MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “FUNDENI”

PROIECT DE ABSOLVIRE
SPECIALITATEA: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

COORDONATOR:
PROF. CHIRU GABRIELA

ABSOLVENT:
TUDOSE ANDREEA

BUCUREŞTI
2018
 MANAGEMENTUL ÎNGRIJIRII
PACIENTULUI CU NEOPLASM DE
COLON

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

CHIRU GABRIELA TUDOSE ANDREEA

 CUPRINS

MOTTO ........................................................................................................................... 1

INTRODUCERE .......................................................................................................... 2

SCURT ISTORIC AL AFECȚIUNII NEOPLASMULUI DE COLON ... 2

MOTIVAŢIA ................................................................................................................. 5

CAPITOLUL I: NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

INTESTINULUI GROS ............................................................................................. 6
1.1. Definiție ........................................................................................................................ 6
1.2. Cecul ............................................................................................................................. 7
1.3. Colonul ascendent ......................................................................................................... 7
1.4. Unghiul hepatic al colonului ......................................................................................... 7
1.5. Colonul descendent ....................................................................................................... 7
1.6. Colonul sigmoid ............................................................................................................ 7
1.7. Structura intestinului gros ............................................................................................. 8
1.8. Motricitatea intestinului gros ......................................................................................... 9
1.9. Mişcările de segmentare ................................................................................................ 9
1.10. Mişcările peristaltice ................................................................................................... 9
1.11. Mişcările în masă ....................................................................................................... 10
CAPITOLUL II: NEOPLASMUL DE COLON .............................................. 10
2.1. Simptomatologia ......................................................................................................... 10
2.2. Evoluţia bolii ............................................................................................................... 13
2.2.1. Stadializarea neoplasmului de colon ........................................................................ 13
2.2.2. Complicații ............................................................................................................... 14
2.3. Factori de risc .............................................................................................................. 15
2.4. Explorări paraclinice ................................................................................................... 16
2.5. Testarea sângelui ......................................................................................................... 17
2.6. Colonoscopia ............................................................................................................... 17
2.6.1. Utilizarea razelor X pentru a realiza o imagine a colonului …................................. 18
2.6.2. Utilizarea tomografiei computerizate (CT) .............................................................. 19
2.7. Profilaxia neoplasmului de colon ................................................................................ 19
2.8. Prognostic .................................................................................................................... 19
2.9. Tratamentul neoplasmului de colon ............................................................................ 20
2.10. Tratamentul chirurgical ............................................................................................. 20
2.11. Intervenţia chirurgicală .............................................................................................. 21
2.12. Pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatorii .................................................... 22
2.13. Pregătirea generală preoperatorie .............................................................................. 22
2.13.1. Îngrijirile din preziua operaţiei ............................................................................... 24
2.13.2. Îngrijirile din ziua operaţiei .................................................................................... 24
2.13.3. Îngrijiri postoperatorii ............................................................................................ 25
2.14. Tratamente nonchirurgicale ....................................................................................... 26
2.15. Tratamentul de întreţinere ......................................................................................... 27
2.16. Tratamentul ambulator (la domiciliu) ....................................................................... 28
CAPITOLUL III: REZULTATE ŞI CONCLUZII ........................................ 32
CAPITOLUL IV: PLAN DE ÎNGRIJIRE ......................................................... 37
4.1. Cazul 1 ......................................................................................................................... 37
4.2. Cazul 2 ......................................................................................................................... 46
4.3. Cazul 3 ......................................................................................................................... 53
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 62
 MOTTO:

“În medicină, ca și în dragoste, nu

spune "întotdeauna" și nu spune
"niciodată" - totul e posibil.”

1
 INTRODUCERE

Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa cum spunea Victor
Babeş “Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai frumoasă dintre toate şi astfel izbânda va fi
deplină.
Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă să-şi
redobândească independenţa cât mai repede posibil. În activitatea sa, asistenta medicală se poate
confrunta cu diferite surse de dificultate. De aceea acest rol profesional îi oferă abilitatea de a
comunica cu pacientul şi cu familia acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de îngrijire,
manager al îngrijirilor dar şi mediator, găsind cel mai bun mod de îngrijire al pacientului.
Fiinţa umană depinde de cele 14 nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a comunica;
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
3. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;
4. Nevoia de a respira;
5. Nevoia de a se alimenta şi hidrata;
6. Nevoia de a elimina;
7. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre;
8. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
9. Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca;
10. Nevoia de a evita pericolele;
11. Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale;
12. Nevoia de a se realiza;
13. Nevoia de a se recrea;
14. Nevoia de a învăţa.

EPIDEMIOLOGIE ȘI INCIDENȚĂ

Cancerul colo-rectal este situat pe locul 4 pe plan mondial, din punct de vedere al frecvenţei
şi pe locul 2 ca mortalitate prin cancer (în statisticile occidentale). În ţara noastră rata mortalităţii
şi morbidităţii prin cancer colo-rectal este foarte scăzută, studiile statistico-epidemiologice
efectuate, plasează România pe locul 32 la sexul masculin (4,6/100.000) şi locul 31 la sexul
feminin (4,4/100.000) în cadrul a 38 de ţări ale lumii. În prezent cancerul colo-rectal are o rată
de deces la bărbaţi de 11,6% şi este secundară cancerului pulmonar (metastaze pulmonare). La
femei, rata de deces prin cancer colo-rectal este de 14,8% şi este secundară metastazelor în
glanda mamară, respectiv pulmonare.
2
 Pretutindeni în lume, predominanța ratelor crescute ale carcinomului colo-rectal este în ţările
industrializate. Rate scăzute ale frecvenţei au fost găsite în Europa de Est, Asia, Africa, Orient,
America de Sud. Studiile asupra emigranţilor japonezi în SUA, asupra emigranţilor asiatici în
Israel şi asupra emigranţilor europeni în Australia, au constatat că emigranţii dobândesc rate
crescute ale cancerelor colo-rectale faţă de cele din ţările de origine.

O statistică îngrijorătoare arată că persoanele obeze au şanse cu 2,3-3% mai mari de a

dezvolta o tumoră malignă în zona colonului decât persoanele cu o greutate normală. În plus, şi
persoanele cu un colesterol de peste 275 prezintă un risc crescut de cancer, indiferent de
greutatea avută. Tocmai de aceea, se recomandă consumarea numai a lipidelor nesaturate,
provenite fie din sursele vegetale (nuci, alune, canola), fie din carnea și untura cărnii de peşte.

Etimologia cancerului de colon

Se pare că nu există o singură cauză care duce la apariţia cancerului de colon. Cel mai
probabil este vorba de o combinaţie de factori nocivi (nefavorabili), mai importanţi fiind dieta,
factorii mediului ambiant, bolile cronice ale colonului şi ereditatea.

Rolul alimentaţiei în patogenia cancerului colorectal se află în centrul atenţiei mai multor
savanţi şi studii medicale. Cancerul colorectal se întâlneşte mai des în regiunile unde în
alimentaţie predomină carnea şi sunt reduse alimentele vegetale. Dieta bogată în carne duce
la creşterea concentraţiei de acizi graşi care în procesul digestiei se transformă în agenţi
cancerigeni. Rata scăzută a cancerului colorectal în regiunile cu diete tradiţional vegetale (India,
Africa Centrală) demonstrează importanţa alimentaţiei bogate în fibre vegetale în profilaxia
cancerului de colon. Cantitatea crescută de fibre vegetale măreşte volumul maselor fecale,
diluează şi leagă diferiţi agenţi cancerigeni, scurtează timpul tranzitului prin colon, micşorând
astfel timpul de expunere a mucoasei colonului la acţiunea metaboliţilor cancerigeni.

3
 Teoria chimică este apropiată teoriei alimentare. Ea explică apariţia tumorilor colorectale
ca rezultat al acţiunii mutagene al unor substanţe chimice endo şi exogene (cancerigene) asupra
celulelor epiteliului colonic, din care cele mai periculoase şi active sunt nitraţii, nitriţii, amidele
şi aminele aromatice, alfatoxinele, metaboliţii triptofanului şi tirozinei. Substanţe cancerigene
(benzpirena) se obţin prin prelucrarea termică iraţională a alimentelor, cum ar fi afumarea
cărnii şi peştelui. Ca rezultat al acţiunii substanţelor cancerigene asupra genomului celular se
petrec mutaţii, translocaţii, ce duc la transformarea protooncogenelor celulare în oncogene
active. Ultimele iniţiază sinteza oncoproteinelor şi celula se transformă în una canceroasă.

La pacienţi cu boli inflamatorii colonice cronice, îndeosebi cu rectocolită

ulcerohemoragică, incidenta cancerului de colon este mult mai mare ca la restul populaţiei.
Gradul de risc este influenţat de durata şi de evoluţia clinică a bolii, cu cât este mai veche
suferinţa cu atât mai mare este riscul de cancer. În boala Crohn riscul de a dezvolta cancer de
colon tot este mărit dar este mai mic ca în RCUH.

Polipii colonici cresc riscul apariţiei tumorilor maligne. Indexul de malignizare al

polipilor colonici solitari este de 2-4%, pentru multipli (mai mulţi de 2) este de 20%, iar la
polipii viloşi - până la 40%. Polipii colonici se întâlnesc relativ rar la persoanele tinere şi cu mult
mai des la persoanele mai în vârstă. Despre frecvenţa polipilor colonici se poate vorbi analizând
datele autopsiilor. În ţările dezvoltate, frecvenţa depistării polipilor colonici la autopsii, efectuate
persoanelor decedate din cauze non colonice, este de 30-32%.

Nu ultimul rol în patogenia cancerului de colon îl joacă ereditatea. Persoanele cu rude de

gradul întâi depistate cu tumori maligne de colon au gradul de risc crescut. Boli ereditare precum
polipoză difuză (adenomatoasă) familială, sindromul Gardner, sindromul Turcot, sunt însoţite de
grad înalt de risc pentru dezvoltarea cancerului de colon. Dacă nu se înlătură polipii sau colonul
la aceşti pacienţi aproape toţi fac cancer de colon, unii prezentând şi tumori sincrone.

Sindromul canceros familial, cu transmitere autosomal dominantă, se manifestă prin

apariţia a multiplelor tumori (adenocarcinoame) ale colonului. Aproape 1/3 din aceşti pacienţi în
vârstă de peste 50 ani prezintă tumori colorectale.

Dintre particularitaţile cancerului de colon este de menţionat dezvoltarea multicentrică cu

apariţia tumorilor în acelaşi timp (tumori sincrone) sau una după alta la un interval de timp
(tumorile metacrone).

4
 MOTIVAȚIA

Mi-am dorit mereu să pot ajuta oamenii, aflaţi în suferinţă, să le pot oferi un zâmbet celor
trişti, să vin în sprijinul celor fără sprijin, pentru că omul cu adevărat fericit este acela care poate
îl face pe celălalt fericit.

M-am orientat asupa acestei lucrări datorită bunicii mele, care s-a lovit de această boală
cruntă marcându-mă profund. Aceasta fiind internată după nenumărate investigaţii invazive
reuşind ca medicii să depisteze boala, diagnosticând-o cu neoplasm de colon. Fiind operată de 5
ori la o vârstă înaintată a încercat să învingă boala dar aceasta a doborât-o.

Un alt factor determinant este rata incidenței cancerului de colon, este substanțial mai
crescută față de cancerul de rect. Variațiile demografice existente, confirmă că țările
industrializate și mai populate au o incidență mai crescută a cancerului de colon și rect față de
zonele slab dezvoltate economic și mai puțin populate. Mecanismele carcinogenezei colonice
sunt puțin întelese și sunt probabil în legatură cu dieta (consumul de carne), factori genetici,
factori de mediu înconjurător și alți factori nedeterminaţi. Dintre toate neoplaziile cele mai
întâlnite în zona aceasta a Europei, infamul cancer de colon se află pe poziția a patra, înaintea sa
situându-se cancerul pulmonar, cel genital și cel gastric. Estimările oficiale arată în zona
României și, în general, a Europei de Est o prevalenta de 10-15 cazuri diagnosticate la fiecare
sută de mii de locuitori, cifră care este semnificativ mai mică decât în cazul țărilor vest-europene
(precum ţările Regatului Unit, Danemarca sau Germania), acolo unde incidența cancerului
rectocolic este de 15-22 de cazuri la fiecare sută de mii de locuitori. Într-adevăr, se pare că
incidența acestei boli apare și în funcție de zonele geografice, fiind mult mai des întâlnită în
cazul țărilor bine-dezvoltate.

În principiu, principalii factori de risc sunt:

a) avansarea în vârstă: în medie, gradul de incidenţă al bolii creşte exponenţial după

vârsta de 50 de ani, dar scade treptat în jurul vârstei de 75 de ani.

b) locația geografică: se pare că acest factor acționează independent de istoricul

familiei, lucru care se observă în studiile care urmăresc evoluția cancerului la persoanele din
zonele de origine în care incidența este scăzută, dar care se mută în locuri în care boala apare
mai des, atrăgând totodată o creștere a incidenței și în rândul persoanelor fără probleme genetice
sau cu bolnavi de cancer în familie.

c) cuantumul caloric zilnic: fiziologic vorbind, grăsimile animale se transformă în acizi

biliari ca urmare a proceselor metabolice.

5
 d) lipsa din alimentație a fibrelor vegetale: pe lângă faptul că ușurează substanțial
digestia, din cauză că timpul de tranzit intestinal este scurtat și contactul dintre carcinogene și
suprafața acoperită de mucoasă colonică scade. Acest lucru înseamnă implicit o eliminare mai
rapidă a tuturor factorilor carcinogeni.

CAPITOLUL I: NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

INTESTINULUI GROS

1.1. DEFINIŢIE

Neoplasmul de colon este o afecțiune tumorală a colonului (intestinului gros). Cancerul

rectal afectează ultimii centimetri ai colonului, astfel încât împreună cele două afecțiuni poartă
denumirea de cancere colorectale. Majoritatea cancerelor de colon debutează ca și proliferari
benigne de celule, sub forma polipilor colonici. În timp, unii dintre aceşti polipi se pot
transforma malign în cancer de colon.

Polipii pot fi de dimensiuni mici şi de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Din acest
motiv, medicii recomandă efectuarea de teste de tip screening, care pot depista aceşti polipi
înainte ca aceştia să degenereze malign.

Colonul este parte a intestinului care începe la nivelul cecului şi se termină la joncţiunea
recto-sigmoidiană. Este împărţit în patru segmente: colon ascendent, transvers, descendent şi
sigmoidian. Colonul nu are funcţie de digestie, dar la nivelul său se absorb mari cantităţi de apă
si electroliţi din alimentele nedigerate care au trecut prin intestinul subţire. Prin mişcări
peristaltice, conţinutul deshidratat este împins în rect.

6
 1.2. CECUL
Cecul are formă de sac închis în interior, iar superior se continuă cu colonul ascendent, pe
peretele postero-intern la unirea dintre cec şi ascendent se află joncţiunea ileocecală prevăzută cu
un sfincter, numită valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se află inserţia
apendicelui vermicular. Cecul poate fi învelit în întregime de către peritoneu, sau poate fi
acoperit numai pe faţa anterioară, situaţie când cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea
cecul este considerat una dintre cele mai mobile părţi ale colonului alături de transvers şi
sigmoid.
1.3. COLONUL ASCENDENT
Colonul ascendent este situat între inserţia valvulei ileocecale şi a unghiului hepatic. Este
situat retroperitoneal şi prin intermediul fasciei lui Toldt vine în contact cu pătratul lombelor şi
polul inferior al rinichiului drept. În afară interior şi anterior, colonul ascendent vine în contact
cu ansele intestinale. Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe porţiuni ale colonului.
Configuraţia exterioară este asemănătoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare formează
boselurile iar în interior ele determină formarea pliurilor falciforme şi a cavităţilor haustrale.
1.4. UNGHIUL HEPATIC AL COLONULUI
Unghiul hepatic al colonului face trecerea între colonul ascendent şi transvers, este situat
în hipocondrul drept şi lasă o amprentă marcată pe faţa interioară a ficatului. Este un segment
semifix, iar posterior se învecinează cu rinichiul şi porţiunea a doua a duodenului iar anterior
vine în contact cu ficatul care îl acoperă.
1.5. COLONUL DESCENDENT
Colonul descendent este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subţire,
se întinde de la unghiul splenic până la o limită de demarcaţie convenţională corespunzătoare
crestei iliace stângi. Este segmentul cel mai strâmb al colonului şi dispune de o musculatură
puternică
1.6. COLONUL SIGMOID
Colonul sigmoid alături de cec şi transvers este una dintre cele mai mobile porţiuni a
colonului iar prima porţiune are o dispunere fixă ca a descendentului. Prezintă un mezocolon
sigmoidal care are o inserţie colică de două ori dând inflecţiuni sigmoidului, asemeni literei S.
Se găseşte în fosa iliacă stângă iar porţiunea pelvină vine în raport cu vezica şi rectul. La
nivelul sigmoidului există numai bandelete musculare longitudinale şi atunci el prezintă două
serii de boseluri diminuate ca volum în raport cu restul segmentului colonului. La nivelul
sigmoidului se reduc şi de asemenea numărul şi volumul haustrelor interne.

7
 1.7. STRUCTURA INTESTINULUI GROS

Structura intestinului gros prezintă aceleaşi straturi ca şi intestinul subţire, mucoasă,

submucoasă şi musculoasă.

8
 Mucoasa este mai groasă, lipită de valvule conivente vilozităţi şi plăci Pyer. Epiteliul
este format din celulele cilindrice, celulele calciforme, corionul este ţesut conjunctiv dens,
conţine elemente limfoide şi glande Lieberkuhn. Musculatura mucoasei conţine două straturi de
fibre netede, unul interior circular şi al doilea la exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal
este de două tipuri, tip cilindric situat deasupra liniei anorectale şi de tip malpighian situat sub
linia anorectală ce face trecerea între mucoasa cilindrică şi planul cutanat.

Submucoasa este formată din ţesut conjunctiv, prezintă plexuri vasculare, capilare,
limfatice şi plexuri nervoase.

Musculoasa prezintă un strat interior de fibre circulare şi exterior un strat de fibre

longitudinale care sunt concentrate în bandelete circulare sau tenii între care se găsesc pliurile
semilunare sau falciforme (boselurile).

1.8. MOTRICITATEA INTESTINULUI GROS

Motricitatea intestinului gros este funcţia principală care asigură constituirea, stocarea
şi formarea bolului fecal.
1.9. MIŞCĂRILE DE SEGMENTARE
Mişcările de segmentare apar la distanţe regulate, ca expresie a contracţiilor muşchiului
circular şi sunt staţionare, realizând doar deplasari ale conţinutului intestinal pe distanţe mici, in
ambele direcţii, favorizând reabsorbţia hidrosalină.
1.10. MIŞCĂRILE PERISTALTICE
Mişcările peristaltice sunt lente, mai puţin frecvente şi mai atipice, realizând contracţii
în valuri şi favorizând transportul conţinutului colic pe distanţe mici.

9
 1.11. MIŞCĂRILE ÎN MASĂ
Mişcările în masă apar de două, patru ori pe zi, după micul dejun sau sub impulsul unor
emoţii sau stresuri, sunt specifice colonului şi interesează contracţia a peste 2 cm de colon.
CAPITOLUL II: NEOPLASMUL DE COLON
2.1. SIMPTOMATOLOGIA
Diagnostic diferențial
În funcţie de tabloul clinic, până la confirmarea diagnosticului, semnele şi simptomele
pot însemna fiecare o altă boală. De exemplu, în cazul unei tumori palpabile se ia în calcul şi
existenţa unor boli precum recto-colita ulcerativă hemoragică, tuberculoza insoţită de fenomene
inflamatorii, tumori benigne parietale, diverticuloză, etc.
Pentru durere, diagnosticul diferenţial include şi ischemia, diverticulita, sindromul
colonului iritabil, recto-colita ulcerativă hemoragică sau chiar boala Crohn. Când pacienţii au
sângerări rectale, doctorii iau în vedere şi existenţa unor boli ca ulcerul rectal, colita ischemică,
diverticuloza, dar şi mai-sus-amintitele, recto-colita ulcerativă hemoragică, respectiv boala
Crohn.
În cazul modificărilor de tranzit și a stenozelor, fișa de diagnostic diferențial include și
prezența unor diarei infecțioase, a sindromului de colon iritabil, boala Crohn, dar și efectele
adverse tardive în cazul unor medicamente sau chiar a radiațiilor.
Tablou clinic
În evaluarea clinică a pacienţilor cu cancer de colon este necesar să se ţină seama de două
aspecte esenţiale:
a) Existenţa unui larg interval clinic asimptomatic datorat creşterii tumorale lente;
b) Caracterul nespecific al simptomatologiei, acesta apărând ca urmare a modificărilor de la
nivelul tumorii şi tendinţei de dezvoltare intralumenare sau intraparietale.
c) Tabloul clinic al cancerului de colon poate fi sistematizat în scop didactic după cum
urmează:
Semne şi simptome care sugerează o suferință cronică
Tulburări de tranzit sau modificarea tranzitului habitual:
-diaree care apare fără cauza aparentă;
-constipaţie care se accentuează progresiv; alternantă de perioade de constipaţie şi
diaree.
Un aspect particular este reprezentat de falsa diaree, caracterizată prin diurii de materii
fecale semiconsistente sau lichidiene reduse cantitativ la pacienţii cu neoplasme stenozante
colonice. Tulburările de tranzit se pot însoţi sau nu de tenesme rectale.

10
 Dureri abdominale localizate de obicei pe traiectul colonului la nivelul tumorii. În
neoplasmele penetrante durerea devine continuă şi iradiază posterior. Tumorile de cec perforate
mimează simptomatologia unei apendicite acute. În cancerele obstructive durerea este iniţial
localizată pe traiectul colonului până la nivelul tumorii şi se percepe intermitent sub formă de
crampe însoţite de balonare la acelaşi nivel. Uneori ea creşte în intensitate, devine colicativă şi
se asociază cu zgomote hidroaerice produse la propulsia conţinutului fecal prin zona stenozantă.
Durerea dispare temporar după emisia de gaze şi evacuarea materiilor fecale.
Semne şi simptome specifice pentru suferinţe cronice:
Hemoragiile digestive superioare pot fi acute sau mai frecvent cronice. Sângerările
acute se manifestă diferit în funcţie de localizarea tumorii care s-a ulcerat. În cazul neoplasmelor
de colon distal şi de rect, hemoragia se manifestă ca rectoragie - sânge roşu amestecat cu materii
fecale sau izolat la începutul scaunului, fie ca hematochezie - emisia de sânge parţial digerat de
aspect roşu-cărămiziu. În tumorile stenozante de cec şi ascendent, ca urmare a stagnării
intralumenare a sângelui, hemoragia se poate exterioriza şi sub forma de melenă. Sângerările
cronice sunt mai rar macroscopice, cel mai adesea având un caracter ocult şi determină apariţia
anemiei hipocrome microcitare.
Ocluzia intestinală incompletă constituie una din complicaţiile majore ale cancerului
de colon. Se manifestă sub formă de dureri intense însoţite de balonări ale segmentului
supraiacent leziunii, zgomote hidroaerice şi eventual accentuarea peristaltismului.
Masa tumorală palpabilă este identificată relativ târziu în situaţia dezvoltării predominent
intraparietale si extracolonice. Este dură, neregulată, mată, un caracter distinctiv îl reprezintă
neoplasmul de colon transvers la care masa palpabilă poate fi mobilă.
Semnele și simptomele neoplasmului de colon sunt:
-Modificările tranzitului intestinal, incluzând aici diareea sau constipaţia, precum şi
modificarea consistenţei scaunului pe o perioadă mai mare de timp;
-Sângerarea rectală sau prezența de sânge în scaun;
-Disconfortul abdominal persistent - crampe, balonări sau durere;
-Senzaţia de evacuare incompletă a conţinutului intestinal după defecaţie
-Slăbiciunea musculară și fatigabilitatea;
-Scăderea ponderală marcată fără o cauză aparentă.
Mulţi dintre pacienţii cu cancer de colon nu prezintă simptome în stadiile incipiente ale
bolii.
Când acestea apar, depind foarte mult de mărimea tumorii şi localizarea sa la nivelul
intestinului gros.

11
 Semnele şi simptomele generale nespecifice apar de obicei tardiv în evoluţia cancerului
de colon. Starea generală a pacientului este mult timp nealterată, astenia şi anorexia
caracterizând stadiile avansate. Scăderea în greutate, deşi prezenţa la 2/3 din pacienţi este în
general nesemnificativă. Febra apare în cancerele cu necroză întinsă şi cele cu obstrucţii
incomplete traducând infecţia supraadăugată. Paloarea cutaneomucoasă este întâlnită la pacienţii
cu sângerări oculte sau microscopice.
Semnele şi simptomele datorate complicaţiilor - apar în stadiile tardive, limitează
posibilităţile de intervenţie chirurgicală şi agravează prognosticul. Complicaţiile cancerului de
colon sunt variate. Au fost descrise complicaţii datorate invaziei tumorale către lumenul digestiv,
ocluzia intestinală joasă către mucoasă, perforaţia în vasele sanguine intratumorale, sângerarea
digestivă inferioară sau în organele vecine, fistule vezicale vaginale, etc. Metastazarea se
exprimă clinic cel mai frecvent prin hepatomegalie tumorală şi icter sau ascită.
De o importanță particulară este depistarea sindroamelor paraneoplazice şi poate fi unica
expresie clinică manifestată chiar în stadii evolutive timpurii. Se pot identifica tulburări
endocrine, cardiovasculare, nevralgice sau cutanate.
Tușeul rectal este o manevră clinică obligatorie la orice suspiciune de cancer de colon,
din doar 5-10% din tumori sunt accesibile la aceste explorări. Pe lângă evidenţierea tumorilor
ampulelor rectale, permite aprecierea prezenţei invaziei perirectale. Importanţa tuşeului rectal ca
test de screening a fost infirmată pe studii statistice.

12
 2.2. EVOLUŢIA BOLII

În evoluţie cancerul de colon poate da complicaţii locale şi generale.

Complicaţii locale: infecţia peritumorală cu reacţie sclerolipomatoasă, hipertrofică sau cu

abcese peritumorale (impastare locală dureroasă, contur şters, febră, hiperleucocitoză); peritonită
generalizată prin deschiderea abceselor peritumorale în cavitatea peritoneală, prin perforaţii la
nivelul tumorii sau a monte de aceasta (diastatice); fistulele colonice interne sau externe;
subocluzii sau ocluzii intestinale; hemoragii digesti inferioare; tromboze ale teritoriului portal
sau ale axului nos ileofe-mural; compresii pe organele incinate.

Complicaţii generale: anemia cronică datorită sângerărilor reduse şi repetate din tumoare;
extensia regională şi la distanţă a leziunii (metastaze hepatice, pulmonare, osoase, cerebrale);
abcese hepatice, abcese pulmonare, septicemie.

2.2.1. STADIALIZAREA NEOPLASMULUI DE COLON

După formularea diagnosticului de cancer colo-rectal, medicul poate recomanda o serie

de teste care să stabilească stadiu în care se află afecțiunea. Stadializarea ajută în alegerea celor
mai potrivite metode terapeutice și poate include manevre imagistice neinvazive (cum ar fi
computer tomograf-CT), dar uneori poate însemna și apelarea la metode diagnostice invazive.

Stadiile cancerului de colon:

-Stadiul 0: cancerul este în cel mai precoce stadiu de dezvoltare, nu a depăşit mucoasa
colonului sau a rectului. Acest stadiu se mai numeşte şi stadiul de carcinom în situ.

-Stadiul I: cancerul a depăşit mucoasa dar nu a penetrat peretele colonului sau al

rectului.

-Stadiu II: cancerul a penetrat peretele intestinal dar nu a atins ganglionii limfatici de
vecinătate.

-Stadiul III: tumora a invadat ganglionii limfatici de vecinătate dar nu a afectat alte
organe sau sisteme.

-Stadiul IV: tumora a atins alte organe sau sisteme, cum ar fi plămânii sau ficatul.

13
 -Cancerul recurent. Acest stadiu denumeşte reapariţia tumorii după efectuarea
tratamentului. Poate apărea la nivelul colonului, al rectului sau al altui organ.

2.2.2. COMPLICAŢII

Incidența perforaţiei în evoluţia cancerului colic variază între 3-9%. Efracţia peretelui
colic se produce spre cavitatea peritoneală, constituind o perforaţie liberă, urmată de instalarea
unei peritonite difuze; prin limitarea tesului patologie poate duce la constituirea unui abces intra-
sau retroperitoneal sau prin invazia organelor învecinate, la formarea fistulelor colo-viscerale sau
colo-parietale.

Perforaţia liberă se poate produce la nivelul tumorii, la nivelul unei zone diverticulare
sau de colită ichemică situată proximal, în vecinătatea imediată a tumorii, la nivelul cecului sau
chiar a apendicelui în cazul unui cancer cecal obstructiv.

Abcesul intraperitoneal reprezintă o structură identică cu cea a peritonitelor, purulent

localizate, de altă etiologie.

Abcesul extraperitoneal constituie urmarea perforării posterioare a unui cancer localizat

la nivelul colonului ascendent sau descendent. Colecţia purulentă poate fuza spre perineu, spaţiul
ischiorectal, spre şold sau spre coapsă, în canalul inghinal sau spre peretele abdominal. Uneori se

14
produce distrugerea fasciei perirenale, urmată de o supuraţie perirenală, a cărei etiologie este
greu de precizat.

Fistula constituie forma cea mai rară de perforaţie colică. Traiectul fistulos poate lega
colonul de duoden, jejun-ileon, un alt segment colic, de vezică sau de vagin. Aproximativ 15%
din cancerele de sigmoid, aderente la vezică duc la formarea fistulelor colo-vezicale, întâlnite
mai ales la sexul masculin, căci uterul formează o barieră între colon şi vezică. De cele mai
multe ori fistula se deschide în domul vezicii, dar tumoarea poate invada porţiuni extinse ale
organului, chiar întregul său perete posterior. Constituirea unei astfel de fistule este precedată de
aşa-zisa ,,cistită amicrobiană”, rebelă la tratament, care precede instalarea fistulei sigmoido-
vezieale. Fistulele externe coloparietale se întâlnesc foarte rar.

Evoluţia cancerului rectal netratat duce la exitus în 12-18 luni. La tineri evoluţia este mai
rapidă. Evoluţia este de cele mai multe ori fatală prin extensie locală, ocluzie, sângerare masivă,
metastazări hepatice sau la alte organe, alterarea stării gererale, fistule în organele vecine. În
unele cazuri, semnele clinice ,,de debut” ale cancerului de rect sunt de fapt semne ale
complicaţiilor evolutive:

-ocluzie intestinală completă sau incompletă în formele stenozante rectosigmoidiene;

-perforaţie şi peritonită stercorală în cancerele rectale superioare;

2.3. FACTORI DE RISC

Factorii care predispun la apariţia cancerului de colon:

-Vârsta înaintată: 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer de colon au peste 50

de ani. Cancerul de colon poate apărea şi la tineri, dar aceste cazuri sunt rare;

-Rasa neagră: afro-americanii au un risc mai ridicat de a dezvolta cancer de colon decât
celelalte persoane;

-Istoricul personal de cancer colorectal sau polipoza colonică: persoanele care au avut
un cancer de colon sau polipi colonici au un risc mai ridicat de a dezvolta afecţiunea;

-Afecțiunile intestinale inflamatorii: boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică

favorizează dezvoltarea cancerului intestinului gros;

15
 -Sindroamele genetice precanceroase: astfel de afecţiuni sunt polipoza familială și
sindromul Lynch (cancerul colonic ereditar nonpolipozic);

-Istoricul familial de cancer colorectal sau polipoza colonică: existenţa unei rude care
a suferit de un cancer augmentează riscul de apariție a cancerului colorectal.

Cu cât mai multe rude sunt afectate cu atât riscul este mai mare. Agregarea familială a
cazurilor poate fi şi rezultatul expunerii la diverşi carcinogeni din mediu sau urmarea adoptării
unui stil de viaţă nesănătos sau a anumitor obiceiuri alimentare.

-Dieta săracă în fibre şi bogată în grăsimi: cancerul de colon şi cancerul rectal pot fi
asociate cu dieta săracă în fibre şi bogată în grăsimi şi calorii. Consumul de carne roşie şi carne
procesată predispun la apariţia cancerului colonic;

-Sedentarismul: stilul de viaţă lipsit de activitate fizică poate favoriza apariţia cancerului
de colon, în timp ce exerciţiul fizic regulat are efecte inverse;

-Diabetul: persoanele care suferă de diabet insulino-rezistent pot avea un risc mai mare
de a dezvolta cancer de colon;

-Obezitatea: persoanele obeze pot avea un risc crescut de cancer de colon şi de

mortalitate prin cancer colonic, comparativ cu persoanele normoponderale;

-Fumatul: fumatul creşte riscul de cancer de rect şi colon;

-Alcoolul etilic: consumul regulat de alcool predispune la cancer colorectal;

-Radioterapia: radioterapia direcţionată spre cavitatea abdominală pentru tratarea altor

forme de cancer poate creşte riscul de apariţie al cancerului de colon.

2.4. EXPLORĂRI PARACLINICE

Diagnosticarea neoplasmului de colon

Dacă semnele şi simptomele indică un posibil neoplasm de colon, medicul poate cere
următoarele analize:

16
 2.5. TESTAREA SÂNGELUI

Nu există analize ale sângelui care să stabilească un diagnostic, acestea pot avea însă un
important rol orientativ.

2.6. COLONOSCOPIA

Colonoscopul este un instrument tubular flexibil care are ataşată în vârf o cameră video
supraspecializată, pentru a monitoriza aspectul mucoasei digestive. Dacă medicul observă în
timpul efectuării colonoscopiei eventuale anomalii, prin introducerea în colonoscop a unor
instrumente asemănătoare celor chirurgicale se poate preleva o probă de ţesut (biopsie) de la
nivelul intestinal dorit.

Pregătirea pentru colonoscopie

Pregătirea pentru colonoscopie este un element esențial pentru reușita procedurii:
vizualizarea bună a lumenului și pereților intestinali depinde foarte mult de complianța
pacientului la pregătire, care trebuie să asigure o curățare a intestinului gros de resturile de
materii fecale. Evacuarea completă a conținutului intestinal se face cu ajutorul unei soluții
polielectrolitice care acționează ca purgativ - Fortrans. Soluția de Fortrans (pe care o prepară
însuși pacientul) determină o diaree osmotică cu multiple scaune diareice care este necesară
pentru curățarea completă a colonului. Absența unei pregătiri bune este asociată cu șanse mari ca
examenul colonoscopic să nu vizualizeze nimic și să fie efectuat degeaba.

17
 Cu 2 zile înaintea procedurii pacientul va fi instruit să consume cantități reduse de
alimente și să evite consumul de legume sau fructe cu semințe sau sâmburi. Totodată, bolnavul
nu trebuie să fi folosit în zilele anterioare cărbune medicinal, sulfat de bariu (tranzit baritat sau
clismă baritată), laxative sau suplimente cu fier.
Cu 1 zi înainte de investigație se va institui un regim hidric cu supă strecurată, zeamă de
compot, ceaiuri, cafea slabă, apă minerală (până la prânz se poate consuma o masă de carne,
eventual o friptură de pui). Începând cu ora 16 din ziua care precede investigația, pacientul va
bea, în decurs de 4-6 ore, soluția preparată din 4 plicuri de Fortrans și 4 litri de apă (fiecare plic
de Fortrans se dizolvă într-un litru de apă). Se recomandă ca soluția să fie consumată lent, câte 1
cană la fiecare jumătate de oră, pentru a preveni apariția unor manifestări de tip dispeptic
(greață, vărsături, balonare). Soluția de Fortrans va traversa tubul digestiv și va curăța lumenul
intestinal. Pacientul trebuie informat că va avea în ziua respectivă mai multe scaune, spre final
chiar apoase. Pentru a mai atenua gustul, soluția poate fi păstrată la frigider sau poate fi
combinată cu zeamă de lămâie sau de grapefruit. În cazul în care pregătirea este insuficientă,
medicul poate recomanda efectuarea unei clisme evacuatorii. Pacienții diabetici trebuie să
efectueze investigația a doua zi cât mai devreme, pentru a minimiza riscul apariției unor
tulburări glicemice (datorită restricției alimentare).
În ziua programată pentru colonoscopie nu se mănâncă nimic până la efectuarea
procedurii. Pentru reducerea disconfortului pacientul poate opta pentru sedare.
Premedicație
 antispastice
 analgezice
 sedare ușoară (pacientul va rămâne în cabinet pentru încă 1/4 - 1/2 oră după
efectuarea investigației și nu va conduce sau lua alte decizii în următoarele 2 ore)

2.6.1. UTILIZAREA RAZELOR X PENTRU A REALIZA O IMAGINE A

COLONULUI

Necesită utilizarea de substanţe de contact precum sulfatul de bariu. Se poate vizualiza

conturul intestinului. Prin insuflarea ulterioară de aer se poate vizualiza conturul mucoasei
colorectale, investigaţie ce poartă denumirea de „probă cu dublu contrast”. Bariul rămâne ataşat
un timp de mucoasa ce căptuşeşte intestinul, creând astfel o imagine de rezoluţie bună a
interiorului tubului digestiv.

18
 2.6.2. UTILIZAREA TOMOGRAFIEI COMPUTERIZATE (CT)
Colonoscopia virtuală combină imaginile de tomografie computerizată pentru a crea o
imagine detaliată a colonului. Se recomandă în cazurile în care colonoscopia nu poate fi
efectuată.
2.7. PROFILAXIA NEOPLASMULUI DE COLON
Profilaxia primară
Obiectivul profilaxiei primare este evitarea iniţierii procesului patogenic prin
identificarea şi eradicarea factorilor etiologici ai CRC. Se folosesc două căi pentru atingerea
acestui scop:
Chemoterapia - are la bază constatarea încă nefundamentată patogenic. Studiile
statistice şi analistice efectuate ulterior au dovedit că aspirina administrată timp de maximum 1
decadă în dozele indicate în profilaxia bolilor cardiovasculare diminuează substanţial riscul de
apariţie al CRC, similacul utilizat regulat timp de cel puţin 4 luni scade semnificativ numărul şi
dimensiunea polipilor adenomatoşi la pacienţii cu PAP, efectul AINS asupra polipilor colonici
sporadici nu este importantă.
Dieta protectivă are recomandările:
-diminuarea consumului de lipide alimentare (animale şi vegetale) la numai 20% din
totalul caloric;
-creşterea cantităţii de fibre ingerate cel puţin 25 g/zi;
-consumul zilnic de fructe şi legume;
-evitarea consumului caloric excesiv şi a excesului ponderal.
Profilaxia secundară
Obiectivul profilaxiei secundare este diagnosticul precoce al cancerului de colon, înainte
ca trauma să depăşească mucoasa şi să metastazeze, pentru ca intervenţia terapeutică să aibă
eficacitate maximă.
2.8. PROGNOSTIC
Prognosticul cancerului de colon
Prognosticul în cazul cancerului de colon depinde de stadiul bolii. În stadiile incipiente
(T, N0, M0) supravieţuirea la 5 ani, după intervenţii, poate ajunge şi la 90% . Dar, odată cu
creşterea stadiului rezultatele scad. La pacienţii cu implicare ganglionară, supravieţuirea la 5 ani
nu depăşeşte 50%, dar în cazurile cu localizare pe partea dreaptă al colonului - nu mai mult de
20%. Rezultatele de supravieţuire la distanţă al pacienţilor cu cancer de rect sunt mai proaste. În
medie supravieţuirea la 5 ani, la pacienţi după intervenţii radicale pentru cancer de rect, este de
50%, şi depinde de stadiul procesului.

19
 Este obligatoriu controlul periodic al pacienţilor operaţi pentru cancer colorectal pentru
depistarea precoce al recidivelor locale sau metastazelor care pot apărea. Este indicat la 3 luni
tuseul rectal, colonoscopia sau irigografia colonului rămas după rezecţie, o dată la 6 luni -
ecografia abdominală, hepatică şi a pelvisului, RX pulmonar. Din analize este recomandat
titrarea antigenului carcino-embrionar. În caz de suspiciune de recidivă este necesară tomografia
computerizată sau rezonanţa magnetică.
85% din recidivile locale apar pe parcursul primilor 2 ani după operaţie, dar termenul
mediu este de 13 luni. Aproximativ la 1/3 din pacienţi cu recedivă depistată precoce e posibil de
efectuat o rezecţie. Restul, cu regret, se limitează la terapia paleativă (radio si chimioterapie)
care uşor ameliorează starea pacienţilor.
2.9. TRATAMENTUL NEOPLASMULUI DE COLON
2.10. TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Indicaţii:
-teoretic orice pacient cu cancer de colon poate fi supus tratamentului chirurgical;
-pentru cancerul rectal localizat la peretele intestinal (stadiul 1 TNM), intervenţia are
scop curativ;
-pentru extensia la cancerul colorectal regional şi la distanţă (stadiul 2-3 TNM), chirurgul
asigură excezia tumorii prorative şi încearcă îndepărtarea cât mai completă a tumorilor invadate
şi a metastazelor;
-pentru CRC complicat (obstrucţie, hemoragie) şi/sau cu metastaze la distanţă (stadiul 4
TNM), tratamentul chirurgical iniţial , are în general , un rol paleativ;
-ulterior se poate completa cu o intervenţie curativă.
Contraindicaţii - în unele situaţii particulare tratamentul chirurgical nu se poate efectua
ca în CRC cu metode practice diseminate sau cu metastaze în organe diferite (ficat şi plămân),
sau în condiţii patologice asociate care contraindică intervenţia chirurgicală.
Principii generale
1. Extensia rezecţiei - scopul principal al chirurgului în cancerul colorecral este rezecţia
completă a tumorii. Tratamentul chirurgical constă din excizia unui segment de intestin cu
lungime adecvată distal şi proximal al tumorii.
2. Disecţia ganglionilor limfatici - intervenţia chirurgicală curativă necesită obligatoriu
evitarea largă a ganglionilor din teritoriul de drenaj limfatic corespunzător. Vizual se
îndepărtează ganglionii paracolici şi cei enterocolici; pentru distrugerea celor centrali se iau în
consideraţie vârsta pacientului, condiţiile medicale asociate precum şi particularităţile depistate
intraoperator.

20
 Tratamentul chirurgical al cancerului de colon depinde de stadiul evolutiv al tumorii, de
complicaţiile existente şi de starea generală a bolnavului.
Se consideră că localizarea bolii canceroase pe colon, are o oarecare „benignitate”,
caracter imprimat de mai mulţi factori, cum ar fi:
-evoluţia lentă locală şi regională, ceea ce face ca rezultatele postoperatorii şi
supravieţuirea sa fie relativ bune;
-posibilitatea efectuării unor exereze logice şi satisfacerea din punct de vedere oncologic;
-beneficiază de operaţii bine reglate, în condiţiile unui colon golit şi dezinfectat, sub
protecţie de antibiotice cu spectru larg.
Intervenţiile unor măsuri complexe de reanimare, preoperatorii, intraoperatorii şi
postoperatorii.
Mortalitatea a scăzut sub 4-5%, iar supravieţuirea peste 5 ani atinge 60% pentru tumorile
colonului drept şi 55% pentru tumorile colonului stâng.
Această situaţie apare relativ satisfăcătoare în raport cu celelalte localizări ale bolii
canceroase.
Cu toate acestea chirurgia neoplasmului de colon este grevată de riscuri şi dificultăţi
particulare ce ţin de organ şi de boală.
Deşi este beneficiarul a două surse vasculare importante, colonul are o vascularizaţie
precară, o irigaţie tisulară mult mai şubredă decât celelalte segmente ale tubului digestiv, ce pare
limitată parcă la „strictul necesar”.
Acesta este şi motivul pentru reuşita anastomozei sau suturii colice cu care se soldează
operaţia.
Colonul este singurul organ intraperitoneal al cărui conţinut este foarte septic, motiv
pentru care, dacă nu se iau măsuri speciale de protecţie şi prevenire, apar infecţii cu germeni
endogeni sau tulpini virulente selectate prin tratamentul cu antibiotice, structura peretelui colic,
datorită mai ales prezenţei stratului muscular longitudinal numai la nivelul celor trei tenii,
fixitatea unor segmente şi lipsa peritoneului la nivelul zonelor acolate, aduc un surplus de
fragilitate acestui perete şi un factor chirurgical defavorabil, cu repercusiuni majore asupra
securităţii colice.
Chirurgia colică se practică frecvent la bolnavii în vârstă, ceea ce aduce în plus riscurile
vârstei înaintate.
2.11. INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ
Neoplasmul de colon beneficiază de un tratament complex: chirurgical, chimioterapie şi
radioterapie. Din punctul de vedere al obiectivului propus, se disting două tipuri de intervenţii şi
anume:

21
 -operaţii radicale în sens oncologic;
-operaţii paliative indicate în stadiile avansate ale bolii, în faza complicaţiilor şi la
persoanele la care terenul şi starea generală nu permit o intervenţie radicală.
Ca şi moment operator, intervenţiile chirurgicale se împart în:
-intervenţii de urgenţă;
-intervenţii la rece (bolnavii cronici).
2.12. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
Intervenţia chirurgicală constituie o formă de agresiune, determinând din partea
organismului un răspuns caracterizat fie prin manifestări minore fie printr-un sindrom reacţionat
sistemic, denumit sindrom postoperator sau boală postoperatorie.
Reacţia organismului operat şi traducerea ei clinică sunt variabile în intensitate în funcţie
de amploarea şi durata intervenţiei, calitatea anesteziei, terenul individual, vârsta, afecţiunea de
bază pentru care s-a intervenit, calitatea îngrijirilor preoperatorii şi postoperatorii.
Îngrijirea bolnavilor înainte de intervenţiile chirurgicale, în scopul pregătirii lor, variază
în raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu starea generală a bolnavului şi cu timpul
avut la dispoziţie până în momentul operaţiei.
O bună pregătire a bolnavului constă într-o serie de măsuri luate cu scopul de a întări
capacitatea de rezistenţă a organismului şi a preveni complicaţiile postoperatorii.
Asistenta medicală va discuta foarte încurajator în zilele de dinaintea operaţiei şi mai ales
în ziua premergătoare operaţiei. Ea nu va da însă nici un detaliu deosebit asupra tipului de
operaţie, decât dacă are o indicaţie specială din partea medicului. Va asigura bolnavul că totul se
va desfăşura în condiţii perfecte, că echipa operatorie (chirurgi, anestezişti, cadre medii) va face
totul pentru ca operaţia să se desfaşoare bine.
2.13. PREGĂTIREA GENERALĂ PREOPERATORIE
Pregătirea la care sunt supuşi toţi bolnavii înainte de operaţie constă din:
-menajarea bolnavului de traumatisme psihice şi lămurirea lui asupra felului cum decurge
operaţia;
-explorarea capacităţii de apărare a organismului, a gradului de reactivitate şi de
rezistenţă faţă de şocul operator;
-întărirea organismului prin reechilibrare hidro-electrolitică, normalizarea proteinemiei,
vitaminizarea şi la nevoie alimentarea specială;
-stabilirea datei intervenţiei în funcţie de starea bolnavului;
-golirea şi la nevoie spălarea cavităţilor naturale ale organismului: stomacul, colonul,
vezica urinară şi toaleta bolnavului.

22
 Inima, plămânii, creierul, ficatul, aparatul urinar sunt cele care suferă cel mai mult în
timpul unei intervenţii chirurgicale. Pentru a stabili starea lor funcţională şi modul cum vor
răspunde intervenţiei operatorii se vor executa câteva examene obligatorii şi anume:
-o radiografie a plămânilor, pentru depistarea unei eventuale boli pulmonare. Cu această
ocazie se va controla şi aspectul global al cordului;
-se va executa o electrocardiogramă, se va măsura TA., se va număra frecvenţa pulsului;
-asistenta se va interesa despre scaunele şi micţiunile bolnavului, despre ritmul şi
aspectul acestora;
-se controlează temperatura bolnavului pe tot timpul internării;
-se va efectua analiza simplă de urină;
-examinarea sângelui dă relaţii multiple;
-tuturor persoanelor cărora li se va face intervenţie chirurgicală li se va determina grupul
sanguin şi factorul Rh.
De mare importanţă este să se cunoască şi să se testeze dacă bolnavul are o alergie la
unele medicamente, pentru ca acestea să nu fie întrebuinţate.
A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de către medicul chirurg ajutat de asistentă şi pune în evidenţă starea
fiziologică a bolnavei, dând posibilitatea depistării unor deficienţe ale organismului şi a unor
boli însoţitoare.
Examenul va fi completat de examinările paraclinice.
B. Pregătirea psihică
Medicul va informa bolnava în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală.
Pregătirea psihică a bolnavei se va face cu multă atenţie şi solicitudine. Se va suprima tot
ceea ce ar putea să-i producă bolnavei o stare de nelinişte.
Starea de anxietate se va reduce prin informaţii sumare privind intervenţia chirurgicală.
Bolnava se va încuraja punând-o în contact cu convalescente care au evoluţie
postoperatorie optimă.
I se va crea un cadru de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.
Se va asigura legătura cu aparţinătorii care au o mare influenţă benefică asupra sa,
încurajând-o şi susţinându-i moralul.
La indicaţia medicului se vor administra calmante.
C. Îngrijiri igienice
Dacă va fi cazul, se va efectua duşul sau baia.
Dacă starea pacientei permite, va fi îndrumată zilnic să facă baie sau duş, urmate de:
îngrijirea părului, igiena cavităţii bucale, tăierea unghiilor.
23
 Se vor asana focarele de infecţie, dacă va fi cazul. La recomandarea medicului se va
efectua control stomatologic, iar dacă va fi cazul se va face tratament stomatologic.
2.13.1. ÎNGRIJIRILE DIN PREZIUA OPERAŢIEI
A. Pregătirea generală
Se va asigura repausul fizic, intelectual şi psihic.
Pentru asigurarea unui somn bun şi înlăturarea stării de anxietate preoperatorie, bolnavul
va primi seara, înainte de culcare câte o tabletă de Romergan şi Fenobarbital.
Regimul alimentar: în preziua operaţiei bolnavul va lua numai masa de prânz şi nu în
cantitate mare, pentru ca tractul digestiv să fie cât mai liber. Va avea grijă să bea o cantitate
normală de lichide.
În seara de dinaintea intervenţiei chirurgicale se va efectua clisma evacuatoare (dacă nu
sunt contraindicaţii); la indicaţia medicului se va efectua o clismă şi în dimineaţa zilei în care va
fi operaţia.
Se va asigura igiena corporală, efectuându-se baie, duş sau baie pe regiuni.
B. Pregătirea locală
Se curăţă pielea, săpunind regiunea, insistându-se la pliuri şi ombilic, în cazul în care
operaţia urmează a se efectua în apropierea sau într-o zonă cu păr, acesta va fi ras pe o suprafaţă
mai largă (circa 5-10 cm) faţă de limitele inciziei. Se degresează pielea cu comprese sterile
îmbibate în eter, se dezinfectează cu un antiseptic (alcool), iar câmpul operator se va acoperi la
indicaţia medicului.
2.13.2. ÎNGRIJIRILE DIN ZIUA OPERAŢIEI
Este bine ca bolnavul să nu fie trezit prea devreme, mai ales dacă este sub influenţa
somniferului administrat cu o seară înainte. Pregătirile preoperatorii imediate constau în:
-efectuarea unei clisme, care este obligatorie la bolnavii operaţi pe tractul digestiv.
Purgative se administrează, la indicaţia medicului pentru bolnavii la care se fac intervenţii mari
pe tractul digestiv, pentru că purgativele sărăcesc organismul de lichide şi săruri minerale.
-se vor tăia unghiile, proteza dentară se va îndepărta (când este cazul)
-bolnavii vor fi invitaţi să urineze, înainte de a fi duşi în sala de operaţie
-femeile vor fi îmbrăcate cu cămaşă de noapte iar bărbaţii cu pijama; la femei se va
strânge părul lung într-o bonetă sau basma.
-se va administra, înainte de intrarea în sala de operaţie, medicaţia preanestezică indicată
de medicul preanestezist. Se administrează în injecţie intramusculară Mialgin, Romergan şi
Atropină.

24
 2.13.3. ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
A. Îngrijiri acordate până la instalarea la pat
Prima grijă este ca bolnavii să fie ţinuţi în blocul operator, în camera de urmărire
postoperatorie, până când sunt conştienţi şi au funcţiile vitale stabile. Chirurgul şi anestezistul
vor vizita apoi frecvent pacientul operat în primele ore după operaţie în secţia de terapie
intensivă sau în salon.
După plecarea bolnavului la operaţie, asistenta medicală de salon va da dispoziţii pentru
schimbarea lenjeriei de pat şi aleza de cauciuc acoperită cu o aleză de pânză, pentru că întors de
la operaţie, bolnavul să găsească patul curat şi pregătit corect. Camera va fi aerisită şi se va
controla temperatura camerei ce trebuie să fie de 18-20° C.
Se vor asigura materialele în vederea reanimării postoperatorii şi pentru supravegherea
bolnavului.
Transportul va fi efectuat silenţios, pacientul fiind aşezat în decubit dorsal cu capul într-o
parte, supraveghindu-se pulsul, eventuala vărsătură, apariţia cianozei, perfuzia şi drenurile.
B. Supravegherea şi îngrijirile imediate
Bolnavul odată ajuns în salon, va fi luat în primire de asistenta medicală, care va ajuta ca
acesta să fie pus în pat, se va îngriji să fie bine acoperit, să stea comod. Asistenta va controla în
mod frecvent starea pansamentelor, atât pe ale celor care au tuburi de dren, cât şi pe cele ale
celor care nu au asfel de tuburi.
După sosirea bolnavului în salon, asistenta îi va verifica T.A., pulsul, respiraţia notând
valorile acestora. Ca regulă generală, pentru toţi bolnavii operaţi, se va face o urmărire
sistematică (monitorizare), în acest scop funcţiile vitale vor fi notate în prima oră la fiecare 15
min şi apoi la 3 ore, în prima zi postoperator, după care o dată pe zi în zilele urmatoare.
Se va controla şi nota debitul urinar, eventuala stază gastrică, precum şi cantitatea şi
calitatea de secreţii care se evacuează din tuburile de dren.
Asistenta nu va părăsi nici un moment bolnavul atâta vreme cât el este încă sub influenţa
substanţelor narcotice. Acţiunea acestora poate să revină chiar dacă bolnavul a plecat din sala de
operaţie trezit, cu reflexele revenite, acesta poate să recadă sub acţiunea drogurilor administrate
şi dacă nu este supravegheat, limba poate să-i cadă astupând glota iar bolnavul să moară asfixiat.
Odată ce prima perioadă postoperatorie a trecut, asistenta va sfătui bolnavul să facă
mişcări în pat, pentru a preveni o stază venoasă ca şi complicaţiile pulmonare sau de decubit. În
cazul în care bolnavul a transpirat, i se va schimba cămaşa sau pijamaua, dacă cearşaful s-a
îmbibat de transpiraţie sau cu secreţie va fi schimbat.
Se va crea bolnavului cea mai bună pozitie în pat, aşezându-i perna, ridicându-i spătarul
patului, ajutându-1 să se mişte de pe o parte pe alta.

25
 Cei care nu sunt complet conştienţi au tendinţa să-şi smulgă pansamentele, tuburile de
dren, sondele nazale sau uretrale, ei trebuind imobilizaţi la pat şi supravegheaţi îndeaproape.
Îngrijirea mucoasei bucale se va face cu tampoane îmbibate în soluţii diluate de
bicarbonat de sodiu, acid boric, o linguriţă de glicerină la un pahar cu apă. Pentru asigurarea
unui somn odihnitor se va administra seara un hipnotic uşor.
C. Îngrijiri speciale după rahianestezie
1.Transportul se efectuează în poziţia decubit dorsal.
2.Bolnavul va fi instalat în pat în aceeaşi poziţie, fără pernă cel puţin 24 de ore.
3.Se vor supraveghea funcţiile vitale şi vegetative, pulsul putând fi uşor bradicardic, T.A.
poate fi uşor scăzută datorită vasodilataţiei periferice prin paralizia nervilor moton.
4.Prima micţiune de după operaţie are o deosebită însemnătate, ea trebuind să apară
în decurs de câteva ore de la intervenţie.
5.Revenirea sensibilităţii în membrele inferioare reapare treptat de la rădăcină spre
extremităţi.
6.Depistarea incidentelor: dacă apare cefaleea, aceasta se combate prin aplicarea pungii
cu gheaţă pe cap sau a compreselor reci şi prin administrare de antialgice. Apariţia grețurilor, a
redorii cefei trebuie anunţate medicului.
D. Calmarea durerii
Trebuie să fie una din preocupările importante ale asistentei. Durerea postoperatorie este
inerentă şi rar sunt pacienţi care să fie atât de bine pregătiţi psihic, încât să nu reacţioneze cu
intensitate şi care să nu se manifeste foarte zgomotos din cauza durerii. Perceperea durerii are
roluri importante în luarea de măsuri pentru evitarea cauzelor care o provoacă şi în tratamentul
multor boli. Durerile postoperatorii, oferă semnale importante pentru stabilirea unor eventuale
complicaţii, dar dacă nu este vorba de complicaţii, ele sunt o sursă inutilă de suferinţă şi frică
permanentă. Bolnavul evită să se mişte, să respire adânc sau să tuşească, ceea ce ar putea crea
complicaţii ulterioare importante. Înainte de a folosi medicamentele analgezice, asistenta
medicală va trebui să poarte o discuţie blândă şi încurajatoare cu bolnavul, asigurându-1 că poate
cu voinţă să învingă sau să-şi atenueze durerea şi că această durere nu se datorează unor
eventuale complicaţii putându-se evita administrarea frecventă de droguri.
2.14. TRATAMENTE NONCHIRURGICALE
Radioterapia
Raţiunea efectuării - constituie o componentă importantă în tratamentul cancerului de
rect: poziţia topografică a rectului în micul bazin vine în contact cu mucoasele organelor vecine,
determină de cele mai multe ori o exereză chirurgicală oncologic nesatisfăcătoare. Radioterapia
are un efect de “regresie a stadiului tumoral” caracterizat prin diminuarea dimensiunilor tumorii

26
şi a numărului de ganglioni diseminaţi, crescând şansele de radicalitate al intervenţiei
chirurgicale.
Modalităţi de efectuare - iradierea abdominală totală nu are un raport eficienţa/efecte
toxice dovedite. Cea mai utilizată este radioterapia locală realizată pe cale externă sau internă.
Radioterapia adjuvantă - se efectuează în completarea intervenţiei chirurgicale la
pacienţii în stadiile 2 şi 3 TNM şi au ca obiectivitate principală creşterea duratei de supravieţuire
a pacienţilor şi scăderea riscului de recidivă locală.
Radioterapia izolată - atât postoperatorie cât şi preoperatorie determină diminuarea
semnificativă a recidivelor locale, cu un avantaj pentru cea din urmă care datorită în unele studii
rezultate semnificative în ceea ce priveşte prelungirea supravieţuirii fără a fi confirmate şi altele.
Rezultatul maxim este obţinut la pacienţii cu tumora care a invadat ţesuturile vecine. Asocierea
postoperatorie a radioterapiei cu chimioterapia a condus la creşteri semnificative atât pentru
intervalul fără recidivă cât şi pentru supravieţuirea globală a pacienţilor.
Asocierea postoperatorie a chimioterapiei cu radioterapia determină o creştere a efectelor
toxice comparativ cu radioterapia, fără a fi însă mărită şi incidenţa efectelor de lungă durată. În
cancerul de colon beneficiul radioterapiei nu a fost dovedit.
Radioterapia cu scop paleativ - se adresează recidivelor locale, tumorilor inoperabile şi
metastazelor ganglionilor sau viscerelor. Efectele sunt reduse şi numai într-un număr relativ mic
de cazuri regiunea tumorală permite exereza chirurgicală.
Radioterapia în cancerul rectal precoce - se realizează endorectal şi necesită o relaţie
foarte atentă a pacienţilor. Se utilizează ca unică metodă doar pentru tumorile cu dimensiuni sub
3 cm, bine diferenţiate, complet mobile şi fără invazie ganglionară laterală la tuşeul rectal sau la
endoscopie.
2.15. TRATAMENTUL DE ÎNTREŢINERE
După tratamentul iniţial, sunt obligatorii controalele medicale regulate (la un anumit
interval de timp recomandat de medicul curant). Reevaluările sunt efectuate de medicul de
familie, medicul generalist, oncolog, radioterapeut sau chirurg, în funcţie de particularităţile
fiecărui caz în parte.
De asemenea pot fi necesare unele investigaţii, precum:
-examenul clinic general este necesar la fiecare reevaluare (mai multe ori în primii 5 ani
de la diagnostic). Frecvenţa reevaluărilor este stabilită de medic pentru fiecare caz în parte, în
funcţie de particularităţile acestuia.
-colonoscopia, pentru reevaluarea lumenului intestinal, identifică recidivele tumorii la
acest nivel.

27
 -determinarea antigenului carcinoembrionar, precum şi alte teste sanghine, pot evalua
eficienţa tratamentului şi apariţia recidivelor.
-CT-ul şi RMN-ul identifică cu precizie metastazele tumorale.
2.16. TRATAMENTUL AMBULATOR (LA DOMICILIU)
Există diferite metode de tratament ambulator care pot diminua efectele secundare
cancerului colorectal sau a tratamentului acestuia. Orice tratament ambulator trebuie avizat de
medic. O viaţă sănătoasă cu o dietă echilibrată, odihnă suficientă şi exerciţiu fizic regulat pot
controla aceste manifestări neplăcute.
Tratamentul ambulator pentru greaţă şi vărsături (efecte secundare ale chimioterapiei)
include tratarea precoce a semnelor de deshidratare, precum gura uscată, salivă lipicioasă,
scăderea cantităţii de urină (oligurie) sau urina concentrată închisă la culoare.
Tratamentul ambulator pentru diaree, include păstrarea unei diete adecvate, cu pauză
alimentară odată cu apariţia simptomelor până la atenuarea lor. Administrarea medicamentelor
antidiareice se realizează doar la recomandarea medicului curant.
Tratamentul ambulator pentru constipaţie, necesită de asemenea o dietă corespunzătoare
(alimente cu conţinut mare în fibre), exerciţiu fizic regulat şi hidratare corespunzătoare. De
asemenea folosirea laxativelor se face doar la recomandarea medicului.
Tratamentul ambulator al fatigabilităţii (oboselii cronice) include odihnă corespunzătoare
în special pe parcursul efectuării chimioterapiei şi radioterapiei. Fatigabilitatea se accentuează de
obicei la terminarea tratamentului, această perioadă necesitând odihnă şi somn suficient.
Tratamentul ambulator al problemelor de somn (în special insomnia) recomandă
stabilirea unui orar regulat de odihnă şi somn, cu evitarea pe cât posibil a somnului pe parcursul
zilei.
Tratamentul ambulator al durerii, poate fi realizat prin aplicarea locală a pungilor cu
gheaţă, aromoterapie, metode de relaxare sau control psihic. Nu toate formele de cancer şi nu
toate tratamentele cauzează durere. Folosirea medicaţiei antialgice este recomandată de medicul
curant.
Pentru reducerea disconfortului bucal (durerea și uscăciunea gurii), se pot folosi
următoarele metode:
-consumul sucurilor sau ceaiurilor reci;
-consumul unor alimente moi, uşor de înghiţit, precum, gelatina, îngheţata sau alimentele
de consistenţă cremoasă;
-folosirea unui pai în consumul băuturilor consumate;
-clătirea zilnică a cavității bucale (uneori de 2-3 ori pe zi) cu apă călduță, sărată (amestec
din 5 grame de sare cu 0.2 litri de apă).

28
 Când amintim de aceastǎ afecţiune, automat ne ducem cu gândul la pertubarea nevoilor
fundamentale în totalitatea lor, deoarece este o afecţiune cu un mare grad de dependenţă prin
caracterul ei hadicapant.
Totuşi, două din aceste nevoi fundamentale este afectată în mod special, şi anume nevoia
de a se alimenta şi a digera corespunzător hrana şi nevoia de a elimina.
Această nevoie reprezintă necesitatea fiinţei vii de a realiza schimburi de materie şi
energie cu mediul şi stă la baza metabolismului.
INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A SE ALIMENTA
Menţinerea capacităţii de a se alimenta şi de a asimila alimentele determinat de
integritatea tractului digestiv, se reflectă în menţinerea greutăţii corporale şi asigurarea nevoilor
energetice reprezentate de numărul de calorii puse la dispoziţie de către digestia alimentelor.
Factori ce influenţează satisfacerea nevoii:
•Factorii biologici:
-vârsta
-dezvoltarea sistemului digestiv
•Factorii psihologici:
-emoţiile
-personalitatea/temperamentul
•Factorii sociologici:
-cultura
-rolurile sociale
-organizarea socială
-tradiţiile
Manifestări de independenţă:
-Alimentaţia adecvată urmată de digestie = funcţia adecvată datorată activităţii sinergice
şi coordonare a elementelor structurale.
-Asimilaţia adecvată = procesul prin care nutrimentele rezultate în urma digestiei trec în
mediul intern, de unde sunt direcţionate către organele-ţintă.
-Greutatea ideală = numărul de kg / înălţime.
-Metabolismul = totalitatea reacţiilor chimice care au loc în celulă, pentru a asigura
schimbul de materie şi energie dintre organism şi mediu.
Intervenţiile nursei pentru menţinerea independenţei digestiei
-Stabileşte împreună cu pacientul nevoile de alimentaţie;
-Planifică un program de administrare a meselor relativ la componenţa şi frecvenţa lor;
-Învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare;

29
 -Educă pacientul să evite tabagismul, mesele inadecvate din punctul de vedere al dietei.
Intervenţiile nursei pentru menţinerea independenţei eliminării
-Stabileşte împreună cu pacientul nevoile de eliminare (în cancerul de colon şi rect este
afectată nevoia de a elimina materiile fecale);
-Planifică un program de administrare a meselor relativ la componenţa şi frecvenţa lor cu
un conţinut ridicat de lichide şi fibre
-Învaţă pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare;
DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Probleme de dependenţă:
-Lipsa apetitului
-Greaţă
-Vărsături
-Scădere în greutate
-Metabolism decalat către dezasimilaţie
Manifestări de dependenţă:
-Dificultatea de a se alimenta
-Dificultatea de a elimina
-Scăderea în greutate progresivă care poate ajunge la casexie
-Adinamie
-Anemie secundară
-Tulburări de locomoţie
-Tulburări de concentrare psihică
-Crampe
-Escare de decubit în perioada finală de imobilizare
-Diminuarea interesului pentru viaţă
Interacţiuni între lipsa alimentaţiei şi satisfacerea celorlalte nevoi fundamentale:
Până în final această afectare a unei funcţii determină tulburări circulatorii şi respiratorii,
anorexie, constipaţie, insomnii, oboseală. De asemenea: inabilitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca,
alterarea integrităţii tegumentelor prin apariţia escarelor de decubit, vulnerabilitate faţă de
pericolele fizice şi psihice, comunicarea ineficientă la nivelul motor, incapacitatea de satisfacere
a nevoilor spirituale.

30
 INTERVENȚIILE NURSEI
OBIECTIVE: INTERVENŢII AUTONOME, DELEGATE
-Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată: planifică un program de
exerciţii fizice în funcţie de cauza imobilizării şi de capacitatea pacientului. Acesta va ajuta şi
pentru uşurarea eliminării scaunului.
-Pacientul să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare:
•Prevenirea escarelor de decubit prin:
-Schimbarea poziţiei pacientului la fiecare 2 ore;
-Masarea regiunilor predispuse la escare şi pudrarea acestora cu talc;
•Administrarea de mese la fiecare 2 ore;
•Educarea pacientului în legătură cu alimentaţia adecvată şi cu efectuarea
exerciţiilor fizice active.
-Pacientul să-şi menţină funcţia respiratorie:
•Învaţă pacientul:
-Să facă exerciţii respiratorii;
-Să tuşească şi să îndepărteze secreţiile;
-Administrează medicaţia prescrisă de medic.
-Pacientul să-şi menţină constantă eliminarea materiilor fecale:
•Administrarea unei alimentaţii adecvate
•Tehnici de relaxare
•La nevoie clisme evacuatorii şi administrare de laxative
-Pacientul să fie echilibrat psihic:
•Pregăteşte psihic bolnavul în vederea oricărei tehnici de îngrijire;
•Redă încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi că işi va
putea relua digestia.
-Pacientul să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale:
•Suplineşte pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl serveşte la pat cu cele
necesare.
Comportarea nurselor faţă de bolnavii oncologici trebuie să fie cât se poate de atentă,
deoarece aceştia sunt irascibili, mai nervoşi, capricioşi. Trebuie să se ţină seama de starea
sistemului lor nervos, să se abordeze un comportament plin de blândeţe, o atitudine calmă, să
existe o preocupare faţă de programul lor zilnic, care va implica scoaterea lor la aer, eventual cu
patul.
Atenţia cu care este înconjurat bolnavul contribuie la întărirea încrederii lui; acesta
suportând mai uşor starea de imobilizare la pat.

31
 CAPITOLUL III: REZULTATE ŞI CONCLUZII
Prognosticul CRC
Supravieţuirea la 5 ani de la diagnostic a pacienţilor cu CRC a cunoscut în ultimii 30 ani
o îmbunătăţire evidentă ca urmare a diagnosticării în stadii mai precoce şi a îmbunătăţirii
mijloacelor de tratament. Cu toate acestea global aproape 50% din pacienţi decedează în primii 5
ani.
Există o serie de indicatori de apreciere a prognosticului.
1.Indicatorii histologici – cel mai folosit este stadiul tumoral:
-supravieţuirea la 5 ani în stadiu A este de 90 – 100%

9 1
40
75 B1
B2
C1
C2
D

65

B1 - 75-90%
B2 - 65-80%
C1 - 40-65%
C2 - 9-50%
D - 1-30%
Histoprognosticul negativ cuprinde următorii parametrii: - invazia tumorală intramurală
profundă, metastazarea în mai mult de 4 ganglioni, aspectul microscopic coloid, prezenţa
invaziei limfatice, venoase sau perianale.
2.Indicatorii clinici- puţine date clinice sunt relevate pentru aprecierea prognosticului. O
evoluţie nefavorabilă poate fi suspicionată pentru pacienţii sub 30 ani, pentru cei cu
obstrucţii, perforaţii sau la cei cu metastaze la distanţă. S-a constatat că sângerarea rectală la
debut se asociază cu un prognostic mai bun.
3.Indicatorii biologici- cel mai utilizat este nivelul seripen şi post operator al ACE.
Corelate cu prognosticul infrastructural este nivelul crescut preoperator şi persistenţa
postoperatorie la concentraţii identice sau chiar mai mari decât cele iniţiale.
32
 4.Indicatorii genici O serie de parametri moleculari s-au impus ca factori de prognostic
independent de gradul tumoral. O evoluţie nefavorabilă o au CRC vicioase cu amplificări
cancerigene c-myc sau pacienţi cu mutaţii K-ras în ganglionii limfatici. Prognosticul este de
asemenea, corelat negativ cu elecţiile genelor p 53 sau nm 23. Pacienţii cu HNPCC şi mutaţii ale
genelor MLHI au prognostic semnificativ mai bun faţă de cei cu CRC sporadic.
Analizând repartiţia pe vârste, vom constata spre deosebire de prevalenţa vârstelor
înaintate în alt tip de urgenţe abdominale, ocluzive în special, faptul că majoritatea bolnavilor
noştri se grupează în jurul adultului tânăr-adult matur.

evolutia bolii pe categorie de varsta

45 41
40
35
nr bolnavi

30
25 22 20
20 15
15 12
10 6
5 2
0
20 - 29 30 - 39 40 - 49 50 - 59 60 - 69 70 - 79 80 - 90
ani ani ani ani ani ani ani
cate gorie de vars ta

Cancerul este o afecţiune care apare cu o incidenţă din ce în ce mai mare în ultimii ani şi
a devenit a II-a cauză de mortalitate în lume, după bolile cardiovasculare. Rezultatele terapeutice
în cazul neoplasmelor depind de stadiul în care este diagnosticată maladia; astfel, cu cât stadiul
iniţial este mai puţin avansat, cu atât rezultatele tratamentului sunt mai bune. De aceea prevenţia
şi diagnosticul precoce sunt obiectivele cele mai importante care trebuie atinse pentru a
determina schimbarea tendinţelor evolutive actuale ale cancerului.
Anchetele epidemiologice au arătat că 80% din cancere sunt generate de factorii de
mediu şi modul de viaţă. În restul cazurilor factorii de risc pentru cancer aparţin gazdei, iar din
această categorie fac parte şi factorii genetici.
O serie de alterări genetice sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare a unei neoplazii.
Această probabilitate variază între diversele tipuri de tumori. Astfel, aproximativ 30% din
malignităţile care se dezvoltă în perioada copilăriei apar la indivizi predispuşi genetic, în timp
ce, în cazul adulţilor, doar 5-10% dintre neoplazii sunt atribuite factorilor genetici.
Pentru majoritatea malignităţilor care sunt asociate cu factorii carcinogeni din mediul
înconjurător rolul factorilor genetici este scăzut. Cu toate acestea, varietăţile genetice individuale
pot influenţa apariţia cancerului şi în aceste cazuri, deoarece, s-a constatat că expunerea la aceste
noxe este generală, pe când boala canceroasă apare numai la anumiţi subiecţi. Un exemplu îl
constituie expunerea la radiaţiile solare, despre care se ştie că sunt un factor de risc major pentru
cancerele cutanate; totuşi, indivizii cu tegumente hiperpigmentate dezvoltă foarte rar boala.
În România, incidenţa cancerului colorectal (CCR) este considerată medie
(18,55/100.000 locuitori), constatându-se, în ultimii 10 ani, o creştere marcată a acesteia, de la
10,1 în 1989 la 18,55 în 1999. Incidenţa CCR reprezintă 8% din incidenţa neoplaziei, în general.
Atât la bărbaţi, cât şi la femei, este pe locul 3 în România după cancerul bronhopulmonar şi
33
gastric şi, respectiv, sân şi uter. Incidenţa pe grupe de vârstă este mai mare decât media peste 50
de ani şi creşte apoi aproape exponenţial. Un alt element demn de semnalat este că aceasta
neoplazie ocupă locul 3 în România la numarul de decese.
Distribuţia pe sexe este relativ egală, cu o uşoară preponderenţă masculină,
nesemnificativă.

4 7% b arb at i
53 % f emei

Geografic, incidenţa este mai mare în majoritatea judeţelor din Ardeal şi municipiul
Bucureşti, afecţiunea fiind mai frecventă în mediul urban decât rural - raport 2/1 (aici trebuie
raportată la proporţia populaţiei din cele 2 medii, care păstrează aceleaşi distribuţii).
Mortalitatea prin CCR are aproximativ aceleaşi caracteristici cu incidenţa: aceeaşi
distribuţie pe sexe şi geografică. A crescut în ultimii 10 ani, similar cu incidenţa: de la 11,38 la
15,86/100 000. Valoarea incidenţei mai mare decât mortalitatea în 1989 arată că, terapeutic, se
poate interveni eficace în CCR.
Screeningul se adresează unor categorii populaţionale stratificate pe niveluri de risc:
-Risc mediu
-persoane de ambele sexe cu vârsta > 50 de ani
-Risc mare:
-antecedente personale patologice de adenoame sau CCR
-rudele de gradul I ale pacienţilor cu CCR / polipi adenoamatoşi care au mai mult
de două rude de gradul I cu CCR nonereditare, la orice vârstă
-Risc foarte mare:
-sindroame genetice (polipoză adenomatoasă familială - FAP) sau HNPPCC
(Hereditary Non Polipos Colonic Cancer);
-boli inflamatorii colonice (Crohn şi colită ulcerativă)
Metodele, general acceptate ca utile, în screeningul CCR, sunt: metode de detectare a
hemoragiilor oculte în scaun (Fecal Ocult Blood Test - FOBT), sigmoidoscopia, colonoscopia,
irigografia etc.
Fecal Ocult Blood Test (FOBT) evaluează prezenţa sângelui (hematină parţial digerată)
în materiile fecale. Există metode calitative şi cantitative:
Metode calitative: - metode cu guaiac (metoda cea mai răspândită şi mai evaluată); un
strat fin de materii fecale este aplicat pe un test de carton cu hârtie de guaiac, se adaugă o soluţie
test care va determina o reacţie de culoare în caz de pozitivitate;
-metode histochimice (detectează de ex. mucina non-self).
Metode cantitative: detectarea hemului / diverşi markeri genetici (ADN în fecale).
Sunt 2 variante FOBT cu guaiac:
-hidratat (hidratarea peliculei de materie fecală, înainte de aplicarea soluţiei test);
-nehidratat; este mai puţin sensibil, dar ceva mai specific decât varianta hidratată.
34
 FOBT imunohistochimice şi cele cantitative au sensibilitate mai mare, dar şi rezultate
fals pozitive mai multe.
Se indică efectuarea FOBT la grupa de risc mediu: anual / la 2 ani.
Se apreciază că FOBT scade riscul de apariţie a CCR cu 20%, prin indicaţia de efectuare
a colonoscopiei, cu diagnosticul şi excizia polipilor. Studiile publicate până în prezent au arătat
că scade riscul de deces prin CCR cu 15-33%, în funcţie de metodă (hidratare) şi de intervalul de
efectuare (4, 5).
FOBT plus sigmoidoscopie - Într-un studiu nerandomizat, cuprinzând 12000 pacienţi,
screeningul cu FOBT (anual) + sigmoidoscopie flexibilă (la 5 ani) a constatat mai multe CCR
decât sigmoidoscopia rigidă, dar nu se ştie dacă rezultatele se pot generaliza, comparativ cu
rectosigmoidoscopia flexibilă singură, în sensul că FOBT ar creşte detectarea CCR, dacă se
adaugă la sigmoidoscopie. Totuşi, tendinţa actuală este de a prefera această asociere, în locul
sigmoidoscopiei singure (1,2).
Sigmoidoscopia singură - Sunt în curs o serie de studii randomizate, controlate, care
afirmă că sigmoidoscopia singură este eficace în scăderea riscului de CCR cu cca 59-80%, prin
aceea că descoperă şi duce implicit la excizia multor polipi cu potenţial malign. Este
recomandată repetarea la 5 ani; unele studii caz-control afirmă că işi păstrează valoarea şi dacă
se face la 10 ani (2).
Irigografia - Ca şi colonoscopia, irigografia poate să exploreze tot colonul, fiind mai
ieftină ca aceasta, având în acelaşi timp o rată mai mică de complicaţii. Este însă o metodă
invazivă şi necesită o pregătire specială. Nu are valoare terapeutică. Din toate aceste
considerente, irigografia nu este o metodă utilizată la ora actuală în screeningul CCR .
Colonoscopia - Este metoda cea mai sensibilă şi mai specifică, deşi acestea sunt dificil
de evaluat, deoarece este considerată explorarea de referinţă.
Se indică repetarea la 10 ani, perioadă propusă pe baza istoriei naturale a polipilor
adenomatoşi. Sunt publicate studii, care afirmă scăderea incidenţei şi a mortalităţii prin CCR la
pacienţii la care se efectuează screeningul.
Este în mod clar investigaţia screening de ales la grupa de risc mare şi foarte mare.
Metoda este însă invazivă, necesită o pregătire specială, de obicei se face sub anestezie
generală şi este grevată de o serie de complicaţii.
Colonoscopia virtuală (CT) - colografia CT - Este neinvazivă (se introduce aer printr-
un tub rectal), durează 10-15 minute şi necesită pregatire ca pentru colonoscopie.
Sensibilitatea şi specificitatea sunt mari (85-90%), în condiţiile unui personal
experimentat, mai ales pentru formaţiunile colorectale > 6-10 mm în diametru (2, 3). Nu există
încă suficiente date privind scăderea incidenţei şi a mortalităţii prin CRC. Nu a fost suficient
evaluată ca metodă screening şi este foarte scumpă.
Prevenirea CCR sporadic - se referă la CCR non-ereditar care afectează populaţia > 50
de ani, cu o distribuţie aproximativ egală pe sexe (3).
Riscul de a dezvolta CRC creşte dramatic după vârsta de 50 de ani, 90% din cancerele
colonice apărând după această vârstă. Astfel, se consideră că, după 50 de ani, riscul de a face
CCR este de 5%, decesul consemnându-se în aproximativ 2,5% din cazuri, apreciind că se pierd
în medie cca 13 ani de viaţă (1, 3, 9).
Nu există dovezi clare pentru a putea afirma care trebuie să fie vârsta de debut sau de
sfârşit a perioadei de screening, dar sunt în general acceptate limitele de 50 şi respectiv 80 de
ani. De asemenea, nu se ştie care este cea mai bună metodă în raport de beneficiu-risc şi cost-
eficacitate. Alegerea trebuie să depindă de preferinţa pacientului, vârsta sa, consideraţii
medicale, cost (redus). Aderenţa este condiţionată şi de nivelul social şi cultural, indivizii cu
nivel înalt din acest punct de vedere având o aderenţă mai mare.
Majoritatea studiilor realizate până în prezent afirmă însă că beneficiile screeningului
depăşesc riscurile acestuia.
Rezultatele vor fi apreciate, în funcţie de speranţa de viaţă la 5 ani.

35
 În ceea ce priveşte riscurile, este în primul rând implicată colonoscopia, dar pot fi incluse
şi modificarea stilului de viaţă, stresul şi disconfortul induse de procedura de screening sau de
investigatori, precum şi anxietatea creată de testele fals pozitive.
În România, nu există încă un program de screening al CCR, deşi Societatea Română de
Gastroenterologie depune eforturi în acest sens.
Expunem mai jos principalele recomandări elaborate de forurile internaţionale de
specialitate, The American Cancer Society, The Canadian Task Force on Preventive Health
Care:
-FOBT anual
-Sigmoidoscopie flexibilă la 5 ani
-FOBT anual + sigmoidoscopie flexibilă la 5 ani
-Irigografie la 5 ani
-Colonoscopie la 10 ani
-Dovezi bune pentru FOBT anual sau la 2 ani
-Dovezi moderate pentru sigmoidoscopie la 5 ani
-Dovezi insuficiente pentru FOBT + sigmoidoscopie
-Dovezi insuficiente pentru colonoscopie
Aceleaşi recomandări le au şi American College of Surgeons, American Academy of
Family Physicians; cele ale American Gastroenterological Association sunt în curs de
modificare.
Pentru ţara noastră, implementarea programelor de screening a CCR este abia la început,
iar metodologia şi aplicarea lor sunt incomplet cunoscute şi aplicate, în special în teritoriu.
Educaţia, informarea prin diferite forme mass media trebuie făcută de profesionişti
media, în colaborare cu sociologi şi medici. Un studiu american afirmă că, la 88% din persoanele
care au scăpat screeningului, motivul a fost pentru că medicul nu le-a propus.
În mod concret, secvenşa de screening, care ar trebui urmată, implică: 3 teste consecutive
FOBT de efectuat acasă, anual sau bianual. Medicul de familie educă pacientul şi le distribuie. În
caz de pozitivitate, referire la medicul specialist gastroenterolog, care va efectua colonoscopie
diagnostică şi terapeutică după caz. Pentru polipi, se face polipectomie şi supravegehere
ulterioară la 3 sau 4 ani. Pentru CCR, se intră în indicaţiile specifice de stadiu.
În concluzie, cancerul colorectal este una din puţinele afecţiuni maligne, care poate fi
prevenită printr-un screening eficient, prin aceasta beneficiind de un prognostic mai bun.
Metodele de screening sunt eficiente şi accesibile, astfel încât există pe plan mondial
programe de screening riguros aplicate, în urma cărora se afirmă scăderea incidenţei şi
mortalităţii prin CCR.

36
 CAPITOLUL IV: PLAN DE ÎNGRIJIRE
4.1. CAZUL I
Culegerea datelor:
Nume: M.P.;
Sex: feminin;
Vârsta: 64 ani
Date fixe:
Stare civilă: căsătorită;
Domiciliu: Bucureşti
Ocupaţie: pensionară;
Naţionalitate: română;
Religie: ortodoxă;
Condiţii de viaţă: locuieşte cu soţul, unul dintre cei doi copii şi familia acestuia în 3
camere în condiţii modeste;
Rh: pozitiv;
Grupa sanguină: 0 I;
Greutate: 55 kg;
Înălţime: 1.62 m
Diagnostic de internare: Suspect neo sigmoid;
Diagnostic la externare: Neoplasm de colon sigmoid stadiul III (T3, NI, Mx);
Tehnica operatorie: Anus iliac pe baghetă;
Istoricul bolii: Pacienta afirmă că de 2-3 luni prezintă dureri în fosa iliacă stânga şi
flancul stâng, constipaţie ce alternează cu diaree, balonare, scaune cu mucozităţi şi sânge, astenie
fizică, scădere ponderală. Pacienta se internează în clinica de chirurgie a Spitalului Clinic
Colentina, pentru examen de specialitate;
Manifestări de dependenţă: dureri în fosa iliacă stânga şi flancul stâng, constipaţie ce
alternează cu diaree, balonare, scaune cu mucozităţi şi sânge, astenie fizică, scădere ponderală.
Data internării: 15.09.2017
Data externării: 27.09.2017

37
 Nevoia Diagnostic de îngrijire
deficitară
Nevoia de a bea - alimentaţie deficitară din cauza
şi a mânca afecţiunii organice intestinale
- program de mese modificat
- nu are poftă de mâncare din
cauza durerii şi a anxietăţii
- a pierdut 12 kg în greutate.
- nu mai poate consuma alimente
care sunt greu digerabile
şi produc balonare
- consumă în jur de 1000 ml de
lichide pe zi
Obiective Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
- să nu mai aibă dureri - Am învăţat pacienta să nu mai consume - Nu a mai consumat
abdominale alimente greu digerabile, precum şi lichide alimente greu digerabile
- să nu mai prezinte acidulate. I-am spus pacientei să facă mici şi care produc balonare.
diaree şi constipaţie plimbări şi exerciţii uşoare de flexie şi - Pacienta a mărit
- să revină la extensie a mâinilor şi picioarelor pentru a cantitatea de lichide
programul normal al avea un tranzit cât mai bun. I-am dat consumate, consumând
meselor, să-i revină preventiv un comprimat de cărbune animal, 2000 ml de lichide pe zi,
pofta de mâncare la indicaţia medicului. şi prezintă tegumente
- să fie echilibrată - Am calculat zilnic raţia alimentară şi la umede, elastice.
nutriţional şi hidro- necesarul de bază de 1300 de cal/zi, am - A respectat programul
electrolitic pentru a nu suplimentat necesarul de calorii cu 1000 meselor, consumând
mai scădea în greutate cal/zi. Mesele au fost repartizate astfel alimentele care i-au fost
încât să acopere deficitul de alimente, care recomandate.
au dus la o scădere importantă în greutate, - Durerile abdominale s-
mesele fiind repartizate în număr de 5 pe zi au diminuat în urma
la interval de trei ore. tratamentului aplicat, iar
- Am calculat zilnic bilanţul hidric: intrări - pacienta a avut un somn
1000 ml /zi, ieşiri - 700 ml / zi. Se liniştitor, fără întreruperi
suplimentează necesarul de lichide cu 1000 de 8 ore
ml /zi.
- Am cântărit zilnic bolnava.
- I-am administrat pacientei o fiolă de
Algocalmin i.m. seara, la indicaţia
medicului, pentru diminuarea durerilor
abdominale.
38
Nevoia de a - tranzit intestinal modificat din - să revina la un
elimina cauza afecţiunii organice
- constipaţie alternată cu scaune normal
diareice multiple cu mucus şi
sânge, dureri în fosa iliacă stânga
şi flancul stâng;
- balonare postprandială din
cauza acumulării de gaze în
intestin şi absorbţiei
lor insuficiente
Nevoia de a se - dificultate în deplasare din
mişca şi a avea o cauza durerilor abdominale
bună postură manifestată prin mers uşor
aplecat;
- se va oferi alimentele în cantităţi mici şi - pacientul revine la un
tranzit intestinal la intervale scurte de timp tranzit intestinal relativ
- se oferă, la sfatul medicului, medicamente normal
pentru combaterea diareei/constipaţiei
- să revina la un mers - Am sfătuit pacienta că ori de câte ori are - Pacienta şi-a diminuat
normal dureri abdominale, să stea în repaus la pat, durerile abdominale şi a
- să-şi recapete în poziţie antalgică, de decubit lateral cu stat în poziţiile antalgice
interesul pentru picioarele flectate pe abdomen şi mâinile pe care i le-am
mişcare încrucişate pe torace. I-am administrat o recomandat, observând
fiolă de Piafen la indicaţia medicului. eficacitatea acestora.
- Am explicat pacientei că imobilitatea nu - Pacienta a cooperat şi
face altceva decât să-i amplifice starea de s-a lăsat ajutată de mine
anxietate şi că poate să aibă complicaţii pentru a executa mişcări
pulmonare, cardiovasculare. Am ajutat şi plimbări prin salon de
pacienta să se deplaseze prin salon, am câte ori a fost nevoie.
determinat-o să practice exerciţii ale
musculaturii, în limita toleranţei timp de
zece minute de trei-patru ori pe zi.
39
Nevoia de a - insomnie din cauza durerilor
dormi şi a se abdominale;
odihni - dificultate de adormire din
cauza anxietăţii;
- somnul este insuficient
cantitativ şi calitativ
- faţa palidă şi ochii încercănaţi
Nevoia de a evita - anxietate;
pericolele - comportament agitat din cauza anxietatea
incertitudinii diagnosticului;
- fatigabilitate manifestată prin
slăbire fizică, adinamie, lipsă de
forţă.
- să nu mai prezinte Am întocmit cu pacienta un program - Durerile abdominale s-
insomnii şi să nu mai corespunzător de odihnă, două ore după au diminuat în urma
aibă tulburări de masa de prânz, între orele 14-16 şi 8 ore pe tratamentului aplicat, iar
gândire noapte între orele 23-7. pacienta a avut un somn
- să poată adormi mai Am administrat: la indicaţia medicului o liniştitor, fără întreruperi
uşor şi să aibă un fiolă de Diazepam i.m. înainte de culcare de 8 ore
somn odihnitor cu 2 ore.
- sa-şi diminueze - Am discutat cu pacienta despre semnele - Pacienta şi-a diminuat
bolii sale, despre rolul investigaţiilor, anxietatea cu privire la
despre eficienţa echipei medicale. Pentru investigaţii.
că a aflat de suspiciunea de cancer, am - În urma efectuării
încercat să-i întăresc convingerea că colonoscopiei, s-a pus
această boală nu este sinonimă cu diagnosticul de
moartea sau cu izolarea socială. neoplasm de colon
sigmoid stadiul III şi s-a
dat recomandarea de
intervenţie chirurgicală
40
 Investigaţii paraclinice

Data Examene Pregătirea pt examen Îngrijiri după examen

curente
15.09.2017 EKG - Ajutor în a se dezbrăca şi îmbrăca, a echipamentelor necesare. Conducerea pacientului în salon
Electrocardiograma nu necesită o pregătire specială. Pacientul poate
mânca înainte de test. Îmbrăcămintea trebuie să fie aleasă în aşa fel încât
accesul să se facă uşor la zonele unde se vor plasa electrozii: piept,
încheieturile pumnului şi glezne.
16.09.2017 Irigografie - Pregătirea pacientului fizică şi psihică, ajutor în a se dezbrăca şi Curăţarea pacientului după efectuarea
îmbrăca, a echipamentelor necesare. Pacientul va fi pregătit special cu 2- irigografiei, conducerea sa din nou în
3 zile înainte, se vor administra laxative, se fac clisme, iar pacientul nu salon.
va mânca în ziua examinării, iar în preziua examinării va consuma doar
un mic-dejun şi supă la orele 13.
17.09.2017 Colonoscopie - Pregătirea pacientului fizică şi psihică, ajutor în a se dezbrăca şi Curăţarea pacientului după efectuarea
îmbrăca, a echipamentelor necesare. Pacientul va fi pregătit special cu 2- colonoscopiei, conducerea sa din nou în
3 zile înainte, se vor administra laxative, se fac clisme, iar pacientul nu salon.
va mânca în ziua examinării, iar în preziua examinării va consuma doar
un mic-dejun şi supă la orele 13.
19.09.2017 Tehnica - Recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator - I s-au urmărit T.A., pulsul, respiraţia,
operatorie - Administrarea cu 24 ore înaintea intervenţiei a unei diete hidrice, faciesul, paloarea tegumentelor şi i s-a
„anus iliac pe alcătuită din soluţie hipertonă de NaCl 10 %, soluţie izotonică de administrat medicaţia prescrisă,
baghetă” Glucoză 5 %. Miostin, Algocalmin.
- administrarea de clisme mari evacuatoare, efectuate de două ori pe zi. - Se instalează perfuzii cu soluţii
- Se administrează soluţie de Manitol 10 %, în cantitate de 1500 ml cu macromoleculare şi ser glucozat pentru
24 de ore înaintea intervenţiei, pentru pregătirea mecanică a colonului. compensarea pierderilor hidro-
- Se administrează antibioterapia parenterală cu Penicilină (8.000.000 / electrolitice, datorate aspiraţiei,
zi, începând cu 24 de ore preoperativ), asociată cu Kanamicină, perspiraţiei.
tratament ce se aplică şi în ziua operaţiei şi postoperator. - Se asigură drenajul plăgii operatorii,
- Cu o seară inaintea intervenţiei se îndepărtează pilozitatea pubiană, se se administrează antibiotice pentru
face baie generală, iar regiunea pe care se face incizia se dezinfectează prevenirea complicaţiilor.

41
cu alcool 70 % sau alcool iodat, după care se acoperă cu o compresă
sterilă.
- Înainte de intrarea în sala de operaţie, pacientei i se va monta o sondă
vezicală permanentă.

42
 Examenul de laborator

Data Analiză Valori normale Valori reale

Hemoglobină 12-14 g % 11,62g%
Leucocite 4200-8000 /mm3 7800 /mm3
Neutrofile segmentare 45-70 % 76%
Neutrofile nesegmentare 0-5 % 3%
Eozinofile 1-3 % 3%
15.09.2017 Limfocite 20-40 % 15%
Monocite 4-8 % 6%
Limfoplasmocite absente 1
Creatinină 0,15-1,2 mg / 100 ml 0, 90 mg/100 ml
Fibrinogen 200-400 mg/100 ml 325 mg / 100 ml
Hematocrit 45% 24%
V.S.H – 1 h 2-13 mm 65 mm
V.S.H -2h 12-17 mm 120 mm
T.S 1’ 20”- 3 2' 20”
T.C 1’ -8' 5'
24.09.2017
Fibrinogen 200-400 mg l00 ml 325 mg/ 100 ml
Hemoglobină 12-14 g % 10,62 g %
Grup sanguin OI
Factor Rh Pozitiv pozitiv

Alimentaţia pacientului

Perioada Alimente permise Alimente interzise

15.09.2017- supe de zarzavat cu griş, orez, ouă moi, brânză alimente iritante, lapte,
27.09.2017 de vaci, unt proaspăt, carne fiartă sau la gluten, legume şi fructe
grătar, peşte slab, sucuri de fructe, piureuri de bogate în celuloză.
dovlecei

43
 Tratament medicamentos

Data Tratament
15.09.2017 Cărbune animal; Diazepam 1 f; Algocalmin l f
16.09.2017 Piafen 1 f; Fortrans 4 plicuri (1 cutie)
17.09.2017 Dormicum 1 F; Manitol 10%, 1500 ml
18.09.2017 Manitol 10%, 1500 ml Penicilină 8.000.000 u.i./zi;
Kanamicină; NaCl 10%, 1500 ml; Glucoză 5% 1500 ml
19.09.2017 Atropină 1 f; Diazepam 2 f Preanestezie
Fentanil 1 f; Pavulon l f; Panchetamină l f; Voluven l f; Operaţie
Lysthenon 1 f; Dormicum l f
20.09.2017 Ser fiziologic 9 % 1500 ml; Glucoză 5% 1500 ml; Penicilină A.T.I
8.000.000 u.i./zi; Ampicilină 3 g
21.09.2017 Glucoză 5%, 10%; Ser fiziologic 9 %; Soluţie Ringer
22.09.2017 Ampicilină 3 g; Glucoză 5%, 10%; Ser fiziologic 9 %
23.09.2017 Glucoză 10% 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml; Piafen l f ;
Mialgin l f
24.09.2017 Diazepam lcp; Glucoză 1 0 % 1500 ml; Ser
fiziologic 1000 ml; Algocalmin l f
25.09.2017 Glucoză 1 0 % 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml;
Penicilină 800.000 u.i; Kanamicină; Piafen l f ;
Algocalmin l f
26.09.2017 Glucoză 10 % 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml; Penicilină
800.000 u.i; Piafen l f ; Algocalmin l f
27.09.2017 Penicilină 800.000 u.i; Piafen l f ; Algocalmin l f

44
 Supravegherea funcţiilor vitale

Data T.A Puls Resp T Diureză Scaun

15.09.2017 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
16.09.2017 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
17.09.2017 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
18.09.2017 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
19.09.2017 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
20.09.2017 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
21.09.2017 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
22.09.2017 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
23.09.2017 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
24.09.2017 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
25.09.2017 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
26.09.2017 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
27.09.2017 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie

45
 4.2. CAZUL 2
Culegerea datelor:
Nume: C.R.;
Sex: masculin;
Vârsta: 60 ani
Date fixe:
Stare civilă: căsătorit;
Domiciliu: Bucureşti;
Ocupaţie: salariat;
Naţionalitate: română;
Religie: ortodoxă;
Condiţii de viaţă: locuieşte cu soţia şi cei doi copii într-un apartament cu 3 camere;
Rh: pozitiv;
Grupa sanguină: B III;
Greutate: 65 kg;
Înălţime: 1.75 m
Diagnostic de internare: Tumoră abdominală;
Diagnostic la externare: Neoplasm de colon ascendent stadiul III (T3 NI Mx)
Tehnica operatorie: Hemicolectomie dreapta cu ileotransverso anastomoză T-L
Istoricul bolii: Pacientul afirmă că boala a debutat insidios în urmă cu 4-5 luni, prin
inapetenţă, scădere ponderală, dureri abdominale predominante în flancul drept. Episodul actual
a debutat prin ameţeli, greaţă, astenie fizică, tulburări de tranzit manifestate prin scaune
mucopurulente. Bolnavul se internează în clinica de chirurgie a Spitalului Clinic Colentina,
pentru examen de specialitate.
Manifestări de dependenţă: Posibilă alterare a funcţiilor vitale; scaune cu mucozităţi şi
sânge; în fosa iliacă stânga şi flancul stâng; scădere ponderală.
Data internării: 2.05.2018
Data externării: 12.05.2018

46
 Nevoia deficitară Diagnostic de Obiective Evaluare
îngrijire Intervenţii

Nevoia de a bea şi a - inapetenţă din cauza - să revină la un tranzit - Am învăţat pacientul să nu mai consume - Nu a mai consumat alimente
mânca anxietăţii manifestată intestinal normal alimente greu digerabile, precum şi lichide greu digerabile şi care produc
prin scădere ponderală - să nu mai aibă dureri acidulate. I-am dat preventiv un comprimat de balonare.
de la 78 de kg la 65 de abdominale cărbune animal, la indicaţia medicului. - Pacientul a mărit cantitatea de
kg în decurs de 4 luni - să fie echilibrat - Am calculat zilnic raţia alimentară, ţinând cont lichide consumate, consumând
nutriţional şi hidro- de necesarul de bază de 1600 de cal/zi, la indicaţia 2000 ml de lichide pe zi, şi
electrolitic pentru a nu medicului, am suplimentat necesarul de calorii cu prezintă tegumente umede,
mai scădea în greutate 1000 cal/zi. Mesele au fost repartizate în număr de elastice.
5 pe zi la interval de trei ore, cum ar fi: ora 8, 11, - A respectat programul meselor,
14, 17, 20. consumând alimentele care i-au
- Am calculat zilnic bilanţul hidric: intrări -1500 fost recomandate.
ml /zi, ieşiri - 1200 ml / zi. Se suplimentează
necesarul de lichide cu 500 ml /zi.
- Am cântărit zilnic bolnavul.
- I-am administrat pacientului o fiolă de
Algocalmin i.m. seara, la indicaţia medicului,
pentru diminuarea durerilor abdominale.
Nevoia de a elimina - modificarea - să revină la un tranzit - se va oferi alimentele în cantităţi mici şi la - pacientul revine la un tranzit
tranzitului intestinal intestinal normal intervale scurte de timp intestinal relativ normal
din cauza afecţiunii
organice intestinale
manifestată prin
scaune mucopurulente,
scădere ponderală

47
Nevoia de a dormi - dificultate în a - să nu mai Am întocmit cu pacienta un program - Durerile abdominale s-au
şi a se odihni adormi din cauza prezinte insomnii şi să corespunzător de odihnă, două ore după masa de diminuat în urma tratamentului
durerilor abdominale nu mai aibă tulburări de prânz, între orele 14-16 şi 8 ore pe noapte între aplicat, iar pacienta a avut un
manifestată prin somn gândire orele 23-7. Am administrat: la indicaţia medicului somn linistitor, fără întreruperi
agitat, superficial - să poată adormi mai o fiolă de Diazepam i.m. înainte de culcare cu 2 de 8 ore
- faţa palidă şi ochi uşor şi să aibă un somn ore.
încercănaţi odihnitor

Nevoia de a evita - anxietate datorită - sa-şi diminueze Am explicat pacientului că toate măsurile care au Pacientul şi-a diminuat
pericolele investigaţiilor ce anxietatea cu privire la: fost luate sunt în favoarea lui, că nu are de ce să se anxietatea cu privire la
urmează a fi făcute ameninţarea fizică teamă deoarece aceste investigaţii se efectuează în investigaţii şi a cooperat cu
- slăbire fizică, astenie, privind investigaţiile ce vederea punerii unui diagnostic cât mai repede şi echipa medicală.
lipsă de forţă urmează a fi făcute, cât mai concret. Am asigurat pacientului repausul A respectat indicaţiile în vederea
- durere abdominală incertitudinea unui la pat. Am pregătit pacientul în vederea efectuării colonoscopiei,
manifestată prin diagnostic, scăderea în examenului colonoscopic, explicându-i în ceea ce neconsumând alimente, ci doar
grimase, gemete, greutate, prezenţa constă şi anume: că trebuie să consume până a amestecul de apă cu Fortrans. În
facies crispat scaunelor doua zi 4 litri de apă în care se adaugă o substanţă urma colonoscopiei s-a pus
mucopurulente praf, numită Fortrans. Am învăţat pacientul cum să diagnosticul neoplasm de colon
consume acest amestec şi i-am spus că nu are voie ascendent stadiul III şi s-a
să consume altceva până în momentul în care i se indicat intervenţia chirurgicală.
va face colonoscopia.

Investigaţii paraclinice

Data Examene Pregătirea pt examen Îngrijiri după examen

curente
2.05.2018 EKG - Ajutor în a se dezbrăca şi îmbrăca, a echipamentelor necesare. Conducerea pacientului în salon
Electrocardiograma nu necesită o pregătire specială. Pacientul poate mânca
înainte de test. Îmbrăcămintea trebuie să fie aleasă în aşa fel încât accesul să
se facă uşor la zonele unde se vor plasa electrozii: piept, încheieturile
pumnului şi glezne.
48
3.05.2018 Rx pulmonar - Ajutor în a se dezbrăca şi îmbrăca, a echipamentelor necesare. Rx-ul Conducerea pacientului în salon
pulmonar nu necesită o pregătire specială. Pacientul poate mânca înainte de
test. Pacientul este dezbrăcat şi sfătuit să nu se mişte în timpul testului.
3.05.2018 Irigografie - Pregătirea pacientului fizică şi psihică, ajutor în a se dezbrăca şi îmbrăca, a Curăţarea pacientului după efectuarea
echipamentelor necesare. Pacientul va fi pregătit special cu 2-3 zile înainte, irigografiei, conducerea sa din nou în
se vor administra laxative, se fac clisme, iar pacientul nu va mânca în ziua salon.
examinării.
4.05.2018 Colonoscopie - Pregătirea pacientului fizică şi psihică, ajutor în a se dezbrăca şi îmbrăca, a Curăţarea pacientului după efectuarea
echipamentelor necesare. Pacientul va fi pregătit special cu 2-3 zile înainte, colonoscopiei, conducerea sa din nou în
se vor administra laxative, se fac clisme, iar pacientul nu va mânca în ziua salon.
examinării, iar în preziua examinării va consuma doar un mic-dejun şi supă
la orele 13.
5.05.2018 Tehnica - Recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator - V.S.H, - I s-au urmărit T.A., pulsul, respiraţia,
operatorie H.L.G, V.D.R.L, uree, glicemic, timp Quick, timp Howell, grup sanguin, faciesul, paloarea tegumentelor şi i s-a
„Hemicolectomie factorul Rh, examen sumar de urină. administrat medicaţia prescrisă, Miostin,
dreapta cu - Administrarea cu 24 ore înaintea intervenţiei a unei diete hidrice, alcătuită Algocalmin.
ileotransverso din soluţie hipertonă de NaCl 10 %, soluţie izotonică de Glucoză 5 %. - Se instalează perfuzii cu soluţii
anastomoză T-L” - administrarea de clisme mari evacuatoare, efectuate de două ori pe zi. macromoleculare şi ser glucozat pentru
- Se administrează soluţie de Manitol 10 %, în cantitate de 1500 ml cu 24 de compensarea pierderilor hidro-
ore înaintea intervenţiei, pentru pregătirea mecanică a colonului. electrolitice, datorate aspiraţiei,
- Se administrează antibioterapia parenterală cu Penicilină (8.000.000 / zi, perspiraţiei.
începând cu 24 de ore preoperativ), asociată cu Kanamicină, tratament ce se - Se asigură drenajul plăgii operatorii, se
aplică şi în ziua operaţiei şi postoperator. administrează antibiotice pentru
- Cu o seară înaintea intervenţiei se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face prevenirea complicaţiilor.
baie generală, iar regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool
70 % sau alcool iodat, după care se acoperă cu o compresă sterilă.
- Înainte de intrarea în sala de operaţie, pacientului i se va monta o sondă
vezicală permanentă.

49
 Examenul de laborator

Data Analiză Valori normale Valori reale

2.05.2018 Hemoglobină 12-14 g % 10,57 g %
Leucocite 4200-8000 /mm3 9500 /mm3
Neutrofile segmentare 45-70 % 62 %
nesegmentate 0-5 % 4,5 %
Eozinofile 1-3 % 3%
Limfocite 20-40 % 30 %
Monocite 4-8 % 11 %
Limfoplasmocite absente 1
Hematocrit 45 % 30 %
3.05.2018 VDRL negativ negativ
T.Q 12”-14” 13” (100 %)
T.H 1*30”-2'30” 1*25”
Thymol 0-4 UML 5 UML
ZnS04 0-8 UML 10 UML
Uree 0,20-0,40 g % 0,35 g %
Glicemie 60-120 mg % 80 mg %
Proteine 6-8 mg % 6 mg %
V.S.H –l h 2-13 mm 70 mm
- 2h 12-17 mm 130 mm
Examen sumar de urină 1015-1030 1020
Densitate acid 6
pH absent urme
Albumină
Glucoză absent Absent
Sediment absent Depozit leucocite
Urobilinogen 4-6 mg % Normal
Pigmenţi biliari Absenţi Absenţi
Epitelii Rare Epitelii plate, rotunde,
rare, mucus prezent,
frecvent oxalat de Ca
Urocultură negativă Negativă
5.05.2018 V.S.H –l h 2-13 mm 65 mm
- 2h 12-17 mm 115 mm
T.S 1’ 20”- 3’ 2’ 20”
T.C 1’ – 8’ 5’
Hemoglobină 12-14 g % 11,62 g %

Tratament medicamentos
Data Tratament
2.05 2018 Diazepam 1 f; Algocalmin l f
3.05.2018 Fortrans 4 plicuri; Diazepam 1 f; Algocalmin l f
4.05.2018 Dormicum 1 f
5.05.2018 Manitol 10 %, 1500 ml; Penicilină 8.000.000/zi;
Kanamicină; NaCl 10 %, 1500 ml; Glucoză 5% 1500 ml
50
6.05.2018 Atropină 1 f; Diazepam 2 f Preanestezie
Fentanil l f; Pavulon l f; Panchetamină lf; Voluven lf; Operaţie
Lysthenon lf; Dormicum l f
7.05.2018 Ser fiziologic 9 ‰ 1500 ml; Glucoză 5% 1500 m; A.T.I
Penicilină 8.000.000 u.i. /zi; Ampicilină 3 g
8.05.2018 Aspegic lf; Algocalmin lf; Glucoză 5%, 10 %; Ser fiziologic
9‰
9.05.2018 Ampicilină 3 g; Mialgin l f; Glucoză 5%, 10 %; Ser
fiziologic 9 ‰
10.05.2018 Glucoză 10 % 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml Ampicilină 3
g; Piafen l f; Algocalmin l f
11.05.2018 Diazepam l cp; Glucoză 10 % 1500 ml; Ser fiziologic 1000
ml; Ampicilină 3 g Mialgin l f
12.05.2018 Glucoză 10 % 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml; Ampicilină
3 g; Piafen l f; Algocalmin l f

51
 Supravegherea funcţiilor vitale

Data T.A Puls Resp T Diureză Scaun

2.05.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
3.05.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
4.05.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
5.05.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
6.05.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
7.05.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
8.05.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
9.05.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
10.05.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
11.05.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
12.05.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal

Alimentaţia pacientului

Perioada Alimente permise Alimente interzise

2.05.2018 - supe de zarzavat cu griş, orez, ouă moi, brânză alimente iritante, lapte,
12.05.2018 de vaci, unt proaspăt, carne fiartă sau la gluten, legume şi fructe
grătar, peşte slab, sucuri de fructe, piureuri de bogate în celuloză.
dovlecei

52
 4.3. CAZUL 3
Culegerea datelor:
Nume: I.S.;
Sex: feminin;
Vârsta: 43 ani
Date fixe:
Stare civilă: căsătorită;
Domiciliu: Bucureşti
Ocupaţie: salariat;
Naţionalitate: română;
Religie: ortodoxă;
Condiţii de viaţă: locuieşte cu soţul şi cei doi copii într-un apartament cu 3 camere;
Rh: pozitiv;
Grupa sanguină: A II;
Greutate: 60 kg;
Înălţime: 1.70 m
Diagnostic de internare: Tumoră sigmoidiană;
Diagnostic la externare: Neoplasm de joncţiune rectosigmoidiană stadiul III (T3, NI,
M0). Ocluzie intestinală cronică.
Tehnica operatorie: Ileo-ileo anastomoză L-L. Anus iliac stâng pe baghetă
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 43 de ani se internează în clinica de chirurgie în
Spitalul Clinic Colentina prin transfer din secţia Medicală II, unde s-a diagnosticat un „proces
vegetant sigmoidian”, cu recomandarea de intervenţie chirurgicală. Boala a debutat de
aproximativ 4 luni cu dureri abdominale difuze în fosa iliacă stânga şi flancul stâng, balonări
abdominale postprandiale, rectoragii, scădere ponderală importantă 25 de kg în 4 luni.
Manifestări de dependenţă: dureri abdominale difuze în fosa iliacă stânga şi flancul
stâng, tenesme rectale, rectoragii, scădere ponderală.
Data internării: 15.03.2018
Data externării: 25.03.2018

53
Nevoia deficitară Diagnostic de îngrijire
Nevoia de a bea şi - alimentaţie inadecvată
a mânca prin deficit
- scădere ponderală,iniţial
având o greutate de 80 de
kg, iar în decurs de patru
luni, a scăzut circa 22 Kg.
- consum redus de alimente
şi lichide;
- inapetenţă din cauza
durerii şi a anxietăţii
Obiective
- să nu mai aibă dureri
abdominale;
- să nu mai prezinte rectoragie;
- să fie echilibrată nutriţional şi
hidro-electrolitic pentru a nu mai
scădea în greutate;
54
Evaluare
Intervenţii
- Am învăţat pacienta să nu mai - Nu a mai consumat alimente
consume alimente greu digerabile greu digerabile şi care produc
cum ar fi: fasole, varză, balonare.
condimente, banane, mere, precum - Pacientul a mărit cantitatea de
şi lichide acidulate. Să consume lichide consumate, consumând
compoturi, ceaiuri, apă plată. 2000 ml de lichide pe zi, şi
- I-am spus pacientei să facă mici prezintă tegumente umede,
plimbări şi exerciţii uşoare de flexie elastice.
şi extensie a mâinilor şi picioarelor - A respectat programul meselor,
pentru a avea un tranzit cât mai bun consumând alimentele care i-au
şi pentru evitarea meteorismului fost recomandate.
abdominal. Pentru diminuarea
balonărilor, am învăţat pacienta să
meargă la toaletă pentru a elimina
gazele din intestin - am dat
preventiv un comprimat de cărbune
animal, la indicaţia medicului. Am
calculat zilnic raţia alimentară
ţinând cont de starea în repaus a
pacientei şi la indicaţia medicului,
am suplimentat necesarul de calorii
cu 1000 cal/zi. Mesele au fost
repartizate, astfel încât, să acopere
deficitul de alimente, care au dus la
o scădere importantă în greutate,
mesele fiind repartizate în număr de
5 pe zi la interval de trei ore, cum ar
fi: ora 8, 11, 14, 17, 20. Alimentaţia
a fost compusă în special din: supe,
 lactate, ouă, făinoase, piureuri de
legume.

Nevoia de a - modificarea tranzitului - să revină la un tranzit intestinal - se va oferi alimentele în cantităţi - pacientul revine la un tranzit
elimina intestinal, manifestată prin normal mici şi la intervale scurte de timp intestinal relativ normal
rectoragie şi scaune cu
sânge, dureri în fosa iliacă
stânga şi flancul stâng;
- balonare postprandialâ
din cauza acumulârii de
gaze în intestin şi
absorbţiei lor insuficiente.
Nevoia de a dormi - dificultate în a adormi din - să nu mai prezinte insomnii şi să - Am întocmit cu pacienta un - Durerile abdominale s-au
şi a se odihni cauza durerilor abdominale nu mai aibă tulburări de gândire program corespunzător de odihnă, 2 diminuat în urma tratamentului
manifestată prin somn - să poată adormi mai uşor şi să ore de odihnă după masa de pranz şi aplicat, iar pacienta a avut un
agitat, superficial aibă un somn odihnitor 8 ore noaptea. somn liniştitor, fără întreruperi de
- faţa palidă şi ochi - Am administrat la indicaţia 8 ore
încercănaţi datorită medicului o fiolă de Diazepam i.m.
disconfortului creat de înainte de culcare cu 2 ore. I-am
boală administrat pacientei o fiolă de
Algocalmin i.m. la indicaţia
medicului, pentru diminuarea
durerilor abdominale.
- Am identificat împreună cu
pacienta cauzele anxietăţii şi am
încercat să-i diminuez temerile cu
privire la boala sa.
Nevoia de a se - somn agitat, întrerupt din - să nu mai prezinte insomnii, să Am explicat pacientei că Pacienta a fost receptivă la
mişca şi a avea o cauza tensiunii psihice poată adormi mai uşor şi să aibă imobilitatea nu face altceva decât indicaţiile mele.
bună postură continue; un somn odihnitor să-i amplifice starea de anxietate şi A executat mişcări uşoare
- insomnie manifestată prin că poate să aibă complicaţii pentru a evita complicaţiile
55
 ore puţine de somn şi
treziri sau perioade de
veghe în timpul nopţii, faţa
palidă, ochi incercănaţi.
Nevoia de a evita - anxietate;
pericolele - slăbire fizică, adinamie,
lipsa de forţă;
- facies crispat, grimase,
imobilitate
- sa-şi diminueze anxietatea
pulmonare, cardiovasculare.
- Am ajutat pacienta să se deplaseze
prin salon, am determinat-o să
practice exerciţii de flexie şi
extensie ale membrelor, în limita
toleranţei timp de zece minute de
trei-patru ori pe zi.
- Am explicat pacientei cum să-şi
păstreze repausul fizic şi psihic.
- Am favorizat un climat de linişte
şi securitate, prin aerisirea
salonului, informând-o cu privire la
intervenţia chirurgicală.
ulterioare.
Pacientul şi-a diminuat anxietatea
cu privire la investigaţii şi a
cooperat cu echipa medicală.
A respectat indicaţiile în vederea
efectuării colonoscopiei,
neconsumând alimente, ci doar
amestecul de apă cu Fortrans. În
urma colonoscopiei s-a pus
diagnosticul neoplasm de
joncţiune rectosigmoidiană
stadiul III şi s-a indicat
intervenţia chirurgicală.

56
 Investigaţii paraclinice

Data Examene Pregătirea pt examen Îngrijiri după examen

curente
15.03.2018 Tehnica - Recoltarea sângelui pentru efectuarea analizelor de laborator - V.S.H, - I s-au urmărit T.A., pulsul, respiraţia,
operatorie „Ileo- H.L.G, V.D.R.L, uree, glicemic, timp Quick, timp Howell, grup sanguin, faciesul, paloarea tegumentelor şi i s-a
ileo anastomoză factorul Rh, examen sumar de urină. administrat medicaţia prescrisă, Miostin,
L-L. Anus iliac - Administrarea cu 24 ore înaintea intervenţiei a unei diete hidrice, alcătuită Algocalmin.
stâng pe din soluţie hipertonă de NaCl 10 %, soluţie izotonică de Glucoză 5 %. - Se instalează perfuzii cu soluţii
baghetă” - administrarea de clisme mari evacuatoare, efectuate de două ori pe zi. macromoleculare şi ser glucozat pentru
- Se administrează soluţie de Manitol 10 %, în cantitate de 1500 ml cu 24 de compensarea pierderilor hidro-
ore înaintea intervenţiei, pentru pregătirea mecanică a colonului. electrolitice, datorate aspiraţiei,
- Se administrează antibioterapia parenterală cu Penicilină (8.000.000 / zi, perspiraţiei.
începând cu 24 de ore preoperativ), asociată cu Kanamicină, tratament ce se - Se asigură drenajul plăgii operatorii, se
aplică şi în ziua operaţiei şi postoperator. administrează antibiotice pentru
- Cu o seară înaintea intervenţiei se îndepărtează pilozitatea pubiană, se face prevenirea complicaţiilor.
baie generală, iar regiunea pe care se face incizia se dezinfectează cu alcool
70 % sau alcool iodat, după care se acoperă cu o compresă sterilă.
- Înainte de intrarea în sala de operaţie, pacientului i se va monta o sondă
vezicală permanentă.

57
 Examenul de laborator
Data Analiză Valori normale Valori reale
12.03.2018 Hemoglobină 12-14 g % 11,62 g %
Leucocite 4200-8000 /mm3 9200 /mm3
Neutrofile segmentare 45-70 % 59%
nesegmentare 0-5 % 4%
Eozinofile 1-3 % 3%
Limfocite 20-40 % 22%
Monocite 4-8 % 10%
Limfoplasmocite absente 1
Hematocrit 45% 24%
13.03.2018 VDRL negativ negativ
T.Q 12”-14” 12” (100%)
T.H 1’30”-2’30” 1’20”
Thymol 0-4 UML 5,1 UML
ZnSO4 0-8 UML 10,9 UML
Uree 0,20-0,40 g ‰ 0,33 g ‰
Glicemie 60-120 mg % 90 mg %
Proteine 6-8 mg % 5,88 mg %
V.S.H – l h 2-13 mm 65 mm
-2h 12-17 mm 120 mm
Examen sumar de urină 1015-1030 1015
Densitate Acid 5,5
PH absent urme
Albumină
Glucoză absent Absent
Sediment absent Depozit leucocite
Urobilinogen 4-6 mg ‰ Normal
Pigmenţi biliari absenţi Absenţi
Epitelii rare Epitelii plate, rotunde, rare,
mucus prezent, frecvent
oxalat de Ca
Urocultură Negativă Negativă
14.03.2018 V.S.H –l h 2-13 mm 65 mm
-2h 12-17 mm 120 mm
T.S 1’20”-3’ 2’ 20”
TC 1’-8’ 5’
Hemoglobină 12-14 g % 11,62 g %

Tratament medicamentos
Data Tratament
12.03.2018 Cărbune animal; Diazepam 1 f; Algocalmin l f
13.03.2018 Piafen 1 f; Fortrans 4 plicuri (1 cutie)
14.03.2018 Dormicum 1 f
15.03.2018 Manitol 10%, 1500 ml; Penicilină 8.000.000 /zi;
Kanamicină; NaCl 10%, 1500 ml; Glucoza 5% 1500 ml
16.03.2018 Atropină 1 f; Diazepam 2 f Preanestezie
Fentanil 1 f; Pavulon l 1 f; Panchetamină l f; Voluven 1 f; Operaţie
Lysthenon 1 f; Dormicum 1 f

58
16.03. 2018 Ser fiziologic 9 ‰ 1500 ml; Glucoză 5% 1500 ml; A.T.I
Penicilină 8.000 u.i/zi; Ampicilină 3 g
17.03.2018 Glucoză 5%, 10%; Ser fiziologic 9 ‰; Soluţie Ringer
18.03.2018 Penicilină 800.000 u.i; Glucoză 5%, 10%; Ser fiziologic 9‰
19.03.2018 Glucoză 10 % 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml; Piafen l f;
Algocalmin l f
20.03.2018 Diazepam 1 cp; Glucoză 10% 1500 ml; Ser fiziologic 1000
ml; Ampicilină 3 g; Mialgin l f
21.03.2018 Glucoză 10% 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml; Ampicilină 3
g; Piafen l f; Algocalmin l f
22.03.2018 Glucoză 10% 1500 ml; Ser fiziologic 1000 ml; Ampicilină 3
g; Piafen l f; Algocalmin l f
23.03.2018 Diazepam Icp Glucoză 10% 1500 ml Ser fiziologic 1000 ml
Ampicilină 3 g Mialgin lf
24.03.2018 Ampicilină 3 g; Piafen l f; Algocalmin l f

59
Supravegherea funcţiilor vitale

Data T.A Puls Resp T Diureză Scaun

12.03.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
13.03.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
14.03.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
15.03.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
16.03.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
16.03.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
17.03.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
18.03.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
19.03.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
20.03.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
21.03.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal
22.03.2018 120/60 mm Hg 76 b/ min 14 r/min 380C 1400/zi constipaţie
23.03.2018 122/70 mm Hg 80 b/ min 20 r/min 380C 1400/zi constipaţie
24.03.2018 120/60 mm Hg 70 b/ min 16 r/min 380C 1200/zi normal

60
 Alimentaţia pacientului

Perioada Alimente permise Alimente interzise

12.03.2018- supe de zarzavat cu griş, orez, ouă moi, brânză alimente iritante, lapte,
24.03.2018 de vaci, unt proaspăt, carne fiartă sau la gluten, legume şi fructe
grătar, peşte slab, sucuri de fructe, piureuri de bogate în celuloză.
dovlecei

61
 BIBLIOGRAFIE

1. Îngrijirea Omului Bolnav şi a Omului Sănătos - CHIRU FLORIAN, EDITURA

CISON

2. Medicina Internă pentru Cadre Medii - CORNELIU BORUNDEL, EDITURA ALL

3. Urgenţe Medicale - CHIRU FLORIAN, EDITURA RCR EDITORIAL

4. Diagnostic Radiologic 1984 - DOCUMENTA GEGY, EDITURA SAUNDERS

5. Apecte ale Tehnologiei Imaginilor Radiologice - MICLUŢIA M. şi RĂDULESCU

P., EDITURA MEDICALĂ UNIVERSITARĂ “IULIU HAŢIEGANU”

6. Bolile Aparatului Digestiv Volumul II - GHERASIM ION, EDITURA

MEDICALĂ

7. Tratat de Radiologie a Tubului Digestiv - AUREL ORDEANU, EDITURA DACIA

8. Cancerul Colorectal - STANCIU C., TRIFAN ANCA, COJOCARIU CAMELIA

În: Stanciu C., editor, Ghiduri şi protocoale de practică medicală în
gastroenterologie, Vol. 1 Cancere digestive, EDITURA JUNIMEA

62