Fibrom Uterin 2022

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Şcoala Postliceală Sanitară „CHRISTIANA”

Localitatea MIOVENI, Judeţul ARGEŞ
Forma de învăţământ: învăţământ de zi
PROIECT DE CERTIFICARE
A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
COORDONATOR:
STANCIU GEORGETA
ABSOLVENT:
CIBOTARU C. AURA
PROMOŢIA 2022
0
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Şcoala Postliceală Sanitară „CHRISTIANA”

Localitatea MIOVENI, Judeţul ARGEŞ
Forma de învăţământ: învăţământ de zi
TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE

CERTIFICARE
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN
COORDONATOR:
STANCIU GEORGETA
ABSOLVENT:
CIBOTARU C. AURA
PROMOŢIA 2022
1
CUPRINS
ARGUMENT .................................................................................................... 3
CAPITOLUL I - PARTEA TEORETICĂ ....................................................... 5

1.1. Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului genital......................................................... 5
1.2. Noțiuni teoretice despre fibromul uterin ........................................................................... 17
1.2.1. Definiție ....................................................................................................................... 17
1.2.2. Localizare.................................................................................................................... 18
1.2.3. Simptomatologie ......................................................................................................... 19
1.2.4. Investigații clinice și de laborator ............................................................................. 21
1.2.5. Diagnostic.................................................................................................................... 21
1.2.6. Evoluție și prognostic ................................................................................................. 22
1.2.7. Complicații.................................................................................................................. 22
1.2.8. Tratament ................................................................................................................... 24
CAPITOLUL II - PARTEA PRACTICĂ ...................................................... 27

CAZUL NR. I............................................................................................................................... 27
CAZUL NR. II ............................................................................................................................. 44
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................ 61
ANEXE ........................................................................................................... 62
ANEXA NR. 1 - PUNCȚIA VENOASĂ ............................................................................... 62
ANEXA NR. 2 - MĂSURAREA ŞI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE ...................... 65
ANEXA NR. 3 - INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ ............................................................ 68
2
ARGUMENT
Fibromul uterin afectează aproximativ 45-50% dintre femeile trecute de 35 de ani și

peste 20% dintre femeile aflate in perioada de fertilitate. Cu o incidență generală de
aproximativ 20%, fibromul uterin reprezintă cea mai frecventă patologie tumorală benignă
ginecologică, cu risc minim de malignizare. Ea se poate dezvolta atât în interiorul sau în
exteriorul uterului, cât și în interiorul peretelui acestuia, fiind numit și tumoră fibroasă,
leiomiom sau miom, apărând ca urmare a unui dezechilibru hormonal.
Fibromul se poate dezvolta încet pe parcursul mai multor ani, fară să prezinte
simptome semnificative, trecând astfel neobservat, sau se poate dezvolta rapid, în câteva
luni. Depistarea fibromului are loc în mod frecvent la un consult de rutină sau în urma unor
sângerări menstruale anormale. El poate fi evidențiat în cadrul unui control ginecologic
obișnuit sau printr-un examen ecografic.
Informarea corectă este necesară atât din cauza faptului că majoritatea femeilor devin
extrem de anxioase în momentul în care este depistat fibromul, cât și din cauza faptului că
în multe situații el poate conduce la o serie de simptome extrem de neplăcute, ce merg de la
sângerări abundente și dureri intense în regiunea abdominală, sau la contact sexual și până
la incontinență urinară și constipație. În același timp, fibromul uterin poate conduce la
infertilitate sau - în cazul sarcinii - poate provoca un avort spontan.
Am ales abordarea acestei teme deoarece am fost profund impresionată de numărul
din ce în ce mai mare al pacientelor cu fibrom uterin internate pe secția de Obstetrică-
Ginecologie a Spitalului Orășenesc Mioveni , acolo unde eu mi-am efectuat stagiul de
practică. Vârsta cât mai mică a pacientelor afectate de fibrom uterin m-a determinat să-mi
aprofundez cunoștințele despre această afecțiune ginecologică.
Îngrijirile acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a
efectua operația și a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă
completă, în care cadrele medicale au un rol important. Toate acestea reprezintă probleme
pe care vom încerca să le lămurim împreuna cu pacienta, astfel încat fibromul uterin să
înceteze de a mai fi un motiv de spaimă, iar pentru cele care se confruntă cu această afecțiune,
să înceteze a mai fi cauza unui permanent disconfort care să le afecteze calitatea vieții.
Cauzele propriu-zise ale fibromului nu sunt încă suficient de clare. În mod cert, este
implicat un dezechilibru hormonal, dar sunt invocați și factori infecțiosi, mecanici sau
vasculari.
3
Ultimele date statistice ne arată că există și o predispoziție genetică corelată cu
obezitatea și cu ciclul menstrual apărut înainte de împlinirea vârstei de 12 ani, dar riscul de
formare a unui fibrom uterin fiind mult mai mare în cazul în care mama, bunica sau o sora
au avut și ele fibrom uterin.
Astfel, la menopauză, atunci cand nivelul hormonal scade, fibromul involuează. La
fel se poate observa o creștere mai rapidă a fibromului in timpul sarcinii și apoi o involutie
post-partum (după naștere). Dar apariția fibromului este favorizată și de chiuretaje și avorturi
multiple, de afecțiunile inflamatorii hemoragice, endometrite, metroanexite. De asemenea,
infertilitatea, absența sarcinilor, este corelată cu o apariție mai frecventă a fibromului.
În multe cazuri, fibromul nu necesită nici un fel de terapie, ci doar o monitorizare
ecografică regulată, dar în unele cazuri se impune un tratament medicamentos sau chiar o
intervenție chirurgicală. Dar la aceasta nu trebuie recurs decât atunci când starea clinică
necesită intr-adevăr o intervenție chirurgicală.
Proiectul „Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin” este structurat în două părți:
• Partea teoretică – Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului genital
• Partea practică – cuprinde descrierea a două cazuri cu planuri de îngrijire a
două paciente cu fibrom uterin
În cazul I, doamna P. M. pacientă în vârstă de 49 ani, se internează cu Fibrom uterin
în vederea realizării intervenţiei chirurgicale.
Pacienta este pregătită pentru intervenţie:
• pregătirea fizică: - raderea pilozităţii, baie generală, asigurarea veşmintelor curate,
dezinfecţia regiunii supuse intervenţiei.
•pregătirea psihică:- am susţinut pacienta, am liniştit-o şi am încurajat-o.
Pacienta a prezentat o evoluţie favorabilă, lipsită de complicaţii.
În cazul al II-lea, pacienta F. E. în vârstă de 46 ani, s-a internat cu diagnosticul de
Fibrom uterin cu hemoragie. Pacienta a prezentat o evoluţie favorabilă, lipsită de complicaţii.
În unele cazuri se impune o intervenție chirurgicală. Aceasta poate consta în
extirparea fibromului, miomectomie, sau în unele cazuri chiar a uterului în întregul său,
histerectomie. Extirparea fibromului poate avea loc prin efectuarea unei incizii abdominale
sau laparoscopic, iar în alte cazuri și pe cale vaginală, sub control histeroscopic.
4
CAPITOLUL I - PARTEA TEORETICĂ
1.1.Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului genital
Aparatul genital este un ansamblu al organelor și structurilor anatomice de care

depinde funcția de reproducere. Prezintă caractere care, în condiții de dezvoltare definitive,
sunt foarte diferențiate la cele două sexe. Cu toate acestea, atât la femeie cât și la bărbat,
aparatul genital este format, în principal, din trei părți:
-glande numite gonade, în care are loc producția de celule sexuale sau gameți,
-un ansamblu de canale, căi genitale, care permit tranzitul gameților încât să ajungă
la fecundare,
-un ansamblu de structuri externe, organe genitale externe, cu o conformație ce face
posibilă împerecherea.
Aparatul genital prezintă legături anatomice atât de strânse cu aparatul urinar, încât
în unele cazuri sunt concepute ca un singur aparat urogenital.
Dezvoltarea aparatului genital are loc începând cu jumătatea celei de a doua lună de
sarcină, conform unei scheme generale comune pentru băieți și fete. Ulterior, diferite
structuri se diferențiază în sens masculin sau feminin, în funcție de sexul care a fost
determinat în momentul fecundării (sexul masculin corespunde zestrei cromozomiale 46
XY, în timp ce sexul feminin corespunde zestrei 46 XX). Gonadele se formează din două
îngroșări ale mezodermului (creste genitale) în corespondență cu peretele posterior al
5
cavității celomice primitive. Totuși, celulele germinale se diferențiază în afara embrionului,
în peretele sacului vitelin, de unde apoi migrează până ajung la crestele genitale. Căile
genitale se dezvoltă din două perechi de canale care se diferențiază în mezoderm: canalul
Wolff și canalul Müller. Organele genitale externe au în această fază aspectul unei fisuri
delimitate pe ambele părți de două îngroșări ale pielii (plica urogenitală și, în exteriorul ei,
plica labioscrotală); la extremitatea anterioară a fisurii se găsește o îngroșare numită tubercul
genital.
Diferențierea sexuală la femeie comportă dezvoltarea celor două ovare, care,
alunecând de-a lungul peretelui posterior al bazinului, migrează spre bazinul mic. Căile
genitale feminine derivă din canalele Müller, care în partea lor caudală se unesc; în schimb
canalele Wolff regresează aproape complet.
La nivelul organelor genitale externe, tuberculul genital se dezvoltă puțin și dă
naștere clitorisului. Plicile și mugurii genitali fuzionează în partea posterioară și formează
labiile mici și mari ale vulvei. În condiții definitive de dezvoltare, aparatul feminin este astfel
structurat.
Ovarul este un organ simetric, în formă de migdală netedă și roșiatică. În cazul
femeilor adulte, cântărește 6-8 grame și are dimensiuni de 4 x 3 x 1,5 centimetri. Aflat într-
un mic bazinse găsește într-un orificiu format din plierea peritoneului, în părțile laterale și
în poziție posterioară față de uter, de care este legat prin trompele uterine și prin ligamentele
utero-ovariene.
6
Suprafața este neregulată, cu numeroase cicatrici. Suprafața exterioară este acoperită
cu un strat de celule de formă cubică, așa-numitul epiteliu ovarian. Dedesubtul acestuia se
găsește tunica albuginee, o capsulă fibroasă care înconjoară organul în totalitate. Interiorul,
numit zonă medulară, este bogat în vase sangvine care asigură irigarea organului.
În interiorul țesutului conjunctiv al părții externe se găsesc numeroase structuri cu
forme variate, denumite foliculi primordiali (folicul oofor). În centrul fiecărui folicul se
găsește un ovocid, celulă care, atunci când ovarul își îndeplinește funcția reproducătoare,
este destinată generării unui ovul. Numărul foliculilor primordiali și implicit al ovocitelor
înregistrat la naștere variază între 100 000 și 400 000. Numai unii ating faza de maturare, în
timp ce mulți dispar înainte de a ajunge la pubertate. În realitate, în această fază numărul lor
este între 10 000-10 000 și continuă să scadă , asffel încât în perioada propice fecundității
unei femeii, numărul ovulelor ajunse la maturitate este de numai 400-500.
Activitatea aparatului genital feminin, în ceea ce privește funcția reproducătoare,
începe cu pubertatea (între 12 – 13 ani) și se încheie cu menopauza, înregistrată de obicei
între 48 – 52 de ani. Această funcție are loc la anumite perioade de timp: ovarul cunoaște un
număr de modificări la sfârșitul cărora revine la punctul inițial de plecare, astfel încât
aceleași modificări se înregistrează la intervale regulate.
Ciclul funcțional al ovarului este controlat de o glandă cu secreție internă, numită
hipofiză, care are un rol important în reglarea activităților vegetative ale întregului organism.
Funcția acestei glande este controlată de stimuli biochimici de origine hipotalamică, prin
intermediul producerii de neurohormoni. În perioada pubertății , hipofiza începe să secrete
un hormon, numit hormon foliculostimulator sau gonadotropină foliculostimulantă (FSH).
Sub impulsul acestui stimul, procesul de maturare se reia: numărul celulelor
granuloasei crește și formează membrana granuloasă (folicul primar) în jurul căreia celulele
stromei se divid în două straturi denumite teaca internă și teaca externă (folicul secundar).
Printre celulele membranei granuloase se adună un lichid care conferă foliculului aspectul
unei vezicule, în cadrul căreia ovocitul este aderent peretelui, înconjurat de o acumulare de
celule numite cumul oofor. Acest proces se încheie cu ovulația, care constă în deschiderea
foliculului către suprafața ovarului și în eliberarea ovulului. Foliculul se transformă într-o
cavitate plină de sânge numită corp hemoragic și apoi în corp galben, denumit astfel pentru
că e delimitat de o membrană de culoare galbenă.
La fel de importantă ca funcția principală a ovarului, aceea de a forma celula-ou, este
și cea de producere a unei serii de hormoni (hormoni sexuali feminini) care nu au doar funcția
de a acționa de-a lungul căilor genitale, ci și de a contribui la dezvoltarea sistemului
7
scheletic, a depunerilor de grăsime din diferite părți ale corpului, la creșterea părului, la
funcționarea glandei hipofize și, mai mult sau mai puțin evident la schimbările psihice ale
femeii.
Aspectul și activitatea ovarelor variază concomitent cu vârsta. De la naștere, pe tot
parcursul copilăriei, până la începutul pubertății, acestea nu sunt active.
Procesul de maturarea a foliculului oofor și transformarea sa în corp galben sunt
declanșate și controlate de stimuli de natură hormonală dependenți de activitatea hipofizei:
-hormonul foliculostimulant (FSH) stimulează maturarea foliculilor oofori până la
stadiul vezicular, favorizând și secreția de către celulele din teaca internă a hormonolor
estrogeni,
-hormonul luteinizant (LH) produce transformarea lutenică a celulelor din teaca
internă prin formarea corpului galben,
-hormonul luteotrop (LHT) stimulează secreția progesteronului în celulele din corpul
galben.
Un efect al hormonului foliculostimulant este maturarea unui număr de foliculi
primordiali: ovocitul își mărește volumul, iar celulele granuloasei se divid. La scurt timp,
între aceste celule apare o cavitate, cavitatea foliculară, în interiorul căreia foliculul este
format din:
-o cavitate plină cu un lichid limpede și vâscos (lichid folicular),
-un perete alcătuit din celuleale granuloasei dispuse în câteva straturi; acolo unde se
găsește ovocitul, celulele se grupează formând o protuberanță, denumită cumul oofor,
-la exteriorul granuloasei se găsește un strat format din celule mici, denumit teacă.
Atât celulele granuloasei, cât și cele tecale produc hormoni estrogeni. Din numeroșii
foliculi care au ajuns la maturare, numai unul se dezvoltă complet, iar ceilalți cunosc un
proces progresiv. Pe măsură ce foliculul se mărește, penetrează suprafața ovarului, în timp
ce presiunea exercitată de lichidul folicular tinde să subțieze peretele exterior. Maturarea
completă a foliculului are loc în 10-14 zile, iar ovulația la fiecare circa 28 de zile.
Ovulația constă în deschiderea foliculului, devenit tensionat și proeminent pe
suprafața ovarului, iar ovocitul este purtat din ovar de curentul lichidului folicular vâscos,
apoi preluat de una din cele două trompe uterine care îl va duce către uter. După ovulație,
micul orificiu format pe suprafața ovarului se închide imediat, cavitatea foliculului, care
primise o cantitate mică de sânge, se umple cu un cheag de mici dimensiuni.
8
Evoluția corpului galben depinde de ovul: dacă ovulul este fecundat, se fixează pe
mucoasa uterină și începe astfel graviditatea, iar corpul galben se dezvoltă și se transformă
în corp galben de sarcină. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul galben, în primele 14 zile
succesive ovulației, suportă un proces regresiv: dimensiunile sale scad, celulele dispar
treptat, iar cantitatea de progesteron se diminuează. În cele din urmă, în locul corpului galben
nu rămâne decât o mică cicatrice fibroasă, alburie, de unde ia și numele de corp albicans.
Concomitent, scade și cantitatea de hormioni produși de hipofiză. După circa 28 de zile de
la începutul acestor modificări, procesul se află în punctul inițial, iar odată cu apariția
menstruației, ciclul se reia.
Într-un ciclu de 28 de zile, ovulația are loc în a 14-a zi, iar durata medie a corpului
galben este alte 14 zile. Menstruația are loc la sfârșitul fazei în care corpul galben este încă
vital și reprezintă distrugerea tuturor structurilor mucoasei uterine pe care hormonii ovarieni
le pregătiseră în vederea primirii și pătrunderii ovulului fecundat în mucoasa uterină.
Modificările care au loc în ovar, alături de maturarea folicului poartă denumirea de
ciclu ovarian. Concomitent cu acesta, în uter au loc modificări care, atunci când nu are loc
fecundarea ovulului, se încheie cu menstruație și poartă numele de ciclu menstrual.
După menopauză, ovarul iși reduce volumul, nu mai conține foliculi și nici corpi
galbeni și are aspectul unei structuri fibroase pline cu corpi galbeni.
Pe lângă funcția de organ producător al ovulelor și al hormonilor estrogeni și al
progesteronului, ovarul o are și pe aceea de glandă cu secreție internă.
9
Căile genitale feminine sunt formate din două trompe uterine ,din uter, vagin (uterul
și vaginul corespund părților canalelor Müller care s-au reunit în timpul dezvoltării
aparatului genital) și din vulvă.
Trompele uterine sunt două conducte care au originea pe laturile uterului și se termină
la nivelul ovarelor. Au o lungime de circa 12 centimetri și au fost împărțite în 3 porțiuni:
-intramurală sau interstițială situată în peretele uterului,
-istmică centrală, cu un diametru de 2-3 milimetri,
-ampulară care se lărgește progresiv și se termină prin niște margini franjurate care
amintesc de anemonele de mare.
Peretele este alcătuit din 3 straturi: extern - peritoneu, medial – fibre musculare și
intern – o mucoasă care, către extremitatea laterală, formează numeroase pliuri care dau
lumenului aspectului caracteristic.
Trompa are două funcții majore: captarea ovocitului după ce este eliberat de ovar și
facilitarea transportului său către cavitatea uterină. În plus, pe aici spermatozoizii se
10
deplasează în direcția ovocitului. Tot în salpinge, de regulă la nivelul porțiunii ampulare,
spermatozoizii întâlnesc ovocitului și are loc fecundația.
Uterul este situat în pelvisul mic, între vezică și rect.
La femeia adultă, în afara sarcinii, el are formă de trunchi de corn, cu baza în sus și
vârful în jos, ușor turtit dorso-ventral. Forma lui poate fi asemănată cu cea a unei pere.
Dimensiunile uterului variază în funcție de vârsta femeii.
La nou-născuții de sex feminin are o lungime de 3 centimetri, iar la femeia adultă de

6-9 centimetri, atrofiindu-se după menopauză. La femeia care tocmai a născut, dimensiunile
sale sunt: 7-8 centimetri lungime, 2,5 centimetri grosime, 4 centimetri lățime.
Greutatea este de circa 50-70 grame. În timpul sarcinii, atinge 35-37 centimetri și își
mărește volumul de 30-40 de ori.
Uterul are trei părți:
-una mai mare, care se împarte la rândul ei în fund sau cupolă și corpul propriu-zis
(în părțile laterale ale fundului se află unghiurile uterine, la nivelul cărora uterul se continuă
cu trompele aflate în contact cu ovarele),
-istm, situat între corp și col,
-col sau cervix, partea cea mai mică, la nivelul căruia se inseră vaginul.
Colul reprezintă partea inferioară a uterului și se divide în două porțiuni:
supravaginală, situată deasupra vaginului, și vaginală, care proemină în vagin (ca o ”gură de
11
lin”). La interior, corpul uterului are formă aproximativ triunghiulară, în timp ce colul are
formă de canal, numit canal cervical. În mod normal, corpul și colul nu sunt aliniate, ci
formeză un unghi deschis înspre în față și în jos, de circa 120° (unghi de anteflexie).
Trompele, ovarele și ligamentele formează anexele uterine.
Col uterin
Uterul este situat în micul bazin, fiind destul de mobil. Anterior de el se află vezica,
de care este separat printr-un fund de sac format de peritoneu. Posterior de el se află rectul,
fiind separat și de acesta printr-un fund de sac peritoneal (fund de sac Douglas), mai amplu
și mai adânc decât primul.
Uterul se poate deplasa în funcție de gradul de umplere a vezicii sau a rectului, dar
în general are direcție orizontală. Axul său formează cu vaginul, aflat interior, un unghi de
90°deschis spre înainte (unghi de anteversie).
Pereții uterului cuprind trei straturi, dinspre exterior spre interior: peritoneu, tunică
musculară (miometru) și mucoasă (endometru). Ovulul fecundat se fixează în grosimea
acestuia din urmă. Prin urmare, în timp ce în ovar au loc maturarea ovulului și ovulația, în
endometru au loc o serie de procese care pregătesc uterul pentru primirea ovulului fecundat.
Modificările endometrului poartă numele de ciclu menstrual, iar ca punct de referință
pentru descrierea acestuia se consideră menstruația. La începutul ciclului menstrual, adică
după menstruație, mucoasa are o grosime de 1-1,5 milimetri, fiind reprezentată de o singură
porțiune, numită strat bazal. Perioada cuprinsă între a cincea și a paisprezecea zi de la
12
sfârșitul menstruației se numește fază foliculară proliferativă, deoarece acum mucoasa
uterului se îngroașă ajungând la 6-8 milimetri, iar glandele se alungesc și devin foarte
sinuoase, asemenea unui tirbușon.
Toate aceste fenomene sunt stimulate de hormonii estrogeni produși de foliculul
ovarian pe cale de maturație. În jurul zilei a paisprezecea a ciclului ovarian, se produce
ovulația, iar din folicul se formează corpul galben. Acesta produce progesteron, hormon
responsabil de viitoarele modificări ale mucoasei uterine. Începe astfel faza luteală
(secretorie) .
Glandele, care în faza precedentă au atins gradul maxim de dezvoltare, încep acum
să secrete din abundență, în timp ce țesutul conjunctiv care le înconjoară se îmbibă cu mucus.
Arterele foarte mici care au traiect paralel cu glandele se spiralează și formează o rețea densă,
situată imediat sub mucoasă.
Dacă ovulul eliberat de ovar este fecundat, el se implantează în endometru. Dacă
fecundarea nu se produce, corpul galben regresează și producția de hormoni ovarieni
încetează. În ziua 28 se produce menstruația. Prin extravazare, sângele ajunge între stratul
funcțional și cel bazal. Primul se desprinde în fâșii și se elimină împreună cu sângele.
Eliminarea acestui material durează 3-4 zile (menstruație). Cantitatea de sânge care se pierde
în cursul unei menstruații este de circa 100-200 grame. Sângele menstrual nu coagulează. La
nivelul colului uterin nu se produc aceste modificări ciclice. Abia în zilele 14-16, când
tocmai a intervenit ovulația și ovulul este fecundabil, glandele sale produc un mucus fluid
care facilitează deplasarea spermatozoizilor.
Uterul găzduiește produsul de concepție pe durata celor 9 luni ale dezvoltării sale,
funcționând aproape ca un incubator. Modificările la nivelul pereților săi asigură necesitățile
vitale ale fătului pe toată durata sarcinii. În fine, prin contracția sa în timpul nașterii, uterul
participă la expulzarea fătului.
Vaginul este situat între uter și vulvă. Vaginul este ultima porțiune parcursă de făt în
timpul nașterii. De asemenea, prin vagin se elimină periodic sângele menstrual.
13
Vagin deschis cu ajutorul unui speculum, la extremitate superioară se află colul uterin
al unei femei multipare
Este un canal virtual cu pereți musculo-membranoși, elastici. Reprezintă ultima
porțiune a tractului genital feminin. Are o lungime de 7-12 centimetri și o lărgime de 2,5-3
centimetri. În timpul raportului sexual, dimensiunile sale se modifică pentru a se putea
adapta celor ale penisului. E orientat de jos în sus și spre spate. Este situat în poziție mediană
în micul bazin, între vezică și uretră (anterior) și rect. Raporturile cu aceste organe explică
de ce uneori apar comunicări patologice între vagin și uretră sau rect (fistule uretro-vaginale
sau recto-vaginale). Pereții vaginului sunt alcătuiți din trei straturi: mucos, muscular și
conjunctiv.
Extremitatea sa superioară se unește cu colul uterin formând un unghi de 90°.
Datorită acestei dispuneri se formează niște funduri de sac numite fornixuri vaginale
(anterior, posterior, lateral). Fornixul posterior este cel mai adânc și este important pentru
patologie deoarece, în dreptul lui, peretele vaginal e destul de subțire și se află în contact
direct cu peritoneul.
Având în vedere că porțiunea inferioară a colului uterin proemină în lumenul vaginal
(formând portio), distanța între orificiul canalului cervical și exterior este de circa 5
centimetri. Lumenul vaginal nu este deschis complet: peretele anterior și cel posterior iau
contact pe linie mediană și, de aceea, în secțiune transversală vaginul are forma literei H.
Interior comunică cu exteriorul printr-un orificiu de formă ovală care, la virgine, este
parțial acoperit de o membrană subțire (himen). Fiind foarte elastic, pereții săi se pot dilata
foarte mult. Ei sunt formați dintr-un strat intern (mucoasa) înconjurat de un strat de țesut
muscular neted și un strat de țesut conjunctiv. Mucoasa prezintă niște plici transversale și e
acoperită de un epiteliu pavimentos pluristratificat, foarte sensibil la acțiunea hormonilor
sexuali și în special a estrogenilor, care îl supun la diferite transformări în timpul fazelor
ciclului menstrual, în sarcină, la menopauză, precum și în condiții patologice. Aceste
14
modificări se pot observa prin examinarea la microscop a celulelor care se descuamează
spontan din mucoasă și care se regăsesc în secreții vaginale.
Hormonii estrogeni care își încep activitatea la pubertate determină creșterea în
grosime a epiteliului și acumularea de glicogen în celule, glicogen care apoi este scindat în
glucoză. Tot acum vaginul este colonizat de un bacil (bacilul Döderlein) specific femeilor
de vârstă fertilă. Acest bacil transformă glucoza în acid lactic, care se depune în lumenul
vaginal unde creează un mediu acid. El realizează o adevărată autopurificare a organului
deoarece germenii patogeni, care pot pătrunde ușor în vagin, nu pot să trăiască într-un mediu
acid.
Vulva – totalitate a formațiunilor care alcătuiesc organele genitale externe ale femeii.
Se prezintă sub forma unei fisuri de formă ovoidală, cu diametrul mare antero-posterior,
situată în partea anterioară a perineului, între coapse. Este delimitată lateral de două plici
tegumentare (labii mari), care prezintă țesut adipos, glande sebacee și sudoripare, iar pe fața
externă fire de păr. Anterior există o proeminență rotunjită a tegumentului, acoperită și
aceasta cu fire de păr, numită muntele lui Venus, care corespunde unei acumulări de țesut
adipos subcutanat.
Între labiile mari se găsesc două plici similare, labii mici, subțiri, fără fire de păr,
bogate în glande sebacee și fibre elastice. Cele două perechi de labii sunt separate de un șanț,
șanț intralabial. Posterior, se unesc formând comisura posterioară, situată anterior de anus.
Anterior, labiile mici formează un capișon care acoperă clitorisul, formațiune erectilă
alcătuită dintr-un țesut bogat în vase de sânge, care reprezintă organul echivalent penisului.
15
Labiile mici delimitează un spațiu în care se află, dinspre spate spre față, orificiul
vulvar al vaginului, deschiderea uretrei și un mic spațiu triunghiular situat chiar înapoia
clitorisului, vestibul vaginal.
În profunzime, lateral de uretră și de extremitatea inferioară a vaginului, se găsesc
bulbii vestibulari, două formațiuni ovoidale ( dreaptă și stângă), formate dintr-un țesut erectil
similar cu cel al clitorisului.
În spațiul dintre labiile mici se deschid glandele vestibulare mici (situate în jurul
meatului uretral) și glandele vestibulare mari (glande Bartholin), care emit o secreție
mucoasă în timpul actului sexual.
La femeile în vârstă, după menopauză, din cauza lipsei hormonilor estrogeni,
formațiunile vulvei suferă un proces de hipotrofie și modificări distrofice.
16
1.2.Noțiuni teoretice despre Fibromul uterin
1.2.1. Definiție
Fibromul uterin este o tumoră benignă cu evoluție pelvină sau abdominală, compusă
din elemente conjunctive și musculare, asemănătoare cu cele ale țesutului uterin. Tumorile
în care predomină țesutul conjunctiv poartă numele de fibroame, pe când tumorile cu
predominanța țesutului muscular au denumirea de mioame. De obicei aceste tumori sunt
mixte și deci denumirea de fibromiom este cea mai potrivită. Fibromul uterin este o afecțiune
frecventă și se întâlnește mai ales la femeile între 30 – 50 de ani.
Etiopatologie
Eforturile depuse pentru elucidarea etiologiei fibromului uterin au fost doar parțial
răspândite, genera rămânând încă în domeniul ipostazelor.
Ducning (1946) îl considera o distrofie particulară, pentru că, spre deosebire de
tumoră, pe lângă proprietățile proliferative, în multe cazuri de fibrom uterin, se păstrează și
proprietăți de regresiune. După concepția lui Blok (1961), fibromioamele nu ar fi tumori
autonome, ci hiperplazii de adaptare la un stres local, în care factorii reactivi devin
exuberanți.
Fibromul uterin are o frecvență de 18 - 25% din afecțiunile ginecologice; aapare la
femei cu vârsta cuprinsă între 30 și 45 de ani și la femei sterile, cu o incidență de 20% la
femeile de peste 35 de ani. Este de trei ori mai frecvent la negrese, datorită unei predispoziții
genetice. Cât privește antecedentele patologice, fibromul uterin poate fi asociat cu tulburări
cardiace și hipertensiune arterială.
Există mai multe teorii privind apariția fibromului uterin. Witherspoon emite Teoria
hormonală în 1933, potrivit căreia hipersecreția foliculinei cauzează formarea chisturilor
ovariene, cu secreție crescută de estrogeni și hiperplazia de endometru cu care se asocia
frecvent fibomul uterin. Acesta se dezvoltă cu precădere în perioada de activitate ovariană,
crește în timpul sarcinii, după tratamente cu Clomifen și regresează după menopauză.
Teoria genetică presupune existența unei gene care, prin diverse mutații, ar duce la
constituirea formațiunii tumorale.
După Teoria musculară, apariția fibromului uterin este urmarea proliferării țesutului
miomatos și conjunctiv cardiovascular. Teoria resturilor embrionare: se consideră fibromul
ca fiind consecința unor resturi embrionare localizate perivascular, care se multiplică,
formând resturi concentrice de fibre musculare netede la periferia cărora proliferează țesutul
conjunctiv.
17
Ultima este Teoria neurofibromatozei, care explică apariția fibromului în cadrul unui
proces de nuro-fibromatoză generalizată.
Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între 35 – 55 de ani, fiind foarte rar întâlnit
înainte de 25 de ani și nu apare niciodată înainte de pubertate sau după menopauză. În
graviditate , fibromul uterin crește în dimensiune datorită modificărilor hormonale existente
în sarcină.
1.2.2. Localizare
Fibromul uterin se prezintă ca o formațiune tumorală unică sau, cel mai adesea,
multiplă, de dimensiuni variabile, ce se distinge de țesuturile din jur și creează zone de
hipertrofie neregulată a uterului. Nodulii fibromatoși au număr și dimensiune variabilă.
Tumorile colului sunt de obicei solitare, în schimb la nivelul corpului nodulii tumorali sunt
multiplii. Uneori, numărul nodulilor este așa de mare, încât uterul ia aspectul unei ciorchine
„graped myoma”. Mărimea nodulilor variază de la forme miscroscopice până la dimensiuni
gigante, de peste 45 kilograme greutate. Consistența fibromului este crescută, în zone de
duritate lemnoasă sau cu porțiuni semifluctuente, în funcție de formele de degenerare pe care
le suferă. La femeile în vârstă se găsesc fibroame calcificate, a căror duritate este cea a
osului.
Localizarea fibromului uterin este variată, în raport cu diferitele segmente ale uterului
sau ale mușchiului uterin:
- localizare corporală: cea mai frecventă, aproximativ 96%, sediul tumorii fiind
fundic, peretele anterior sau posterior uterin;
- localizare cervicală: este mai rară 0,5 – 2,5% și coexistă de obicei cu fibroame ale
corpului; sediul poate fi supra sau intravaginal;
- localizare subperitoneal (fibroame subseroase): pot fi sesile sau pediculate – când
se pot torsiona sau chiar rupe;
- tumori localizate în plin miometru (fibroamele intramurale sau interstițiale): când
sunt de mici dimensiuni nu modifică conturul uterului, dar când cresc în volum produc o
mărire a uterului, care devine neregulat, nodular.
În majoritatea cazurilor, prin creșterea lor în timp, aceste tumori ajung să fie subseros,
fie submucos; fibromul uterin submucos se dezvoltă sub endometru și, deși este cel mai
puținfrecvent (aproximativ 5%), are o mare importanță clinică, prin sângerările pe care le
determină chiar și atunci când are dimensiuni mici.
18
1.2.3. Simptomatologie
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcție de numărul, mărimea și
localizarea tumorilor.
Fibromul asimptomatic este evidențiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen
gineologic de rutină sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a pelvisului.
Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent
întâlnit la femeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic.
Explicația lor este dată de vascularizația crescută a uterului, mărimea cavității uterine și de
o deficiență în contracția musculară pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenței se
întâlnesc:
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obișnuită și caracteristică
formă de sângerare la femeile cu fibrom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc,
menstruațiile devin progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o
sâptămână, sfârșind cu o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruație abundentă până la
menstruația următoare. Se întâlnesc cu o frecvență de aproximativ 22% din cazuri.
- Metroragiile: sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între
menstruații, discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip
fibros. Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări.
Leucoreea se întâlnește sub formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierdere de lichid clar,
apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge până la 1 litru în 24 de ore. Pioreea – sau
19
pierderi purulente – pot releva câteodată un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea
banală nu este un semn de fibrom.
Fibroamele dureroase: Apariția durerilor avertizează că există ceva mai mult decât
un fibrom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii
infecțioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau
printr-o leziune asociată. Durerile au caractere diferite:
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracțiile uterine ce tind să
excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia
aspectul dismenoreei particulare, atunci când fibromiomul constituie un obstacol în
evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jenă pelvină sau veritabile dureri lobo-
abdominale, însoțite de o sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri, care sfârșesc criza
dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoțite de semne de iritație peritoneală,
vărsături, subocluzie – survin în cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfâșietoare – iar când se adaugă febră, frisoane,
leucocitoză, se constituie semnul supurației și abcedării unui nodul fibromiomatos.
Creșterea rapidă a unui fibrom uterin se însoțește de o stare de tensiune hipogastrică.
Inclavarea unui fibrom uterinîn micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu iradieri
în membrele inferioare, prin compresiune realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului. În
funcție de mărimea și localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor
vecine, generând o serie de simptome „de împrumut”.
Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.
Simptome vezicale:
- apar tulburări micționale;
- polakiurie cu caracter diurn;
- retenție de urină: se întâlnește mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori
ia aspect de retenție acută.
Simptome rectale: în general sunt puține – tensiune, constipație, ocluzie mecanică.
Simptome vasculare: compresiunea venoasă poate fi sursa unui edem al membrelor
inferioare. Asocierea unei infecții latente în micul bazin și a unei hipercoagulabilități creează
condițiile apariției flebitelor spontane. Simptomele clinice se obțin prin examenul
ginecologic.
20
1.2.4. Investigații paraclinice și de laborator
Investigații de laborator: hemoglobină (Hb), hematocrit (Ht), leucocite, trombocite,
timp de coagulare ( TQ, TS, TH), VSH, grupa sanguină, Rh.
Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
Examen cardiologic: EKG, măsurarea tensiunii arteriale.
Examinări complementare:
- histerometria: permite evidențierea cavității uterine, alungite, deformate sau alteori
pare scurtată prin noduli submucoși intracavitari;
- chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
- histerosalpingografia: indică în diagnosticarea unui fibrom submucos, se efectuează
cu o substanță de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
- radiografia simplă: evidențiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau sub-cenușii
rotunjite;
- flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizației pelviene,
utilizând calea endouterină de injectare a subdtanței de contrast;
- examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul și chiar topografia tumorilor,
excluzând o sarcină; dă detalii asupra situației fibromului, depistează leziuni asociate și
permite supravegherea tratamentului;
- examen colposcopic și citologic;
- histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
- celioscopia;
- cistografia;
- clisma baritată.
1.2.5. Diagnostic
Diagnosticul pozitiv: se bazează pe datele concrete clinice ,paraclinice și pe
examenul ginecologic.
Diagnosticul diferențial se face cu:
- sarcina – în care oprirea menstruației și nu sângerarea este semnul cel mai
important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale,
globulos, contracții); reacțiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;
- sarcina extrauterină sau hematocelul; - cancerul de col uterin – apare în jurul
menopauzei sau după ea, sângerarea este fără legătură cu menstruația neregulată;
21
- inflamațiile sau tumorile anexiale;
- chist vegetant;
- chist dermoid;
- tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
- uterul fibromatos – este diferit de fibromul uterin, se întâlnește la femeile multipare
(în apropierea menopauzei), manifestându-se cu menstruații neregulate, însoțite de balonări
și dureri abdominale; la examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea
uterină este mai mare, dar neregulată;
- adenomioza – determină o mărire neregulată, depășind o sarcină de 12 săptămâni
și apare la femeile tinere;
-uterul malformat;
- pelviperitonita statică.
1.2.6. Evoluție și prognostic

Fibroamele au evoluție lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 și 50 de ani este
momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea intervențiile
chirurgicale sunt mai frecvente în această perioadă a vieții.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces
minim de involuție datorită transformării țesutului miomatos în țesut fibros.
Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera și care
involuează involuntar la menopauză. Când survin complicații în evoluția tumorii,
prognosticul este mai rezervat. Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când
intervenția chirurgicală se efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai puțin favorabil,
prognosticul poate fi grav, mai ales dacă există și un risc operator crescut.
1.2.7. Complicații
Complicații locale:
- infecțioase – apar în fibromul submucos, iar apariția unei infecții se traduce prin
semnele ei caracteristice: febră, durere, alterarea stării generale; fifromul infectat, rar întâlnit,
se mărește în volum și devine mai moale;
- complicațiile anexiale – pot fi acute sau cronice; - endometrita (inflamația
endometrului) este însoțită de mărirea cavității uterine și deformare, se manifestă cu
leucocitoză și ușoară hipertermie și se exteriorizează sub formă de leucoree;
22
- necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri
pelviene de tip exploziv, însoțite de pierderi roșcate; polipul devine friabil și sângerează la
atingere;
- hemoragiile – apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom și
poate deveni și o complicație prin repetare, mult mai des decât prin abundență; uneori pot fi
foarte abundente, necesitând o intervenție chirurgicală de urgență;
- complicații mecanice: hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui
fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau
rectale);
- complicații vasculare: edemul (procesul nu este reversibil și tratamentul este
chirurgical);
- degenerescențele fibromului uterin pot fi benigne (degenerare chistică, degenerare
ficoza coloidală și calceroasă) sau maligne (degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară
și foarte geavă); degenerările maligne pot fi atunci când fibroamele cresc rapid și se însoțesc
de metroragii.
Complicații obstetricale
- sterilitate;
- la asocierea cu sarcina pot apărea: compresiune asupra plexului solar, vezicii
urinare, rectului (manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie,
tenesmerectale, dureri lombo-sciatice) și chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, nașteri
premature, inseții joase ale placentei.
Complicații postoperatorii
- flebotromboze: sunt complicații majore, manifestate adesea prin embolie
pulmonară;
- ocluzii postoperatorii;
- peritonite;
- complicații urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o fistulă
uretro-vaginală sau fistulă vezico-vaginală.
23
1.2.8. Tratament
Tratamentul profilactic: se recomandă combaterea factorilor ce pot determina
dereglări hormonale metabolice. Un scop important este întreținerea unui echilibru
hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale și combaterea sindromului de congestie
pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează treptat.
Profilaxia fibromului uterin constă în:
- la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcției genitale a femeii;
- combaterea cauzelor de congestie pelvină și a disfuncțiilor neuroendocrine;
- atenție la utilizarea tratamentelor cu estrogeni și a contraceptivelor;
- stimularea natalității la vârstă tânără;
- depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării și a
complicațiilor prin medicație decongestivă și igienă riguroasă;
- evitarea intervențiilor chirurgicale timpurii și repetate pe sfera genitală;
- prevenirea recidivelor după operații, cauzele favorizantecare sunt congestia pelvină
și încărcăturile hormonale, vor fi combătute;
- pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic și dispensarizarea cazurilor
cu risc de imbolnăvire (femei care au făcut tratamente hormonale, intervenții chirurgicale
genitale, pubertatea patologică);
- depistarea tumorilor depistate și tratate.
Tratamentul curativ
- tratament farmacodinamic cu decongestionante;
- ca măsuri de urgență se aplică tratament medicamentos pentru oprirea imediată a
hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor;
- tratamentul fibromului uterin este chirurgical.
Tratamentul medical este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice
deosebite, necomplicate, în preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii
bolnavei și contraindicații de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul
terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se administrează ocitocice: Ergomet sau
Methergin intramuscular, o fiolă la 12 ore. Când există hemoragii mari, se pot administra și
intravenos. Fiolele de Ergomet se pot administra și per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid și de scurtă durată, se poate admistra intravenos diluat în 20
ml glucoză, dar se poate administra și intramuscular.
Medicamente cu efect asupra coagulării:
- Vitamina K - 3 fiole pe zi după mese;
24
- Venostat 1 – 2 fiole pe zi, intravenos sau subcutanat;
- Vitamina C – 5 tablete de 200 mg pe zi sau 2 tablete de 500 mg pe zi;
- Prednison – 30 mg pe zi.
Tratamentul cu progestative de sinteză este un tratament de mare importabță, trebuie
înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc 10 mg de
progestativ în zilele 20, 23 și 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate
fi asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea tratamentului există
pericolul de noi și abundente hemoragii. Tratamentul este de lungă durată și necesită
controlul permanent al uterului. Antagoniștii de gmHF (Zoladex) pot reduce mult volumul
tumorilor și simptomatologiei.
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei și are scop explorator
și biopsic. Sunt foarte limitate indicațiile: când bolnava refuză intervenția chirurgicală, când
starea generală a bolnavei nu permite intervenția și ca terapie adjuvantă de hemostază
temporară pentru refacerea bolnavei și pregătirea preoperatorie.
Tratamentul chirurgical are indicația atunci când bolnava prezintă un fibrom cu
dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la
tratamentul medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune în cazul:
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior și antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecție;
- miomul compresiv sau dureros;
- când apare o creștere bruscă a unui fibrom care era mic;
- când hemoragia persistă peste 3 luni;
- când apar tulburări asociate secundare;
- înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea și a trata
avorturile repetate;
- contextul psihologic și social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient pentru extirparea fibromului. Se
efectuează prin: miomectomie, miometrectomie și histerectomie. Aceste intervenții se fac
pe cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare se face în funcție de volumul și tipografia
fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomie,
miometrectomie, care să păstreze intacte sau să restaureze toate funcțiile aparatului genital:
gestativă, hormonală și menstruală.
25
• Miomectomia urmărește păstrarea integrității funcțiilor genitale și statica organelor
pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului și anexelor
sale. Avantaje: respectă endometrul, care este un organ de recepție hormonală prin care se
asigură funcționarea normală a ovarelor; păstrează funcția menstruală și de gestație. Este
indicată în tratamentul chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicată
în cazurile de preexistență a fibromului cu caracter genital, în afecțiuni acute și subacute
pelvi-genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani și în cazul
afecțiunilor cardiace grave.
• Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavității uterine.
Se extirpă nodulii tumorali și se face rezecția unei porțiuni largi de miometru cu deschiderea
obligatorie a cavității uterine. Este indicată în polifibromatoza uterină.
• Histerectomia constă în îndepărtarea uterului odată cu tumora fibromatoasă.
Avantajele sunt: prevenirea apariției cancerului genital, pierderea de sânge este mică și
complicațiile sunt rare. Indicațiile sunt la femei peste 45 de ani, la femei tinere când nu
doresc sarcină și nici să-și păstreze menstruația și în condraindicațiile intervenției
conservatoare. Histerectomia se împarte în subtotală (se păstrează colul și se efectuează la
femeile tinere) și totală (se suprimă uterul în totalitate și se evită persistența unui pelvis
dureros și riscul degenerării maligne).
Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje: evitarea tulburărilor castrării,
atenuarea acestor tulburări la femei în pre- sau postmenopauză și conservarea integrității
fiziologice a femeii. Contraindicațiile acestor tehnici și limitele conservării ovarelor sunt:
ovarele polichistice la femeile tinere, nu se lasă pe loc un ovar după 45 de ani, se evită
concentrarea ovarelor fără trompe, asocierea unui cancer genital care presupune lărgirea
histerectomiei cu anexectomie.
26
CAPITOLUL II - PARTEA PRACTICĂ
CAZUL NR. I
CULEGEREA INFORMAȚIILOR
UNITATEA SANITARĂ: Spitalul Orășenesc Mioveni
LOCALITATEA: Mioveni
SECȚIA: Obstetrică-ginecologie
INFORMAȚII SOCIALE
NUME: P
PRENUME: M
SEX: Feminin
VÂRSTĂ: 49
DATA NAȘTERII: 12.05.1973
DOMICILIU: Davidești
OCUPAȚIE: Educatoare
STARE FAMILIARĂ: Căsătorită
RELIGIE: Ortodoxă
NAȚIONALITATE: Română
CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: Bune
DATA INTERNĂRII: 06.06.2022
DATA EXTERNĂRII:10.06.2022
MOTIVELE INTERNĂRII: Hemoragie abundentă uterină, durere pelvină.
ISTORICUL BOLII: Boala a debutat în urmă cu 7 zile când pacienta prezintă polikiurie,
menoragie și durere în regiunea pelvină.
La recomandarea medicului de familie pacienta face tratament cu: vitamina C- 1 fiolă/zi,
vitamina K- 1 fiolă/zi și indometacin -la nevoie, timp de cinci zile.
În urma unui efort mare s-a declanșat o hemoragie uterină abundentă, pacienta prezentâdu-
se la U.P.U Mioveni.
După examinarea clinică și paraclinică pacienta este internată pe secția Obstetrică -
Ginecologie
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: Fibrom uterin - operat
27
MEDICUL CARE ÎNGRIJEȘTE: P.M
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: Tata – Hipertensiune arterială
ANTECEDENTE PERSONALE: neagă maladiile infecto-contagioase și intervenți medico-
chirurgicale.
INFORMAȚII FIZICE
GREUTATE: 56 kg
ÎNĂLȚIME: 165 cm
CAP
ASPECTUL ȘI CULOAREA TEGUMENTELOR: Palide
ASPECTUL ȘI CULOAREA GURII: Mucoasă bucală roz și umedă
ASPECTUL ȘI CULOAREA BUZELOR: Configurație normală, normal colorate
ASPECTUL ȘI CULOAREA LIMBII: Configurație normală, normal colorată
ASPECTUL ȘI CULOAREA DINȚILOR: Cavitate bucală integră, dentiție albă, fără carii,
gingii aderente dinților
ASPECTUL ȘI CULOAREA NASULUI: Configurație normală, fose nazale libere, mucoasă
umedă, normal colorată
ASPECTUL ȘI CULOAREA PĂRULUI: Curat, pieptănat, aranjat
PROBLEME AUDITIVE: Acuitate auditivă bună
PROBLEME VIZUALE: Acuitate vizuală bună
SEMNE PARTICULARE: Nu prezintă
TRUNCHI
APARAT RESPIRATOR: 19 respiraţii/ minut, respiraţie tip costal superior, torace simetric,
normal conformat, respirație liberă pe nas, fose nazale libere, mucoasa bucală umedă,
zgomote respiratorii normale.
APARAT CARDIOVASCULAR: Regiune precordială cu aspect normal, 90 pulsaţii/ minut,
pulsul ritmic, bine bătut, uşor perceptibil, tensiunea arterială 110/ 60 mmHg.
APARAT DIGESTIV: Abdomen suplu nedureros la palpare, ficat, splină în limite normale.
APARAT UROGENITAL: Rinichi nepalpabil, menevra Giordano negativă, Hemoragie
uterină
28
APARAT OSTEO-ARTICULAR: Integru, interdicție în mobilizare.
SISTEM GANGLIONAR-LIMFATIC: Nepalpabil
S.N.C.: Orientată temporo-spațial.
R.O.T.: Prezente, bilateral.
MEMBRE
ASPECTUL ȘI CULOAREA TEGUMENTELOR: Normal pigmentate
MOBILITATE ARTICULARĂ: Interdicție de a se deplasa
PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU MERSUL: Interdicție de a merge
STÂNGACE/DREPTACE: Dreptace
SE SCOALĂ AJUTAT/SINGUR: Ajutată
OBIȘNUINȚE ALIMENTARE
REGIM: Regim hidric
APETIT: Inapetență
NUMĂR DE MESE:
ALIMENTE PREFERATE: carne de pasăre, dulciuri, fructe (căpșuni, portocale), produse
lactate.
BĂUTURI PREFERATE: Apa
ALIMENTE PE CARE NU LE POATE CONSUMA: Grăsimi, alcool.
MOD DE SERVIRE A MESEI: Servește masa în salon.
OBIȘNUINȚE DE ÎNGRIJIRE PERSONALĂ

TOALETA SINGUR/AJUTAT: Ajutată
PERIAJUL DINȚILOR SINGUR/AJUTAT: Ajutată
PIEPTĂNAT SINGUR/AJUTAT: Ajutată
ÎMBRĂCAT SINGUR/AJUTAT: Ajutată
DEZBRĂCAT SINGUR/AJUTAT: Ajutată
OBIȘNUINȚE PRIVIND ELIMINĂRILE

SCAUN: Un scaun la 2 zile, de obicei dimineaţa, de consistenţă omogenă şi formă cilindrică,
aproximativ 150 g, nu are dureri la defecare
29
URINĂ: aspect normal, limpede la început după care devine tulbure, 4-5 micțiuni pe zi,
aproximativ 1400 ml pe zi.
MENSTRUAȚIE: prima menstruaţie la vârsta de 12 ani, ciclu menstrual neregulat, prezintă
hemoragii menstruale în cantitate mare, metroragii.
VĂRSĂTURI: Nu prezintă
EXPECTORAȚIE: Nu prezintă
TRANSPIRAȚIE: În limite fiziologice.
OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA

PROBLEME PRIVIND SOMNUL: Ore insuficiente de somn, 4-5 pe noapte, somn
perturbat, treziri frecvente, ațipiri în timpul zilei, neliniște, iritabilitate.
UTILIZEAZĂ SEDATIVE: Da
ACTIVITATE FIZICĂ: Moderată
COMPORTAMENTUL PACIENTULUI
ÎI PLACE SĂ FIE SINGUR: Nu
ÎI PLACE SĂ FIE ÎNSOȚIT: Da
ATITUDINEA ÎN TIMPUL CULEGERII DATELOR: Persoană cooperantă
ATITUDINEA FAMILIEI FAȚĂ DE BOLNAV: Foarte bună
ATITUDINEA PERSONALULUI MEDICAL: Competent
MOD DE A PETRECE TIMPUL LIBER: Îi place să asculte muzică, să citească, să petreacă
timp cu familia și prietenii, să se plimbe.
INFORMAȚII MEDICALE
GRUP SANGUIN: A II
ALERGII: Nu prezintă
IMPRESII DE LA SPITALIZĂRILE ANTERIOARE: Bune
TRATAMENTUL URMAT ÎNAINTEA SPITALIZĂRII: Vitamina C, vitamina K și
Indometacin.
TRATAMENTUL ACTUAL:
- Soluții perfuzabile: Glucoză 10%, 2 x 500 ml, hidrolizate de proteine şi amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi,
- Clexane 20 mg, subcutanat
- Algocalmin 3 fiole pe zi
- Diazepam 1 tabletă seara
30
- Fenobarbital 1 fiolă de 15 mg seara
- Dulcolax- 1 supozitor/zi.
INVESTIGAȚII EFECTUATE:
1. Ecografie transvaginală: Se evidențiază o formațiune tumorală de 7 – 8 cm
Examen radiologic:
- uter de 12,5 / 0 cm, cu un nodul intramural bine individualizat, de 7,5/7,8 cm, cu dezvoltare
spre stânga, ce deformează cavitatea uterină.
Examene de laborator:
- glucoză 101 mg/dl
- uree 26,6 mg/dl
- creatinină 7 mg/dl
- TGO 19 U/L
- TGP 31 U/L
- fibrinogen 492 mg%
- APTT 40,1”
- hemoglobină 9,8 mg%
- hematocrit 36,5 %
- leucocite 10400 mm³
- Ts 2'40”
- Tc 2'55”
Sumar de urină:
- albumină – urme fine; - glucoză – normal
- leucocite – frecvente, - hematii – frecvente
- densitate – 1010, - bilirubina – negativ
- corpi cetonici – negativ, - proteine – negativ
- nitriți – negativ - pH – 6
- sediment – rare celule epiteliale plate, leucocite frecvente; hematii frecvente, piurie
31
PROBLEMELE DE DEPENDENȚĂ
• Eliminare vaginală inadecvată
• Postură inadecvată
• Durere
• Constipatie
• Insomnie
• Anxietate
• Alterarea teguentelor și mucoaselor
• Perturbarea imaginii de sine
• Lipsă de cunoştinţe
32
NEVOIA ȘI DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME ȘI DELEGATE EVALUARE
PROBLEMA NURSING
1. Nevoia de a Eliminare vaginală Pacienta să nu Intervenții autonome: După intervenţia
elimina. inadecvată, , mai prezinte - observ caracterele secrețiilor: abundență, de culoare maronie, chirurgicală
manifestată prin: eliminări fără miros şi evaluez cantitatea pierdută, pacienta nu mai
pierderi mici de inadecvate. - asigur repausul la pat cu membrele superioare ușor ridicate prezintă eliminări
Eliminare sânge pe căile - pregătesc materialele şi instrumentele necesare pentru inadecvate.
vaginală genitale de culoare recoltarea de analize
inadecvată maronie, cauzate de - asigur condiţiile de igienă riguroasă a organelor genitale
extiparea tumorii externe: spălare cu apă şi săpun, dezinfectare cu apă oxigenată,
(fibromului uterin). cloramină 2%;
- aplic comprese sterile, absorbante şi instruiesc pacienta să
schimbe compresele de 4-5 ori pe zi;
- schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie;
- pregătesc materialele şi instrumentele pentru administrarea
medicamentelor.
- observ, măsor şi notez funcţiile vitale în F.O:
TA=110/60mmHg; R=19resp/min; T=37 0C; P=90bpm.
Intervenții delegate:
Administrez medicamentele la indicaţia medicului,
postoperator:- alimentez pacienta parenteral, instituind perfuzii
33
cu glucoză 10%, hidrolizate de proteine şi amestecuri de
aminoacizi, vitamine şi electroliţi,
- Clexane 20 mg, subcutanat,
- Fenobarbital 1 fiolă de 15 mg seara,
- Algocalmin 3 fiole pe zi,
- Diazepam o tabletă seara,
- Dulcolax – 1 sup. \ zi.
Recoltez probe de sânge pentru examenele de laborator: glucoză
101 mg/dl, uree 26,6 mg/dl, creatinină 7 mg/dl, TGO 19 U/L,
TGP 31 U/L, fibrinogen 492 mg%, APTT 40,1”, hemoglobină
9,9 mg%, hematocrit 36,5 %, leucocite 10400 mm³, Ts 2'40”, Tc
2'55”, sumar urină.
2.Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să Intervenții autonome: Pacientei i s-au
mișca și a avea o manifestată prin: aibă postură -așez pacienta într-o poziție confortabilă în funcție de starea sa permis ușoare
bună postură. dificultate de a adecvată. de sănătate și de recomandările medicului, mișcări și a avut o
schimba poziția, -folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura confortul și poziție postură adecvată.
Postură cauzată de confortabilă pacientei,
inadecvată intervenția -sfătuiesc pacienta să ceară ajutorul cadrelor medicale când vrea
chirurgicală să-și schimbe poziția,
-schimb poziția pacientei la interval de două ore
34
-planific un program de exerciţii pasive în funcţie de capacitatea
pacientei,
-masez regiunile predispuse la escare, pudrează cu talc,
-efectuez exerciții pasive, la fiecare 2 ore,
-pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici de îngrijire
-observ, măsor şi notez funcţiile vitale în F.O:
TA=115/65mmHg; R=18resp/min; T=36,6 0C; P=76bpm.
alimentez pacienta parenteral, instituind perfuzii cu glucoză
10%, hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi,
vitamine şi electroliţi,
- Clexane 20 mg, subcutanat,
- Fenobarbital 1 fiolă de 15 mg seara,
- Mialgin 1 fiolă la 12 ore,
- Diazepam o tabletă seara,
- Dulcolax – 1 sup. \ zi.
35
3. Nevoia de a Durere localizată la Pacienta să nu Intervenții autonome: Durerea a scăzut
evita pericolele. nivelul bazinului de mai prezinte - ajut pacienta să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele în intensitate.
intensitate mare, ce durere. de remisie sau exacerbare,
Durere iradiază la nivelul - manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientei,
membrului inferior - rog pacienta să folosească termeni precum: uşoară, moderată,
drept, manifestată intensă sau insuportabilă pentru intensitatea durerii,
prin facies crispat, - aşez pacienta într-o poziţie confortabilă
nelinişte, gemete, - mă asigur că cearşaful este bine întins,
agitaţie, afirmarea - mă asigur că pansamentul este în permanenţă uscat, dacă este
durerii, susținerea cazul schimb pansamentul,
părții dureroase, - educ pacienta să susţină incizia chirurgicală în timpul tusei sau
cauzată de a strănutului cu membrul superior,
intervenția - asigur temperatura de 22- 24° C în salon,
chirurgicală - sfătuiesc pacienta să respecte regimul alimentar,
- asigur odihna pacientei.
Administrez tratamentul medicamentos prescris de medic:-
36
- alimentez pacienta parenteral, instituind perfuzii cu glucoză
10%, hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi,
vitamine şi electroliţi,
- Mialgin 1 fiolă la 12 ore.
4. Nevoia de a Alterarea Să se combată Intervenții autonome: Pacienta a avut
elimina eliminării constipaţia - observarea scaunelor: scaune rare, brun închis, cu miros scaun, constipaţia
intestinale bolnavei în 2 fecaloid-putred, a fost combătută.
Constipaţie- manifestată prin: zile. - asigurarea igienei riguroase a bolnavei cu predilecţie zona Obiectiv realizat
postoperator scaune rare și genitală şi rectală
meteorism, - schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie
cauzată de : lipsa - pregătirea fizică şi psihică a bolnavei pentru efectuarea clismei
mișcarii și ingestie evacuatoare
scăzută de lichide. - asigurarea unui regim alimentar adecvat.
-măsoar şi notez funcţiile vitale în foaia de observaţie:
Administrez medicamentul recomandat de medic:
- Dulcolax – 1 sup. \ zi
37
5. Nevoia de a Insomnie Pacienta să Intervenții autonome: Pacienta
dormi și a se manifestată prin ore beneficieze de -observ şi notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere beneficiat de
odihni. insuficiente de somn a celorlalte nevoi, somn
somn, 4-5 pe corespunzător -identific nivelul şi cauza anxietăţii, corespunzător
Insomnie noapte, somn cantitativ şi -întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului, cantitativ şi
perturbat, treziri calitativ -recomand pacientei să consume un pahar de lapte călduţ înainte calitativ.
frecvente, ațipiri în de a se băga la somn,
timpul zilei, -observ efectul tratamentului medicamentos asupra
neliniște, organismului.
iritabilitate, cauzată -măsoar şi notez funcţiile vitale în foaia de observaţie:
de durere TA=120/60mmHg; R=17resp/min; T=36,5 0C; P=68bpm.
Administrez tratamentul medicamentos recomandat de medic:
- anxiolitic ușor: Fenobarbital 1 fiolă de 15 mg seara.
6.Nevoia de Anxietate Pacienta să nu Intervenții autonome: Pacienta nu mai
evita pericolele manifestată prin mai prezinte -favorizez adaptarea pacientei la noul mediu, este agitată, este
nelinişte, temeri, anxietate. - furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor liniștită, nu mai
Anxietate frică, voce programate, asupra tratamentului medicamentos, asupra are temeri, vocea
tremurătoare, -furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor nu mai este
agitaţie, facies programate, asupra tratamentului medicamentos, asupra tremu-rătoare.
crispat, cauzată de îngrijirilor postoperatorii, asupra recuperării stării de sănătate,
38
durere și de -asigur un climat calm, de securitate, la nevoie, veioză, clopoţel,
intervenția semnal de alarmă,
chirurgicală -diminuez stimulii auditivi şi vizuali: zgomote şi lumină intensă,
-stau în preajma pacientei la nevoie,
-permit unui membru al familiei să stea lângă pacientă.
Administrez la indicaţia medicului un anxiolitic uşor: Diazepam
o tabletă seara.
7. Nevoia de a fi Alterarea Pacienta să să Intervenții autonome: Pacienta prezintă
curat, îngrijit, de tegumentelor şi prezinte plagă -pregătesc materialele şi efectuez toaleta pe regiuni, tegumentele şi
a proteja mucoaselor operatorie fară -urmăresc plaga operatorie, fac toaleta plăgii și aplic pansament, mucoasele curate,
tegumentele şi manifestată prin: semne de -urmăresc evoluția plăgii: urmăresc aspectul pansamentului ca plaga operatorie
mucoasele. prezenţa plăgii infecție leziunea să nu sângereze şi să se menţină uscat. nu prezintă semne
operatorii la nivelul -asigur temperatura salonului (20- 22°C) şi a apei (37-38°C), de infecție
Alterarea abdomenului - -ajut pacienta să se îmbrace, să se pieptene, să-şi facă toaleta
tegumentelor şi regiunea pelvină, cavităţii bucale, să-şi taie unghiile,
mucoaselor cauzată de actul -protejez pacienta cu paravan şi o conving cu tact şi cu blândeţe
chirurgical. să accepte.
-încurajez pacienta în permanenţă,
-îndrum pacienta ca la reluarea alimentaţiei să consume alimente
neiritante şi neexcitante,
39
8.Nevoia de a Perturbarea Pacienta să Intervenții autonome: Pacienta prezintă
evita pericolele imaginii de sine prezinte o - evaluez gradul de anxietate al pacientei, o
manifestată prin imagine de sine - permit pacientei să îşi exprime negarea, la început, pentru a o imagine de sine
perceperea negativă pozitivă. ajuta să se adapteze, pozitivă.
Perturbarea a propriului corp, - ajut pacienta să se pună în valoare prin aspectul său,
imaginii de sine cauzată de prezenţa - explic pacientei că este normal să resimtă mânie, frustare sau
plăgii ope-ratorii depresie în această situaţie,
- fac pacienta să participe progresiv la îngrijiri: îngrijirea
plăgii, schimbarea pansamentului.
9.Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacienta să de- Intervenții autonome: Pacienta deține
învăţa cum să-ţi manifestată prin: ţină suficiente -răspund la întrebările pacientei, acum suficiente
păstrezi cunoştinţe cunoştinţe. -ofer pacientei informaţii despre modul în care se va realiza cunoștințe atât
sănătatea. insuficiente despre pregătirea preoperatorie şi despre regimul alimentar. despre pregătirea
pregătirea preoperatorie cât
Lipsă de preoperatorie, și despre regimul
cunoştinţe cerere de informaţii, alimentar pe care
cauzată de trebuie să îl
inaccesibilitatea la respeste după
informaţie intervenția
chirurgicală.
40
41
EVALUAREA CAZULUI
Pacienta P.M. în vârstă de 48 de ani s-a prezentat la U.P.U. Mioveni, acuzând dureri
pelvine cu hemoragie uterină abundentă. În urma examinării de catre medicul ginecolog de
gardă se stabilește diagnosticul de Fibrom uterin.
Se internează în data de 06.06.2022 pe secția de obstetrică - ginecologie pentru
tratament chirurgical.
Pacienta a beneficiat de următorul tratament medicamentos în urma intervenției
chirurgicale :
- Soluții perfuzabile: Glucoză 10%, 2 x 500 ml, proteine.
- Clexane 20 mg, subcutanat
- Algocalmin 3 fiole pe zi
- Diazepam 1 tabletă seara
În timpul spitalizării pacientei i s-au acordat următoarele îngrijiri:
- susținere psihică și pregătire fizică,
- asigurarea igienei genitale,
- monitorizarea funcțiilor vitale,
- administrarea tratamentului medicamentos.
Pacienta se externează cu o stare generală ameliorată și cu următoarele recomandări:
- igienă genitală riguroasă,
- să respecte regimul alimentar și recomandările primite asupra vieții sexuale,
- să se prezinte la medic pentru control periodic,
- să respecte tratamentul medicamentos recomandat de medic.
În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic pacienta a avut
o evoluție favorabilă, lipsită de complicații, iar starea de sănătate s-a îmbunătățit.
42
DIALOG LA EXTERNARE
DATA EXTERNĂRII: 10.06.2022

LUAT DE FAMILIE: Da, de soțul pacientei.
DESTINAȚIA LA EXTERNARE: Domiciliu
MIJLOC DE TRANSPORT: Personal
SITUAȚIA DE ACĂSĂ: Bună
CAPACITATEA DE A SE ÎNGRIJI: Bună
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
- repaus la pat;
- igienă genitală riguroasă;
- să respecte regimul alimentar;
- să respecte recomandările primite asupra vieții sexuale,
- să respecte tratamentul medicamentos recomandat de medic;
- să se prezinte la control medical periodic.
S-A DISCUTAT: Evoluția bolii, intervenția chirurgicală, îngrijirile postoperatorii,
respectarea tratamentului și a recomandărilor.
IMPRESIA PACIENTULUI DESPRE SPITALIZARE: Bună
AU FOST ATINSE SCOPURILE: Pacienta prezintă evoluție bună și stare ameliorată.
43
CAZUL NR. II
CULEGEREA INFORMAȚIILOR
UNITATEA SANITARĂ: Spitalul Orășenesc Mioveni

LOCALITATEA: Mioveni
SECȚIA: Obstetrică-ginecologie
INFORMAȚII SOCIALE
NUME: F
PRENUME: E
SEX: Feminin
VÂRSTĂ: 46
DATA NAȘTERII: 08.02.1976
DOMICILIU: Mioveni
OCUPAȚIE: Contabilă
STARE FAMILIARĂ: Căsătorită
RELIGIE: Ortodoxă
NAȚIONALITATE: Română
CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI MUNCĂ: Corespunzătoare
DATA INTERNĂRII: 13.06.2022
MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie, metroragie.
ISTORICUL BOLII: Boala a debutat în urmă cu 14 zile cu menoragie, motiv pentru care
pacienta solicită un consult de specialitate. Se internează pe secția de Ginecologie pentru
diagnostic și tratament de specialitate.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: Fibrom uterin cu hemoragie
MEDICUL CARE ÎNGRIJEȘTE:
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: Tata – Diabet zaharat tip II
ANTECEDENTE PERSONALE: neagă maladiile infecto-contagioase și intervenții medico-
chirurgicale.
44
INFORMAȚII FIZICE
GREUTATE: 77 kg
ÎNĂLȚIME: 169 cm
CAP

ASPECTUL ȘI CULOAREA GURII: Mucoasă bucală roz și umedă
ASPECTUL ȘI CULOAREA BUZELOR: Configurație normală, normal colorate
ASPECTUL ȘI CULOAREA LIMBII: Configurație normală, normal colorată
ASPECTUL ȘI CULOAREA DINȚILOR: Cavitate bucală integră, dentiție albă, fără carii,
gingii aderente dinților
ASPECTUL ȘI CULOAREA NASULUI: Configurație normală, fose nazale libere, mucoasă
umedă, normal colorată
ASPECTUL ȘI CULOAREA PĂRULUI: Curat, pieptănat, aranjat
PROBLEME AUDITIVE: Acuitate auditivă bună
PROBLEME VIZUALE: Acuitate vizuală bună
TRUNCHI

APARAT RESPIRATOR: 18 respiraţii/ minut, respiraţie tip costal superior, torace simetric,
normal conformat, respirație liberă pe nas, fose nazale libere, mucoasa bucală umedă,
zgomote respiratorii normale.
APARAT CARDIOVASCULAR: Regiune precordială cu aspect normal, 98 pulsaţii/ minut,
pulsul ritmic, bine bătut, uşor perceptibil, tensiunea arterială 100/ 55 mmHg.
APARAT DIGESTIV: Abdomen suplu nedureros la palpare, ficat, splină în limite normale.
APARAT UROGENITAL: Rinichi nepalpabil, Hemoragie uterină.
APARAT OSTEO-ARTICULAR: Integru, interdicție în mobilizare.
SISTEM GANGLIONAR-LIMFATIC: Nepalpabil
S.N.C.: Orientată temporo-spațial.
R.O.T.: Prezente, bilateral.
45
MEMBRE

MOBILITATE ARTICULARĂ: Interdicție de a se deplasa
PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU MERSUL: Interdicție de a merge
STÂNGACE/DREPTACE: Dreptace
SE SCOALĂ AJUTAT/SINGUR: Singură
OBIȘNUINȚE ALIMENTARE
REGIM: Fără
APETIT: Păstrat
NUMĂR DE MESE: 3
ALIMENTE PREFERATE: pește și fructe de mare, fructe (pepene, banane).
BĂUTURI PREFERATE: Limonada
ALIMENTE PE CARE NU LE POATE CONSUMA: Grăsimi,carne de miel/ied.
MOD DE SERVIRE A MESEI: Servește masa singură în sala de mese.
OBIȘNUINȚE DE ÎNGRIJIRE PERSONALĂ
TOALETA SINGUR/AJUTAT: Singură

PERIAJUL DINȚILOR SINGUR/AJUTAT: Singură
PIEPTĂNAT SINGUR/AJUTAT: Singură
ÎMBRĂCAT SINGUR/AJUTAT: Singură
DEZBRĂCAT SINGUR/AJUTAT: Singură
OBIȘNUINȚE PRIVIND ELIMINĂRILE
SCAUN: Un scaun la 3 zile, de obicei dimineaţa, de consistenţă omogenă şi formă cilindrică,

aproximativ 150 g, nu are dureri la defecare
URINĂ: aspect normal, limpede la început după care devine tulbure, 4-5 micțiuni pe zi,
aproximativ 1300 ml pe zi.
MENSTRUAȚIE: prima menstruaţie la vârsta de 14 ani, ciclu menstrual neregulat, prezintă
hemoragii menstruale în cantitate mare, metroragii.
46
VĂRSĂTURI: Nu prezintă
EXPECTORAȚIE: Nu prezintă
TRANSPIRAȚIE: În limite fiziologice.
OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA
PROBLEME PRIVIND SOMNUL: Ore insuficiente de somn, adormire cu greutate, somn

neodihnitor, treziri frecvente, ațipiri în timpul zilei, neliniște, iritabilitate.
UTILIZEAZĂ SEDATIVE: Da
ACTIVITATE FIZICĂ: Moderată
COMPORTAMENTUL PACIENTULUI
ÎI PLACE SĂ FIE SINGUR: Nu

ÎI PLACE SĂ FIE ÎNSOȚIT: Da
ATITUDINEA ÎN TIMPUL CULEGERII DATELOR: Persoană cooperantă
ATITUDINEA FAMILIEI FAȚĂ DE BOLNAV: Foarte bună
ATITUDINEA PERSONALULUI MEDICAL: Competent
MOD DE A PETRECE TIMPUL LIBER: Îi place să gătească, să petreacă timp cu familia,
să citească.
INFORMAȚII MEDICALE
GRUP SANGUIN: AB VI
ALERGII: Nu prezintă
IMPRESII DE LA SPITALIZĂRILE ANTERIOARE: Bune
TRATAMENTUL URMAT ÎNAINTEA SPITALIZĂRII: -
TRATAMENTUL ACTUAL:
- chiuretaj uterin hemostatic
- perfuzie cu Glucoză 10%, 500ml/zi
- Vitamina C-1fiolă, - Vitamina K – 1 fiolă,
- Calciu lactic 3 capsule/zi
- Ampicilină 500 mg, 2 capsule la 6 ore
- Algocalmin -1 fiolă la 12 ore,
- Anxiar o tabletă seara,
47
- Fenobarbital 1 fiolă de 15 mg seara.
INVESTIGAȚII EFECTUATE:
- Ecografie transvaginală: se evidențiază prezența fibromului.
Examen radiologic: - uter de 12,5 / 0 cm, cu un nodul intramural bine individualizat, de 3/3,8
cm, cu dezvoltare spre dreapta.
Examene de laborator:
- glucoză 90 mg/dl
- uree 26,9 mg/dl
- creatinină 7 mg/dl
- TGO 20 U/L
- TGP 32 U/L
- fibrinogen 490 mg%
- APTT 40”
- hemoglobină 10,5 mg%
- hematocrit 37,5 %
- leucocite 10000 mm³
- Ts 2'37”
- Tc 2'58”
- Sumar de urină:
- albumină – urme fine;
- glucoză – normal
- sediment – rare celule epiteliale plate, leucocite frecvente; hematii frecvente, piurie
- leucocite – frecvente
- hematii – frecvente
- densitate – 1010
- bilirubina – negativ
- corpi cetonici – negativ
- proteine – negativ
- nitriți – negativ, - pH – 6
48
PROBLEMELE DE DEPENDENȚĂ
1. Eliminare vaginală inadecvată
2. Durere
3. Anxietate
4. Insomnie
5. Postură inadecvată
6. Lipsă de cunoştinţe
7. Risc de complicații
49
NEVOIA ȘI DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME ȘI DELEGATE EVALUARE
PROBLEMA NURSING
1. Nevoia de a Eliminare vaginală Pacienta să Intervenții autonome: Pacienta nu mai
elimina. inadecvată, prezinte - observ caracterele secrețiilor: abundență, culoare, fără miros şi prezintă
manifestată prin: eliminare evaluez cantitatea pierdută, eliminare
hemoragii menstruale vaginală - asigur repausul la pat cu membrele superioare ușor ridicate vaginală
Eliminare în cantitate mare, adecvată. - schimb lenjeria de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie; inadecvată
vaginală cauzate de fibromul - aplic pansament absorbant și îl fixez în „T”,
inadecvată uterin - schimb pansamentul des,
- învăț pacienta tehnici de relaxare,
- liniștesc pacienta în legătură cu problema sa,
- asigur o atmosferă caldă, răspund prompt și plină de
solicitudine la chemare,
- încurajez pacienta să-și exprime gândurile și sentimentele în
legătură cu problema de dependență,
- pregătesc psihic și fizic pacienta în vederea recoltării secreției
vaginale.
- pregătesc materialele şi instrumentele pentru administrarea
medicamentelor.
- pregătesc materialele şi instrumentele necesare pentru
chiuretajul uterin hemostatic,
50
- recoltez probele biologice pentru examenul de laborator
TA=100/55mmHg; R=18resp/min; T=36,8 0C; P= 98bpm.
- observ efectul tratamentului medicamentos asupra
organismului.
-recoltez probe de sânge pentru examenele de laborator : HLG,
hematocrit, glucoză, calcemie, creatinină, TGO, TGP,
fibrinogen, APTT, sumar urină,
- efectuez pacientei un EKG,
- insoțesc pacienta la echografie,
- Administrez tratamentul medicamentos indicat de medicul
ginecolog:
- perfuzie cu Glucoză 10%, 500ml/zi
- Vitamina C-1fiolă/zi,
- Vitamina K- 1 fiolă/zi,
51
2. Nevoia de a Durere localizată la Pacienta să nu Intervenții autonome: Durerea a scăzut
evita pericolele. nivelul bazinului de mai prezinte - ajut pacienta să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele în intensitate.
intensitate mare, ce durere. de remisie sau exacerbare,
Durere iradiază la nivelul - manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientei,
membrului inferior - rog pacienta să folosească termeni precum: uşoară, moderată,
drept, manifestată intensă sau insuportabilă pentru intensitatea durerii,
prin facies crispat, - aşez pacienta într-o poziţie confortabilă
nelinişte, gemete, - mă asigur că cearşaful este bine întins,
agitaţie, afirmarea - asigur temperatura de 22- 24° C în salon,
durerii, susținerea - sfătuiesc pacienta să respecte regimul alimentar,
părții dureroase, - asigur odihna pacientei.
cauzată de prezența - observ, măsor şi notez funcţiile vitale în F.O:
tumorii benigne TA=110/60mmHg; R=19resp/min; T=36,7 0C; P= 86bpm
(fibromului uterin) în
cavitatea uterină.
Administrez tratamentul medicamentos prescris de medic:-
- alimentez pacienta parenteral, instituind perfuzii cu glucoză
10%, Vitamina C -1 fiolă/zi, Vitamina K – 1 fiolă/zi,
- Algocalmin -1 fiolă la 12 ore.
52
3. Nevoia de Anxietate Pacienta să nu Intervenții autonome: Pacienta nu mai
evita pericolele manifestată prin mai prezinte - favorizez adaptarea pacientei la noul mediu, este agitată, este
nelinişte, temeri, anxietate - stau în preajma pacientei la nevoie, liniștită, nu mai
Anxietate frică, voce -furnizez explicaţii clare şi deschise asupra îngrijirilor are temeri,
tremurătoare, programate, asupra tratamentului medicamentos, asupra vocea nu mai
agitaţie, facies îngrijirilor postoperatorii, asupra recuperării stării de sănătate, este
crispat, cauzată de -asigur un climat calm, de securitate, la nevoie, veioză, clopoţel, tremurătoare.
durere și de semnal de alarmă,
intervenția -diminuez stimulii auditivi şi vizuali: zgomote şi lumină intensă,
chirurgicală -permit unui membru al familiei să stea lângă pacientă.
-observ efectul tratamentului medicamentos asupra
organismului.
Administrez la indicaţia medicului un anxiolitic uşor: Anxiar o
tabletă seara.
53
4. Nevoia de a Insomnie Pacienta să Intervenții autonome: Pacienta a
dormi și a se manifestată prin ore beneficieze de -observ şi notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere beneficiat de
odihni. insuficiente de somn, somn a celorlalte nevoi, somn
4-5 pe noapte, somn corespunzător -identific nivelul şi cauza anxietăţii, corespunzător
Insomnie perturbat, treziri cantitativ şi -întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului, cantitativ şi
frecvente, ațipiri în calitativ -recomand pacientei să consume un pahar de lapte călduţ calitativ.
timpul zilei, neliniște, înainte de a se băga la somn,
iritabilitate, cauzată -observ efectul tratamentului medicamentos asupra
de durere organismului.
Administrez tratamentul medicamentos recomandat de medic:
anxiolitic ușor: Fenobarbital 1 fiolă de 15 mg seara.
5.Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să Intervenții autonome: Pacientei i s-au
mișca și a avea manifestată prin: aibă postură -așez pacienta într-o poziție confortabilă în funcție de starea sa permis ușoare
o bună postură. poziție aplecată în adecvată. de sănătate și de recomandările medicului, mișcări și a avut
față cu mâinile pe -folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura confortul și poziție o postură
Postură abdomen, cauzată de confortabilă pacientei, adecvată.
inadecvată durere și hemoragie, -sfătuiesc pacienta să ceară ajutorul cadrelor medicale când
vrea să-și schimbe poziția,
54
-planific un program de exerciţii pasive în funcţie de
capacitatea pacientei,
-pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici de
îngrijire,
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos recomandat de
medic asupra organismului.
-observ, măsor şi notez funcţiile vitale în F.O TA=120/70mmHg;
R=17resp/min; T=36,5 0C; P= 70bpm.
Administrez tratamentul medicamentos indicat de medicul
ginecolog:
- perfuzie cu Glucoză 10% -500ml/zi
- Vitamina K – 1 fiolă/zi,
55
6. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacienta să de- Intervenții autonome: Pacienta deține
învăţa cum să-ţi manifestată prin: ţină suficiente -răspund la întrebările pacientei, acum suficiente
păstrezi cunoştinţe cunoştinţe. -ofer pacientei informaţii despre modul în care se va realiza cunoștințe atât
sănătatea. insuficiente despre pregătirea preoperatorie şi despre regimul alimentar. despre
pregătirea -urmăresc efectul tratamentului medicamentos recomandat de pregătirea
Lipsă de preoperatorie, cerere de medic asupra organismului. preoperatorie
cunoştinţe de informaţii, cauzată cât și despre
de inaccesibilitatea la regimul
Administrez tratamentul medicamentos indicat de medicul
informaţie alimentar pe
ginecolog:
care trebuie să îl
- perfuzie cu Glucoză 10% -500ml/zi
respeste după
intervenția
chirurgicală
56
7.Nevoia de a Risc de complicații Pacienta să Intervenții autonome: Pacienta nu
evita pericolele manifestat prin prezinte o -măsor și notez funcțiile vitale, prezintă
posibilitatea de evoluție -asigur repaus la pat și odihnă, complicații, a
Risc de hemoragie favorabilă fără -asigur igienă genitală riguroasă, răspuns bine la
complicații abundentă, cauzată complicații. -urmăresc aspectul și cantitatea eliminărilor vaginale, tratamentul
de evoluția -pregătesc pacienta psihic în vederea chiuretajului uterin, administrat pe
nefavorabilă a bolii. -îi explic necesitatea tehnicii și importanța acesteia asupra stării perioada
sale de sănătate, spitalizării.
-susțin și încurajez pacienta în permanență,
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos recomandat de
medic asupra organismului.
-recoltez la indicația medicului secreție vaginală în vederea
examenului bacteriologic și citologic.
57
58
EVALUAREA CAZULUI
Pacienta F.E. în vârstă de 46 de ani s-a prezentat la medic cu menoragie, metroragie

și s-a internat pe data de 13.06.2022 pe secția de Obstetrică - Ginecologie cu diagnosticul
medical de Fibrom uterin cu hemoragie.
Pacienta a beneficiat de următorul tratament medicamentos, după chiuretajul uterin
hemostatic:
- perfuzie cu Glucoză 10% -500 ml/zi,
- Ampicilină 500 mg, 2 capsule la 6 ore,
- Calciu lactic 3 capsule/zi,
În timpul spitalizării pacientei i s-au acordat următoarele îngrijiri:

- susținere psihică și pregătire fizică,
- asigurarea igienei genitale,
- monitorizarea funcțiilor vitale,
- administrarea tratamentului medicamentos.
Pacienta se externează cu o stare generală ameliorată și cu următoarele
recomandări:
- igienă genitală riguroasă,
- să respecte regimul alimentar și recomandările primite asupra vieții sexuale,
- să se prezinte la medic pentru control periodic,
- să respecte tratamentul medicamentos recomandat de medic.
În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic pacienta a avut
o evoluție favorabilă, lipsită de complicații, iar starea de sănătate s-a îmbunătățit.
59
DIALOG LA EXTERNARE

LUAT DE FAMILIE: Da, de sora pacientei.
DESTINAȚIA LA EXTERNARE: Domiciliu
MIJLOC DE TRANSPORT: Personal
SITUAȚIA DE ACĂSĂ: Bună
CAPACITATEA DE A SE ÎNGRIJI: Bună
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
- repaus la pat;
- igienă genitală riguroasă;
- să respecte regimul alimentar;
- să respecte recomandările primite asupra vieții sexuale,
- să respecte tratamentul medicamentos recomandat de medic;
- să se prezinte la control medical periodic.
S-A DISCUTAT: Evoluția bolii, respectarea tratamentului și a recomandărilor.
IMPRESIA PACIENTULUI DESPRE SPITALIZARE: Bună
AU FOST ATINSE SCOPURILE: Pacienta prezintă evoluție bună și stare ameliorată.
60
BIBLIOGRAFIE
1. Colegiul Medicilor din România – Dicţionar Medical Ilustrat, volumul 5, volumul 10,
volumul 12, Editura Litera Internaţional, Bucureşti – 2013
2. Gheorghiu N.N., Lemnete Ion, Rădulescu Ion – Manual de obstetrică și ginecologie
pentru cadrele medii, Editura medicală, București – 1975
3. D. Vasile, M. Grigoriu – Chirurgie și specialități înrudite, Editura Didactică și
Pedagogică, București – 2006
4. Negruți Rusu O. – Ginecologie și obstetrică, Volumul I, Editura Medicală și Pedagogică,
Bucurști – 2004
5. Nițescu V. – Obstetrică ginecologie, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București –
2006
6. Sârbu P. – Patologie chirurgicală sub redacția T.M. Burghese, volumul VII, Editura
Medicală, București – 2005
7. Sârbu P. – Ginecologie în patologia chirurgicală sub redacția E. Proca, volumul VII,
Editura Medicală, București – 2007
8. Titircă Lucreția – Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală, București – 2006
9. Titircă Lucreţia - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale, Volumul I, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008
10. Titircă Lucreţia - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008
11. Titircă Lucreţia - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008.
61
ANEXE
ANEXA NR.1 - PUNCȚIA VENOASĂ
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces intr-o venă prin intermediul unui
ac de puncție.
62
Scop:
- Explorator: - recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice,
hematologice, serologice și bacteriologice;
- Terapeutic: - administrarea unor medicamente sub forma injecției și perfuziei
intravenoase. Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale: executarea transfuziei de
sânge și derivate ale sângelui, sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut,
hipertensiune arterială.
Locul puncției:
- Venele de la plica cotului ( bazilică și cefalică ) unde se formează un M venos prin
anastomozarea lor;
- Venele antebrațului;
- Venele de pe fața dorsală a mâinii;
- Venele subclaviculare;
- Venele femurale;
- Venele maleolare interne;
- Venele jugulare și epicraniene – mai ales la sugar și copil mic.
Pregătirea puncției:
- Materiale de protecție: pernă elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză,
pentru dezinfecția tegumentului.
- Instrumentar și materiale sterile: ace de 25 30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10
mm – în funcție de scop; seringi de capacitate – în funcție de scop, pense, mănuși
chirurgicale, tampoane.
- Alte materiale – garou sau bandă Esmarch,eprubete uscate și etichetate, cilindru
gradat, fiole cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală ( materialele
se vor pregăi în funcție de scopul puncției ).
Pregătirea Pacientului:
Pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncției;
Pregătirea fizică – pentru puncția la venele brațului, antebrațului:
- Se așează într-o poziție confortabilă atât pentru pacient, cât și pentru persoana care
execută puncția ( decubit dorsal );
- Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice
circulația de întoarcere la nivelul brațului;
- Se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă;
63
- Se dezinfectează tegumentele;
- Se aplică garoul la o distanță de 7 – 8 cm deasupra locului puncției, strângându-l
astfel încât să oprească circilația venoasă fără a comprima artera;
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind asfel turgescente.
Execuția puncției:
- Asistenta îmbracă mănușile sterile și se așează vis-a-vis de bolnav, se fixează vena
cu policele mâinii stângi la 4 – 5 cm sub locul puncției, exercitând o ușoară
compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine;
- Se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna
dreaptă, între police și restul degetelor;
- Se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcție oblică ( unghi de
30 de grade ), apoi peretele venos – învingându-se o rezistență elastică, până când
acul înaintează în gol;
- Se schimbă direcția acului 1 – 2 cm în lumenul venei;
- Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa;
- Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzie, în caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu
un tub din polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de
braț;
- Se îndepărtează staza venoasă după executatrea tehnicii prin desfacerea garoului și a
pumnului:
- Se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și
se retrage brusc acul;
- Se comprimă locul puncției 1 – 3 minute, brațul fiind în poziție verticală.
64
ANEXA NR 2 - MĂSURAREA ŞI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sangele circulant asupra

pereţilor arteriali.
Factorii care determină tensiunea arterială:
- debitul cardiac.
- forta de contracţie a inimii.
- elascticitatea şi calibrul vaselor.
- vascozitatea sângelui.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată
de elasticitatea si calibrul vaselor).
Elemente de evaluat: - tensiunea arterială sistolică (maxima).
-ternsinea arterială diastolică(minima).
Materiale necesare:
- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale:
cu manometru
- cu mercur Riva-Rocii. Cu mercur Cu manometru
- oscilometru Pachon.
- stetoscop biauricular.
- tampon de vată.
- alcool
- creion rosu sau pix cu mina rosie.
Metode de determinare:
- palpatorie.
- auscultatorie
Intervenţiile asistentei:
a. pentru metoda ausculatorie:
- pregatirea psihică a pacientului.
65
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute.
- spalarea pe maini.
- se aplică manşeta pneumatic pe braţul pacientului, sprijinit in extensie.
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioara a
mansetei.
- se introduce olivele stetoscopului in urechi.
- se pompează aer in manseta pneumatică, cu ajurotul parei de cauciuc, pana la
dispariţia zgomotelor pulsatile.
- se decomprimă progresiv, aerul din mansetă prin deschiderea supapei, pana când
zgomotele pulsatile, dispar.
- se decomprimă progresiv aerul din masnsetă prin deschiderea supapei, până cănd se
percepe primul zgomot arterial ( care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime)
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată.
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, in
momentul in care zgomotele dispar aceasta reprezentând tensiunea arteriala minimă.
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culaore
rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur.
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se hasurează spaţiul rezultat.
- în alte documente medicale se înregistrează cifric :
Ex: T.A. max= 150 mmHg
Ex :T.A.min= 75 mmHg.
- se dezinfectează olivele stetoscopului si membrane cu alcool.
b. pentru metoda palpatorie:
- determinarea se face prin palparea arterei radiale.
- nu se foloseste stetoscopul biauricular.
66
- etapele sunt identice metodei auscultatorii.
- are dezavantajul obţinerii unei valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului
periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
67
ANEXA NR. 3 - INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
Definiție.
Injecţia intramusculară constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau a unei
substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.
Scop: introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

Rezorbţia:
1. începe imediat după administrare;
2. se termină în 3-5 minute;
3. mai lentă pentru soluţiile uleioase.
Locuri de elecţie:
– Regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trochanter
– faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie
– faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Materiale necesare
– Tavă medicală cu: muşama şi aleză, taviţă renală,mănuşi sterile, casoletă cu

tampoane sterile de vată sau comprese din tifon, seringi de unică folosiţă sterile de
mărime corespunzătoare cantităţii substanţei de administrat; medicamentul de
injectat (soluţii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile în apă distilată sau ser
fiziologic) în flacoane închise; alcool, eter, benzină iodată sau tinctură de iod;
medicamente pentru eventualele accidente: adrenalină, efedrină, cardiotonice, calciu,
Romergan, etc.
Tehnica executăii injecţiei intramusculare
• Se pregătesc materialele şi instrumentele necesare şi se transsportă lângă bolnav (cu
tavă sau masuţa).
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului; stabilirea locului injecţiei
• Se anuntă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii;
• Se aşează bolavul în decubit ventral, lateral, poziţie şezând sau în picioare
• Se descoperă locul de elecţie;
68
• Cadranul superoextern fesier- rezultă din întetetăierea unei linii orizontale, care
trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier,
cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale.
• Când pacientul e culcat, se caută carepere punctele Smirnov şi Barthelmy (punctul
Smirnov, la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trochanter. punctul
Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care
uneşte splina iliacă antero-posterioară cu extremitatea superioară a şantului
interfesier.
• Pentru poziţia şezând, injecţia se efectuează în toata regiunea fesieră, deasupra
punctului de sprijin.
• Efectuarea injecţiei
• Spălare pe mâini cu apa curentă şi săpun;
• Dezinfectarea mâinilor cu alcool;
• Îmbrăcarea mănuşilor sterile;
• Se montează seringa în condiţii de asepsie perfectă.
• Se verifică fiola, se încarcă seringa cu substanţa de injectat, se elimina bulele de aer
• Se schimbă acul, îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se
adaptează un ac potrivit pentru injecţie
• Se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se dezinfectează cu alt
tampon cu alcool
• Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit.
• Se întinde pielea între policele şi indexul sau mediul mâinii stângi.
• Se înţeapă perpendicular pielea, pătrunzând (4 - 7 cm) cu rapiditate şi siguranţă cu
acul montat la seringă.
• Se verifică poziţia acului prin aspirare.
• Se injectează lent lichidul. După injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul
cu un tampon cu alcool.
• Se masează locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile ţesuturilor
străpunse, activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia.
• Se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5 - 10
minute.
• Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
69
Reorganizarea locului de muncă
• se aruncă la coş desurile de injecţie (fiole golite, tampoane de vată).
Accidente si incidente
• durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune
retragerea acului şi efectuarea injecţiei în altă regiune.
• paralizie prin lezarea nervului sciatic
• hematom prin înţeparea unui vas.
• supuraţie asptică datorată unor substanţe care nu sunt resorbite.
• ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicală;
• embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase
sau în suspensie.
Observaţii
poziţia acului pentru soluţiile injectabile colorate, se verifică detaşând acul.
70

Fibrom Uterin 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fibrom Uterin 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Şcoala Postliceală Sanitară „CHRISTIANA”

Forma de învăţământ: învăţământ de zi

Şcoala Postliceală Sanitară „CHRISTIANA”

Forma de învăţământ: învăţământ de zi

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

CAPITOLUL I - PARTEA TEORETICĂ ....................................................... 5

CAPITOLUL II - PARTEA PRACTICĂ ...................................................... 27

Fibromul uterin afectează aproximativ 45-50% dintre femeile trecute de 35 de ani și

1.1.Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului genital

Aparatul genital este un ansamblu al organelor și structurilor anatomice de care

La nou-născuții de sex feminin are o lungime de 3 centimetri, iar la femeia adultă de

1.2.6. Evoluție și prognostic

OBIȘNUINȚE DE ÎNGRIJIRE PERSONALĂ

OBIȘNUINȚE PRIVIND ELIMINĂRILE

OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA

DATA EXTERNĂRII: 10.06.2022

UNITATEA SANITARĂ: Spitalul Orășenesc Mioveni

ASPECTUL ȘI CULOAREA TEGUMENTELOR: Palide

SEMNE PARTICULARE: Nu prezintă

SEMNE PARTICULARE: Nu prezintă

OBIȘNUINȚE DE ÎNGRIJIRE PERSONALĂ

TOALETA SINGUR/AJUTAT: Singură

OBIȘNUINȚE PRIVIND ELIMINĂRILE

SCAUN: Un scaun la 3 zile, de obicei dimineaţa, de consistenţă omogenă şi formă cilindrică,

OBIȘNUINȚE PRIVIND ODIHNA

PROBLEME PRIVIND SOMNUL: Ore insuficiente de somn, adormire cu greutate, somn

ÎI PLACE SĂ FIE SINGUR: Nu

Pacienta F.E. în vârstă de 46 de ani s-a prezentat la medic cu menoragie, metroragie

În timpul spitalizării pacientei i s-au acordat următoarele îngrijiri:

DATA EXTERNĂRII: 16.06.2022

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sangele circulant asupra

Scop: introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

– Regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trochanter

– faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie

– faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

– Tavă medicală cu: muşama şi aleză, taviţă renală,mănuşi sterile, casoletă cu

S-ar putea să vă placă și