului) din vagin, cum ar fi Mycoplasma hominis și Bacteroides
spp. Această creștere necontrolată poate perturba echilibrul bacteriilor
benefice din vagin, ceea ce poate duce la simptome neplăcute precum secreții
vaginale apoase și cu miros neplăcut, mâncărime, iritație și disconfort
vaginal.
 Factorii de risc pentru dezvoltarea BV includ:


 Activitatea sexuală - contactul sexual poate perturba
echilibrul bacteriilor din vagin și poate duce la creșterea
necontrolată a bacteriilor asociate cu BV.

 Igiena intima - utilizarea anumitor produse de igienă

intima, cum ar fi săpunurile parfumate, dușurile vaginale și
lenjeria strâmtă sau din materiale sintetice, poate perturba
echilibrul bacteriilor din vagin și poate crește riscul de
dezvoltare a BV.
 Factorii de risc pentru dezvoltarea BV includ:


 Fumatul - fumul de tutun poate afecta flora bacteriană din vagin și
poate crește riscul de dezvoltare a BV.

 Sistemul imunitar slăbit - persoanele cu un sistem imunitar slăbit,

inclusiv cele care iau medicamente imunosupresive sau care suferă
de afecțiuni care afectează sistemul imunitar, cum ar fi diabetul
zaharat, pot fi mai susceptibile la dezvoltarea BV.

 Este important să menționăm că BV nu este considerată o infecție

cu transmitere sexuală, deși poate fi asociată cu contactul sexual.
Semnele și simptomele vaginitei bacteriene (BV) pot
varia de la o persoană la alta, dar în general includ
următoarele:
 Secreții vaginale abundente și apoase, care pot fi albe
sau gri și pot avea un miros neplăcut, asemeni unui
"miros de pește“

 Mâncărime vaginală și disconfort

 Iritație și senzație de arsură vaginală

 Durere sau disconfort în timpul actului sexual

 Simptome urinare, cum ar fi senzația de arsură la

urinare sau urină cu miros neplăcut
 Unele femei cu BV pot prezenta simptome minore sau deloc
simptome, dar aceasta nu înseamnă că infecția nu trebuie
tratată. BV poate fi diagnosticată numai de către un medic prin
examinare clinică și prin teste specifice de laborator.

 Este important să solicitați îngrijire medicală dacă aveți oricare

dintre aceste simptome sau dacă suspectați că aveți BV. BV
poate fi tratată cu succes cu antibiotice prescrise de medicul
dumneavoastră.
 Rolul asistentei


 Asistenta medicala are un rol important în îngrijirea pacientelor cu
vaginită bacteriană, atât în ceea ce privește evaluarea și diagnosticarea
afecțiunii, cât și în gestionarea simptomelor și prevenirea transmiterii
infecției.

 Dacă pacienta este internată, asistenta medicală trebuie să asigure o

igienă adecvată și să implementeze măsuri de control al infec țiilor
pentru a preveni răspândirea bacteriilor. Acest lucru poate include
spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun și utilizarea de mănu și de
protecție pentru a preveni transmiterea bacteriilor între pacien ți și
personalul medical.

 Asistenta medicală poate îndruma pacienta în privința măsurilor de

igienă intima adecvate pentru a preveni reapariția infecției sau pentru a
evita transmiterea acesteia la alte persoane. Aceste măsuri pot include:
 Utilizarea unei lenjerii de pat curate și schimbarea acesteia zilnic
 Evitarea utilizării săpunurilor parfumate sau a altor produse de
igienă intima care pot perturba echilibrul bacteriilor din vagin
 Spălarea zilnică a zonei intime cu apă și un săpun ușor și fără
parfumuri
 Evitarea lenjeriei strânse sau din materiale sintetice care pot favoriza
dezvoltarea bacteriilor
 Evitarea dușurilor vaginale sau a altor produse de igienă intima
agresive
 Asistenta medicală poate, de asemenea, să ofere pacientei informații
și îndrumare privind riscurile și prevenirea transmiterii infecțiilor cu
transmitere sexuală, care pot fi asociate cu vaginita bacteriană.
Aceste informații pot include utilizarea prezervativelor în timpul
actului sexual și evitarea contactului sexual cu parteneri infectați sau
cu parteneri cu un istoric de boli cu transmitere sexuală.